Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr.140/COM

Ședința publică din 09 noiembrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Revi Moga

JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu

Grefier ---

Pe rol, judecarea apelurilor comerciale declarate de apelantele-pârâte- INTERNAȚIONAL SRL C- cu sediul în C, port, Cămin Poarta 2, jud.C șiSRL- cu sediul C, Port, Poarta 2, 2. jud.C, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - - cu sediul În C, Port, 54, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1588/5.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect evacuare.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 09.11.2009, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului comercial d e față:

Reclamanta - -, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța -Secția comercială sub nr-, a chemat în judecată pe pârâtele - International SRL și - SRL solicitând evacuarea acestora din imobilul Magazia nr.1 din Portul, Poarta nr.2 C și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.Reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta - SRL contractul de închiriere nr.122/01.02.1999 pentru activul Magazia nr.1 din Port-Poarta nr.2 în suprafață de 916 mp valabil până la 31.12.1999.

Pârâta - SRL a solicitat, ulterior, ca - - să fie obligată să încheie contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de cumpărare a activului Magazia nr.1 - Poarta nr.2, prin novația contractului de închiriere, cererea fiind admisă de Tribunalul Constanța prin sentința civilă din 22.06.1999 pronunțată în dosarul nr.790/COM/1999.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr.6380/COM/2004, aceeași pârâtă a solicitat, în contradictoriu cu - -, să se constate că prețul de vânzare a activului arătat este de 918.840.000 lei și să se dispună obligarea - - la vânzarea la prețul menționat.

Prin urmare, pârâta - SRL este un detentor precar care ocupă imobilul proprietate a reclamantei fără titlu valabil, întrucât contractul de închiriere a expirat la 31.12.1999, iar pârâta - International SRL folosește imobilul în mod abuziv, întrucât nu a avut și nu are un titlu valabil care să-i legitimeze folosința.

În drept, au fost invocate disp. art.480 Cod civil.

În dovedirea acțiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal din 08.10.1999 încheiat între reprezentanții Administrația Porturilor Maritime C - și - - cu ocazia predării-primirii de bunuri aparținând Administrația Porturilor Maritime C - și delimitării domeniului portuar aferent elementelor de suprastructură din patrimoniul privat al - - care face obiectul contractului nr.50-CB/01.01.1999, contractul de încheiere nr.122/01.02.1999, sentințele civile din 22.06.1999 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr.790/COM/1999 și 4154/COM/22.12.2005 în dosarul nr.6380/COM/2004, decizia civilă nr.157/COM/19.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr.159/COM/2006 și decizia civilă nr.2936 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.

Pârâtele - International SRL și - SRL au formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, au invocat lipsa calității procesuale pasive a - International SRL motivată prin inexistența raporturilor juridice între aceasta și reclamantă.

În ce privește acțiunea reclamantei, se susține de către pârâte că aceasta este nefondată.

Pârâtele au arătat că, prin sentința civilă nr.980/1999 a Tribunalului Constanța, - - a fost obligată să încheie cu - SRL contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de cumpărare pentru activul Magazia nr.1, Poarta nr.2 - Port. Această sentință nu a fost executată de către - -, astfel că prin sentința civilă nr.3534/29.03.2004 aceasta a fost obligată la plata de amenzi civile de 400.000 lei/zi de întârziere în favoarea statului.

Este adevărat că în considerentele deciziei nr.2936/03.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că pârâta nu poate fi obligată să vândă activul întrucât contractul de închiriere nu mai există din anul 2000, dar sentința civilă nr.4154/COM/22.12.2005 a Tribunalului nu anulează efectele sentinței civile nr.980/1999, în ce privește obligația - -, de a încheia contractul de leasing cu clauză irevocabilă de cumpărare a activului în litigiu.

Pe cale reconvențională, pârâtele au solicitat instituirea în favoarea lor a unui drept de retenție până când reclamanta - - își va îndeplini obligația de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de cumpărare pentru activul Magazia nr.1, Poarta nr.2 - Port conform sentinței civile nr.980/COM/22.06.1999.

Se susține de către pârâtele reconveniente că sunt îndrituite să refuze restituirea bunului până când debitorul - reclamanta pârâtă - - - își îndeplinește obligația de a încheia contractul de leasing cu clauză irevocabilă de cumpărare.

În dovedire, a fost propusă proba cu înscrisuri și orice altă probă a cărei necesitate rezultă din dezbateri.

Instanța a dispus atașarea dosarelor nr.6380/COM/2004 și nr.790/COM/ 1999 ale Tribunalului Constanța.

În cauză, a fost administrată proba cu interogatoriul luat pârâtelor, la cererea reclamantei.

Reclamanta pârâtă - - a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr.1588/5.03.2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - International SRL C invocată de pârâtele - International SRL și - SRL

A respins cererea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta - INTERNAȚIONAL SRL, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.

A admis cererea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta - SRL.

A dispus evacuarea pârâtei - SRL din imobilul Magazia nr.1 situat în C, Portul, Poarta nr.2.

A respins cererea reconvențională formulată de pârâtele reconveniente - INTERNATIONAL SRL și - SRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă - -.

A obligat pe pârâta - SRL la plata sumei de 8.578 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamanta - -.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a închiriat pârâtei - SRL folosința spațiului acoperit în magazia nr.1, în suprafață de 916 mp, situat în incinta port, Poarta nr.2, până la 31.12.1999.

La data de 22.03.1999, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța -Secția comercială sub nr.790/COM/1999, - SRL a solicitat obligarea - - să încheie contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de cumpărare, prin novația contractului de închiriere, cerere soluționată favorabil prin sentința civilă /COM/22.06.1999 pronunțată în dosarul nr.790/COM/1999 și menținută prin decizia civilă nr.845/COM/08.12.1999 a Curții de APEL CONSTANȚA și decizia nr.3533/ 07.06.2001 a Curții Supreme de Justiție.

Ulterior, - s SRL prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr.6380/COM/2004 a solicitat, în contradictoriu cu - -, să se constate că prețul de vânzare a activului - magazia nr.1 din Portul - Poarta nr.2 este de 918.840.000 lei și să o oblige pe pârâtă să-i vândă activul la prețul arătat, însă această cerere a fost respinsă irevocabil.

Intrucât contractul de închiriere nr.122/01.02.1999 a încetat la 31.12.1999 prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat și nu există un alt contract legal încheiat, pârâta - SRL ocupă spațiul proprietate a reclamantei - - în mod abuziv, impunându-se evacuarea acesteia.

În ceea o privește pe pârâta - International SRL, instanța constată că prin răspunsurile la interogatoriu aceasta a negat că ocupă spațiul comercial ce face obiectul prezentului litigiu, astfel că aceasta nu are calitate procesuală în raportul juridic dedus judecății.

În referire la cererea reconvențională, instanța reține că, în speță, pârâtele nu au făcut dovada sumelor cheltuite cu întreținerea, conservarea sau îmbunătățirile aduse activului Magazia nr.1 situat în Portul, Poarta nr.2, creanță care le-ar îndreptăți să refuze restituirea activului până la achitarea acesteia.

De altfel, pârâtele-reconveniente solicită instituirea dreptului de retenție până când reclamanta pârâtă - - își va îndeplini obligația de a încheia un contract de leasing imobiliar, fără a invoca existența unei creanțe și fără aod ovedi. Insă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în decizia nr.2936/03.10.2007 că - - nu poate fi obligată să vândă activul, cât timp contractul de închiriere încheiat de părți a încetat încă din anul 2000, contract care ar fi deschis - SRL calea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare.

Impotriva acestei soluții a declarat apel - International SRL, pentru următoarele motive:

- hotărârea nu respectă prev.art.261 Cod procedură civilă, respectiv nu cuprinde nici un element și nici o argumentație juridică din care să rezulte elementele de fapt și de drept care i-au format convingerea unei astfel de soluții; s-au preluat în mod tendențios și discreționar susținerile făcute de reclamantă legate de sentința civilă nr.4154/COM/2005;

- nu s-a ținut seama de hotărârea prin care - - este obligată să încheie un contract de leasing cu clauză irevocabilă de cumpărare, indiferent de orice alte soluții care s-au pronunțat în nenumăratele litigii în legătură cu Magazia nr.1;

- cererea reconvențională a fost soluționată greșit, fără a se avea în vedere că dreptul de creanță are o cu totul altă substanță, în cauză fiind materializată într-o obligație de a face;

- prin soluția pronunțată li se încalcă dreptul legitim de a executa o hotărâre care are putere executorie, care o legitimează ca persoană îndreptățită să obțină încheierea contractului de leasing cu clauză de cumpărare pentru Magazia nr.1.

De asemenea, pârâta - SRL a formulat, în temeiul art.293 Cod procedură civilă, cerere de aderare la apelul declarat de apelanta - International SRL, pentru aceleași motive ca și această pârâtă.

In apărare depune contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr.793/2005 și încheierea nr.373/2005

Intimata-reclamantă a invocat excepța lipsei de interes în promovarea apelului de către - International SRL și excepția tardivității apelului formulat de - SRL.

Potrivit art.137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate.

1)Excepția lipsei de interes în formularea apelului de către - International SRL, este neîntemeiată și va fi respinsă, din următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr.1588/2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - International SRL și a respins cererea reclamantei - - față de această parte ca fiind introdusă de o persoană fără calitate. Tot prin aceeași soluție s-a respins și cererea reconvențională a acestei părți prin care solicita instituirea dreptului de retenție asupra nr.1 Port

Dacă în ceea ce privește soluționarea cererii principale apelanta nu justifică un interes, întrucât cererea reclamantei a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, nu același lucru se poate susține și în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale formulată de apelantă.

Astfel, întrucât cererea reconvențională formulată de această parte a fost respinsă, aceasta este îndreptățită să formuleze apel, justificând un interes legitim, actual și direct în prezenta cauză.

2.In legătură cu excepția tardivității declarării apelului de către - SRL, instanța reține că nu este întemeiată.

Apelanta - SRL a formulat apel la 5.10.2009, solicitând aplicarea disp.art.2931Cod procedură civilă.

Conform art.2931Cod procedură civilă, intimatul este in drept, chiar dupa împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare.

Prima zi de înfățișare până la care partea interesată putea să uzeze de dispozițiile textului legal sus-citat era 5.10.2009.

Intrucât apelanta - SRL a formulat cererea de apel la 5.10.2009 (fila 24) până la prima zi de înfățișare, instanța va respinge excepția tardivității ca nefondată.

Pe fond, în raport cu criticile aduse, se constată că ambele apeluri sunt neîntemeiate.

Potrivit art.261 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

In speță, hotărârea apelată respectă cerințele sus-arătate, respectiv rezultă care au fost motivele de fapt și de drept care au condus la adoptarea sa, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, s-a motivat de ce a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei - International SRL, de ce s-a admis cererea principală(lipsă titlu locativ) și pentru ce s-a respins cererea reconvențională (inexistența unei creanțe).

In atare condiții, susținerea apelantelor potrivit căreia hotărârea în cauză nu este motivată conform art.261 pct.5 Cod procedură civilă, este neîntemeiată.

In ceea ce privește soluționarea cererii principale prin care s-a dispus evacuarea pârâtei - SRL, instanța de fond corect a reținut că aceasta nu justifică ocuparea imobilului în litigiu în baza unui titlu locativ.

Contractul de închiriere pentru imobilul din a cărui evacuare se solicită a expirat la 31.12.1999.

Hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr.790/COM/1999 și rămasă irevocabilă, nu constată existența unui titlu pentru imobilul în litigiu ci doar obligă reclamanta din prezenta cauză să încheie un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de cumpărare.

Chiar dacă, ulterior, în baza acestei hotărâri, apelanta-pârâto - SRL a încercat obținerea unui titlu asupra imobilului (prin obligarea reclamantei să i-l vândă), acest demers nu a fost soluționat favorabil.

Menționarea sentinței civile nr.4145/2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în cuprinsul hotărârii apelate evidențiază lipsa titlului locativ al pârâtei și ca urmare temeinicia cererii de evacuare.

In ceea ce privește susținerea apelantei potrivit căreia prin hotărârea apelată se încalcă dreptul legitim de a executa o hotărâre (nr.980/22.06.1999 pronunțată în dosarul nr.790/COM/1999), se reține că aceasta nu este întemeiată, întrucât obiectul cererii nu vizează executarea hotărârii respective.

In legătură cu criticile ce vizează soluționarea cererii reconvenționale, instanța reține că și acestea sunt nefondate.

Potrivit doctrinei, dreptul de retenție este un adevărat drept real de garanție, în virtutea căruia cel ce deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină bunul respectiv, să refuze restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acelui bun.

Dreptul de retenție poate constitui o excepție de neexecutare a contractului aplicabilă contractelor sinalagmatice propriu-zise cât și a celor imperfecte. Condiția esențială pentru a se putea constitui și a fi invocat, este ca datoria pe care deținătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în conexiune, să aibă legătură cu aceasta.

In speță, chiar dacă apelantele reconveniente nu au invocat cheltuieli de întreținere sau conservare a bunului pentru reținerea acestuia, ci doar neexecutarea obligației rezultate din sentința civilă nr.980/22.06.1999, instanța de fond a analizat cererea în funcție de solicitarea părților.

Astfel, a reținut corect că nu se justifică instituirea dreptului de retenție, în lipsa unei creanțe în legătură cu bunul până la îndeplinirea obligației de a încheia un contract de leasing imobiliar.

In atare condiții, în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, nu se poate institui un drept de retenție.

Pentru considerentele sus-expuse, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele apeluri.

In baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga apelantele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.154 lei, reprezentând onorariu avocat (fila 36).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția lipsei de interes și excepția tardivității invocată de - -

Respinge, ca nefondate, apelurile comerciale declarate de apelantele-pârâte- INTERNAȚIONAL SRL C- cu sediul în C, port, Cămin Poarta 2, jud.C șiSRL- cu sediul C, Port, Poarta 2, 2. jud.C, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - - cu sediul În C, Port, 54, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1588/5.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.

Obligă apelantele la 10.154 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 noiembrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Jud.fond:

Red.jud.-

14.12.2009

Tehnored.-gref.

5ex./18.01.2010

Președinte:Revi Moga
Judecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Constanta