Anulare hotarare aga Spete. Decizia 1192/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1192/R-
Ședința publică din 19 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
Judecător: -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de, domiciliat în C,-, jud.D, împotriva deciziei nr.854/R-C din 2 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind SC COM SRL- PRIN LICHIDATOR, cu sediul în C,-, jud.D, SC SRL, cu sediul în C, str. - nr.15, -0,.1,.5, jud.D, OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI DE PE TRIBUNALUL DOLJ, domiciliat în C, str.-, -6,.1,.2,.11, jud.D și AȚII SA prin lichidator judiciar C SPECIALIST SPPI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatorul asistat de avocat, intimata AȚII prin consilier juridic și, personal și ca administrator al SRL, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2008 emisă de Trezoreria Pitești și cu timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus o cerere din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se solicită dosarul de fond, în vederea atașării la o cerere de revizuire.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se cererea în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, pentru motivele arătate în scris, anularea deciziei nr.854/R-C și fixarea unui termen pentru soluționarea recursului. Apreciază că, respingerea recursului ca nefondat este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv o greșeală de ordin procedural, în sensul că instanța l-a privat pe contestator de dreptul la apărare, drept garantat de art.24 din Constituție. Un alt principiu ce nu a fost respectat este acela al contradictorialității, principiu care, de asemenea conferă garanția unui proces echitabil.
Intimatul precizează că este de acord cu admiterea contestației în anulare.
Reprezentantul intimatei AȚII solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 6.02.2004, reclamanta AȚII SA - prin lichidator judiciar - SC ȘI VALORIFICARE ACTIVE SRL - Filiala Cac hemat în judecată pe pârâții SC SRL, SC SRL și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2458/4.09.2001, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4014/3.09.2003, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.277/3.09.2004, a actului adițional la actul constitutiv al SC SRL, atestat sub nr.74/15.10.2003, să se dispună radierea mențiunii privind dreptul de proprietate al pârâților din Cartea funciară a Judecătoriei Craiova, precum și înregistrarea mențiunilor privind constatarea nulității actului constitutiv al SC SRL la Registrul Comerțului.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că bunurile ce fac obiectul contractelor, a căror nulitate se solicită a fi constatată, fac parte din patrimoniul reclamantei, iar în cursul procedurii falimentului, au fost descoperite acte de transfer fraudulos efectuate de administratorul social, în scopul fraudării debitoarei și a creditorilor săi.
Ca urmare a admiterii cererii de strămutare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea din 29.04.2004, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Dolj și înaintată la ribunalul Argeș.
Reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr.1/15.01.2000, nr.2/26.07.1998, nr.3/1.08.1998 încheiate între debitoarea SC AȚII SA și SC COM SRL, pe motiv că au fost încălcate condițiile de validitate ale actului juridic, prevăzute de art.948 Cod civil, respectiv lipsa consimțământului valabil exprimat și cauza ilicită, prin frauda la lege.
Tribunalul Argeș - Secția comercială și de contencios administrativ - prin sentința comercială nr.2004/C/17.09.2004 - a admis acțiunea precizată.
Împotriva ei s-a declarat apel d e către pârâți și prin decizia nr.8/A-C/28.01.2005, Curtea de APEL PITEȘTIa anulat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Dolj.
Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursul pârâtei SC COM, a modificat decizia nr.8/2005, în sensul că a dispus trimiterea cauzei Tribunalului Argeș, competent, după strămutare, în soluționarea cauzei.
Prin sentința nr.293/F/15.05.2006, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Argeș - a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Curtea de APEL PITEȘTI - prin decizia nr.547/R-C/8.09.2006, a admis recursul reclamantei, a casat sentința și a trimis cauza spre soluționare la ribunalul Argeș - judecător sindic.
Cu ocazia rejudecării, pârâtul a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, față de dispozițiile art.79 și 80 din Legea nr.85/2006.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția tardivității și a invocat buna sa credință în dobândirea bunurilor.
Prin sentința nr.200/F/19.02.2007 a fost admisă acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor și radierea mențiunii privind dreptul de proprietate al pârâților din registrul de carte funciară, au fost respinse excepțiile pârâților.
Prin decizia nr.621/R-C/1.06.2007, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul împotriva acestei sentințe și a trimis cauza spre rejudecare, în vederea analizării detaliate a excepțiilor invocate de pârâți.
Prin încheierea din 17.10.2007 a Tribunalului Comercial Argeș, excepțiile au fost respinse ca neîntemeiate, din următoarele considerente:
Instanța a fost învestită cu anularea actelor subsecvente transferurilor patrimoniale prevăzute de art.44-45 (renumerotat 62).
Termenul de prescripție este prevăzut doar pentru transferurile anterioare deschiderii procedurii, făcute în dauna creditorilor, și pentru transferurile subsecvente.
De altfel, nici reglementările ulterioare (Legea 85/2006) nu prevăd niciun termen de prescripție referitor la actele subsecvente.
Nici nu ar fi posibilă calcularea unui termen potrivit art.81 din Legea nr.85/2006 care are drept punct de plecare un an de la întocmirea raportului prevăzut de art.20 alin.1 sau 18 luni de la deschiderea procedurii.
Textul se referă la actele încheiate înainte de deschiderea procedurii și de care administratorul sau lichidatorul trebuiau să aibă cunoștință.
Actele subsecvente pot fi încheiate chiar și după întocmirea raportului prevăzut de art.20 sau după expirarea celor 18 luni de la deschiderea procedurii.
Dacă am aplica prin analogie termenul de prescripție prevăzut de art.81 și la actele subsecvente, s-ar ajunge în mod paradoxal ca dreptul procesual să se prescrie înainte de nașterea dreptului substanțial.
In concluzie neexistând, în niciuna din reglementările anterioare și prezente a legii falimentului, un termen special de prescripție referitor la termenul de anulare a actelor subsecvente, instanța a respins excepția de tardivitate.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a SC AȚII SA, argumentându-se că legitimare procesuală activă are doar administratorul sau lichidatorul judiciar.
Ori, lichidatorul judiciar formulează acțiuni în numele debitoarei, ca organ care aplică procedura și nu tinde a valorifica un drept sau un interes propriu.
De altfel, hotărârile judecătorești au efect asupra patrimoniului debitoarei și nu asupra patrimoniului lichidatorului sau administratorului.
In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților, aceasta este dată de art.84 al Legii 85/2006 (fost 49 al Legii 64/1995) potrivit căruia administratorul, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea intenta acțiune pentru a putea recupera de la subdobânditor bunul transferat de către debitor.
De asemenea, la data de 21.11.2007, SC SRL a invocat excepțiile de necompetență materială a judecătorului sindic, raportat la dispozițiile art.11 din Legea nr.85/2006, la dispozițiile art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, precum și a dispozițiilor art.948 civ.
La aceeași dată, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, art.83 din Legea nr.85/2006, raportat la art.44 din Constituția României și art.20 lit.h și 85 din Legea nr.85/2006, raportat la art.21 și 24 din Constituția României.
S-a mai solicitat suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale.
In motivarea excepției de necompetență materială a judecătorului sindic, pârâta a arătat că obiectul prezentului dosar îl constituie nulitatea absolută a actelor juridice - contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2458/2001 și nr.4014/2003, actul adițional la actul constitutiv al SC SRL, invocându-se în drept dispozițiile art.948 civ.
S-a apreciat că, solicitându-se constatarea nulității absolute a unor acte juridice în temeiul art.948 și următoarele și nu în temeiul disp.art.79-80, care reglementează o procedură specială de anulare a actelor juridice ale debitoarei, în cauză nu operează prevederile legii speciale.
Reținând că în această cauză competența materială a judecătorului sindic a fost stabilită irevocabil prin decizia nr.8/A/C/2005 a Curții de APEL PITEȘTI, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
In motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.79-80 din Legea nr.85/2006, raportat la dispozițiile art.44 din Constituția României, precum și art.20 lit.h și art.85 (5) și (6) din Legea nr.85/2006, raportat la art.21 și 24 din Constituția României, se arată că prevederile art.79-80 încalcă grav prevederile constituționale stipulate de art.44 din Constituția României, conform cărora proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, prin lăsarea la aprecierea pur subiectivă a judecătorului și lichidatorului, întrucât lichidatorul poate introduce acțiuni pentru anularea actelor frauduloase.
Se mai arată că este neconstituțional și art.83 din Legea nr.85/2006, raportat la art.44 (2) din Constituție, deoarece este încălcat dreptul de proprietate al terțului dobânditor de bună-credință, dispozițiile legale invocate sancționând buna-credință a terțului dobânditor și înfrângând principiul securității circuitului civil.
Referitor la dispozițiile art.20 lit.h din Legea nr.85/2006, care reglementează ca principală atribuție a administratorului judiciar introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase se arată că sunt încălcate prevederile art.21 din Constituție, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, prin puterea care se acordă lichidatorului de a contesta în nume propriu acte juridice încheiate de debitor.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate, reclamanta a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale ca fiind inadmisibilă, în temeiul art.29 alin.1 și 2 a Legii nr.47/1992
In esență, se arată că excepția nu are legătură cu soluționarea cauzei ce face obiectul prezentului dosar, iar invocarea acesteia reprezintă un grav abuz de drept, întrucât Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității art.79, 80 și 83 din Legea nr.85/2006, raportat la art.44 din Constituție.
Instanța a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă din următoarele considerente:
Conform art.29 Curtea Constituțională a decis asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
In cazul de față, instanța nu a fost investită cu anularea transferurilor patrimoniale prevăzute de art.79-80 și art.83 din Legea 85/2006, raportat la art.44 din Constituție.
Dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă, sunt următoarele:
Art.79- administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Art.80.- administratorul judiciar, sau după caz, lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor.
In speță, cu privire la anularea actelor de transfer inițiale, încheiate de debitoare cu SC SRL, instanțele s-au pronunțat în mod definitiv și irevocabil prin sentința nr.174/07.07.2003 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr.1569/14.10.2003 a Curții de Apel Craiova.
Temeiul juridic al acțiunii prezente este art.84 din Legea nr.85/2006, respectiv anularea transferurilor subsecvente transferurilor inițiale, motiv pentru care instanța a apreciat că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art.79, 80 și 83 și art. 20 lit.h nu au legătură cu obiectul cauzei.
In consecință, prin invocarea excepției de neconstituționalitate a unor texte care nu constituie temeiul juridic al acțiunii prezente, pârâta și-a exercitat în mod abuziv drepturile procesuale, intenția acesteia fiind tergiversarea soluționării cauzei prin suspendarea dosarului și înaintarea cererilor la Curtea Constituțională.
De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a art.79, 80 și 83 din Legea nr.85/2006, raportat la art.44 din Constituție, respingându-le prin deciziile nr.386/29.05.2006, 641/11.09.2007 și 849/28.11.2006.
Față de cele expuse, în baza art.29 (6) instanța, prin încheierea din 12.12.2007, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și cererea de suspendare a judecării cauzei.
In aceeași notă a exercițiului abuziv a drepturilor procedurale, pârâții au formulat o altă cerere de strămutare a judecării în fond a cauzei, obținând, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 134 din dosar, o suspendare până la 28.02.2008, și o altă suspendare până la 06.03.2008 (135).
Prin încheierea din 30.01.2008, instanța a dispus amânarea judecării cauzei la o dată ulterioară celei indicate ca dată a suspendării.
La data de 12.03.2008, pârâtele nu au produs nicio dovadă că suspendarea cauzei mai subzistă, motiv pentru care s-a acordat un nou termen pentru judecarea în fond a pricinii.
Cum drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, instanța a apreciat că nu se mai impune amânarea judecării cauzei pentru lipsa pârâților și a procedat la soluționarea în fond a pricinii.
Tribunalul Comercial Argeș - prin sentința comercială nr.307/F/23.04.2008 - a admis acțiunea precizată de reclamantă, a dispus anularea contractului autentificat sub nr.1458/4.09.2001 la BNP, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4014/3.09.2003 încheiat la BNP, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2771/3.09.2003 la BNP, a actului adițional nr.74/15.10.2003 de aport în natură la capital social al SC SRL, cu consecința întoarcerii bunurilor în patrimoniul debitoarei SC AȚII SA. A dispus rectificarea cărților funciare: CF 30434 și CF 30742, în sensul radierii înscrierii privind dreptul de proprietate al pârâților și SC COM SRL și înscrierea dreptului de proprietate al SC AȚII SA în aceste cărți funciare și radierea în Registrul Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL DOLJa mențiunii privind anularea actului adițional nr.74 din 15.10.2003, privind aportul în natură a capitalului social al SC SRL.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că prin sentința 174/7.07.2003 pronunțată de judecătorul sindic, în dosarul de faliment nr.101/F/1999, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea transferurilor referitoare la proprietatea asupra bunurilor imobile ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare a căror nulitate se solicită a se constata, reținându-se că administratorul societății vânzătoare, respectiv debitoare, era și administratorul societății cumpărătoare la data efectuării transferului, scopul urmărit fiind acela de a scoate bunurile de sub urmărirea creditorilor.
Pârâții s-au apărat, în mod constant, arătând că prin sentința nr.174/07.07.2003 s-ar fi anulat facturi fiscale și nu acte translative de proprietate, că nu s-ar fi dovedit intenția de fraudă, că nu s-a dovedit prejudiciul produs creditorilor și nu s-a dovedit reaua-credință a subdobânditorului.
Acțiunile reglementate de art.79 și urm. din Legea nr.85/2006 se referă la anularea unor acte juridice denumite generic constituiri de drepturi sau transferuri de drepturi de proprietate, operațiuni comerciale.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legea se referă la o anulare de fond, respectiv anularea operațiunilor comerciale ca negotium, iar nu la o anulare de formă a actului privit cainstrumentum, întrucât ceea ce este prejudiciabil pentru creditor este operațiunea juridică în sine, iar nu înscrisul probator.
Prin urmare, efectul în plan juridic al sentinței nr.174/7.07.2003 este acela al anulării transferurilor de proprietate din patrimoniul debitoarei SC AȚII SA, către pârâta SC COM.SRL și a repunerii părților în situația anterioară.
Cronologia întocmirii actelor juridice dezvăluie întreaga situație de fapt și demonstrează atât fraudulos al vânzătorului cu subdobânditorul, cât și faptul că nu a fost plătită valoarea corespunzătoare a bunurilor transferate.
Contractele subsecvente au fost încheiate după data deschiderii procedurii de faliment și după data înregistrării pe rolul instanței a acțiunii de anulare a transferurilor patrimoniale.
Contractul subsecvent nu a fost supus legilor de publicitate imobiliară, a fost ascuns de creditorii urmăritori, fiind ținut ocult, fapt demonstrat de adresele nr.45/21.02.2002 și 7755/27.08.2002 ale Biroului de Carte Funciară, din care rezultă sarcinile înregistrate la acea dată asupra bunurilor precum și faptul că nu era înregistrată nicio vânzare de bunuri imobile din patrimoniul debitoarei SC AȚII SA.
fraudulos rezultă din calitatea pârâților, subdobânditorul fiind președinte al Consiliului de administrație al debitoarei AȚII SA, administrator al SC COM SRL, actele de transfer de proprietate către sine însuși fiind încheiate cu intenția de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditorii urmăritori în cadrul procedurii de faliment.
In ceea ce privește transferurile subsecvente consemnate în contractul de vânzare -cumpărare nr.4014/3.09.2003, având ca vânzător pe SC COM SRL și cumpărător pe, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2771/03.09.2003 având ca vânzător pe și cumpărător pe, actul adițional nr.74/15.10.2003 de aport în natură la capitalul social al SC SRL, instanța reține că aceste transferuri au fost încheiate după anularea de către judecătorul sindic a transferurilor inițiale în scopul zădărnicirii aplicării hotărârilor judecătorești al căror efect imediat era repunerea părților în situația anterioară și luarea în posesie a bunurilor imobile de către lichidator.
La data încheierii contractelor cu subdobânditorul, bunurile înstrăinate erau prevăzute cu încuietori noi, iar pe ușile exterioare de acces erau aplicate benzi cu sigiliul lichidatorului, astfel încât acesta ar fi trebuit să cunoască situația juridică a imobilelor.
Împotriva acestei hotărâri, s-a declarat recurs, în termen legal, de către SC SRL C, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.3, 7 și 9 Cod pr.civilă, pârâta a criticat sentința în sensul că:
- în mod eronat, instanța de fond a interpretat probele administrate în cauză, reținând o stare de fapt greșită, întrucât prin sentința nr.174/2003 a Tribunalului Dolj, nu s-a dispus anularea transferului referitor la proprietatea asupra bunurilor imobile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, ci prin aceasta s-a constatat nulitatea absolută a facturilor fiscale nr.-/08.1998, nr.-/2.07.2008, nr.-/20.07.1998, nr.-/08.1998 și nr.-/15.01.2000 emise de SC AȚII către SC COM, instanța nefiind sesizată și cu anularea contractelor nr.1, 2 și 3/1998, prin care s-au transferat bunurile vândute.
Deoarece contractele de vânzare-cumpărare, care reprezintă operațiunea comercială de vânzare-cumpărare nu au fost anulate, acțiune calificată de instanță ca fiind o acțiune în anularea actelor încheiate cu subdobânditorii, este inadmisibilă;
- în mod eronat, instanța a reținut ca existând intenția de fraudare a creditorilor, rezultată din succesiunea operațiilor de transfer și dubla calitate a pârâtului, precum și pe faptul că nu a fost plătită valoarea corespunzătoare a bunurilor transferate, deși, nu s-au administrat probe în acest sens;
- în mod eronat, instanța reține reaua-credință a subdobânditorilor, fără a arăta considerentele pentru care a ajuns la o asemenea concluzie;
- în mod eronat, instanța de fond reține că actele juridice subsecvente ar fi fost ascunse față de creditori, prin neefectuarea formalităților de publicitate imobiliară;
- în mod greșit, se reține că actele subsecvente au fost încheiate după anularea de către judecătorul sindic a transferurilor patrimoniale, în scopul zădărnicirii aplicării hotărârii judecătorești;
- în mod greșit, instanța reține că subdobânditorii ar fi avut cunoștință, ori ar fi trebuit să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de valoare;
- instanța de fond nu a manifestat rol activ, conform art.129 Cod pr.civilă, în sensul că se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a determina prețul imobilelor și situația datoriilor la data închiderii fiecărui act juridic în parte;
- hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece a încălcat competența altei instanțe, în speță, instanța comercială, față de temeiul cererii, art.948 Cod civil;
- hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, atât în ceea ce privește considerentele, cât și dispozitivul, nedeterminând clar legea aplicabilă speței și fără a analiza fraudulos în raport de subdobânditori;
- hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, prin aceea că instanța a modificat cadrul procesual stabilit irevocabil de instanțele de control judiciar, respectiv neraportarea la art.45-46 din Legea nr.64/1995 - ce reglementează acțiunea în anularea actelor frauduloase încheiate de debitoare cu terțul dobânditor;
- excepția tardivității acțiunii a fost greșit soluționată în raport de dispozițiile art.46 (actualmente art.62);
- în mod eronat, instanța de fond a făcut aplicația art.84 din Legea nr.85/2006, legat de buna-credință a terțului subdobânditor.
Prin urmare, se impune fie admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Comercial Argeș, fie casarea și respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, fie casarea și respingerea acțiunii, ca tardiv formulată, fie casarea și trimiterea cauzei în rejudecare, pentru completul falimentului, fie modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, pârâtul a criticat sentința în sensul că: - în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei;
- în mod greșit, instanța a respins excepția tardivității acțiunii;
- pe fond, soluția este dată prin interpretarea eronată a sentinței nr.174/2003 a Tribunalului Dolj și a raportului juridic principal și accesoriu, concluzie la care ajunge în final instanța cum că ar fi fost dovedită reua-credință a pârâților fiind complet lipsită de susținerea unui probatoriu.
Prin urmare, se impune admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, pârâtul a criticat sentința în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, fără a avea în vedere că Legea specială (art.45 alin.1) stabilește expres și exclusiv persoanele care au dreptul de a introduce o acțiune având un asemenea obiect, de unde rezultă că lichidatorul și nu debitorul avea această calitate;
- în mod greșit, a fost respinsă și excepția tardivității introducerii acțiunii, la mult timp după împlinirea termenului de decădere prevăzut de lege;
- în mod greșit, a fost respinsă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, acesta fiind dobânditor de bună-credință a bunurilor cumpărate. Or, cum legea nu prevede posibilitatea atacării pe calea unei acțiuni în anulare a actelor în care nu este parte debitorul, contractele încheiate de pârât nu pot fi supuse controlului judiciar în baza acestui temei de drept;
- în fine, soluția instanței de fond se bazează pe interpretarea eronată a sentinței nr.174/2003 a Tribunalului Dolj, care a dispus anularea unor facturi, deci, a unor mijloace de plată fără a se dispune și față de transferul dreptului de proprietate realizat prin contractele care au fost de altfel atacate abia în prezenta cauză. De asemenea, reținerea instanței de fond că s-ar fi demonstrat reaua sa credință nu are nici un suport material.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Prin decizia nr.854/R-C din 2 octombrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate recursurile formulate de pârâți, examinând global criticile invocate și reținând următoarele:
Observând că în cuprinsul recursurilor se regăsesc critici vizând excepții, curtea, față de dispozițiile art.137 Cod pr.civilă, le-a analizat cu prioritate, în raport de caracterul fiecăreia.
Astfel, excepția de necompetență materială a judecătorului sindic nu poate fi primită, deoarece s-a statuat irevocabil că ne aflăm într-un litigiu supus reglementării Legii nr.85/2006, conform căreia competența soluționării revine exclusiv tribunalului comercial - judecător sindic (decizia nr.8/R-C/2005 a Curții de APEL PITEȘTI, irevocabilă prin decizia nr.3877/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, în primul ciclu procesual și Decizia nr.547/R-C/2006 a Curții de APEL PITEȘTI, și cel de-al doilea ciclu procesual).
Cu toate acestea, excepția este reluată la fiecare cale de atac formulată de recurenții-pârâți, deși, actul normativ nu a suferit nicio modificare, sub acest aspect, pentru a subzista motivul prevăzut de pct.3 al art.304 Cod pr.civilă.
Nici excepția tardivității introducerii acțiunii nu este justificată, față de temeiul legal al acesteia, respectiv art.84 din Legea nr.85/2006, care, într-adevăr, nu prevede vreun termen special de prescripție și nici nu face referire la aplicarea, prin analogie, a dispozițiilor art.79-80 din aceeași lege. Or, asupra temeiului juridic în cadrul căruia se va face judecata litigiului, s-a statuat, de asemenea, irevocabil, prin decizia nr.1/R-C/11.01.2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul că textul reglementează dreptul lichidatorului de a solicita anularea contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente actelor de înstrăinare încheiate de debitorul insolvent, ca regulă specială.
A interpreta altfel, s-ar ajunge la inițierea unor acțiuni fără fundament, întrucât raportul juridic de drept material este nenăscut.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, textele invocate de recurenți nu-și au aplicabilitate în cauză, privind situații diferite.
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a debitoarei falite este nejustificată, deoarece acțiunea este formulată prin lichidator - ca organ chemat să aplice procedura, în scopul reîntregirii patrimoniului falitei pentru recuperarea creanțelor creditorilor.
Potrivit art.87 alin.5 din lege - persoanele juridice supuse procedurii de insolvență stau în judecată numai prin administrator/lichidator judiciar, care, așa cum s-a mai spus - nu urmărește realizarea unui drept sau interes propriu, ci realizarea scopului procedurii concursuale.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive în persoana pârâților-recurenți, temeiul de drept al prezentei acțiuni - art.84 - nu lasă loc dubiului, reglementând expres persoanele ce au o asemenea calitate, mai concret, legitimare procesual-pasivă, are subdobânditorul bunurilor.
Pe fondul cauzei, se constată că judecătorul sindic, în mod corect, a dat dezlegare pricinii, în raport cu calificarea acțiunii, adică a încadrării acesteia pe temeiul art.84 din Legea nr.85/2006, act normativ în vigoare la data soluționării acesteia, iar nu în temeiul unei dispoziții legale anterioare (Legea nr.64/1995 - modificată) și nu se poate concluziona că judecata pricinii s-a făcut prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății ori schimbarea naturii acestuia (art.304 pct.8).
Astfel, nu poate fi primită apărarea recurenților potrivit cu care, judecătorul sindic, ar fi reținut altă stare de fapt decât cea existentă în cauză, interpretând eronat sentința nr.174/2003 a Tribunalului Dolj - irevocabilă prin decizia nr.1569/2003 a Curții de Apel Craiova.
Or, din interpretarea probatoriului administrat rezultă legătura de cauzalitate între operațiunile efectuate de pârâți, iar nu existența unor convenții de vânzare-cumpărare independente, conform susținerii recurenților.
Ca atare, în mod corect, judecătorul sindic a apreciat că efectul în plan juridic al sentinței nr.174/2003 este acela al anulării transferurilor de proprietate din patrimoniul debitoarei SC SA, către pârâta SC COM SRL, ca operațiuni în frauda masei credale și al repunerii părților în situația anterioară.
Probatoriul administrat în prezenta cauză dovedește, cu prisosință, fraudulos al părților contractante, acestea neputându-l contracara, dimpotrivă, cronologia actelor juridice dezvăluind adevărata situație de fapt, și, implicit, îndreptățirea formulării cererii în anulare.
Critica vizând lipsa rolului activ manifestat de judecătorul sindic este nefondată, întrucât, prin aceasta judecătorul sindic nu se substituie în totalitate voinței părților implicate în cauză, ci acesta este obligat să stabilească cadrul desfășurării litigiului, în raport de care se va admite probatoriul necesar, ceea ce în cauză, s-a respectat.
Faptul că părțile nu au înțeles să folosească toate mijloacele de probă puse la dispoziție de lege, nu poate fi imputat judecătorului fondului și nici nu s-a făcut dovada că instanța le-a respins probele solicitate.
Reținerea de către instanța de fond a concursului fraudulos între pârâți (vânzători, subdobânditori) a rezultat din coroborarea înscrisurilor a căror anulare se solicită cu temeiul de drept ce reglementează ipotezele prin care au fost scoase din patrimoniul falitei imobile în scopul prejudicierii creditorilor, ceea ce infirmă susținerea recurenților în privința subzistenței motivului prevăzut de pct.9 al art.304 Cod pr.civilă.
Astfel, apărarea subdobânditorului că a fost de bună-credință la data încheierii actelor, nu poate fi reținută cât timp s-a demonstrat că imobilele respective erau deja luate în posesie de lichidatorul judiciar, fiind prevăzute cu lacăte și sigilii, dar și de calitatea părților contractante (respectiv - fiind președintele consiliului de administrație al debitoarei, administrator al SC COM și, apoi, subdobânditor al imobilului).
Reținând că nu există motive care să conducă la modificarea sentinței, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, a respins recursurile ca nefondate.
La data de 20 noiembrie 2008, recurentul - pârât a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.854/R-C din 2 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. contestație întemeiată pe disp.art.318 alin.1 Cod pr.civilă.
În motivarea contestației, se susține că respingerea recursului său este rezultatul unei greșeli materiale, o greșeală de ordin procedural, de asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei decizii greșite, deoarece:
1.- decizia recurată a fost pronunțată în lipsa sa, deși la dosar se afla o cerere de amânare, formulată în temeiul art.156 Cod pr.civilă, pentru a-și angaja apărător, iar prin neacordarea termenului solicitat, a fost privat la dreptul la apărare, care constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează judecata, alături de celelalte garanții ce contribuie la desfășurarea unui proces echitabil, dreptul la apărare conform art.24 din Constituție fiind garantat prin asistarea părților de către un avocat;
2.- amânarea pronunțării hotărârii de la data de 26 septembrie, la data de 2 octombrie 2008 nu echivalează cu respectarea dreptului său la apărare, noțiunea de proces echitabil presupunând și respectarea aplicării principiului contradictorialității;
3.- potrivit disp.art.156 alin.2 Cod pr.civilă, instanța nu putea amâna pronunțarea hotărârii decât la cererea părții, căreia îi refuzase anterior cererea de amânare a judecății pentru lipsă de apărare;
4.- în cauză s-au încălcat și disp.art.129 alin.2 Cod pr.civilă, conform cărora, judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil.
Contestația în anulare formulată de recurentul - pârât nu este întemeiată.
Potrivit disdp.art.318 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, în afara motivelor prev. de art.317, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul s-au admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În sensul textului citat mai sus " greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite, legea având în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare prevăzută de art.318 Cod pr.civilă este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond.
În speță, contestatorul nu invocă greșeli de ordin procedural, care ar fi dus la pronunțarea soluției greșite, în sensul textului de lege mai sus menționat, ci susține că a fost privat de dreptul la apărare, garantat de Constituție, prin aceea că, deși a formulat o cerere de amânare a judecății, instanța de recurs i-a respins cererea și a amânat pronunțarea hotărârii, amânare ce nu echivalează cu respectarea dreptului său la apărare, prin aceasta nerespectându-se nici principiul contradictorialității, fiind încălcate și disp.art.129 alin.2 Cod pr.civilă; susținerile contestatorului nu sunt prevăzute ca motive pentru atacarea hotărârilor instanțelor de recurs cu contestație în anulare specială prev. de art.318 Cod pr.civilă.
Trecând peste aceasta, contestatorului nu i-a fost încălcat dreptul său la apărare prevăzut de Constituție.
Potrivit disp.art.156 (1) Cod pr.civilă, instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Conform disp.alin.(2), când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
În speță, instanța apreciind că cererea pentru amânarea judecății pentru lipsă de apărare nu a fost întemeiată, a dispus amânarea pronunțării hotărârii, chiar dacă partea nu a cerut aceasta, pentru a-i da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, astfel că nu se poate susține că a fost încălcat dreptul contestatorului la apărare, precum nici încălcarea disp.art.129 (2) Cod pr.civilă.
Față de aceste considerente, urmează să se respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de recurentul - pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, domiciliat în C,-, jud.D, împotriva deciziei nr.854/R-C din 2 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind SC COM SRL- PRIN LICHIDATOR, cu sediul în C,-, jud.D, SC SRL, cu sediul în C, str. - nr.15, -0,.1,.5, jud.D, OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI DE PE TRIBUNALUL DOLJ, domiciliat în C, str.-, -6,.1,.2,.11, jud.D și AȚII SA prin lichidator judiciar C SPECIALIST SPPI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex
13.01.2009
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Andreea Tabacu
