Spete pretentii comerciale. Decizia 176/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 152/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.176
Ședința publică de la 01.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă IMPORT EXPORT, împotriva sentinței comerciale nr.14841/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă prin lichidator judiciar.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.04.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 17.06.2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, reclamanta IMPORT EXPORT a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3258 Euro, debit.
Prin precizarea depusă la dosar, reclamanta a arătat că înțelege să solicite rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.1433/2.05.2002 și repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtei la restituirea prestațiilor efectuate în baza acestui contract în sumă de 3258 Euro.
Prin Sentința comercială nr.8377/12.10.2003, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin Sentința comercială nr.8841/24.10.2006, Tribunalul București - Secția a VI- Comercială, în temeiul art.252 alin.1 raportat la art.248 pr.civ. a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Prin Decizia comercială nr.174/29.01.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a admis recursul declarat de IMPORT EXPORT, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin Sentința comercială nr.14841/11.12.2007, Tribunalul București - Secția VI- Comercială a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.
În motivare, s-a arătat că pentru executarea obligațiilor de livrare a mărfii părțile au prevăzut la art.II din contract termenul de livrare pentru prima tranșă din marfa contractată, perioada 13.05.2002 - 10.06.2002, avansul pentru marfa livrată fiind achitat în perioada 2.05.2002 - 1.06.2002, conform chitanțelor și centralizatorului plăților.
La art.V din contract, părțile au prevăzut că, în cazul în care livrările de marfă nu se derulează conform graficului specificat la art.II, cumpărătorul este exonerat de plata săptămânală, iar producătorul va rambursa sumele încasate în avans împreună cu dobânzile.
Termenul maxim de livrare a mărfii pentru prima tranșă era la 10.06.2002, dată la care s-a născut dreptul cumpărătorului la acțiune.
la 21.06.2002 de către pârâtă a unui cantități de marfă contractată nu reprezintă o recunoaștere a obligațiilor pârâtei de a livra întreaga cantitate pentru care s-a achitat avansul sau de a restitui diferență de avans, neacoperită prin livrare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susținere, a invocat următoarele critici:
1.Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii precizatoare formulate la data de 14.09.2005 prin care a solicitat să se constate rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1433/2.05.2002.
Cererea de chemare în judecată privind rezilierea unui contract este imprescriptibilă, fiind neevaluabilă în bani.
2.Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a Decretului nr.167/1958, ignorând cauzele de întrerupere a cursului prescripției extinctive.
Instanța de fond în mod eronat a arătat că executările parțiale nu reprezintă o recunoaștere a debitului în sensul legii, de natură să atragă întreruperea cursului prescripției.
Obligația corelativă a pârâtei de a livra mărfurile trebuia să fie executată în termenul de livrare prevăzut în contract, 13.05.2002 - 10.06.2002.
Pârâta și-a executat parțial obligațiile, ultimul act de executare a obligațiilor de livrare a mărfii fiind 21.06.2002, conform facturii nr.-/21.06.2002.
Dacă pârâta și-a executat parțial obligațiile, termenul de prescripție pentru a solicita obligarea debitorului la a-și executa restul obligațiilor începe să curgă de la data executării parțiale, ultimul act de executare parțială a obligațiilor.
În speță, ultimul act de executare a obligațiilor, respectiv data la care pârâtul a încetat să mai execute și restul obligațiilor de livrare, a avut loc la 21.06.2002, executarea fiind o recunoaștere a datoriei conform art.16 - Decretul nr.167/1958.
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanță.
Asupra apelului:
În ceea ce privește prima critică, Curtea reține că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a respins în totalitate acțiunea, astfel cum a fost modificată, având în vedere și capătul principal de cerere privind rezoluțiunea contractului.
Curtea mai reține, în analiza acestui motiv de apel, că, în mod greșit, apelanta califică cererea privind rezoluțiunea contractului ca fiind imprescriptibilă, întrucât aceasta este supusă termenului general de prescripție prevăzut de art.1 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.3 din același act normativ. Acțiunea în rezoluțiunea contractului este o acțiune personală prin care sunt ocrotite drepturi de creanță.
Cât privește cea de a doua critică, aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.II contract, termenul de livrare pentru prima tranșă din marfa contractată, era situat în perioada 13.05.2002 - 10.06.2002.
Conform art.V din contract, în cazul în care livrările de marfă nu se derulau conform graficului specificat în art.II, cumpărătorul este exonerat de plata săptămânală, iar producătorul va rambursa imediat cumpărătorului sumele încasate în avans împreună cu dobânzile oficiale ale BNR.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că pârâta și-a executat parțial obligația, ultimul act de executare a obligațiilor de livrare a mărfii fiind la 21.06.2002, conform facturii nr.-/21.06.2002.
Conform art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Emiterea facturii nr.-/21.06.2002 în considerarea livrării parțiale mărfii reprezintă o recunoaștere a datoriei, în înțelesul avut în vedere de art.16 lit.a) din Decretul nr.167/1958, astfel că de la această dată începe să curgă un nou termen de prescripție, conform art.17 din decret, potrivit căruia Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt- După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
Față de aceste considerente și reținând că acțiunea a fost introdusă la 17.06.2005, rezultă că dreptul material la acțiune a fost exercitat în termenul stabilit de art.3 din Decretul nr.167/1958.
În consecință, pentru aceste motive, Curtea va constata apelul fondat și îl va admite conform art.297 alin.1 pr.civ. desființând hotărârea atacată și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă IMPORT EXPORT, cu sediul în B,-,.111,.1,.2,.6, sector 5 împotriva Sentinței comerciale nr.14841/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă în prin lichidator judiciar cu sediul în Pitești,-, Jud.
Desființează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul București - Secția a VI- Comercială.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01.04.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.Jud. /08.04.2008
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
