Anulare hotarare aga Spete. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.168
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantaMUNTENIA SA B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, nr.16, sector 4, împotriva sentinței nr.6 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA V de M, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în V de M,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea intimatei-pârâte să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 16 septembrie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta MUNTENIA SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA V de M să se constate nulitatea hotărârii nr. 2 din 14.09.2006 a de la SC SA.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că hotărârea s-a luat cu încălcarea dispozițiilor art. 125 al. 5 din Legea -, în sensul că acționarii reprezentând 58,264 % din capitalul social al SC SA V de M au fost reprezentați, conform mandatelor speciale nr. 3166/14.09.2006 și 3161/13.09.2006, de către directorul general al SC SA.
Arată reclamanta și faptul nerespectării dispozițiilor art. 243 al.5 din Legea 297/2004, de aducere la cunoștință a documentelor și informațiilor asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi, întrucât, deși a făcut demersuri pentru a intra în posesia documentelor, i s-a comunicat că materialele ce vor fi dezbătute în ședința AGA îi vor fi puse la dispoziție în timp util, înaintându-i-se nota de fundamentare a fuziunii.
De asemenea, s-a arătat de reclamantă că s-au încălcat dispozițiile art. 127 din Legea 31/1990, atâta timp cât acționarul determinant în adoptarea hotărârii de fuziune este identic, punându-se astfel problema analizării și separării interesului celor doi acționari.
Astfel, în contextul în care în din data de 14.09.2006 nu s-a prezentat nici un fel de fundamentare legală, se prezumă că interesul acționarilor care formează majoritatea decizională este contrar celui al societății, iar neabținerea acționarului fără al cărui vot hotărârea nu s-ar fi adoptat determină nu doar răspunderea pentru daune, ci și anulabilitatea hotărârii.
Precizează reclamanta și faptul că hotărârea nu menționează care este societatea absorbantă și care este aceea absorbită, împrejurare esențială, ținând seama că pârâta este societate deschisă iar SC SA este societate închisă. În cazul în care această din urmă societate este cea absorbantă se află în situația de a solicita anularea hotărârii pentru nerespectarea disp. art. 242 din Legea nr. 297/2004 și art. 132 din Regulamentul nr. 1/2006.
În concluzie, se solicită să se constate nulitatea hotărârii adoptate de pârâtă, cererea fiind întemeiată în drept pe disp. art. 125, 132, 127, 241, 113, 133 din Legea nr. 31/1990 și art. 243, 209, 224, 242 din Legea nr. 297/2004 și art. 132din Regulamentul nr. 1/2006.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 8/19.02.2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantă, a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 2/14.09.2006, după rămânerea irevocabilă a hotărârii de anulare dispunându-se menționarea acesteia în registrul comerțului și publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a IV-
Apelul pârâtei SC SA a fost admis prin decizia nr. 305/12.10.2007 a Curții de Apel Ploiești - Secția comercială, prin care s-a desființat sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, reținându-se că prima instanță a pronunțat sentința numai în raport de art.125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, însă în cauză pârâta este o societate comercială pe acțiuni de tip deschis, astfel că legislația care reglementează cadrul juridic aplicabil o constituie Legea specială nr.297/2004 privind de capital, regulamentele și instrucțiunile, care se completează cu prevederile Legii nr. 31/1990.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr-.
Pe calea întâmpinării formulate în baza disp.art. 115.pr.civilă, pârâta a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Muntenia SA de către Muntenia SA, pe de o parte, și a Muntenia SA de către președinte, pe de altă parte, motivat de faptul că, în cererea introductivă se menționează că Muntenia SA acționează prin administratorul său Muntenia SA, ambele cu același sediu social, respectiv ca Muntenia SA este reprezentată legal de Dl., în calitate de președinte, fără ca la dosarul cauzei să existe vreo dovadă a mandatului încredințat de Muntenia SA către Muntenia SA ori președintelui, așa cum prevăd regulile de procedură civilă.
Pe fond, s-a arătat că SC SA este o societate comercială pe acțiuni de tip deschis, înregistrată la și ale cărei valori imobiliare sunt admise la tranzacționare la Bursa de Valori B -, sens în care la dosarul cauzei a fost depus cel mai recent certificat de înregistrare a valorilor mobiliare emis de, nr. 968/08.08.2007.
Legislația care reglementează cadrul juridic aplicabil SC SA ca emitent de valori mobiliare înregistrat la o constituie Legea specială nr. 297/2004 privind de capital, precum și Regulamentele și Instrucțiunile, care se completează cu prevederile Legii nr. 31/1990 a societăților comerciale, în ceea ce privește aspectele nereglementate de legea specială.
S-a arătat că potrivit art. 243 alin. 3 din Legea nr. 297/2004 reprezentarea acționarilor în adunarea generală a acționarilor se va putea face și prin alte persoane decât acționarii, cu excepția administratorilor, pe bază de procură specială, potrivit reglementărilor.
S-a menționat că, având în vedere acest text, coroborat cu faptul că dl. nu era administrator al societății - singura calitate exceptată de lege - mandatul de reprezentare a acționarilor și în ședința Adunării generale extraordinare a acționarilor din 14.09.2006, primit de Dl. este perfect valabil.
Referitor la al doilea motiv de anulare a hotărârii, necomunicarea documentațiilor și informațiilor cu privire la problemele înscrise pe ordinea de zi, se precizează că în Convocatorul publicat în Of. al României, Partea a IV-a, nr. 2500/10.08.2006, prin care, în conformitate cu prevederile legii, s-a adus la cunoștință întrunirea din data de 14.09.2006, s-a menționat și faptul că documentațiile și informațiile incluse pe ordinea de zi și formularul de procură specială pentru reprezentare în vor fi disponibile la sediul social al societății începând cu data de 8.09.2006.
S-a mai arătat că urmare a unei solicitări din partea Muntenia SA, prin administratorul său Muntenia SA, înregistrată sub nr. 753/08.09.2006, SC SA a transmis acesteia o notă de fundamentare privind fuziunea, în care se explicau pe larg motivele care au determinat luarea hotărârii de fuziune a celor două societăți.
S-a precizat că s- învederat faptul că principalul obiectiv constă în unificarea activității Grupului de firme în cadrul unei singure entități juridice, ceea ce va conduce la îmbunătățirea activității administrative și financiare, în sensul conlucrării eficiente sub un singur organ de conducere, coordonat de același acționar principal.
S-a apreciat că și această critică referitoare la necomunicarea documentațiilor și informațiilor cu privire la problemele înscrise pe ordinea de zi este nefondată, neavând nici un suport în realitate, întrucât SC SA a asigurat un tratament egal pentru toți acționarii acesteia și a pus la dispoziția Muntenia SA toate informațiile necesare pentru ca să-și poată exercita drepturile prevăzute de lege.
In ceea ce privește al treilea motiv de anulare a hotărârii, derivând din analizarea și separarea interesului celor doi acționari principali ai celor două societăți, respectiv și, se menționează încă de la început faptul că, dată fiind problema principală supusă aprobării - aceea a fuziunii două societăți comerciale - presupusele interese contrare ale acționariatului determinant în adoptarea hotărârilor nu poate avea nici o incidență în cauză și nu se poate reține că unul din acționarii principali dintr-o societate ar putea lua o decizie contrară interesului unei alte societăți, în care el însuși mai deține un anumit procent din capitalul social.
Referitor la ultima critică adusă hotărârii, în sensul că aceasta este eliptică, determinând nulitatea viitorului proiect de fuziune, se menționează că Hotărârea nr. 2/14.09.2006 a hotărât fuziunea în principiu a celor două societăți, urmând ca ulterior, în cadrul unui proiect, să se stabilească în amănunțime toate detaliile referitoare la acest aspect.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse certificat constatator nr. 6583/18.01.2008 emis de ONRC și contractul de administrare nr. 334/5.04.2006.
Prin sentinta nr.6 din 17 martie 2008, Tribunalul Prahovaa respins exceptia lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând faptul că, prin certificatul constatator emis de ONRC nr. 6583/18.01.2008 și contractul de administrare încheiat cu Societatea de iții Financiare Muntenia SA, al cărei reprezentant este, Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia SA a facut dovada calității de reprezentant al reclamantei Muntenia SA.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut faptul că pârâta și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția acționarilor documentele sau informațiile vizând problemele înscrise în ordinea de zi, împrejurare rezultată din cuprinsul convocării, comunicând suplimentar nota de fundamentare a fuziunii. S-a reținut și faptul că numitul, reprezentantul acționarilor și, are calitatea de director general al societății, nu de administrator, astfel că, în baza mandatelor speciale ce i-au fost acordate, a reprezentat legal pe cei doi acționari în cadrul adunării generale.
A motivat instanța de fond și faptul că problema supusă dezbaterii a fost cea a fuziunii celor două societăți comerciale cu acționariat comun, din probele administrate nerezultând un interes contrar al acționarului celui al societății și abuzul de poziție majoritară, invocat de reclamantă.
A precizat instanța de fond și faptul că sancțiunea pentru neabținerea la vot a acționarului aflat în raport de contrarietate de interese cu societatea este răspunderea pentru daunele cauzate societății, dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută, și nu anularea hotărârii adoptate în asemenea condiții.
In ceea ce privește neindicarea societăților absorbite și absorbante, se reține faptul că, prin hotărârea în litigiu, s-a aprobat fuziunea în principiu a celor două societăți, consiliul de administrație urmând a fi împuternicit să întocmească proiectul de fuziune, proiect care, de asemenea, va fi supus aprobării adunării generale a acționarilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Societatea de iții Financiare Muntenia SA, arătând că, în mod eronat instanța de fond a respins critica privind încălcarea dispozițiilor art. 127 din Legea 31/1990, întrucât nota consiliului de administrație constituie o fundamentare a interesului grupului, și nu a societății SC SA.
Critică apelanta și intepretarea instanței de fond cu privire la sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării dispozițiilor art. 127 din Legea 31/1990, respectiv răspunderea acționarului pentru daune și nu anularea hotărârii, aceasta fiind contrară deciziei nr. 2969/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța de fond a ignorat elemente esențiale de natură să dovedească obligația acționarilor de a se abține la vot, și anume faptul că cei doi acționari sunt acționari majoritari atât în SC SA, cât și în SC SA; nota de fundamentare a fuziunii justifică oportunitatea acesteia pentru grupul, și nu pentru SC SA; interesul acționarilor minoritari ai SC SA este unul distinct de cel al grupului; dacă s-ar fi dovedit oportunitatea fuziunii de către Consiliul de administrație, acționarii majoritari nu ar mai fi avut obligația de abținere, și nici acționarii minoritari nu s-ar fi opus unei asemenea hotărâri; toate aceste aspecte coroborate cu rezultatele financiare ale celor două societăți demonstrează interesul contrar societății SC SA al acționarilor majoritari și obligația acestora de a se abține la vot în ce privește adoptarea hotărârii de fuziune.
Arată apelanta și faptul că, în ceea ce privește neindicarea societăților absorbite și absorbante, chiar dacă prin hotărârea atacată s-a aprobat fuziunea în principiu, tipul fuziunii este un element esențial în funcție de care se acordă împuternicire Consiliului de administratie de a întocmi proiectul de fuziune. Mai mult, Muntenia SA este un acționar care nu este de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la fuziuni care implică alocare de acțiuni care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
Menționează apelanta și faptul că art. 132 din Regulamentul nr.1 stipulează faptul că în care se aprobă în principiu o fuziune împuternicește CA să întocmească proiectul de fuziune și să angajeze un evaluator independent înregistrat la, această dispoziție fiind o normă specială în raport cu dispozițiile Legii 31/1990.
In ceea ce privește dovedirea vătămării sau a prejudiciului, arată apelanta că nedesemnarea evaluatorului determină imposibilitatea de a respecta alin.4 al art.132, implicit imposibilitatea exercitării de către acționar a dreptului de retragere în termenul prevăzut de alin.5 și a dreptului de a i se plăti contravaloarea acțiunilor în termenul stipulat la alin.7.
Solicită apelanta a se dispune admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii și constatarea nulității hotărârii nr. 2 din 14.09.2006 a de la SC SA V de
In dovedirea apelului, apelanta a depus la dosar copia deciziei nr. 2969/2006 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, precum și informații furnizate de către ONRC privind societătțle în litigiu.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozitiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC SA nr.2 din 14.09.2006, s-a aprobat, de principiu, fuziunea acestei societăți comerciale cu SC SA și a fost mandatat Consiliul de administrație să întocmească proiectul de fuziune conform prevederilor legislației în vigoare.
Din nota de fundamentare a fuziunii, rezultă că fuziunea celor două societăți urmărește consolidarea și creșterea capacității concurențiale ale acestora, prin unificarea activității grupului de firme în cadrul unei entități juridice unice. Se menționează și faptul că, prin efectul fuziunii, se va îmbunătăți activitatea administrativă și financiară, se va simplifica procesul de coordonare a activităților, se va mări eficiența și operabilitatea celor două societăți, va avea loc reducerea cheltuielilor directe și indirecte și se va simplifica realizarea și distribuirea cursului investițional pentru realizarea proiectelor grupului, cât și controlul exercitat de acționari asupra activității personalului cu funcții de răspundere din cadrul acestora.
In cadrul motivelor de apel, apelanta-reclamantă a invocat încălcarea prevederilor art. 127 din Legea 31/1990, motivat de faptul că acționarii și nu s-au abținut de la deliberări, deși dețin 45,773% și, respectiv, 21,49 % din capitalul social al SC SA și 44,38%, respectiv 13,1815 din capitalul social al SC SA.
Potrivit dispozițiilor art. 127 din Legea 31/1990, acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune. In caz contrar, acționarul răspunde pentru daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, apelantei-reclamante îi revine obligația, în conformitate cu disp. art. 1169 civ. de a dovedi existența unui interes al acționarilor și, contrar interesului societății SC SA.
Simplul fapt că acționarii și sunt acționari majoritari atât în SC SA, cât și în SC SA nu este de natură a contura existența unui interes al acestora contrar societății-intimate, cu atât mai mult cu cât aceștia participă la profit și pierderi, în același procent majoritar, în ambele societăți.
Curtea constată, sub acest aspect, și faptul că apelanta critică nota de fundamentare a fuziunii pe considerentul că aceasta vizează interesul grupului, și nu al societății SC SA, apreciind că operațiunea de fuziune poate avea un efect pozitiv asupra acestui grup, dar nu implică și o îmbunătățire a activității societății SC SA, al cărei acționar este.
Se observă, însă, că apelanta nu dovedește pretinsele efecte negative pe care fuziunea celor două societăți le-ar avea asupra activității SC SA. Simpla împrejurare, rezultată din informațiile oferite de ONRC, legată de faptul că SC SA nu a obținut profit în anul 2006, în condițiile în care nu se face dovada existenței unor datorii ale acestei societăți care, ca efect al absorbției, ar trece asupra societății SC SA, nu dovedește existența unui interes contrar al celor doi acționari.
Prin urmare, Curtea apreciază că apelanta-reclamantă nu a dovedit existența unui interes al acționarilor contrar celui al societății SC SA și, pe cale de consecință, incidența dispozițiilor art. 127 din Legea 31/1990.
In ceea ce privește sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării prevederilor art. 127 din Legea 31/1990, Curtea apreciază că răspunderea acționarilor ce aveau obligația de abținere, pentru daunele produse societății nu exclude posibilitatea anulării hotărârii adunării generale a acționarilor, în măsura în care se invocă și este dovedită existența unei cauze de nulitate a acesteia, în condițiile art. 131 din legea 31/1990.
In cauză, însă, astfel cum am menționat anterior, apelanta-reclamantă nu a dovedit existența condițiilor instituite de disp. art. 127, pentru a se pune în discuție sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării acestora.
Neîntemeiat este și motivul de apel referitor la încălcarea prevederilor art. 132 din Regulamentul nr. 1/2006 cu privire la împuternicirea Consiliului de Administrație să întocmească proiectul de fuziune și să angajeze un evaluator independent înregistrat la.
Astfel, potrivit acestui text de lege, în care se aprobă de principiu o fuziune împuternicește Consiliul de administrație să întocmească proiectul de fuziune și să angajeze un evaluator independent înregistrat la, care va determina valoarea unei acțiuni și o va preciza explicit în proiectul de fuziune. In funcție de această valoare determinată, legea prevede dreptul acționarilor de a se retrage din societate și de a li se plăti valoarea acțiunilor.
Din analiza hotărârii nr.2/2006, Curtea constată că aceasta cuprinde aprobarea de principiu a fuziunii prin absorbție a celor două societăți SC SA și SC SA, Consiliul de administrație fiind împuternicit să întocmească proiectul de fuziune conform prevederilor legislatiei în vigoare.
Se observă, în acest sens, faptul că, deși nu se menționează expres obligația Consiliului de administrație de a angaja un evaluator independent înregistrat la, mandatul dat consiliului vizează întocmirea proiectului de fuziune cu respectarea legislației în vigoare, deci, implicit, și a dispozițiilor legale privind angajarea evaluatorului.
Pe de altă parte, în ipoteza în care Consiliul de administrație nu ar respecta această obligație, acționarii au posibilitatea de a invoca o atare împrejurare în cadrul adunării generale a acționarilor ce aprobă proiectul de fuziune, deci, în a doua etapă a procesului de fuziune, fiind prematur a fi invocată în cadrul aprobării de principiu a fuziunii.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 127 din Legea 31/1990 și art. 132 din regulamentul nr. 1/2006, și, în temeiul disp. art. 296 proc.civ. va respinge apelul ca nefondat.
Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantaMUNTENIA SA B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, nr.16, sector 4, împotriva sentinței nr.6 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA V de M, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în V de M,-, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.VG
4 ex/14.10.2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
