Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator -2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 157
Ședința publică din 19 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 2894/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- (număr format vechi 2434/2007) în contradictoriu cu debitoarea intimată -, reprezentată prin lichidator judiciar A având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar la data de 19.02.2008, prin registratura Curții, o întâmpinare din partea lichidatorului judiciar și văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2894/11.12.2007 pronunțată în dosarul nr- (număr format vechi 2434/2007) Tribunalul Arada dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei -, radierea societății din registrul comerțului și plata sumei de 2000 lei reprezentând remunerația practicianului, precum și a sumei de 407,80 lei cheltuieli materiale, din fondul de lichidare către lichidatorul judiciar A, descărcându-l, totodată, pe acesta de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură. De asemenea, hotărârea de închidere a procedurii a fost notificată debitoarei, creditorilor, Direcției teritoriale a finanțelor publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut că procedura concursuală față de debitoarea - a fost deschisă prin sentința comercială nr. 1714/12.06.2007, în cauză fiind întocmit tabelul definitiv al creanțelor.
De asemenea, s-a constatat că pentru data de 23.11.2007 a fost convocată Adunarea generală a creditorilor având ca punct pe ordinea de zi și discutarea oportunității închiderii procedurii de insolvență în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, adunare la care nu s-a prezentat nici un creditor, lichidatorul judiciar apreciind neprezentarea creditorilor ca o acceptare a măsurilor luate de acesta privind derularea procedurii față de societatea debitoare.
În aceste condiții, în temeiul prevederilor art. 131 prima instanță a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din registrul în care a fost înmatriculat, plata remunerației lichidatorului judiciar în cuantumul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii ținând seama că activitatea acestuia a fost limitată, din cauze obiective, doar la stabilirea pasivului societății debitoare, neincluzând și activități de lichidare a activului din cauza inexistenței bunurilor în averea falitei. De asemenea, cuantumul remunerației a fost fixat în funcție de activitatea depusă, iar nu în raportat la durata procedurii, judecătorul-sindic considerând că nu are atribuția de a stabili sau verifica ce impozite și taxe plătește lichidatorul și care este cuantumul acestora.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cererea sa fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub dosar nr-, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul continuării administrării procedurii de insolvență, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Conform art. 131 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese citate mai sus instituția creditoare consideră că în speță nu este situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de insolvență. De asemenea, recurenta apreciază că în cauză nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei -, nefiind astfel incidente prevederile articolului men ionat.
În drept a invocat art. 131 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimata debitoare -, legal citată prin lichidator, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a formulat întâmpinare (filele 8-10), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În fapt, prin sentința comercială nr. 1714/12.06.2007 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada dispus deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea -, A fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar.
La termenul din 11.12.2007, prin Raportul de activitate depus la dosar practicianul a solicitat, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii de insolvență față de societatea debitoare motivat de faptul că nu s-a reușit identificarea în averea falitei a vreunui bun care să poată fi valorificat, iar la ședința Adunării creditorilor din data de 23.11.2007 nu s-a prezentat nici un creditor, deși aceștia au fost legal convocați, ceea ce, a apreciat lichidatorul, reprezintă o acceptare a măsurilor întreprinse de acesta în cadrul dosarului de insolvență.
Cu toate că instituția recurentă critică sentința primei instanțe considerând că prevederile art. 131 nu ar fi fost incidente în cauză, practicianul apreciază că această normă juridică era pe deplin aplicabilă în speță deoarece, pe de o parte, creditorii, deși notificați, nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării administrării procedurii, iar, pe de altă parte, propunerea de închidere a procedurii a fost pe ordinea de zi a ședinței adunării creditorilor, ședință la care nu s-a prezentat nici un creditor. Nu în ultimul rând, lichidatorul nu a identificat în averea falitei nici un bun care să poată fi valorificat pentru acoperirea cheltuielilor de procedură. În aceste condiții, intimata consideră că susținerile recurentei reprezintă doar simple afirmații care nu au suport legal.
În drept a invocat art. 25 și 131 din Legea nr. 85/2007, precum și art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Astfel, față de cele arătate de lichidatorul judiciar desemnat în cauză prin rapoartele de activitate depuse la dosar (filele 134-136, 159-160, 172-173 și 182-183), în special în cel de la termenul de judecată din 11.12.2007 prin care acesta a propus închiderea procedurii de insolvență declanșată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 pe seama debitoarei - întrucât societatea falită nu mai desfășoară nici o activitate, nu dispune de lichidități pentru îndestularea creditorului și că în averea sa nu există nici un bun care să poată fi valorificat, în mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din legea menționată (textul neavând decât un singur alineat), dispunând închiderea procedurii.
Acest text de lege statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere că nici creditoarea recurentă și nici creditorul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Mai mult decât atât, propunerea de închidere a procedurii a fost trecută pe ordinea de zi a ședinței adunării creditorilor convocată pentru data de 23.11.2007, ședință la care nu s-a prezentat nici un creditor, deși aceștia au fost legal notificați (filele 174-175 și 184-187 dosar de fond).
Criticile recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice A privitoare la neincidența prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 nu sunt fondate, motivat de împrejurarea că în cauză au fost îndeplinite toate condițiile cerute de acest text de lege pentru a se putea dispune închiderea procedurii de insolvență, neputându-se susține cu temei că această normă juridică nu este aplicabilă în speță, cum eronat susține instituția creditoare.
Cu toate că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaa rătat că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, Curtea apreciază că nici această critică nu poate fi primită, având în vedere faptul că în urma investigațiilor efectuate practicianul nu a identificat bunuri sau alte valori în averea debitoarei, astfel că nu i se poate imputa acestuia că nu a depus diligențele necesare în vederea identificării bunurilor societății falite. Mai mult decât atât, creditoarea recurentă nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu sau ce anume consideră că mai trebuia făcut în cauză.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 2894/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- (număr format vechi 2434/2007) în contradictoriu cu debitoarea -, reprezentată prin lichidator judiciar
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./22.02.2008
Tehnored./28.02.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Dorin Ilie Țiroga
