Anulare hotarare aga Spete. Decizia 167/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.167
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta - COMPLEX D SA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr.109 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta- SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apelantei-reclamante să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 16 septembrie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta - D SA a chemat în judecată pe pârâta - SA pentru anularea hotărârii adunării generale a acționarilor nr.515 din 18 octombrie 2007 adoptată de pârâtă, prin care s-a aprobat încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului "Cramă" situat în- Târgoviște, între vânzătoarea - SA și cumpărătoarea - " Vânătorilor".
Reclamanta a motivat că această hotărâre este nelegală întrucât activul vândut face parte integrantă din ul D, fiind adus și predat ca aport la capitalul social de către pârâtă, fapt ce rezultă din contractul de societate autentificat sub nr.5092/10.12.2007, procesul verbal de predare-primire din 15.01.1998, raportul de expertiză tehnică și evaluare nr.7475/24.06.2007 și din cartea funciară a complexului hotelier.
Reclamanta a relatat că pentru acest activ, pârâta a încheiat cu - Vânătorilor SRL un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin decizia nr.1283/21.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (dosar nr-).
Hotărârea atacată fiind act subsecvent în raport de decizia menționată, este lovită de nulitate absolută.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.31/1991.
Prin precizările depuse la termenul din 29 ianuarie 2008, reclamanta a menționat că motivul nulității absolute a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și, implicit, al hotărârii adunării generale a acționarilor nr.515/18 octombrie 2007, îl constituie încălcarea dispozițiilor imperative legale care au constituit temeiul juridic al încheierii acestui contract și al luării hotărârii precum și fraudarea legii.
Aceste aspecte sunt reținute în decizia nr.1283/21.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că s-au încălcat dispozițiile art.12 din Legea nr.133/1999, nu au fost respectate dispozițiile art.24 din nr.OUG88/1997, au fost încălcate prevederile art.65 din Legea nr.31/1990.
Frauda la lege, întemeiată pe art.5 din Codul civil, este justificată în fapt prin aceea că pârâta, prin hotărârea nr.515/18.10.2007 a încălcat dreptul său de proprietate.
În susținerea cererii, reclamanta a depus copia deciziei nr.1283/21.03.2007 pronunțată de în dosarul cu nr-, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și novație efectivă nr.203/15.06.2000, partea a IV-a a Monitorului Oficial nr.3259/14.11.2007 în care s-a publicat hotărârea atacată, procesul verbal din 15 ianuarie 1998 de predare-primire active între pârâtă și reclamantă, contractul de societate autentificat sub nr.5092/10.12.1997, raportul de expertiză tehnică și evaluare a complexului D Târgoviște, contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și novație obiectivă nr.203/15.06.2000.
Pârâta a depus întâmpinare. Pe cale de excepție, pârâta a solicitat respingerea cererii pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, care nu are calitatea de acționar la - SA. Potrivit susținerilor pârâtei, acest drept aparține, conform art.131 din Legea nr.31/1990, în exclusivitate acționarilor, terții fiind împiedicați să se amestece în activitatea decizională a societăților comerciale.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că acest activ nu a fost predat efectiv reclamantei nici până în prezent, iar instanța supremă, prin decizia nr.393/25 ianuarie 2007, stabilit că atât D cât și D nu aparțin reclamantei, pentru ca, ulterior, să decidă în sens invers.
Pe de altă parte, se susține că reclamanta nu este îndreptățită să invoce drepturi asupra cramei sau cofetăriei pentru că ea însăși a adoptat o hotărâre prin care a decis să emită 47.000 acțiuni, diferența stabilită prin decizia nr.263/2003 de Curtea de Apel Ploiești (irevocabilă prin respingerea recursului), la care este îndreptățită pârâta fără a se lua în calcul crama și cofetăria.
Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr.515/18 octombrie 2007 este un act de decizie comercială pe care reclamanta a atacat-o spre a evita acțiunea în revendicare imobiliară a spațiilor respective.
În susținerea întâmpinării, pârâta a anexat următoarele înscrisuri: actul constitutiv al societății, procesul verbal al din 30.04.1997, procesul verbal din 4.10.2007, adeverințe, adrese, hotărâri judecătorești care conțin aspecte referitoare la activele cramă și cofetărie, convocatorul publicat în Monitorul Oficial, procesul verbal al adunării generale a acționarilor din 15.10.2007, hotărârea nr.515/18.10.2007. Prin sentința nr.109/5 februarie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea formulată de reclamanta - D SA în contradictoriu cu pârâta - SA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a acționarilor nr.515/18.10.2007 adoptată de - SA.
Pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, care nu are calitatea de acționar, calitate care să-i permită să uzeze de dispozițiile art.132 din Legea 31/1990. Tribunalul a respins excepția, constatând că, fiind vorba de o nulitate absolută, potrivit art.132 alin.3 din lege, dreptul la acțiune este imprescriptibil și poate fi exercitată de orice persoană care are interes, inclusiv de reclamantă, care justifică interesul pretinzându-se proprietara activului cramă, a cărei vânzare s-a hotărât prin hotărârea adunării generale a acționarilor nr.515/18.10.2007.
Temeiul invocat de reclamantă pentru constatarea nulității hotărârii atacate nu vizează încălcarea vreunei dispoziții din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, cum ar fi nerespectarea prevederilor referitoare la convocarea acționarilor, la exercitarea dreptului de vor, la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, ci se referă la obiectul hotărârii, acela de a fi aprobat vânzarea activului cramă către - Vânătorilor SRL.
Întreaga justificare a reclamantei, tinde să dovedească fraudarea legii, în sensul vânzării bunului său către terțul cumpărător, - Vânătorilor SRL, bun a cărui proprietate s-a stabilit prin decizia nr.1283/21.03.2007, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nulitatea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și novație obiectivă nr.203/15.06.2000 încheiat de aceeași pârâtă - SA în favoarea - Vânătorilor SRL.
Tribunalul nu poate sancționa hotărârea nr.515/18.10.2007 a adunării generale a acționarilor - SA cu nulitate absolută, cât timp obiectul hotărârii, anume vânzarea cramei nu reprezintă un obiect ilicit, interzis de lege, nu vizează un bun inalienabil sau insesizabil, iar hotărârea în sine nu este imorală ori contrară regulilor de conviețuire socială.
Împrejurarea că prin această hotărâre s-a aprobat înstrăinarea cramei, activ pe care reclamanta se pretinde proprietar, de asemenea nu constituie motiv de nulitate absolută, mai ales în contextul în care, din deciziile depuse de pârâtă la dosar sub nr.263/2002 și nr.393/25 ianuarie 2007, rezultă că instanța supremă a constatat că activele cramă și cofetărie sunt proprietatea - SA și nu ale - D SA.
De altfel, se poate trage concluzia că aspectele litigioase de lungă durată dintre reclamantă și pârâtă vizează acțiunile pe care pârâta le deține la societatea reclamantă, acțiuni cu acoperire în aporturi în natură, din care nu au făcut parte crama și cofetăria.
În opinia tribunalului, constatarea nulității contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și novație obiectivă nr.203/15.06.2000, încheiat de aceeași pârâtă - SA în favoarea - Vânătorilor SRL; nu conduce la nulitatea hotărârii nr.515/18 octombrie 2007, deoarece această hotărâre reprezintă un act decizional distinct de contractul de leasing, chiar dacă s-a adoptat după constatarea nulității acestui din urmă contract, nu este un act subsecvent, care să fie anulat potrivit regulii quod nullum est, nullum producit efectum.
În raport de considerentele enunțate, tribunalul a considerat că nu s-a făcut dovada unor cauze de nulitate a hotărârii atacate, motiv pentru care a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat în termen legal apel, invocând următoarele motive:
1.Prima instanță nu a luat în considerare că activul " cramă " este proprietatea reclamantei astfel cum rezultă și din considerentele deciziei nr. 1283/21 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială.
2. Sentința pronunțată de prima instanță ignoră înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul și statutul prin care imobilul în litigiu este adus ca aport la constituirea capitalului social al societății reclamante, precum și încheierea de intabulare în Cartea funciară a acestui imobil.
3. În considerentele sentinței atacate s-au reținut susținerile pârâtei aflate în contradicție cu situația de fapt și de drept, respectiv nepredarea aportului la constituirea societății, împrejurarea că predarea unor acțiuni către pârâtă i-ar conferi acesteia un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu și recunoașterea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului prin hotărâri irevocabile.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat învederând că este proprietara spațiilor comercială cramă și cofetărie, care nu au fost aduse ca aport social, la constituirea capitalului social al societăților reclamante.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin articolul 5 alin. 2 lit. a din Contractul de societate al COMPLEX D T, pârâta SA s-a obligat să verse integral la momentul constituirii societății aportul în natură la capitalului social, respectiv imobilul situat în Municipiul Târgoviște-, conform raportului de expertiză nr. 7475 /24 iunie 1997 ( filele 10 - 12 dosar primă instanță).
În acest raport de expertiză este menționat și activul "cramă cu 50 locuri " care a fost evaluat în vederea aducerii ca aport în natură, în conformitate cu dispozițiile legale (filele 13 - 22 dosar primă instanță.
Prin procesul - verbal din 15 ianuarie 1998, pârâta a predat reclamantei activul denumit D ca aport în natură, evaluat conform raportului de evaluare mai sus menționat, astfel încât Curtea reține că și activul
" cramă cu 50 locuri " a trecut în proprietatea și posesia societății reclamante (fila 9 dosar primă instanță.
Din extrasul de Carte funciară depuse în apel (filele 25 - 45) rezultă că societatea reclamantă are în proprietate corpul C 4 - Hotel S + P + 6 cu 118 camere, din care și activul subsol - cramă.
Mai mult, prin actul adițional la statutul și contractul societății reclamante a fost adus de către pârâtă, ca aport în natură, și terenul în suprafață de 2438,46. dobândit de aceasta prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 0 8 nr. 0647/24.11.1998 (filele 46 - 51 dosar apel).
În consecință, activul " cramă " este proprietatea societății reclamante, acest drept de proprietate fiind intabulat în Cartea funciară și opozabilerga omnes, inclusiv societății pârâte.
Curtea mai reține că nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să stabilească titularul dreptului de proprietate asupra activului în litigiu, hotărârile depuse la dosar de către ambele părți neavând autoritate de lucru judecat sub acest aspect iar considerentele acestora fiind în contradicție unele cu altele.
În ceea ce privește încheierea de respingere nr. 36830 /19 iunie 2008, emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D, curtea reține că această încheiere nu7 este opozabilă reclamantei având în vedere dispozițiile art. 337 cod procedură civilă precum și împrejurarea că această încheiere nu a fost comunicată reclamantei în vederea exercitării căilor de atac.
Susținerile pârâtei în sensul că reclamanta nu ar avea în proprietate decât intrarea în cramă urmează a fi înlăturate deoarece crama este evidențiată în corpul C 4, indicându-se și suprafața, respectiv 126,9. în timp ce intrarea în cramă este evidențiată separat constituind corpul C3.
Susținerile pârâtei cu privire la radierea acestui activ din fondul de comerț al reclamantei în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile urmează a fi înlăturate deoarece pârâta nu a făcut dovada nici a existenței acestor hotărâri judecătorești și nici a efectuării operațiunii de radiere.
Emiterea unor acțiuni de către societatea reclamantă în favoarea pârâtei nu poate avea semnificația recunoașterii dreptului de proprietate al pârâtei asupra activului în litigiu în condițiile în care această operațiune s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile pe care reclamanta era obligată să o pună în executare și nu implică pierderea dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul.
Prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SA Târgoviște nr. 515 din 18 octombrie 2007, s-a aprobat încheierea contractului de vânzare între această societate și C Vânătorilor Târgoviște cu privire la activul " crama ".
Curtea reține că prin această hotărâre s-a aprobat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un bun care nu se mai află în patrimoniul societății pârâte, fiind adus ca aport în natură la constituirea societății reclamante, astfel încât hotărârea este lovită de nulitatea absolută, vânzarea bunului altuia în condițiile în care ambele părți cunosc că acest bun aparține unui terț constituind o operație ilicită.
Față de cele reținute în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată în sensul că va admite în baza art. 132 al. 2 și 3 din Legea ne. 31/1990, republicată, acțiunea precizată și va anula Hotărârea nr. 515 din 18 octombrie 2007, adoptată de Adunarea Generală Ordinară a acționarilor
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va obliga intimata la plata către apelantă a sumei de 6,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta- COMPLEX D SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr.109 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta - SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște,-, județul D și în consecință:
Schimbă în tot sentința nr.109 din 5 februarie 2008 Tribunalului Dâmbovița în sensul că admite acțiunea precizată.
Anulează hotărârea nr.515/18.10.2007 adoptată de Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor - "" SA Târgoviște.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 6,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - G
Grefier,
- -
Red.
Dact.
5 ex/10.10.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița;
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120.
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
