Anulare hotarare aga Spete. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 164/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.175
Ședința publică de la 01.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă -, împotriva sentinței civile nr.906F/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți SOCIETATE COOPERATIVĂ - U, și.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.04.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința civilă nr.906 F/23.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - prin care s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții A SOCIETATE COOPERATIVĂ - U, și, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1191/10.11.2006 de, încheiat între pârâți, având ca obiect spațiul comercial situat în orașul U,- - 324 parter, cu suportarea cheltuielilor de judecată aferente litigiului.
Pentru a pronunța aceasta soluție, după menționarea hotărârilor judecătorești adoptate în alte litigii purtate între reclamantă și pârâta persoană juridică, cu referire la spațiul care a format obiectul contractului dedus judecății, prima instanță a reținut în esență că rezultă din decizia nr.887/27.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost desființată în parte sentința comercială nr.96 F/2.03.2006 a Tribunalului Ialomița, hotărâri evocate în considerentele acțiunii, că instituirea dreptului de preemțiune la vânzarea spațiului nu instituie în favoarea reclamantei un drept absolut și corelativ, o obligație absolută de vânzare în favoarea sa, pentru că s-ar încălca principiul libertății contractuale, neputând fi substituită voința părților. Neîndeplinirea acestei obligații de a face, dă naștere în sarcina părții din culpa căreia nu s-a executat obligația, unei eventuale obligații de dezdăunare, conform art.998 - 999 Cod civil, reclamanta având dreptul să ceară realizarea obligațiilor alternative.
A mai menționat instanța fondului ca deși reclamanta a solicitat constatarea nulității vânzării spațiului, aceasta nu a indicat vreun motiv de nulitate a vânzării, ci doar faptul că s-a vândut bunul în pofida sentinței comerciale nr.96F/2006 a Tribunalului Ialomița, care stabilea obligația vânzării către un alt cumpărător și care apare ca o posibilitate alternativă.
Constatând că vânzarea intervenită în baza contractului indicat prin cerere este legal efectuată s-a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Împotriva sentinței în termen legal a declarat apel reclamanta -, criticile formulate fiind motivate în drept pe dispozițiile art.296 - 297 pct.2 pr.civ. cu referire la art.105 (2) pr.civ. și art.1403 Cod civil.
Apelanta a solicitat urmare admiterii căii de atac, anularea în tot a sentinței fondului și urmare reținerii cauzei spre rejudecare admiterea acțiunii în sensul anulării actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1191/10.11.2006, susținând în esență următoarele critici:
-în mod greșit a fost respinsă acțiunea, deși prin sentința comercială nr.96 F definitivă și executorie, în temeiul voinței părților exprimată prin art.12 din contractul de închiriere încheiat între reclamantă și pârâta persoană juridică, s-a dispus vânzarea spațiului către reclamantă prin negociere directă, conform prețului de piață existent la data depunerii respectivei cereri de chemare în judecată, adică la data de 18.02.2005, preț determinat prin adăugarea dobânzii legale față de prețul exprimat în caietul de sarcini, având la bază expertiza tehnică a UCECOM, prevăzut pentru data de 13.01.2005, în valoare de 612.690.000 lei vechi, valoarea estimată neputând depăși 650 milioane lei vechi;
-la negocierea directă din data de 18.04.2006 pârâta a solicitat 2800 lei pe inclusiv TVA, acest preț fiind cu mult peste valoarea avută în vedere prin sentința comercială nr.96 F, ridicând nejustificat prețul total la suma de 1.450.000.000 lei vechi, cu 850.000.000 lei vechi mai mult decât prețul estimat în caietul de sarcini, preț care nu a fost acceptat de apelantă, intimata pârâtă nesocotind astfel această sentință judecătorească;
-neacceptarea prețului pretins de către apelantă, nu o îndreptățea pe intimata-pârâtă să vândă spațiul comercial unui terț, străin de contractul de închiriere;
-hotărârea noii conduceri a privind vânzarea prin negociere directă a spațiului, la un preț aproape triplu față de cel stabilit prin caietul de sarcini, cu justificarea formală a creșterii valorii de piață a imobilului pe parcursul derulării fazelor procesuale, eludează avantajul obținut prin sentința comercială nr.96 F, lipsind astfel de efect demersul efectuat de reclamantă în justiție, contravenind principiilor de funcționare a statului de drept;
-vânzarea prin negociere directă se aplica numai părților preexistente într-un contract de închiriere, neputând fi extinsă și la terțe persoane, din acest punct de vedere contractul de vânzare-cumpărare în litigiu, încheiat cu intimatul fiind nul;
-vânzarea spațiului comercial în litigiu având loc în pofida existenței unei hotărâri juridice definitive și executorii, atrage nulitatea actului de vânzare-cumpărare făcut în disprețul legii și în detrimentul reclamantei;
-este eronată motivarea instanței fondului în sensul că obligația vânzării bunului comercial apare ca posibilitate alternativă, deoarece vânzarea a avut loc în 10.11.2006, cu mult înainte de pronunțarea la data de 27.02.2007 a deciziei comerciale nr.887/2007 a;
-prin aceeași decizie s-a pronunțat pentru scăderea valorii îmbunătățirilor aduse de reclamantă spațiului comercial, din prețul inițial prevăzut în caietul de sarcini, adică tot în favoarea reclamantei, fără a se renunța la vânzarea spațiului de către pârâtă prin negociere directă către reclamantă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12.02.2008 intimații și au solicitat respingerea apelului ca nefondat, menționând în esență că fostul proprietar prin procesul-verbal din 18.04.2006 a oferit bunul spre cumpărare la un preț de 2.800 Ron/ inclusiv TVA, iar apelanta a oferit numai 1300 Ron/ nefiind astfel împlinit acordul comun de vânzare și de cumpărare, bunul fiind ulterior vândut către ei pentru prețul pe care l-au plătit.
În dovedirea susținerilor apelanta-reclamanta a depus Monitorul Oficial Partea a VII-a nr.63/10.11.2005 în care a fost publicată Hotărârea Societății Cooperative Meșteșugărești U - Adunarea Generală Extraordinară din data de 29.09.2005, sentința comercială nr.96 F/2.03.2006 în extenso, sentința comercială nr.3F/10.01.2005, sentința comercială nr.30 F/14.02.2005, sentința civilă nr.894/1.09.2005, iar intimații pârâți au anexat procesul-verbal al Adunării generale extraordinare a și extras din statutul societății cooperatiste intimate.
Apelanta-reclamantă în cadrul termenului de amânare a pronunțării, a depus concluzii scrise prin care a reiterat considerente de natură a conduce la admiterea căii de atac.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge apelul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea reține că apelanta-reclamanta a întemeiat cererea de chemare în judecată și respectiv motivele de apel, pe încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1191 din 10.11.2006 intervenit între intimații-pârâți, cu nerespectarea dispozițiilor sentinței comerciale nr.96F/2.03.2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, devenită irevocabilă prin decizia nr.887 din 27.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, cauza care atrage nulitatea - vânzării-cumpărării spațiului comercial în litigiu.
Curtea constată că, prin sentința comercială nr.96F/2.03.2006 pronunțată după anularea sentinței civile nr.894/2005 a Judecătoriei Urziceni, urmare admiterii acțiunii principale formulată de apelanta din prezenta cauză, în aceeași calitate de reclamantă, pârâta SAa fost obligată să vândă reclamantei, spațiul comercial în suprafață de 42. situat în U, B-dul -.323 - 324 parter, prin negociere directă, pârâta fiind obligată și la plata cheltuielilor de judecată aferente acelui litigiu.
Dispoziția arătată a devenit irevocabilă prin decizia nr.887/27.02.2007 a - Secția Comercială, care a dispus trimiterea cauzei spre soluționare instanței fondului pentru a se pronunța și asupra capetelor de cerere alternative, care au format obiectul respectivei acțiuni (plata sumei de 221.100.000 lei la valoarea actualizată la data plății cu dobânda legală, acordarea unui drept de retenție asupra spațiului până la achitarea debitului).
Curtea reține deci că, în sarcina intimatei-pârâte din prezenta cauză - Societate Cooperatistă a fost stabilită în mod irevocabil, o obligație de a face, constând în vânzarea spațiului către reclamanta-apelantă prin negociere directă.
Prin această hotărâre irevocabilă nu a fost însă stabilit, astfel cum susține nejustificat și fără temei apelanta, ca vânzarea să aibă loc conform "prețului de piață existent la data depunerii respectivei acțiuni", adică la data de 18.02.2005, dispozitivul sentinței necuprinzând o atare obligație, această susținere neregăsindu-se de altfel în considerentele hotărârii și nici în considerentele deciziei pronunțată de instanța de recurs.
Neîntemeiată este și susținerea evocată prin motivele de apel, potrivit căreia prin decizia nr.887/2007, "s-a pronunțat pentru scăderea valorii îmbunătățirilor făcute asupra spațiului de reclamantă, din prețul inițial prevăzut în caietul de sarcini", atare dispoziție nefiind înserată în dispozitivul deciziei și nici în considerentele acesteia, capetele de cerere alternative cererii principale fiind trimise spre rejudecare primei instanțe.
Contrar susținerilor apelantei-reclamante, Curtea reține că intimata-pârâtă persoană juridică a încercat îndeplinirea obligației de a face, care reprezintă o îndatorire de a săvârși o anume faptă, acțiune, astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal încheiat la data de 18.04.2006, "în scopul executării de bunăvoie a sentinței civile nr.96 F/2006 a Tribunalului Ialomița ", cum se menționează expres în petitul acestui înscris.
Se reține deci că, a avut loc negocierea directă între cele două părți, în cadrul căreia apelanta a oferit un preț de 1300 Ron/, în timp ce reprezentantul intimatei a solicitat un preț de 2800 Ron/, datorită acestei poziții divergențe, nerealizându-se acordul de voință în sensul vânzării-cumpărării, negocierea directă eșuând.
Prețul solicitat pe de către reprezentanții intimatei, nu a fost unul arbitrar, discreționar, astfel cum pretinde apelanta, ci a fost stabilit conform hotărârii A din data de 29.09.2005 - punctul 10 din conținutul hotărârii organului de conducere al societății intimate, hotărâre publicată în Monitorul oficial nr.63/10.XI.2005.
Motivația stabilirii prețului solicitat de intimată care avut în vedere evoluția prețului pe piața imobiliară, apare justificată în opinia Curții, acesta nemaiputând avea același nivel cu prețul stabilit prin caietul de sarcini la licitația organizată, la o dată situată cu un an în urmă întâlnirii părților, evoluția rapidă în sens ascendent al prețului imobilelor fiind o situație reală a vieții sociale.
În condițiile în care nu s-a realizat un acord al voinței celor două părți pentru aducerea la îndeplinire a dispozitivului sentinței comerciale nr.96 F/2.03.2006, era firesc că intimata societate să valorifice bunul prin vânzare către alte persoane, prețul obținut pe în baza contractului de vânzare-cumpărare în litigiu fiind de 2960 lei, superior celui stabilit prin hotărârea adunării generale a membrilor societății cooperatiste, vânzarea prin negociere directă, privind exclusiv numai relațiile cu apelanta-reclamantă.
În considerarea celor expuse, în temeiul prev. art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat, luând act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă - cu sediul în U-,.54,.A,.3,.10, Județ I și cu sediul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B, B-dul.G - nr.2-4,.37, sector 1, împotriva sentinței civile nr.906F/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți SOCIETATE COOPERATIVĂ - U cu sediul în U,--6, Județ I, și, ambii domiciliați în U,-, Județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 1.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.Jud. - 17.04.2008
Tehnored.E - 24.04.2008
7 ex.
Tribunalul Ialomița
Președinte -
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
