Anulare hotarare aga Spete. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.141/COM
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier ---
Pe rol, judecarea apelurilor comerciale declarate de apelanta-reclamantă- SRL- cu sediul în M,-, jud.C și apelanta-pârâtă- SA- cu sediul în M-, Hotel, jud.C în contradictoriu cu intimata-pârâtă - cu domiciliul în B, sector 5,--57,.5,.13, împotriva sentinței civile nr.65/COM/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 09.11.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Comercială, reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele - SA și () a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună nulitatea absolută a înscrisului denumit "Hotărârea AGA de la - SA încheiată la 12 iulie 2006" si constatarea ca fiind fals înscrisul denumit "Hotărârea AGA încheiată la 12 iulie 1996, indicând totodată și pe autorul falsului, în persoana pârâtei ().
În fapt, se relevă că în anul 1992 încheiat cu pârâta - SA contractul de locație de gestiune nr. 1695/1992, a cărui durată a fost prelungit prin acte adiționale. Totodată, de comun acord au stabilit și modul de calcul al prețului locației. Ulterior, la data de 27.06.1996 Asociația conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni a cumpărat întregul pachet de acțiuni deținut de fostul organism, aceasta devenind astfel proprietara întregului pachet de acțiuni din cadrul - SA. Astfel, din data de 27.06.1996, acționarii - SA sunt în opinia reclamantei: Asociația și -
A mai arătat reclamanta ca pentru organizarea Hotărârii AGA din 12.07.1996 nu au fost îndeplinite formalitățile de convocare. Nu au fost respectate dispozițiile imperative ale legii 31/1990 din art 72-89 si ale statutului - pentru convocarea si tinerea unei AGA, lucru dovedit si de adresa Oficiului Registrului Comerțului nr. 83102/25.04.2002. Fără a fi respectate dispozițiile imperative ale legii, FPS care nu avea nici o calitate a participat la luarea hotărârii, a luat acea hotărâre. Nici reclamanta si nici reprezentantul acesteia nu au fost convocați la acea Adunare Generala, iar la data de 12.06.1996 intre - SRL si - SRL nu existau nici un fel de relații comerciale.
Pentru ca nu au fost respectate dispozițiile legale, actul nu reprezintă o realitate juridica ci o simpla aparenta, fiind întocmit de un reprezentant al statului care la data respectiva nu mai avea nicio calitate, motiv pentru care înscrisul este fals in totalitate. Ba chiar mai mult, pârâta () fără a fi mandatată special a hotărât majorarea cotei aferente locației de gestiune relativ la societatea reclamantă deși aceasta nu mai deținea nicio calitate în cadrul fostului Totodată, se consideră că pârâta trebuia să dețină un mandat special din partea contractul de reprezentare nr. 12906/1995 neputând produce efecte juridice. Se mai arată că, deși a formulat plângere penală împotriva pârâtei, organele de cercetare penală, au constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale.
În concluzie, reclamanta a solicitat aplicarea dispoziției art. 184 Cod procedură civilă solicitând astfel cercetarea falsului.
În probațiune s-a folosit de proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei - SA.
Pârâta () a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul ca înscrisul a cărui nulitate se solicită a fost întocmit cu respectarea prescripțiilor legale, acționând în calitate de reprezentant al conform contractului nr. 12906/27.09.1995. Potrivit aceluiași contract, atribuțiile care urmau a fi îndeplinite puteau fi exercitate și fără un mandat special. Se solicită astfel a se înlătura susținerile reclamantei în sensul că nu mai avea calitatea de reprezentant la data ținerii hotărârii AGA întrucât contractul de reprezentare a încetat de drept la data plății avansului; ori cumpărătorul a plătit avansul integral prin ordinele de plată din 27.08.1996, respectiv 27.08.1996.
- SA pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului material la acțiune, relevând că atâta vreme cât suntem în prezența unei nulități relative, termenul de introducere al acțiunii este de 3 ani de la data cunoașterii cauzei de anulabilitate.
Totodată, în opinia pârâtei, reclamanta nu justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea de chemare în judecată, sens în care se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale active, precum si pe cea a lipsei de interes cat timp nici interesul nu se justifică dat fiind ca nu se relevă care este folosul practic imediat urmărit.
Aceeași pârâtă, în raport de decizia civilă nr. 2037/1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 686/1998 și decizia civilă nr. 349/COM/2002 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA a invocat excepția puterii de lucru judecat; în cuprinsul acestor hotărâri, analizându-se și validitatea hotărârii atacate.
Totodată, dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă nu conferă reclamantei posibilitatea promovării unei acțiuni pe cale principală, sens în care cererea are caracter inadmisibil, aspecte supuse analizei judiciare prin încheierea interlocutorie din 27.06.2007.
Față de aceste întâmpinări reclamanta a formulat note de ședința, prin care a arătat ca nu poate fi vorba despre autoritate de lucru judecat pentru ca prezenta cerere nu a mai făcut obiectul vreunei judecăți, obiectele acțiunilor soluționate prin hotărârile invocate de către parata fiind diferite, si anume: reziliere contract de locațiune si constatare nulitate absoluta act adițional. Excepția prescripției este nefondata pentru ca la redactarea actului contestat au fost inculcate norme de ordine publică, iar acțiunea in constatarea nulității absolute este imprescriptibila. Plecând de la caracterul normelor încălcate si felul nulității, reclamanta justifica si calitatea procesuală activă, acțiunea putând fi introdusa de orice persoana interesata. Interesul acesteia rezulta din aceea ca prin folosirea înscrisului, reclamanta a suferit un prejudiciu ca urmare a rezilierii contractului de locațiune si obligării la plata de sume de bani nedatorate. Cat privește inadmisibilitatea cercetării falsului s-a arătat ca prin decizia nr. XV din 21.11.2005 Inalta C de Casație si Justiție a arătat ca in cazul in care s-a constatat prescripția răspunderii penale la cererea părților instanța civilă poate verifica existenta falsului.
Prin încheierea interlocutorie din data de 25.04.2007 a fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active, autorității de lucru judecat, prescripției dreptului material la acțiune și interesului, pentru considerentele acolo arătate.
Procedând la analizarea fondului litigiului, în raport de materialul probator administrat in cauza, prin sentința comerciala nr.139/COM/26.09.2007 Tribunalul Constantaa admis in parte acțiunea, a constat nulitatea absoluta a înscrisului Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 12.07996 si a respins ca rămas fără obiect cel de al doilea capăt de cerere, având in vedere următoarele considerente:
Prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 12 iulie 1996, s-a hotărât taxa de locație pe anul 1996 pentru Restaurantul la suma de 100 milioane lei, în tranșe: luna iulie 10 milioane lei, luna august 35 milioane lei, luna septembrie 25 milioane lei.
Ori, această hotărâre nu poate avea valențele unui act juridic civil valid, chiar dacă ar putea fi categorisită ca și un act de gestiune al - SA cercetând condițiile de formă ale hotărârii AGA se constată că aceasta nu îmbracă nici valențe "ad probationem" dar nici valențe "ad validitatem".
Astfel, nu se poate verifica dacă adunarea generală ordinară a luat o hotărâre validă din perspectiva cvorumului prevăzut de lege sau de actul constitutiv, știut fiind că în absența cvorumului adunarea generală nu se poate constitui valid.
Totodată, nu se poate verifica în raport de hotărârea AGA contestată dacă s-au îndeplinit condițiile de convocare ceea ce prezumă că această hotărâre a fost luată fără respectarea normelor privitoare la convocarea adunărilor.
A considerat instanța că semnătura reprezentantului în adunarea generală ordinară AGA din 12.07.1996 nu poate naște în sarcina reclamantei obligații (de altfel hotărârea AGA contestată a fost fundamentul actului ) atât timp cât, ca urmare a privatizării, Fondul Proprietății de Stat nu mai deține acțiuni la antecesoarea pârâtei - SA (așa cum rezultă din contractul nr. 717/27.06.1996) constatându-se astfel că hotărârea AGA contestată este afectată de sancțiunea nulității pentru aspectele expuse, instanta apreciind că cel de-al doilea capăt de cerere a rămas fără obiect, avându-se în vedere tocmai efectele intrinseci ale nulității, respectiv lipsirea actului juridic de efecte încă de la momentul încheierii sale, finalitatea fiind aceeași.
Impotriva acestei hotărâri a formulat apel parata - SA si reclamanta - SRL, ambele pârti criticând sentința pentru nelegalitate, reclamanta arătând ca insista in declararea ca fals a înscrisului arătând ca autor al falsului pe parata ( ), menționând ca falsul permite revizuirea hotărârilor pronunțate in baza falsului.
Prin decizia comerciala nr.53/COM/20.03.2008 Curtea de apel Constantaa admis recursurile declarate de părți a desființat sentința apelată, precum si încheierile din 25.04.2007 si 27.06.2007 si a trimis cauza primei instanțe pentru soluționare. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut ca in fapt, prima instanță trebuie sa stabilească natura juridica a actului atacat si apoi cauzele de nulitate invocate, in funcție de care sa soluționeze si excepțiile invocate in cauza. In cazul in care motivele invocate atrag nulitatea relativa, soluția nu este aceea a calificarii nulitatii, ci soluționarea cauzei in virtutea principiului disponibilitatii si vazand prevederile art 1169 cod civil. A retinut instanta de control ca acele cauze de nulitate analizate de prima instanta sunt prevezute de Legea 31/1990, iar inscrisul a fost apreciat ca o hotarare AGA, desi reclamantul de doua ori a precizat aceste aspecte. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii capatului doi de cerere, s-a stabilit ca instanta de rejudecare sa aiba in vedere si prevederile art 184 cod proc civ care nu pot analizate distinct de textele care fac referire la inscrisuri ca probe utilizate in proces.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 5.05.2008 sub nr -.
Reclamanta a formulat precizari pentru termenul din 3.06.2009 prin care a aratat ca actul atac prin prezenta actiune este cel intitulat "Hotarare AGA de la - SA incheiata astazi 12.07.1996", ca incalcarea unor norme imperative care intereseaza ordinea publica, cum ar fi cele ale Legii 31/1991 si ale art 1171 cod civil se sanctioneaza cu nulitatea absoluta si ca actul care face obiectul judecatii este un inscris comercial autentic, care a fost intocmit de un functionar public,iar prin aparenta sa actul respectiv creaza o prezumtie de autenticitate. Totodata acelasi inscris este un inscris fals, deoarece mentiunile referitoare la faptele petrecute in fata functionarului public sunt necorespunatoare adevarului, ceea ce a determinat inscrierea in fals si aratarea autorului falsului pe parata ( ), precum si un inscris la al carui intocmire nu au fost respectate disp art 77-89 din Legea 31/1990 imperative pentru insasi valabilitatea actului. Inscrisul este fals deoarece a fost intocmit de un functionar public prin fraudarea legii in sensul atribuirii unor calitati pe care nu le mai detinea.
La termenul din 3.06.2008 prin incheierea de sedinta, s-a consemnat ca reclamanta prin reprezentant a precizat ca natura nulitatii este de nulitate absoluta, pentru ca actul care face obiectul judecatii este un inscris comercial autentic, care a fost intocmit de un functionar public, ca falsul a constat tocmai in faptul ca a fost incheiat de cineva care stia ca nu mai avea calitatea necesara, iar interesul sau rezulta din aceea ca in baza inscrisului parata - SA a obtinut rezilierea contractului de locatie a gestiunii.
Prin precizarile depuse la dosar pentru termenul din 25.08.2008, reclamanta a invederat ca interesul sau rezulta si din aceea ca inscrisul contestat nu este o Hotarare a AGA care sa constate vointa societara, fapt demonstrat de catre parata - SA, care nu a putut sa prezinte instantei documentele solicitate conform cu care au fost indeplinite conditiile prevazute de Legea 31/1991
Parata ( ) a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea exceptiilor invocate in cauza de coparata si respingerea actiunii ca nefondata, cu aplicarea prevederilor art 723 cod proc civ, pentru a determina pe reclamanta sa nu mai promoveze astfel de actiuni.
Reclamantul a formulat noi precizari prin care a aratat ca actul contestat este unul comercial ca urmare a prezumtiei de comercialitate dedusa din prevederile art 4 cod comercial, ca dreptul subiectiv recunoscut de lege numitei, conform contratului de reprezentare nr 12906 din 27.09.1995 a fost exercitat abuziv, prin redactarea inscrisului denumit Hotarare AGA. Potrivit art 35 alin 2 din Decretul nr 31/1954 actele facute de organele persoanei juridice in limitele care ii sunt recunoscute de lege sunt actele persoanei juridice insasi, iar faptele licite si ilicite savarsite de catre organele sale obliga persoana juridica insasi. Operatiunile facute dincolo de obiectul de activitate al persoanei juridice sunt nule absolut, conform art 34 alin 2 din acealsi act normaiv.
Prin incheierea interlocutorie din 5.12.2008 instanta a respins ca nefondate exceptia lipsei calitatii procesual active, exceptia lipsei de interes, exceptia prescrierii dreptului material la actiune si cea a autoritatii de lucru judecat, retinand ca reclamanta își justifică pe deplin atât calitatea și interesul în a promova acțiunea, atât timp cât relevă că prin hotărârea AGA din 12.07.1996 a fost prejudiciată, fiind obținut împotriva sa un titlu executoriu fundamentat tocmai pe contravaloarea locației de gestiune, care a constituit ordinea de zi a hotărârii contestate.
Astfel, se invocă nerespectarea formalităților de convocare în pofida prescripțiilor legale reglementate de Legea nr. 31/1990, nevalabilitatea contractului de reprezentare afirmat de către pârâta () o anumită structură a acționariatului aspect ce nu ar fi îndreptățit-o pe aceasta să semneze în calitate de reprezentant al fostului În concluzie și calitatea și interesul promovării acțiunii de către reclamanta se justifică, sens în care instanta a constatat aceste exceptii ca nefondate.
Prescripția dreptului material de acțiune nu subzistă, întrucât în speță suntem în prezența invocării de către reclamantă a unei nulități absolute, nulitate absolută care derivă în opinia subiectului litigant din absența consimțământului său la data ținerii hotărârii AGA constatată.
Relativ la excepția autorității de lucru judecat, deși se constată că înscrisul reclamant ca fiind nul în prezenta cauză a mai fost supus analizei judiciare, se constată că nu sunt întrunite cumulativ elementele - condiție, si anume: obiect, cauză, părți, în raport de dispozițiile art. 1201 Cod civil pentru a putea funcționa excepția, pentru ca aceasta analiza a avut loc pe cale incidentala. Astfel, deși s-a invocat în cadrul sentinței civile nr. 1685/com/1998 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 309/com/1998, excepția de nulitate a hotărârii AGA din 12.07.1996, autoritatea judiciară nu a fructificat-o avându-se în vedere absența probatoriilor, aspect care nu echivalează cu o tranșare juridică în mod irevocabil.
Incontestabil partea interesată se poate prevala de constatările instanței care s-a pronunțat anterior întrucât autoritatea de lucru judecat este menită nu doar să împiedice o nouă judecată în pricină ci și contrazicerile între hotărârea judecătorească, insă în cauză premisele intentării acțiunii s-au fundamentat pe alte considerente.
Prin aceeasi incheiere, instanta a respins ca nefondata si exceptia inadmisibilitatii capatului doi de cerere privind administrarea procedurii de inscriere in fals, retinand ca in cauza s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de fapta de fals ca urmare a implinirii termenului de prescritie a raspunderii penale, caz in care instanta civila poate verifica pe cale principala existenta falsului.
Reclamanta si parata - SA au formulat concluzii scrise, prin care au reluat sustinerile din cererile ataste la dosar.
Prin sentința civilă nr.65/COM/25.03.2009, Tribunalul Constanța a admis in parte acțiunea civilă formulată de reclamanta cu sediul în M,-, județ C în contradictoriu cu pârâții cu sediul în M, Hotel, județul C și () cu domiciliul în B,--57,.5,.13, sector 5; a constatat nulitatea absolută a actului juridic denumit "Hotărârea de la - SA încheiata azi 12.07.1996"; a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind declararea ca fals a înscrisului denumit "Hotărârea de la - SA încheiată azi 12.07.1996".
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin precizarile succesive depuse la dosar a aratat ca intelege sa conteste inscrisul intitulat Hotararea AGA de la - SA incheiata astazi 12.07.1996 atat din punctul de vedere al nerespecatrii prevedrilor Legii 31/1990, cat si din perspectiva savarsirii de catre parata ( ) a infractiunii de fals.
In speta, in lipsa dovezilor de convocare sau a procesului verbal care atesta indeplinirea formalitatilor de convocare, acțiunea în anulare este întemeiată.
Prin urmare, acesta hotarare este lovita de nulitate cat timp a fost emisa cu nerespectarea prescritiilor legale in materie de societati comerciale, neputand produce efecte juridice nici chiar ca un act de gestiune al paratei, cat timp la incheierea lui nu au fost respectate dispozitiile edictate pentru emiterea sa valabila.
A mai retinut instanta ca semnătura reprezentantului în adunarea generală ordinară AGA din 12.07.1996 nu poate naște în sarcina reclamantei obligații, atât timp cât, ca urmare a privatizării, Fondul Proprietății de Stat nu mai deținea acțiuni la antecesoarea pârâtei - SA, așa cum rezultă din contractul nr. 717/27.06.1996. Imprejurarea ca acest contract a fost incheiat sub conditie rezolutorie nu a afectat nasterea drepturilor si obligatiilor care rezulta din cuprinsul sau si nici transmiterea dreptului de proprietate. Conditia rezolutorie nu amana momentul inceperii efectelor contractului, ci doar supune contractul desfiintarii in raport de un eveniment viitor si incert.
In ceea ce privește capatul de cerere avand ca obiect declararea ca fals a inscrisului denumit "Hotărârea AGA de la - SA încheiată la 12 iulie 2006", avand in vedere imprejurarea ca prin probele administrate nu au fost dovedite imprejurari care sa la concluzia ca in legatura cu acest inscris au fost realizate operatiuni de falsificare a scrierii sau subscrierii ori ca in cuprinsul sau au fost atestate de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu fapte necorespunzatoare adevarului.
Impotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta - SRL, susținând că în mod greșit i s-a respins capătul de cerere având ca obiect declararea în fals a înscrisului intitulat "Hotărârea AGA de la - SA, încheiată azi 12.07.1996" fără a se reține că acesta a fost redactat și semnat legal, personal de pârâta ().
De asemenea, a declarat apel și pârâta - SA, susținând că decizia nr.65/COM/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în rejudecare după casarea dispusă prin decizia nr.53/COM/20.03.2008, este lovită de nulitate, întrucât nu s-a ținut seama de limitele casării.
- soluționarea excepțiilor (lipsa calității procesuale active, excepția lipsei de interes, excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția puterii lucrului judecat), este greșită;
- pe fond, soluția instanței este greșită, întrucât considerentele instanței de fond sunt în contradicție cu probele existente la dosar.
De asemenea, instanța se raportează la un text din Legea societăților comerciale referitor la convocarea AGA care la data de 12.07.1996 nu exista în acea formă.
- la soluționarea apelului s-a încălcat principiul continuității, cauza fiind soluționată în primă fază (excepțiile) de un judecător, iar, ulterior, pe fond, de un alt judecător.
Referitor la apelul formulat de reclamantă, se solicită respingerea în raport cu art.177-184 Cod procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport cu criticile aduse, se constată că apelul reclamantei - SRL este nefondat, iar cel declarat de apârâta - SA este fondat, din următoarele considerente:
In legătură cu apelul declarat de - SRL, instanța reține următoarele:
Prin actul juridic intitulat "Hotărârea AGA de la - SA, încheiată azi 12.07.1996", s-a menționat că reprezentanții de la - SA s-au întrunit în ședința din 12.07.1996 pentru a stabili cuantumul taxei de locație la activul "Restaurant " al cărui locatar este - SRL reprezentată prin dl.
Această taxă a fost stabilită la 100.000.000 lei pentru sezonul 1996, urmând a fi achitată în 3 rate lunare - iulie 40.000.000 lei, august 35.000.000 lei și septembrie 25.000.000 lei, cu data scadentă la 31.07, 31.08 și 30.09.1996.
De asemenea, s-a menționat că neplata unei singure rate a obligației bănești duce la rezilierea contractului de locație nr.1965/2.03.1992, în termen de 5 zile de la expirarea termenului.
La această hotărâre se anexează și actul adițional la contractului de locație nr.1965/2.03.1992, prin care noile părți contractante devin locator - SA și locatar - SRL.
Această hotărâre este semnată doar de reprezentantul (fila 31 dosar apel).
Apelanta-reclamantă susține că înscrisul sus-menționat este fals, iar instanța de fond greșit a soluționat acest capăt de cerere.
Potrivit art.180(1) Cod procedură civilă, dacă una dintre părți declară că înscrisul sau semnătura este falsă și cealaltă parte nu este de față, instanța va dispune înfățișarea părților în persoană la un alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare și va depune înscrisul spre verificare.
Art.181 Cod procedură civilă stabilește că reședintele p. va constata, prin proces-verbal, starea materiala a înscrisului defăimat, daca exista pe el ștersături, adăugiri sau îndreptări, apoi il va semna, spre neschimbare si-l va încredința grefei.
In speță, nu s-au constatat ștersături, adăugiri sau contrafacerea semnăturii pentru a supune înscrisul defăimat procedurii instituite prin art.180-184 Cod procedură civilă.
Nemulțumirile reclamantului în legătură cu înscrisul în litigiu vizează aspecte de nelegalitate și nicidecum de falsificare a scrierii ori a subscrierii sau că au fost atestate de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu fapte necorespunzătoare adevărului.
Așa cum s-a arătat, în hotărârea din 12.07.1996, nu s-a menționat că au participat și alte persoane în afară de pârâta (), hotărârea fiind semnată doar de către aceasta.
Cât privește abilitatea ei de a întocmi actul, instanța constată că, faptul că a dat o interpretare eronată contractului încheiat sub condiție rezolutorie, interpretare preluată și de organele de cercetare penală, nu face ca întocmirea hotărârii să aibă un caracter fals.
In ceea ce privește apelul declarat de apelanta-pârâtă - SA, instanța va analiza cu prioritate motivele ce vizează soluționarea excepției lipsei de interes a acțiunii.
Așa cum s-a arătat, prin hotărârea din 12.07.1996, a fost stabilit cuantumul taxei locației pe anul 1996, termenele de achitare și sancțiunea în cazul neîndeplinirii obligației de plată, respectiv rezilierea contractului de locație încheiat între părți în cazul achitării ratei scadente.
Rezilierea contractului întemeiată pe hotărârea din 12.07.1996 a fost constatată prin sentința civilă nr.328/1997 pronunțată de Tribunalul Constanța și menținută prin decizia nr.237/1998 a Curții Supreme de Justiție (fila 75 dosar -).
Cu acea ocazie s-a stabilit că - SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale (nu a achitat taxa locației pe anul 1996 - taxă ce a fost stabilită prin hotărârea din 12.07.1996).
De asemenea, hotărârea și-a produs efecte și în ceea ce privește stabilirea taxei locației pe anul 1996, - SRL fiind obligată către pârâtă la plata sumei de 105.906.324 lei, reprezentând taxă locație de 100.000.000 lei reactualizată, conform raportului de expertiză efectuat în cauză (astfel cum rezultă din sentința civilă nr.275/COM/1999 de către Curtea de APEL CONSTANȚA - file 119-123 dosar nr-).
Pentru a fi parte într-o procedură judiciară, se impune a fi îndeplinite anumite condiții; reclamantul trebuie să facă dovada, printre altele, că are un interes juridic recunoscut și ocrotit de lege, născut și actual, personal și direct.
Altfel fiind spus, dacă promovarea acțiunii nu asigură un folos practic celui care a recurs la aceasta, cererea apare ca lipsită de interes.
In speță, cererea reclamantului prin care solicită constatarea nulității hotărârii din 12.07.1996, precum și constatarea sa ca fiind falsă, este lipsită de interes, întrucât reclamantului nu i se mai poate asigura un folos practic în urma soluționării cererii sale, deoarece hotărârea respectivă și-a produs efecte ce nu mai pot fi înlăturate, respectiv s-a dispus rezilierea contractului de locație, precum și plata taxei locației (cum s-a stabilit prin aceasta) în baza unor hotărâri irevocabile.
In atare condiții, excepția lipsei de interes este întemeiată, situație care va conduce la admiterea apelului pârâtei - SA.
Intrucât această excepție este întemeiată și prioritară în raport de celelalte motive, instanța nu va mai proceda la analizarea lor.
Pentru cele mai sus-arătate, în baza art.196 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul declarat de - SA și va respinge apelul declarat de reclamanta - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă- SRL- cu sediul în M,-, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SA - cu sediul în M-, Hotel, jud.C și intimata-pârâtă - cu domiciliul în B, sector 5,--57,.5,.13, împotriva sentinței civile nr.65/COM/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă- SA- cu sediul în M-, Hotel, jud.C, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL - cu sediul în M,-, jud.C C și intimata-pârâtă - cu domiciliul în B, sector 5,--57,.5,.13, împotriva sentinței civile nr.65/COM/ 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în sensul că schimbă în tot sentința apelată și respinge acțiunea ca lipsită de interes.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
16.12.2009
Tehnored.-gref.
5ex./18.01.2010
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Claudiu Răpeanu
