Anulare hotarare aga Spete. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 171
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtele SC A și SC Italia împotriva sentinței civile nr. 15/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea avocatului pentru reclamantul intimat și avocat în reprezentarea pârâtei apelante.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei apelante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,50 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante pune concluzii de admitere a apelului, și modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii, în principal fiind inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 15/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a admis acțiunea comercială formulată de reclamantul împotriva pârâtelor SC A și SC Italia, constatându-se nulitatea procesului verbal al hotărârii adunării generale a asociaților din data de 22.10.2008. Au fost obligate pârâtele la 5.513,13 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Din considerentele hotărârii instanței de fond se reține că s-au respins prin încheierea din 21.04.2009 excepțiile invocate de pârâte ca neîntemeiate, că dispozițiile privind convocarea adunării generale se regăsesc în art. 117 (1) din legea nr. 31/1990 și art. 13 din actul constitutiv, față de care pentru data de 22.10.2008 consiliul de administrație nu a făcut convocarea prin modalitatea indicată, deși s-a refuzat depunerea înscrisului pentru dovedirea modului de efectuare a acesteia.
Că prin reținerea acestui refuz, a prevederilor art. 174 Cod procedură civilă, se poate aprecia că nu s-a făcut convocarea adunării generale potrivit dispozițiilor societare și prin ignorarea celor legale.
Pârâtele au declarat apel împotriva sentinței tribunalului, prin care invocă art. 132 (4), 192, 193 și urm. 196 din Legea nr. 31/1990, art. 161 (2) Cod procedură civilă, art. 1552 cod civil și art. 287 Cod procedură civilă, au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, obligarea la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond și cea de apel.
În motivarea căii de atac, apelantele pârâte arată că instanța de fond, prin încheierea din data de 21.04.2009, respins excepțiile invocate de pârâte apelante, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și aceea inadmisibilității acțiunii formulate de acesta, ca fiind neîntemeiate întrucât acțiunea reclamantului vizează motive de ordine publică. Însă, motivele de ordine publică invocate de către reclamant prin acțiune nu au fost probate în fața instanței, această respingând și proba cu martori solicitată de pârâte în acest sens.
Consideră încheierea de respingere a celor două excepții ca fiind nelegală având în vedere dispozițiile art. 132 alin. (4) al Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare:"Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.",raportate la art. 196 al legii:"Dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, in ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică și societăților cu răspundere limitată.".
Din analizaper a contrarioa acestui text, concluzia care se impune în literatura de specialitate este că administratorii și membrii consiliului de supraveghere (fără disticție dacă îndeplinesc concomitent și calitatea de asociat) pot ataca hotărârile adunării generale, exclusiv în privința altor elemente decât revocarea lor din funcție.
Această interdicție legală este justificată delipsa de legitimitate a interesului administratorilor sau a membrilor consiliului de supraveghere, datorită principiului revocabilității mandatuluiprevăzut de art. 1552 Cod civil.
În apărare, reclamantul a invocat Decizia nr. 952/07.03.2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție -Secția Comercială; această hotărâre a instanței supreme confirmă însă textele de lege invocate de pârâte, respectiv caracterul comun al reglementării referitoare la interdicția administratorilor de a ataca hotărârile AGA cu privire la revocarea lor din funcție aplicabilă societăților comerciale pe acțiuni, cât și societăților comerciale cu răspundere limitată.
Mai mult, qvorumul de prezență la adunarea generală la care s-a hotărât revocarea din funcția de administrator a trei dintre cei cinci administratori ai societății, a fost integral, de 100%, fiind prezenți asociați și reprezentanți ai societății comerciale asociate care dețin întregul capital social.
Prin urmare, solicită să se admită excepțiile invocate și să constatați lipsa calității procesuale active a reclamantului în formularea acțiunii obiect al dosarului cu nr. de mai sus, și prin urmare, în temeiul art. 161 alin. (2) să anulați acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, consideră acțiunea formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată, în acest sens solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii, din următoarele considerente:
Reclamantul nu a fost exclus de la votul niciunui punct al ordinii de zi,și-a susținut punctul de vedere, a participat activ la dezbaterea fiecărui subiect al ordinii de zi, fiind consemnat votul său în procesul-verbal al Adunării Generale, astfel: s-a consemnat votul său favorabil doar în ce privește recodificarea obiectului de activitate al societății, iar la toate celelalte puncte ale ordinii de zi cuprinse în convocator (schimbarea sediului; numirea noului Consiliu de Administrație; mandatarea domnului pentru semnarea documentelor care se vor menționa la.) s-a consemnat votul negativ al reclamantului, întrunindu-se doar o majoritate absolută de 98% la aceste puncte.
Hotărârea de schimbare a sediului societății, de natură a modifica actul constitutiv al societății, a fost luată în condiții de quorum legal,în actul constitutiv fiind prevăzut la art. 13 punctul " de constituiri și hotărâri" faptul că "Adunarea este legal constituită și hotărăște cu prezența și votul favorabil al asociaților care reprezintă cel puțin majoritatea absolută a capitalului social, atât în prima convocare, cât și în următoarele."
Prin urmare, cererea reclamantului nu are temei legal, întrucât dispoziția din Legea nr. 31/1990 cu privire la cerința votului unanim în cazurile de modificare a actului constitutiv al societății nu este imperativă, art. 192 alin. (2) instituind această cerință doar în cazul în care prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Or, prin actul constitutiv se prevede necesitatea votului asociaților în majoritate absolută, cerință complinită în cadrul adunării generale în care s-a adoptat hotărârea contestată. Astfel, consideră nefondată solicitarea reclamantului privind anularea procesului-verbal și a hotărârii redactate în baza acestuia din acest motiv, în condițiile în care aportul deținut de către reclamant la capitalul social al este de 2%, hotărârea de schimbare a sediului societății luându-se cu majoritate absolută, respectiv cu votul asociaților reprezentând 98% din întreg capitalul social.
Nu este reală susținerea reclamantului în sensul că nu este cuprinsă în ordinea de zi a adunării generale schimbarea sa din funcția de administrator, întrucât punctul 3 al ordinii de zi votate în unanimitate, cuprinde"numirea unui nou Consiliu de Administrație".Doar în urma dezbaterii în cadrul ședinței adunării generale a asociaților s-a hotărât revocarea a trei dintre administratori și numirea unuia nou, numindu-se astfel noul Consiliu de Administrație, format din trei administratori. Nu se putea prevedea Ia data întocmirii convocatorului care sunt persoanele care vor fi revocate. Numirea unui nou Consiliu de administrație presupune prin conținutul său posibilitatea revocării din funcție a administratorilor actuali.
De altfel, prin motivarea acțiunii sale, reclamantul contrazice susținerile sale anterioare cu privire la faptul că a fost exclus de la vot, susținând că a participat la vot la acest punct al ordinii de zi. În virtutea prevederilor art. 193 alin. (l)din Legea nr. 30/1990 reclamantului i-a fost respectat dreptul la vot, acest fapt fiind consemnat în procesul verbal al edinței, atât la acest punct al ordinii de zi a ședinței, cât și la celelalte puncte, nu a fost încălcată nici o normă de drept, nu a fost atinsă ordinea publică, neexistând nici un temei legal care să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal încheiat în data de 22.10.2008 sau a hotărârii adunării generale a asociaților luate în baza acestuia.
Intimatul reclamant a solicitat prin întâmpinare a se respinge apelul și menține sentința ca fiind temeinică și legală, motivând că s-au respins corect excepțiile vizând inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamantului, că s-au dovedit motivele de nulitate a hotărârii referitoare la faptul că nu i s-a permis să-și susțină punctul de vedere și să discute pe marginea ordinii de zi, că s-a modificat nelegal această ordine de zi și a fost adoptată și revocarea din funcție a administratorului.
Examinând calea de atac a apelului pârâtelor prin prisma motivelor invocate în scris de acestea și din oficiu pentru motivele de ordine publică conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va aprecia ca întemeiat apelul pentru considerentele următoare:
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune de constatare a nulității absolute a unui proces verbal și a hotărârii adunării generale a asociaților subsecventă, ambele încheiate la data de 22.10.2008, acțiune pe care a considerat-o ca întemeiată.
Din considerentele sentinței acestei instanțe se reține că singurul argument al pronunțării unei astfel de soluții a fost nerespectarea dispozițiilor legale și statutare cu privire la convocarea adunării generale, motivație însă străină de pricina dedusă judecății, de motivele de fapt și de drept pe care însăși titularul acțiunii le-a reclamat.
Din cuprinsul acțiunii se observă că pentru petitul solicitat partea s-a referit la faptul că nu i s-a permis să-și susțină punctul de vedere în cadrul ședinței, că hotărârile erau deja adoptate, înainte de a fi supuse la vot, fiind exclus reclamantul de la acest vot.
Apoi, s-a mai motivat cu încălcarea prevederilor legale în materia adoptării acelor hotărâri care modifică actul constitutiv al societății, în sensul că nu s-a întrunit unanimitatea asociaților pentru o astfel de hotărâre; că, s-au dezbătut probleme cum a fost cea a schimbării administratorului societății, care nu erau înscrise pe ordinea de zi a adunării generale.
Se regăsesc și alte motivări ale reclamantului pe care instanța de fond a omis să le analizeze, și implicit să se pronunțe motivat asupra lor.
Ele au fost reiterare în motivele de apel, însă Curtea nu-și poate exercita în această calitate controlul judiciar în sensul enunțat de art. 295 (1) Cod procedură civilă, care-i impune verificarea modului de stabilire a situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității, a calității actului de justiție, și permite oricui să cunoască conținutul argumentelor ce au determinat pronunțarea unei anumite hotărâri.
Pe de altă parte ea trebuie să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de reclamant, dar și apărărilor părților adverse, ori lipsa acestui deziderat și a motivelor sumare echivalează practic cu o rezolvare a procesului fără o cercetare a fondului acestuia, în limitele investirii instanței.
Pe cale de consecință se impune conform art. 297 (1) Cod procedură civilă a se admite apelul pârâtelor, a se desființa hotărârea atacată și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtele SC A și SC Italia împotriva sentinței civile nr. 15/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR- - - - - -
GREFIER,
- -
Red../03.12.2009
Dact. /11.12.20090
Prima instanță - Trib.
Judecători -
5 ex/3 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
