Anulare hotarare aga Spete. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 158
Ședința publică din 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga Președinte secție
JUDECĂTOR:
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T împotriva sentinței civile nr. 1429/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați și G având ca obiect acțiune în anularea sentinței arbitrale.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru recurentă, av., lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei depune la dosar delegația de reprezentare și în completarea taxei judiciare de timbru suma de 2 lei, cu chitanța nr. - PJ și învederează instanței că nu mai are alte cereri solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele arătate, casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința arbitrală nr. 490 din 6.06.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă T, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, împotriva pârâtei T, și în consecință s-a constatat rezilierea contractului de închiriere din data de 20.06.2006 și s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul situat în T,-,.2/a, 3 și 4, obligat pârâta la plata sumei de 9.600 euro în lei la cursul zilei plății, reprezentând chirie neachitată pe perioada decembrie 2006 - martie 2007, și la 2.203,58 lei cheltuieli arbitrale și onorariu de avocat în sumă de 981 lei.
S-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Taf ormulat în temeiul art.364 lit. i) din Codul d e procedură civilă acțiunea în anulare împotriva sentinței arbitrale de mai sus, solicitând anularea acesteia, și suspendarea executării până la judecarea irevocabilă a litigiului.
Tribunalul Timiș, în dosarul nr- a admis excepția de inadmisibilitate și a respins cererea în anulare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții și G, obligând reclamanta la cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 364 Cod procedură civilă o hotărâre arbitrală, poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul dintre motivele enumerate în mod exhaustiv în textul articolului, iar dintre acestea reclamanta și-a întemeiat cererea pe litera i), potrivit căreia hotărârea arbitrală se poate desființa în cazul în care se încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
Că, în acest sens motivația părții este că s-a încălcat ordinea publică prin aceea că a respins cererea de probațiune pentru efectuarea unei expertize tehnice în construcții și audierea unor martori, pentru a dovedi efectuarea unor investiții la imobilul închiriat, valoarea lor și faptul că nu folosește spațiul închiriat în totalitate.
Instanța a considerat că respingerea cererii de probațiune de către Tribunalul Arbitral nu poate fi catalogată ca o încălcare a ordinii publice ci o chestiune de apreciere a necesității și utilității unor probe, în condițiile în care aspecte ale cauzei au fost lămurite prin înscrisurile depuse la instanța arbitrală.
Că, aceeași respingere a cererii de probațiune nu reprezintă nici o încălcare a unor dispoziții imperative atâta timp cât instanța arbitrală are posibilitatea de a aprecia necesitatea și utilitatea probelor ce urmează a fi administrate pentru lămurirea unor situații de fapt, astfel că s-a apreciat neîntrunirea cerințelor din art. 364 lit. i) din Codul d e procedură civilă.
Împotriva sentinței Tribunalului Timiș, reclamanta Taf ormulat recurs, prin care a considerat hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală, a solicitat casarea acesteia și în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru a se administra probele solicitate și pronunța asupra fondului cauzei deduse judecății.
În motivele căii de atac, se critică considerentele reținute de prima instanță în sensul că nu s-au încălcat ordinea publică și dispozițiile imperative ale legii în condițiile în care instanța arbitrală a respins cererile de probațiune fără a da dreptul la dovedirea pretențiilor, iar în final a respins cererea reconvențională ca nefiind susținută de nici o probă, că nu există nici o dovadă din care să rezulte starea de fapt cu privire la activitățile desfășurate de proprietar care să folosința spațiului.
Recurenta susține că este evidentă încălcarea de către hotărârea arbitrală a unor dispoziții imperative ale legii fundamentale ce garantează dreptul la apărare în orice proces în fața oricărei instanțe, statuat în art. 24 alin. 1 din Constituția României, și că este contrară ordinii publice, atâta timp cât posibilitatea administrării unor probe pentru dovedirea susținerilor făcute în fața instanței constituie esența dreptului la apărare și singura modalitate de exercitare a acestui drept.
Se mai susține, de asemenea, că nu orice respingere a unei cereri de probațiune constituie o îngrădire a dreptului la apărare, instanța poate cenzura probele propuse ale părții, administra doar pe acelea care sunt utile și concludente litigiului, însă instanța arbitrală a respins cererea reconvențională pe motiv că nu este dovedită, în condițiile în care aceasta a respins toate cererile prin care se putea dovedi pretențiile în proces, acest fapt fiind în contradicție cu dispozițiile imperative ale legii, ce constituie motiv de nulitate a hotărârii pronunțate.
În dosarul de recurs nu s-au depus întâmpinări, înscrisuri din partea părților, iar cererea de amânare a intimatelor identificată la dosar cu prilejul motivării deciziei, a fost comunicată prin fax și depusă după închiderea dezbaterilor din ședința publică, și astfel nu a mai fost pusă în discuție.
Examinând astfel cererea de recurs a reclamantei, conform art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, motivelor invocate în scris și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea reține ca nefondată cale de atac promovată de parte, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, prin care a apreciat asupra cazurilor de desființare a unor hotărâri arbitrale astfel cum sunt prevăzute limitativ în dispozițiile art. 364 din Codul d e procedură civilă, și în concret a analizat situația de la lit. i) a articolului menționat, a noțiunilor de "ordine publică" și "dispoziții imperative ale legii", în raport cu care a stabilit inadmisibilitatea acțiunii în anulare.
În acest context, instanța de fond a răspuns și s-a pronunțat la cererea reclamantei recurente de administrare a unor probe ce vizau starea de fapt din litigiu, respectiv dovedirea unor investiții la imobil, folosința lui, s-au valoarea lucrărilor, prin respingerea acestora ca nefiind utile pentru analiza îndepliniri cerințelor din art. 364 lit. i) din Codul d e procedură civilă.
Instanța nu a omis să se pronunțe asupra cererilor formulate în acest sens de către reclamantă, ci și-a exercitat prerogativa posibilității de a aprecia asupra utilității și pertinenței unor probe propuse, dată de normele procesuale civile, în raport de tipul, obiectul și motivele acțiunii în anulare, nefiind astfel vorba de o încălcare a dreptului la apărare al părții.
A prevalat în speță examinarea cererii de către instanță în condițiile textelor din art. 364 Cod procedură civilă coroborat cu dreptul de apreciere asupra probelor, situație în care nu s-a mai impus analizarea modului de soluționare de către tribunalul arbitral a cererii reconvenționale formulate de aceeași parte.
În ce privește solicitarea din recurs, întemeiată pe art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă în sensul casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru administrarea probelor testimoniale, ea este nefondată, întrucât trebuie reamintit că acest text se referă la situația în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată.
Ori, în cauză nici una din cele două ipoteze exprese nu sunt invocate în motivație și nu sunt îndeplinite în sensul cerut de text.
Reținând corect instanța de fond că nu poate fi catalogată drept o încălcare a ordinii publice aprecierea tribunalului arbitral de respingere a unor cererii de probațiune, se constată că această expresie de "ordine publică" se referă la o rânduială stabilită potrivit unui ansamblu de principii sociale, politice și economice ce presupun organizarea unei societăți.
De asemenea, nu poate fi considerată ca o încălcare a dispozițiilor imperative ale legii, respingerea cererii de probațiune atâta timp cât într-un litigiu unui organ jurisdicțional, acesta are dreptul și posibilitatea a aprecia utilitatea și concludența unei astfel de cereri, ceea ce exclud sfera "imperativului".
Dreptul la apărare este un drept fundamental consfințit de legea supremă - Constituția - și acceptat ca latură a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă acceptându-se de către Curtea că în raport cu exigențele acestui articol, " dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat în abstract, ci doar la lumina împrejurărilor specifice ale fiecărui caz".
În examinarea circumstanțelor particulare se va ține seama și de specificul procedurilor în cauză, "de întregul proces așa cum s-a desfășurat el în ordinea juridică internă", ceea ce, conduce la concluzia că o carență constatată într-un stadiu incipient al procedurii poate fi îndreptată într-un stadiu ulterior, dacă organul jurisdicțional ulterior investit să aibă competența necesară ștergerii riscului invocat.
Se acceptă de către C că există dispoziții a cărora încălcare nu mai poate fi îndreptată în căile de atac, iar revenind la speță, cu atât mai mult se impune respingerea argumentelor recurentei, cât timp tribunalul nu a încălcat "dispoziții imperative ale legii", iar calea de atac a acțiunii în anulare nu se poate aprecia ca fiind admisibilă.
Față de aceste considerente, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta T împotriva sentinței civile nr. 1429/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 21.03.2008
Tehnored. - 24.03.2008/ 2 ex.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Dorin Ilie Țiroga
