Anulare hotarare aga Spete. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 133
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTOR 2: Florentina Preda Popescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTITII FINANCIARE MUNTENIA SA,prin reprezentanții săi legali, cu sediul in B, sector 4, nr. 16, împotriva sentinței nr. 3 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu parataSC SA,prin reprezentanții săi legali, cu sediul in comuna Măneciu, sat Cheia,-, judetul P, cauza fiind trimisă spre rejudecare, potrivit deciziei nr. 1016 din 26 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal facut in ședință publică a răspuns pârâta SC SA, prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind reclamanta Societatea de Investitii Financiare Muntenia SA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de ședință, care arată că reclamanta a depus la dosarul cauzei note scrise(ce poartă viza nr. 17380 din 28 octombrie 2009) solicitând și judecata cauzei în lipsă.
Avocat, pentru pârâta SC SA, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea apelului.
Curtea, luând act de împrejurarea ca reclamanta nu mai are alte cereri de formulat și ținând seama de faptul ca pârâta a depus la dosarul cauzei note scrise, solicitând și judecata in lipsă, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea apelului.
Avocat, pentru pârâta SC SA, avand cuvantul, solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței nr. 3 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru urmatoarele considerente:
Arată că majorarea capitalului social s-a facut prin compensarea unor creanțe, iar dispozițiile invocate de apelantă nu stabilesc dreptul de a exercita dreptul de preferință al celorlalți acționari.
Precizează că, în sens contrar, apelanta ar putea obține o serie de acțiuni în contul unor creanțe certe, lichide si exigibile, ceea ce ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză.
Mai arată că instanța de fond a luat în considerare argumentul invocat de apelantă și a verificat conținutul convocatorului, ajungându-se, astfel, la concluzia că formularea acestuia corespunde dispozițiilor legale incidente în materie.
Învederează că în mod corect prima instanță a luat in considerare mandatul acordat de Muntenia, prin care aceasta își exprimă voința socială asupra ordinii de zi a ședinței.
Apreciază că aceste dispoziții imperative sunt prevazute pentru apărarea interesului societății.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței nr. 3 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și menținerea sentinței ca fiind legală si temeinică.
Depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată și depune la dosarul cauzei factura seria --2009 nr. 384 din 1 octombrie 2009, in valoare de 4998,00 lei, reprezentand onorariu apărător.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3871/15.06.2007, reclamanta Societatea de Investiții Financiare Muntenia A, a chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor de la SC SA din 24.05.2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în data de 24.05.2007, la sediul pârâtei a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor, conform convocatorului transmis Muntenia SA, cu următoarea ordine de zi: aprobarea majorării capitalului social la propunerea asociatului majoritar, de la 25.687,5 lei la 522.487,16 lei și diverse, adunare la care reclamanta nu a participat, legitimându-și astfel calitatea procesuală activă, conform art. 132 din Legea nr. 31/1990.
A mai susținut reclamanta că prin hotărârea a cărei anulare se solicită s-a majorat capitalul social de la 25.687,50 lei la 522.485 lei, prin emisiunea unui număr de 198.719 acțiuni, în valoare totală de 496.797,5 lei, achiziționate în totalitate de acționarul, în urma majorării capitalului social structura acționariatului fiind următoarea: Muntenia, deținătoarea unui număr de 1071 acțiuni, în valoare totală de 2677,50 lei reprezentând o,513 % din capitalul social și deținând un număr de 207.923 acțiuni, în valoare totală de 519.807,5 lei,reprezentând 0,513% din valoarea capitalului social.
A apreciat reclamanta că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 211,216 și 217 din Legea nr. 31/1990, deoarece nu s-a acordat posibilitatea acționarului Muntenia SA să-și exercite dreptul de preferință garantat de lege, în cadrul operațiunii de majorare a capitalului social, pentru a-și conserva cota de capital social deținută.
Hotărârea a mai fost criticată și pentru faptul că, deși prin majorarea capitalului social s-a realizat o modificare a actului constitutiv, convocarea nu a cuprins textul integral al propunerilor, încălcându-se și dispozițiile art. 126 alin. 1 din, în sensul că acționarul, care deține și funcția administrator unic al societății, nu ar fi avut dreptul să voteze operațiunea de majorare a capitalului social, prin conversia datoriilor societății, cu sumele împrumutate de acesta.
În conformitate cu disp. art. 115 pr.civilă, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că majorarea capitalului social în modalitatea realizată s-a efectuat pentru evitarea dizolvării societății, conform art.237 alin. 1 lit.d din Legea 31/1990, ca urmare a stabilirii nivelului minim al capitalului social la valoarea de 90.000 lei, pentru societățile pe acțiuni.
A mai susținut pârâta că la data de 24.05.2007 a fost convocată Adunarea Generală Extraordinară la sediul social al SC SA, fiind convocat pentru această dată și acționarul Muntenia, care deținea 1071 acțiuni, din valoarea totală de 2677,50 lei, reprezentând 10,42 %, însă mandatara acestuia a adus la cunoștință că majorarea capitalului social nu prezintă interes față de MUNTENIA.
A mai arătat pârâta că reclamanta a stat în pasivitate, că nu a intervenit niciodată în cauzele aflate pe rolul Tribunalului Prahova privind dizolvarea societății și nu a exercitat nicio cale de atac împotriva sentințelor pronunțate, ceea ce denotă faptul că a acceptat hotărârea de majorare a capitalului social.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiza contabilă, prin sentința nr. 3 din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins acțiunea formulată de reclamantă, care a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1599 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că la data de 24.05.2007, la sediul SC SA a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social de la 25.687,50 lei, la 522.485 lei, prin emisiunea unui număr de 198.719 acțiuni, în valoare nominală de 2,5 lei, însumând 496.797,5 lei, cumpărate în totalitate de acționarul, aceasta fiind și persoana împuternicită să efectueze formalitățile de publicitate.
S- reținut că majorarea capitalului social s-a realizat din împrumuturile făcute de acționarul majoritar societății, plus dobânzile cuvenite, majorarea la suma de 496.799,66 RON fiind posibilă numai datorită aportului asociatului majoritar, cu suma de 340.238,24 lei, plus dobânzi calculate la soldurile lunare ale depunerilor în valoare de 156.561,42 lei, conform prevederilor contractului nr.53/2000, încheiat între acesta și societate, împrejurări confirmate de raportul de expertiză contabilă întocmit de expert.
Tribunalul a stabilit că potrivit art. 210 alin. 5 din majorarea capitalului social se poate face și prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni,operațiune denumită și conversia datoriilor societății, care, de altfel, nu reprezintă o compensare propriu-zisă, ci o transformare a creanțelor pe care terții le au față de societate, în acțiuni.
S-a constatat că această operațiune are la bază convenția creditorului și debitorului care, în loc să creanța, înțeleg să transforme obligația de plată în obligația societății de a emite acțiuni de o valoare egală sau de un anumit raport cu creanța, pe care să le distribuie creditorului, iar potrivit art. 216 alin. 1, acțiunile emise pentru majorarea capitalului social se oferă spre subscriere în primul rând acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă.
Tribunalul a apreciat că reclamantei nu i s-a încălcat dreptul de preferință în cadrul operațiunii de majorare a capitalului social, întrucât acest drept nu putea fi exercitat, având în vedere modalitatea în care s-a realizat majorarea de capital.
Instanța a considerat că nici ultima critică a reclamantei, privind publicitatea realizată prin convocator nu este întemeiată, deoarece acesta a redat fidel și complet propunerea de majorare a capitalului social.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Societatea de Investiții Financiare Muntenia
Apelanta reclamantă susținut că s-au încălcat dispozițiile art. 211, 216 și 217 din Legea nr. 31/1990, în sensul că nu i s-a acordat posibilitatea să-și exercite, în cadrul operațiunii de majorare a capitalului social, dreptul de preferință garantat de lege pentru a-și conserva cota de capital social deținută.
Prin al doilea motiv de apel se precizează că majorarea de capital propusă și aprobată de către acționarul majoritar are ca efect modificarea unor prevederi ale actului constitutiv, iar conținutul convocatorului nu a cuprins textul integral al propunerii de modificare, încălcându-se dispozițiile art. 117(7) potrivit cărora "când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor".
Ultima critică a apelantei vizează nerespectarea dispozițiilor art.127(1)din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora "acționarii care au calitatea de membri ai consiliului de administrație, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acțiunilor pe care le posedă, nici personal și nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor, sau o problemă în care persoana sau administrația lor ar fi în discuție". S-a susținut că acționarul este administratorul unic al societății, iar operațiunile de împrumut au fost încheiate între el și societate în perioada în care acesta deținea funcția de administrator al societății, prin urmare avea obligația să se abțină de la vot.
Prin decizia nr. 103/16 mai 2009 Curtea de Apel Ploieștia admis apelul reclamanteiSocietatea de Investiții Financiare Muntenia SAîmpotriva sentinței nr. 3 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictor cu pârâta SC SA, a schimbat în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii, a anulat Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC SA din 24 mai 2007 și a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Ploieștia reținut că prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor
din data de 24.05.200, s- hotărât majorarea capitalului social de la 25.687,50 lei, la 522.485 lei, prin emisiunea unui număr de 198.719 acțiuni în valoare nominală de 2,5 lei, însumând 496.797,5 lei, cumpărate în totalitate de acționarul, structura acționariatului modificându-se în mod corespunzător.
A mai constatat instanța de apel că majorarea capitalului social s-a realizat în baza art. 210 alin. 2, teza a-II-a din legea nr. 31/1990, republicată în anul 2004, prin compensarea unor creanțe pe care acționarul le avea asupra societății, operațiune care presupune transformarea creanțelor asupra societății în acțiuni ale creditorului la această societate, respectiv o formă de stingerea obligației, prin darea în plată.
Instanța de apel a apreciat că prin sentința atacată s-a reținut în mod corect că dreptul de preferință al acționarilor la subscrierea noilor acțiuni nu poate fi exercitat în cazul compensării unor creanțe lichide și exigibile asupra societății, cu acțiuni ale acesteia, deoarece stingerea unei creanțe prin darea în plată a unor acțiuni ale societății este incompatibilă cu exercitarea dreptului de preferință la subscrierea acțiunilor emise,de către ceilalți acționari, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă fiecare.
Curtea a constatat însă că nu au fost respectate disp. art. 117 alin.7 din Legea nr. 31/1990, în conformitate cu care convocarea trebuie să cuprindă textul integral al propunerilor prin care se modifică actul constitutiv al societății, deoarece prin convocatorul nr. 64/24.04.2007 (fila 24 dosar primă instanță), nu s-a menționat modalitatea propusă pentru majorarea capitalului social, deși această operațiune implică modificarea actului constitutiv.
S-a apreciat că, chiar dacă mandatul - anexă la împuternicirea nr. 4114/14.05.2007 menționează că reprezentantul reclamantei este împuternicit să nu aprobe majorarea capitalului social propusă de acționarul majoritar, nu poate conduce la concluzia că reclamanta a cunoscut pe altă cale modalitatea de majorare a capitalului social, în condițiile în care mandatul se referea la neaprobarea majorării capitalului social, în orice formă ar fi fost propusă de acționarul majoritar.
Curtea a considerat că acționarul avea obligația de a se abține de la vot, în conformitate cu disp. art. 126 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care, în calitate de administrator unic a încheiat contracte de împrumut cu societatea, aflându-se în conflict de interese la momentul votului, urmărind in mod evident realizarea propriilor creanțe prin modalitatea aleasă de majorare a capitalului social.
S-a înlăturat susținerea intimatei că operațiunea de majorare era necesară pentru funcționarea în continuare a societății, deoarece majorarea putea fi efectuată și prin celelalte forme prevăzute de art. 210 din Legea nr. 31/1990.
Concluzionând că s-au încălcat dispoziții legale imperative,care atrag nulitatea absolută sau relativă a actelor juridice încheiate în aceste condiții, prin nerespectarea disp. art. 117 al. 7 și art. 126 al. 1 din Legea nr. 31/1990, s-a admis apelul reclamantei, cum s-a arătat anterior.
Prin decizia nr. 1016 din 26 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC SA Măneciu, a casat decizia nr. 103 din 16 mai 2008 Curții de Apel Ploiești și a trimis cauza spre rejudecare, instanței de apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța supremă a reținut că s-a motivat contradictoriu decizia instanței de apel, din considerentele acesteia rezultând că apelul reclamantei Muntenia este nefondat, în timp ce în partea finală s-a argumentat temeinicia acțiunii reclamantei, iar prin dispozitivul deciziei s-a admis apelul și s-a schimbat în tot hotărârea primei instanțe fiind imposibilă exercitarea controlului legalității deciziei recurate.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost reînregistrată la data de 26 mai 2009 sub nr- la Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente și de considerentele deciziei de casare a instanței supreme, Curtea constată următoarele:
Prima critică formulată de apelanta reclamantă Muntenia SA vizează pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 211, 216 și 217 din Legea 31/1990, la adoptarea hotărârii din 24.05.2007 a intimatei SC SA, pe motiv că apelantei nu i s-a acordat posibilitatea exercitării dreptului de preferință garantat de lege, în cadrul operațiunii de majorare a capitalului social, aprobate prin această hotărâre, ceea ce îi permitea conservarea cotei de capital social deținută.
In mod corect a reținut prima instanță, că prin hotărârea din 24.05.2007, s-a aprobat majorarea capitalului social, la propunerea acționarului majoritar, deținătorul a 89,58% din capitalul social, după cum rezultă din procesul verbal de ședință de la fila 29 dosar fond, dispunându-se majorarea capitalului de la 25.687,50 lei, la 522.485 lei, prin emisiunea unui număr de 198.719 acțiuni, în valoare de 496.797,5 lei, achiziționate în totalitate de acționatul majoritar.
Susținerea apelantei că nu și-a putut exercita dreptul de preferință, pentru a-și putea conserva cota de capital social deținută la SC SA, de 10,42 % este nefondată, din moment ce apelanta reclamantă a avut cunoștință despre ședința din 24.05.2007, prin formele de publicitate prevăzute de lege, emițând împuternicirea nr. 4114/10.05.2007 - fila 51 dosar fond, prin care a mandatat- pe numita să participe la această ședință și să voteze negativ operațiunea de majorare capitalului social, după cum reiese din copia mandatului special anexat acestei împuterniciri - fila 52 dosar.
Din copia procesului verbal de ședință de la filele 29-30 dosar, rezultă că mandatara apelantei nu s-a prezentat la această ședință, dar a anunțat că operațiunea de majorare capital social nu prezintă interes pentru acționarul Muntenia, reieșind cu claritate că apelanta nu a dorit să-și exercitate vreun drept de preferință, neputându-și invoca propria pasivitate în valorificarea unui drept.
Pe de altă parte, operațiunea de majorare a capitalului social, s-a făcut în contextul în care, intimata SC SA se afla în pericol de dizolvare, ca urmare a acțiunii promovate în acest sens de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, ce forma obiectul dosarului nr-, deoarece nu efectuase operațiunea obligatorie de majorare a capitalului social la minimul prevăzut de lege, pentru societățile cu acțiuni, prin sentința nr. 1045/27.06.2007 Tribunalul Prahova respingând acțiunea de dizolvare, ca rămasă fără obiect, în urma majorării capitalului social al intimatei prin hotărârea din 24.05.2007, a cărei anulare a solicitat-o apelanta reclamantă.
Potrivit prevederilor art. 723 pr.civ. drepturile procesuale se exercită cu bună credință și în scopul în care au fost recunoscute de legiuitor, drepturile și interesele acționarilor minoritari dintr-o societate urmând a se conforma acestui principiu, or apelanta reclamantă nu a făcut nicio propunere concretă și nu a inițiat nici o măsură prin care să înlăture pericolul dizolvării societății sau să întreprindă o altă modalitate de rezolvare a situației,inclusiv prin propunerea unei alte posibilități de majorare a capitalului social, decât cea adoptată prin hotărârea din 24.05.2007.
Majorarea capitalului social contestată de apelantă, prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății, cu acțiuni ale acesteia, denumită uzual conversia datoriilor societății, este reglementată de dispozițiile art. 210(2) din Legea 31/1990 rep. iar față de modalitatea în care aceasta s-a efectuat, prin compensarea împrumuturilor acordate societății de către acționarul majoritar, în contul sumelor împrumutate fiind emise acțiuni, nu putea opera dreptul de preferință al apelantei, așa cum este reglementat de disp. art. 216 din actul normativ menționat anterior, deoarece acest drept nu se poate exercita decât în legătura cu acțiunile emise, în cazul depunerii de numerar în contul societății, așa cum rezultă din alin. 1 al acestui text și nicidecum în cadrul operațiunii de conversie a datoriilor.
Realitatea împrumuturilor acționarului majoritar și legalitatea operațiunii de conversie a fost confirmată atât de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert filele 15-17 dosar fond, cât și de raportul de expertiză judiciară întocmit de expert, filele 62-65 dosar fond.
Nefondată este și susținerea apelantei care vizează încălcarea disp. art. 127(1) din Legea 31/1990 rep. care privește obligația acționarului de a se abține de la vot dacă, într-o anumită operațiune are, fie personal, fie ca mandatar a unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății.
Inițial, în acțiunea introductivă, apelanta reclamantă a invocat prevederile art. 126(1) din legea 31/1990, rep. în baza cărora acționarii, membrii ai consiliului de administrație, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota descărcarea gestiunii lor, sau o problemă în care persoana sau adminsitrația lor ar fi în discuție, aceste prevederi legale neavând incidență în cauză, întrucât nu s-a discutat descărcarea de gestiune a administratorului la ședința din 24.05.2007, așa cum de altfel, a reținut și ICCJ în considerentele deciziei de casare nr. 1016/26.03.2009.
Apreciind că este vorba numai de o greșeală de dactilografiere și că apelanta reclamantă nu schimbat temeiul legal invocat, în motivele de apel susținând încălcarea art.127(1),potrivit cărora acționarul care are interese contrare societății,într-o anumită operațiune,trebuie să se abțină de la deliberările privind acea operațiune, Curtea constată că, nerespectarea acestei prevederi legale nu este sancționată de lege cu nulitatea, art. 127(2) din Legea 31/1990 rep. instituind numai răspunderea pentru daunele produse societății, pentru acționarul care nu s-a abținut de la vot, conform alin. 1 al. acestui text, condiționat de împrejurarea ca fără votul lui să nu se fi obținut majoritatea cerută.
Din interpretarea gramaticală și logică a acestui text, reiese că dispozițiile art. 127(1) nu se pot aplica în cazul societăților pe acțiuni, la care hotărârea este luată de acționarul majoritar, iar în lipsa votului acestuia, nu poate fi luată o hotărâre.
Acesta este și cazul societății intimate, care avea un acționar majoritar, deținătorul a aproximativ 90% din capitalul social și a nu recunoaște acestuia dreptul de a-și exercita atribuțiile prevăzute de lege,obligându-l să se abțină de la votul majorării capitalului social, ar însemna ca hotărârea Adunării Generale Extraordinare să nu poată fi luată decât de acționarul minoritar, deținătorul 10,42% din capitalul social, ceea ce contravine dispozițiilor art.115,care reglementează condițiile de valabilitate a deliberărilor,ce necesită prezența acționarilor deținători a cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot,la prima convocare și cel puțin o cincime,la convocările ulterioare,rezultând că niciodată intimata nu ar fi putut adopta valabil o asemenea hotărâre,în lipsa acționarului majoritar.
Nefondat este și motivul de apel, prin care apelanta a susținut că nu s-au respectat formele de publicitate prevăzute de legea societăților comerciale,în sensul că nu s-a publicat integral textul privind propunerea majorării capitalului social, care odată aprobată, conducea la modificarea actului constitutiv al societății, inclusiv în privința structurii acționariatului, contrar art.117(7) din Legea 31/90 rep. deoarece convocatorul ședinței conținea toate elementele acestei operațiuni, de care apelanta în mod evident nu a fost interesată la vremea respectivă, din moment ce a desemnat un reprezentat, a stabilit modalitatea în care să voteze, însă acesta nu s-a prezentat la ședință, menționând expres că operațiunea de majorare, nu prezintă interes pentru apelantă - procesul verbal de ședință de la fila29 dosar fond.
De altfel, o altă modalitate de redactare a convocatorului nu ar fi schimbat cu nimic situația, din moment ce prin mandatul special, anexat împuternicirii nr. 4114/2007, apelanta a solicitat ca mandatara sa să voteze negativ propunerea de majorare capitalului social a intimatei, indiferent de forma în care aceasta s-ar fi realizat.
Constatând că sentința atacată, este temeinica și legală, în baza disp. art. 296 civ. Curtea va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
În temeiul art. 274 pr.civ. urmează a obliga apelanta să plătească intimatei 4.998 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit înscrisurilor depuse la filele 26,27 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTITII FINANCIARE MUNTENIA SA, cu sediul in B, sector 4, nr. 16, împotriva sentinței nr. 3 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtă SC SA, cu sediul în comuna Măneciu, sat Cheia,-, județul P, cauza fiind trimisă spre rejudecare, potrivit deciziei nr. 1016 din 26 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obligă apelanta reclamantă SOCIETATEA DE INVESTITII FINANCIARE MUNTENIA SA la plata sumei de 4998,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata pârâta SC SA.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red. /DD
4 ex/11.11.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Florentina Preda Popescu
