Anulare hotarare aga Spete. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.190/COM
Ședința publică de la 03 martie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier - -
S- luat în examinare recursul comercial d eclarat de reclamanta - SRL - cu sediul în satul 2 Mai, comuna, județ C, înmatriculată la ORC C sub nr-, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetului Individual avocat, în jud. C,-,.2, împotriva deciziei civile nr.20/COM/12.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, și a sentinței civile nr. 173/C/25.01.2007 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul civil nr.1294/2006, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL, cu sediul în M, str. -, - parter, județul C, având ca obiect acțiune în anulare.
Dezbaterile asupra motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 25.02.2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ceface parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru delibera, conform art.260 pct. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 3 martie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr.173/C/2007 Judecătoria Mangaliaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei - SRL împotriva pârâtei SRL și pe cale de acțiune a respins acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 41.810 lei RON ce reprezintă cota parte din pierderile înregistrate de - SRL actualizată la zi, a sumei de 237.938 lei RON, reprezentând dobânzi la creditele bancare achiziționate până la rezoluțiunea contractului de asociere în participațiune nr.201/1997, actualizată.
Pentru a dispune astfel a reținut, în esență, prima instanță următoarele:
În contractul lor părțile nu au precizat valoarea obiectivului - Stația, data punerii în funcțiune a acestui obiectiv sumele de achitat, termenul de achitare astfel că nu poate fi obligată pârâta să achite întreaga valoare pentru investiție, până în luna aprilie.
Contractele de credite încheiate de au fost încheiate de aceasta fără acordul pârâtei iar achitarea creditelor s-a făcut din veniturile asociației. Nu se poate imputa pârâtei vreo culpă în perioada 30.09.2001 - 31.12.2002 când părțile se aflau în litigiu iar pârâta nu mai putea să finanțeze obiectivul.
În plus toate sumele investite în obiectivul stația au rămas în patrimoniul reclamantei, la data rezoluționării contractului de asociere.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune al reclamantei s-a reținut de instanța de fond că pentru capătul de cerere privind plata sumei de 41.810 lei, reprezentând cota-parte din pierderile înregistrate, termenul de 3 ani s-a împlinit înaintea promovării cererii de chemare în judecată- 10.08.2005, reclamanta fiind cea care a cunoscut data când în patrimoniul său s-a produs o pierdere și persoana vinovată de aceasta.
Referitor la al II - lea capăt de cerere s-a reținut, de asemenea prescripția dreptului la acțiune, față de data exigibilității acestor sume - 30.03.2001.
Urmarea exercitării căii de atac a apelului de către reclamantă, Tribunalul Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal pronunțat decizia civilă nr.20/com/2007 prin care a fost respins apelul ca nefondat.
Pentru a dispune astfel a reținut instanța de apel că în mod corect a fost reținută execpția prescripției dreptului la acțiune întrucât atât față de momentul încetării efectelor juridice ale contractului de asociere în participațiune nr. 201/1997 - 7.04.2000 cât și față de data pronunțării sentinței civile nr. 745/COM/2001,termenul de prescripție s-a împlinit.
S-a mai reținut de către instanța de apel că s-a constatat cu putere de lucru judecat că reclamanta nu și-a respectat obligațiile contractuale nemaiputându-se invoca vreo culpă a pârâtei în legătură cu neexecutarea contractului.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o sub aspectele:
- instanța de fond și de apel în mod eronat, ignorând caracterul de dispoziție specială față de dispoziția generală instituită prin art.1 din Decretul 167/1958, nu au făcut aplicarea dispozițiilor art.8 din acest act normativ care stabilește că termenul de la care începe să curgă prescripția extinctivă este data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a pronunțat rezoluțiunea contractului de asociere în participațiune 12.12.2002; intenția apelantei la momentul la care a avansat sumele de bani provenite din împrumuturile bancare a fost aceea de aoî mprumuta pe o perioadă nedeterminată,pe intimată, cu suma pe care aceasta trebuia,în temeiul contractului, să o avanseze.
- enorat cele două instanțe au reținut că rezoluțiunea contractului s-a produs de drept, în temeiul acordului exprimat de apelantă, rezoluțiunea operând numai prin intervenția instanței de judecată;
- instanța de apel în mod eronat și-â întemeiat soluția pe efectele sancțiunii rezoluțiunii, respectiv desființarea retroactivă a contractului, cu repunerea părților în situația anterioară, considerând că această regulă este în egală măsură aplicabilă și termenului de prescripție extinctivă.
- prin hotărârea instanței de apel s-a respins calea de atac a apelului dar nu s-a cercetat fondul cauzei, motivat de faptul că desființarea contractului de asociere în participațiune a făcut obiectul dosarului nr.521/COM/2000,concluzie eronată deoarece nu se poate considera că aspectele soluționate de aceasta se impun cu autoritate de lucru judecat.
- din interpretarea art.8 lit. a din contractul de asociere în participațiune rezultă că intimata era preocupată de continuarea finanțării și ulterior primei livrări de carburant.
- greșit s-a reținut că ar fi împiedicat accesul la activitatea desfășurată de obiectiv și nici la evidențele contabile respectând obligația de întocmire a proceselor verbale de recepție.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În susținerea motivelor de recurs s-au atașat înscrisuri: copii de pe cererea de chemare în judecată în raport de care s-a format dosarul nr. 521/2000, întâmpinarea depusă în acel dosar, interogatoriul luat pârâtei, concluzii scrise depuse de SRL, hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile părților, raport de expertiză contabilă, contraexpertiză.
Recurenta a anexat la dosar concluzii scrise.
Verificând criticile aduse prin raportare la decizia recurată precum și la ansamblul probatoriilor administrate în cauză, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru considerentele:
Referitor la prima critică, se reține că, recurenta a arătat că termenul de la care începe să curgă prescripția extinctivă a dreptului său de a pretinde restituirea cheltuielilor efectuate pentru realizarea obiectivului este data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a pronunțat rezoluțiunea contractului, respectiv 12.12.2002. Se mai motivează, că " intenția sa la momentul la care a avansat sumele de bani provenite din împrumuturile bancare a fost aceea de aoî mprumuta pe o perioadă nedeterminată,pe intimată, cu suma pe care aceasta trebuia, în temeiul contractului să o avanseze ".
Nu există nicio dispoziție contractuală (asumată așadar prin manifestarea de voință consimțită a părților) care să prevadă o astfel de natură juridică a vreunor obligații asumate de părți, referitor la existența unor împrumuturi făcute de recurenta- reclamantă către intimata-pârâtă.
De aceea în mod corect s-a reținut că pretențiile reclamantei sunt prescrise, ele putând fi invocate cel mai târziu în termen de 3 ani de la data nașterii lor. Conform disp. art.1 din d 167/1958, "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar art.3 din același decret arată că termenul prescripției este de 3 ani.
În ceea ce privește data de la care urmează a fi calculat teremnul de prescripție, respectiv data de la care s-a născut dreptul material la acțiunea promovată, pe parcursul prezentului proces corect s-a reținut că el poate fi raportat la mai multe momente,în ambele situații termenul de prescripție fiind împlinit.
În ceea ce privește critica referitoare la rezoluțiunea contractului,se reține că din înscrisurile depuse ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către chiar,intimata a promovat o acțiune în rezoluțiune la data de 01.02.2000, acțiune ce afăcut obiectul dosarului comercial nr.521/com/2000 al Tribunalului Constanța. Cu acest prilej, prin reprezentant legal, a arătat la termenul de judecată din 07.04.2000, că " acțiunea este întemeiată în parte, exprimându-și acordul pentru rezoluțiunea contractului de asociere nr.201/10.09.1997, precum și în ceea ce privește restituirea investiției reclamantei, refuzând însă doar plata indicelui de inflație.
Reclamanta nu poate contesta pe această cale,aspecte ce au intrat deja în puterea de lucru judecat prin pronunțarea hotărârilor judecătorești mai sus evocate, referitor la așa zisa culpă a subscrisei în legătură cu pronunțarea soluției de rezoluțiune a contractului de asociere în participațiune. În acest sens instanțele s-au pronunțat deja cu privire la sancțiunea rezoluțiunii precum și a culpei.
În aceste împrejurări apare ca lipsită de suport juridic, contrară voinței părților, contrară principiului echității, susținerea recurentei-reclamante în sensul suportării pierderilor înregistrate de (din investiții, credite bancare, dobânzi, etc.), ulterior acestei date, deci ulterior acordului de rezoluțiune.
Recurenta a mai arătat, că hotărârea pronunțată ar fi nelegală și pe considerentul că aprecierea îndeplinirii termenului de prescripție ar fi incorectă din perspectiva faptului că " prescripția extinctivă de 3 ani curge de la data încheierii contractului. aspect ce ar genera situații absolut absurde, ilogice și inadmisibile."
Din considerentele hotărârii pronunțate de instanța de apel nu rezultă o astfel de concluzie. Instanța precizează că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție poate fi considerat fie data 07.04.2000, dată la care a fost de acord cu rezoluțiunea contractului, fie cel al pronunțării sentinței civile 748/com/2001, raportat la fiecare pretenție în parte, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată conform precizărilor sale ulterioare, și cum reține și instanța de fond, respectiv 31.04.1998 pentru pierderea de investiții, 30.09.2001 pentru pierdere TVA lipsă disponibil, 31.03.2001 - alte pierderi, date indicate de chiar recurenta-reclamantă ca momente de exigibilitate ale creanțelor invocate, sau 31.05.1999 pentru primul contractde credit, 28.04.2000 pentru al doilea, 30.11.2000 pentru al treilea sau 14.12.2001 pentru al patrulea, date la care au fost achitate integral creditele respective, și în privința cărora momentul exigibilității lor rezultă chiar din raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză.
În ceea ce privește sumele de bani solicitate în capătul doi din cererea precizată, reprezentând dobânzi bancare, urmează a se reține legalitatea concluziei instanței de apel potrivit cu care de asemenea, acțiunea este prescrisă.
Din răspunsul depus de expert, rezultă că aceste credite au fost achitate integral, respectiv plătită ultima dobândă, la datele de 31.05.1999 pentru primul contract, 28.04.2001 pentru al doilea contract, 30.11.2000 pentru al treielea contract, 14.12.2001 pentru al patrulea contract.
Așadar, orice pretenții legate de plata unor dobânzi bancare aferente acestor credite, nu puteau fi cerute decât în termenul de prescripție de 3 ani calculat de la data achitării lor integrale, respectiv data plății ultimei dobânzi.
În ce privește critica privind necercetarea fondului,aceasta nu poate fi primită întrucât instanța nu a examinat vreo excepție invocată în acest sens, ci analizând fondul cauzei, a reținut doar și un aspect necesar pentru justa sa soluționare, cu privire la culpa părților,ce a condus la aplicarea sancțiunii rezoluțiunii contractului încheiat între acestea și a excepției de neexecutare a contractului invocată de intimată, încă de la judecata pe fondul cauzei la prima instanța.
Chiar dacă între prezentul litigiu și cel anterior având ca obiect rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară, nu există autoritate de lucru judecat în condițiile reglementate de art.1201 Cod civil, acest aspect nu împietează însă asupra aprecierii puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești anterioare.
Din această perspectivă apreciem că instanța de apel în mod corect a reținut apărările recurentei conform cărora, în privința culpei părților referitoare la executarea obligațiilor asumate conform contractului de asociere în participațiune.
A nesocoti astfel hotărârile irevocabile pronunțate anterior ce tranșează problema culpei părților în legătură cu obligațiile contractuale asumate, înseamnă a nega însăși puterea de lucru judecat de carese bucură aceasta, putându-se ajunge la crearea unor situații contrare, lipsite de echitate.
În altă ordine de idei, după cum lesne se poate observa, hotărârea criticată prin prezentul recurs cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, inclusiv în privința fondului cauzei.
Susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, ele necorespunzând nici înțelesului convenției încheiate între părți și nici voinței reale a părților.
Mai mult de atât, aceste susțineri sunt contrazise chiar și de răspunsul la interogatoriul luat de intimata-pârâtă,(întrebarea 16).
Referitor la obligațiile stipulate în sarcina părților de contractul de asociere în participațiune, se prevede în mod expres, în art.6, că: " în vederea realizării scopului prevăzut la art.5 din prezentul contract, următoarele atribuții se vor realizaîn comun: a) luarea de comun acorda hotărârilor legate de buna dezvoltare a activității; b) asociatul participant verifică și semnează evidența contabilă financiară". În art.7 și 8 din contract se prevăd obligațiile părților, printre care și cele instituite în sarcina asociatului participant " de a plăti taxa pentru concesionarea terenului pe anul 1997, proiectarea obiectivului și asigurarea cheltuielilor de avizare, plata taxei pentru autorizația de construcție, asigurarea cheltuielilor de construire a obiectivului până la prima livrare a carburantului.
Recurenta mai susține că " instanța de fond în mod greșit a apreciat că aceasta nu și-a respectat obligația de a aduce la cunoștință intimatei, lunar, a situației contabile a asociației, aceasta omițând a lua în considerare nota explicativă prezentată de contabilul -, precum și rapoartele pe care acesta le-a întocmit și care, făcând abstracție de denumire, aveau natura juridică a deconturilor solicitate de intimată și care i-au fost prezentate lunar acesteia".
Se reține în acest sens că experții desemnați de instanță și de părți au verificat documentație contabilă a reclamantei pe perioada invocată, concluzionând în sensul că,contabilitatea asocierii nu s-a ținut conform dispozițiilor legale, respectiv conform legii contabilității și normelor de aplicare a acesteia", aspect susținut implicit chiar și de martorul audiat în cauză care a arătat că nu a fost înregistrat în contabilitate contractul de asociere în participațiune.
Față de cele arătate Curtea reține că hotărârea pronunțată se sustrage criticilor formulate,astfel că, în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Instanța va face aplicarea disp. art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul recursul comercial d eclarat de reclamanta - SRL - cu sediul în satul 2 Mai, comuna, județ C, înmatriculată la ORC C sub nr-, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetului Individual avocat, în jud. C,-,.2, împotriva deciziei civile nr.20/COM/12.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, și a sentinței civile nr. 173/C/25.01.2007 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul civil nr.1294/2006, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL, cu sediul în M, str. -, - parter, județul C, având ca obiect acțiune în anulare.
Obligă recurenta la 706 lei, cheltuieli de judecată către intimata - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
04 martie 2008
jud.fond./
red.dec.jud. - 20.04.200 tehnored. Gref. 2ex/29.04.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Revi Moga
