Anulare hotarare aga Spete. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 198/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2438/03.12. 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - S - SRL prin lichidator judiciar SP CASA DE INSOLVENȚĂ și administratorul special al debitoarei, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ambele apelări ale cauzei, se prezintă pentru pârâta recurentă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentei depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, precum și chitanțele nr. 5/05.01.2009 și nr. 9/26.01.2009, reprezentând onorariu de avocat. Pune în discuție faptul că lichidatorul debitoarei nu a fost legal citat, întrucât citația nu i-a fost înmânată, ci a fost afișată.
Curtea constată că pentru acest termen de judecată procedura de citare cu lichidatorul debitoarei este îndeplinită, acesta fiind citat atât în nume propriu, cât și în calitate de lichidator al debitoarei, în speță citația fiind afișată cu mențiunea că nicio persoană nu a fost găsită la sediu, dispoziție derogatorie de la prevederile art. 92 Cod procedură civilă privind interzicerea comunicării citației și a altor acte de procedură, prin afișare, în cazul persoanelor juridice.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri și având în vedere soluționarea fondului recursului la acest termen de judecată, menționează că nu mai susține cererea de suspendare formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, motiv pentru care apreciază că hotărârea atacată este nulă, fiind încălcate dispozițiile art. 85 din legea insolvenței, respectiv acțiunea a fost formulată de o persoană care nu are calitate, în speță calitate procesuală având doar lichidatorul sau administratorul judiciar. Astfel, solicită să se constate nulitatea hotărârii, considerând că excepția invocată este dirimantă, absolută și are precădere înaintea soluționării fondului, care nu se mai impune a fi cercetat. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2438/03.12. 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea în anulare formulată de către reclamanta - - SRL prin lichidator judiciar Casa de Insolvență, împotriva pârâtei și în consecință: a anulat actele juridice frauduloase, respectiv dispozițiile de plată prin care pârâtei i s-a restituit suma de 30.000 lei reprezentând împrumuturi acordate personal societății debitoare și a obligat pârâta la restituirea sumei de 30.000 lei în averea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 11.09.2008 s-a înregistrat la Tribunalul Arad cererea formulată de reclamanta - SRL prin lichidator judiciar Casa de Insolvență A, împotriva pârâtei, pentru acțiune în anulare prin care s-a solicitat admiterea acțiunii în anularea actelor juridice frauduloase încheiate în dauna drepturilor creditorilor, anularea dispozițiilor de plată prin care pârâtei i s-a restituit suma de 30.000 lei, reprezentând împrumuturi acordate personal societății debitoare, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 30 000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt procedura insolvenței a fost deschisă la data de 06.06.2007 prin încheierea nr. 1637 Tribunalului Arad, Secția Comercială si contencios Administrativ în dosarul -, în perioada iunie 2007, respectiv 1-6.06.2007, societatea debitoare S - SRL prin reprezentantul acesteia a restituit în mod succesiv suma totală de 30.000 lei creditoarei pârâte, sumă reprezentând restituire împrumut, după cum urmează: dispoziția de plată nr. 6/06.06.2007 - 5 000 lei; dispoziția de plată nr. 5/05.06.2007 - 5 000 lei; dispoziția de plată nr. 4/04.06.2007 - 5 000 lei; dispoziția de plată nr.3/03.06.2007 - 5 000 lei; dispoziția de plată nr. 2/02.06.2007 - 5 000 lei; și dispoziția de plată nr. 1/01.06.2007 - 5.000 lei.
Reclamanta a susținut că, pârâta, anterior deschiderii procedurii, avea calitatea de creditor chirografar, creditor care are un drept general asupra patrimoniului debitorului, prin urmare nu se bucura de o garanție reală (gaj, ipotecă, privilegiu) pentru creanța pe care o are asupra debitorului, astfel că în urma deschiderii procedurii asupra averii debitoarei, datorită calității de creditor chirografar, raportat la prevederile art. 123 din Legea 85/2006, suma pe care ar fi putut să o obțină ar fi fost mai mică.
A mai arătat că, procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată prin celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în același timp valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor.
Astfel, reclamanta a arătat că, prin plata preferențială efectuată i s-a creat pârâtei un avantaj real, prin recuperarea efectivă a sumei de 30 000 lei, fără să intre în concurs cu ceilalți creditori ai - - S SRL, lucru inadmisibil în lumina prevederilor art. 2 din Legea 85/2006, care arată că scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
S-a susținut că, procedura falimentului este o procedură colectivă, unică și unitară pentru toți creditorii, scopul ei este de a asigura reparația echitabilă, egalitară a prejudiciilor suferite de toți creditorii societății aflate în lichidare judiciară, în sensul că, din rezultatul financiar al procedurii falimentului fiecare creditor va primi o cotă parte direct proporțională cu ponderea pe care o are propria sa creanță în totalul masei credale.
Precizează că, eficiența procedurii falimentului se poate realiza numai dacă se ține cont de principiul nediscriminării creditorilor, asigurându-se tratamentul egalitar al acestora.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii promovată de reclamantă ca neîntemeiată, din moment ce se pornește de la premiza falsă că plățile de creanță efectuate pe numele acesteia s-au efectuat cu reaua sa credință și cu intenția de a se frauda ceilalți creditori ai reclamantei.
Pârâta arată că plățile în litigiu s-au efectuat într-o perioadă în care nu avea nici o calitate în societatea reclamantă, și nu mai avea nici o relație privilegiată cu aceasta, iar plățile în litigiu reprezintă rambursarea unor împrumuturi cu care soțul acesteia a creditat societatea în perioada în care a avut calitatea de asociat, dar această calitate a încetat cu mult înainte de a se efectua plățile în litigiu.
S-a mai arătat că rambursarea acestor împrumuturi a fost determinată de dorința fratelui acesteia de a se retrage din societate cedându-și părțile sociale asociatului sau unei alte persoane indicate de acesta și dispuse să intre în asociere cu acesta, fratele acesteia condiționând retragerea cu restituirea prealabilă a împrumuturilor cu care aceasta a creditat societatea.
Față de acest aspect susține că, nu mai avea nici o relație privilegiată cu societatea, nu a avut nici un rol în luarea deciziei de a-i fi rambursate aceste împrumuturi și în efectuarea plăților incriminate, toate fiind făcute de asociatul, deci nu se putea invoca intenția sa de a se frauda interesele altor creditori. Menționează că, în momentul efectuării acestor plăți nu se punea problema lichidării societății, iar împrumuturile cu care a creditat societatea reprezintă dublul sumelor ce i-au fost rambursate, recuperându-și doar o Jd in acestea, plățile încetând în momentul în care s-a luat hotărârea de a se solicita lichidarea. Mai menționează că, buna credință se prezumă, iar reaua credință trebuie dovedită, cererea reclamantei fiind inadmisibilă, în condițiile în care,acesta răstoarnă această regulă, prezumându-i reaua credință și nu propune probe care să răstoarne prezumția de bună credință.
Precizează că în perioada incriminată de reclamantă nu s-au făcut plăți doar față de aceasta, ci și față de alți creditori, plătindu-se atât creanțe curente cât și parțial cele restante și ca atare apreciază că nu se poate pune problema fraudării intereselor altor creditori din moment ce societatea dispune de bunuri suficiente care să acopere în întregime creanțele creditorilor, valoarea bunurilor societății depășind cuantumul creanțelor.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că prin încheierea nr. 1637 Tribunalului Arad, secția Comerciala si Contencios Administrativ în dosarul - s-a deschis procedura insolvenței față de debitoare fiind desemnat ca și lichidator judiciar Casa de Insolvență
În perioada 1-6.06.2007, societatea debitoare S - SRL prin reprezentantul acesteia a restituit în mod succesiv suma totală de 30.000 lei creditoarei pârâte, care, anterior deschiderii procedurii, avea calitatea de creditor chirografar, astfel că în urma deschiderii procedurii asupra averii debitoarei, datorită acestei calități, raportat la prevederile art. 123 din Legea 85/2006, privind ordinea de plata a creanțelor, suma pe care ar fi putut să o obțină ar fi fost mai mică. Această sumă reprezintă restituire împrumut, după cum urmează: dispoziția de plată nr. 6/06.06.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 5/05.06.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 4/04.06.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr.3/03.06.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 2/02.06.2007 - 5.000 lei; și dispoziția de plată nr. 1/01.06.2007 - 5.000 lei.
Apărările pe care și le-a făcut pârâta prin întâmpinare au fost înlăturate de către instanță, în sensul că, aceasta nu a făcut nici un fel de dovezi în sensul art. 1169 Cod civil, apreciind că sunt incidente prevederile art. 80 alin.1 lit. d din lege, în sensul că, s-au efectuat acte de transfer de sume de bani către creditoarea pârâtă, pentru stingerea unei datorii anterioare pe care societatea debitoare o are față de aceasta, transfer care s-a efectuat, după cum s-a evidențiat mai sus, cu 5 zile înainte de deschiderea procedurii și în ziua deschiderii acesteia, existând astfel, intenția pârâtei de a sustrage aceste sume de bani de la urmărirea de către creditori și de a leza drepturile acestora.
De asemenea potrivit art. 85 alin. 1 din legea insolvenței se instituie o prezumție de fraudă în dauna creditorilor, astfel că prezumția de fraudă este instituită chiar de legiuitor, în cazul în care așa cum s-a evidențiat mai sus, sunt incidente prevederile art. 80 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, s-a mai reținut că procedura falimentului este o procedură colectivă, unică și unitară pentru toți creditorii, scopul ei fiind acela de a asigura reparația echitabilă, egalitară a prejudiciilor suferite de toți creditorii societății aflate în lichidare judiciară, în sensul că, fiecare creditor va primi o cotă parte direct proporțională cu ponderea pe care o are propria sa creanță în totalul masei credale.
Cu privire la dispozițiile de plată depuse la dosar, instanța de fond a constatat că acestea s-au efectuat în favoarea pârâtei, atât înainte de deschiderea procedurii insolvenței, respectiv în perioada 01.06.2007-05.06.2007, cât și în aceeași zi cu data în care a fost dată prin încheierea nr. 1637 Tribunalului Arad.
Prin plățile efectuate în favoarea pârâtei, acesteia i s-a creat un avantaj prin recuperarea efectivă a sumei de 30.000 lei, în condițiile în care pârâta nu a intrat în concurs cu ceilalți creditori ai debitoarei și prin aceasta au fost încălcate prevederile art. 2 din Legea insolvenței prin care se arată că, scopul legii insolvenței este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitoarei aflat în insolvență. Astfel, s-a apreciat că se desprinde cu ușurință principiul procedurii insolvenței, și anume cel al nediscriminării creditorilor, în sensul asigurării egalității de tratament pentru toți creditorii.
Concluzionând, instanța de fond a arătat că, finalitatea acestor transferuri de sume de bani s-a făcut cu scopul de a sustrage sume de bani din averea debitoarei, fiind incident art. 80 pct. d din Legea nr. 85/2006, astfel încât judecătorul sindic a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei, drept pentru care, a admis-o și a anulat actele juridice frauduloase respectiv dispozițiile de plată: nr. 5/05.06.2007 - 5.000 lei; nr. 4/04.06.2007 - 5.000 lei; nr.3/03.06.2007 - 5.000 lei; nr. 2/02.06.2007 - 5.000 lei; și nr. 1/01.06.2007 - 5.000 lei, și va obliga pârâta la restituirea sumei de 30.000 lei în averea debitoarei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând suspendarea executării sentinței atacate; admiterea recursului, în principal casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru a face aplicațiunea art. 85 alin.6 din Legea 85/2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat, referitor la admisibilitatea cererii, că deși ne aflăm în exercitarea căii de atac a recursului prevăzută de art. 8 din Legea 85/2006, ce reglementează procedura insolvenței, potrivit căreia, în alin. 4, prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2. și 3 Cod procedură civilă, se prevede că hotărârile pronunțate de judecătorul sindic nu pot fi suspendate de instanța de recurs, cu excepțiile prevăzute la alin. 5 lit. a-d, apreciază că hotărârile pronunțate de judecătorul sindic în procesele care au ca obiect cererile de anulare a constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți, pot fi suspendate în recursul declarat de către una din părțile împricinate. Arată că în aparență, cererea de suspendare de către instanța de recurs a unei asemenea hotărâri ar fi inadmisibilă, atâta timp cât legiuitorul a omis să introducă în categoria excepțiilor prevăzute la art. 8 alin. 5 lit. a-d și asemenea hotărâri. Cu toate acestea, dacă se va identifica voința reală a legiuitorului în această materie, instanța de recurs va fi nevoită să constate că, prin enumerarea în alin 5 lit. a-d a hotărârilor care pot fi suspendate în recurs, se numără acele hotărâri care privesc doar procedura propriu-zisă a insolvenței, înăuntrul căreia debitorul își exercită drepturile în calitatea sa de subiect de drept procesual. Consideră că este puțin credibil ca legiuitorul, deși a reglementat distinct, în secțiunea a patra, problema actelor juridice încheiate de debitor cu terțe persoane în cadrul realizării obiectului său de activitate, să nu fi avut în vedere consecințele anulării acestora pentru părțile contractante.
Recurenta susține că orice act juridic bilateral civil-comercial poate fi anulat într-o procedură judiciară contencioasă potrivit dreptului comun și numai în condițiile prevăzute de codul civil și codul comercial. Ori, în procedura, insolvenței, legiuitorul a înțeles ca, printr-o secțiune separată, să reglementeze situația unor acte juridice ale debitorului din această procedură, încheiate în condiții legale cu terțe persoane de drept comercial, în detrimentul / fraudarea interesului altor creditori ai aceluiași debitor, instituind principiul prezumției relative de fraudă în dauna creditorilor în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 79 și 80, prezumție care însă poate fi răsturnată de debitor, neextinzându-se la terțul dobânditor sau sub-dobânditor.
Se mai arată că într-o asemenea situație judecătorul sindic poate, printr-o hotărâre pronunțată în această procedură specială, să hotărască anularea unor asemenea acte juridice, arătate la art. 8 alin. 1 lit. a-g și alin 2. lit. a-f, o hotărâre care este omisă în mod greșit din categoria excepțiilor prevăzute la art. 8 alin. 5 lit. a- În concluzie, recurenta apreciază că aceste hotărâri, prin excepție de la prevederile art. 8 alin. 4, pot fi suspendate de instanța de recurs la cererea recurentului.
Referitor la fondul cererii de suspendare, se arată că ținând seama de cuantumul sumei pe care a fost obligată să o restituie debitorului, respectiv 30000 lei, precum și de faptul că hotărârea atacată este nelegală, întrucât prin pronunțarea ei s-au încălcat normele imperative, cu caracter procesual, arătate la art. 85 alin 3, 5 și 6, recurenta precizează că respingerea cererii de suspendare i-ar crea o situație imposibilă din punct de vedere patrimonial, iar de altfel, chiar dacă s-ar pune în executare silită, ea nu s-ar putea executa, din lipsa mijloacelor materiale.
Recurenta invocă excepția nulității hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 304, pct. 5, combinat cu art. 105 alin. 2 din Cod procedură civilă, prin încălcarea normelor imperative ale art. 85 alin. 5 și 6 din Legea 85/2006 (lipsa calității procesuale active a reclamantei). Astfel, la data de 11.09.2008, Tribunalul Arada fost sesizat cu o cerere-acțiune în anularea actelor juridice frauduloase încheiate în dauna drepturilor creditorilor, formulată de către reclamanta - - SRL, prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență.
Recurenta susține că judecătorul sindic, prin sentința atacată cu recurs, a admis cererea reclamantei, fără să observe că cererea a fost formulată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 85 alin. 5 și 6 din Legea 85/20006. Potrivit acestor dispoziții legale, cu caracter procesual, de strictă interpretare și imediată aplicare, consideră că reiese că în asemenea acțiuni în anulare întemeiate pe art. 79 și 80, legitimarea procesuală activă aparține numai administratorului judiciar și respectiv lichidatorului judiciar, iar în cele întemeiate pe dispozițiile art. 81 alin 2, comitetului creditorilor. De asemenea, prin aceleași dispoziții legale (alin. 6), legiuitorul a înțeles să precizeze sfera calității procesuale pasive în asemenea acțiuni, în sensul că au calitate procesuală pasivă doar debitorul din procedura insolvenței și, după caz, cocontractantul său.
Potrivit art. 85 alin. 5 din Legea 85/2006, "Legitimarea procesuală activă în acțiunile în anulare reglementate de art. 79 și 80 aparține administratorului judiciar și, respectiv, lichidatorului", iar în cazul prevăzut la art. 81 alin. (2), comitetului creditorilor. Conform alin. 6 al art. 85, "Au calitate procesuală pasivă în acțiunile în anulare prevăzute la art. 79 și 80 debitorul și, după caz, cocontractantul său. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special." În speță, acțiunea în anulare a fost formulată de către debitorul din procedura insolvenței SRL, prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență, în loc să fie formulată de lichidatorul său judiciar, iar debitoarea să fie citată în calitate de pârât, prin administrator special. Cu alte cuvinte, consideră că acțiunea trebuia formulată de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență, în calitate de reclamant, iar calitate procesuală pasivă trebuia să aibă societatea debitoare în calitate de pârât și recurenta, în calitate de subcontractantă pârâtă.
Recurenta apreciază că respectarea cu strictețe a acestor dispoziții legale este obligatorie în formularea unor asemenea acțiuni întrucât interesele părților dintr-un asemenea proces sunt contradictorii. Astfel, debitoarea, reprezentată de administratorul său special, are interese contrare față de lichidatorul judiciar numit de judecătorul sindic, care tinde și este obligat să realizeze scopul procedurii insolvenței în interesul tuturor creditorilor debitorului, pe când debitorul este interesat să conserve actele juridice încheiate de către organele sale legale înaintea deschiderii procedurii insolvenței. Ca atare, prin încălcarea acestor norme de procedură, procesul a fost inechitabil și s-a judecat cu încălcarea unor drepturi procesuale, inechitate care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunțate și rejudecarea sa cu respectarea normelor încălcate.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta arată că prin încălcarea normelor de procedură menționate mai sus a fost viciată și judecarea fondului cererii, întrucât nu s-a dat posibilitate părților în interesul cărora s-a adoptat norma care prevede prezumția relativă de fraudă în dauna creditorilor, a actelor juridice atacate în această procedură, respectiv nu i s-a admis cererea de probațiune formulată prin întâmpinare în scopul răsturnării acestei prezumții. Arată că operațiunea de creditare a debitorului din procedura insolvenței - SRL, de către recurentă, în calitate de terț, în perioada 17.05.2005 - 31.01.2006 a fost făcută în condiții legale, datorită necesarului de lichidități în firmă, pentru efectuarea normală a circuitului comercial, având în vedere că activitatea de bază a fost comercializarea de carburanți. De altfel, arată că a creditat societatea cu suma totală de 60.000 lei și din această sumă i s-a rambursat în perioada 01.06.2007 - 06.06.2007 doar suma de 30.000 lei, perioadă în care debitoarea a efectuat plăți și către alți creditori.
Precizează că în toată acesta perioadă nu s-a pus problema insolvenței societății, avându-se în vedere că totalul datoriilor către creditori era acoperit de evaluarea activelor societății, situație în care rambursarea creanței sale nu s-a făcut cu fraudarea intereselor celorlalți creditori. Față de această situație, consideră că în mod nelegal s-a cerut de către societatea debitoare prin lichidatorul său, instanței prin judecător sindic să constate îndeplinirea condiției prevăzute în art. 80 lit. d, în sensul că rambursarea datoriei către recurentă de către debitor s-a efectuat în 120 de zile anterioare deschiderii procedurii și că suma pe care ar fi putut-o obține în cazul constării falimentului debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.
Consideră că judecătorul sindic, în mod nelegal, nu a admis nici o probă la cererea sa sau din oficiu, din care să rezulte că este îndeplinită această condiție, mulțumindu-se doar să constate cu titlu declarativ că la data de 06.06.2007, prin încheierea nr. 1637 Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul -, s-a deschis procedura insolvenței față de debitoare și că prin aceeași încheiere s-a desemnat în calitate de lichidator judiciar, Casa de Insolvență. De asemenea, prin hotărârea atacată, judecătorul sindic a arătat că "apărările pe care și le-a făcut pârâtul prin întâmpinare vor fi înlăturate de către instanță, în sensul că acesta nu a făcut nici un fel de dovezi în sensul arătat la art. 1169 Cod Civil", iar în continuarea considerentelor sale, a reluat motivarea din acțiunea introductivă de instanță formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă, deși era obligat să califice corect operațiunea comercială de creditare și să verifice chiar din oficiu îndeplinirea condițiilor limitativ prevăzute de legea specială (85/2006) - art. 80. alin 1 lit. d pentru a ajunge la concluzia că se impune anularea acestora. Pe de altă parte, consideră că judecătorul sindic putea constata că nici una dintre părțile contractante nu a acționat cu intenția de a leza interesele celorlalți creditori, operațiunile comerciale de creditare fiind încheiate de către debitor cu recurenta în cursul desfășurării normale a activității sale, astfel că se impunea aplicarea dispozițiilor de excepție cuprinse în art. 84. alin. 3 teza 2 din aceeași lege.
Pentru înlăturarea consecințelor încălcării acestor norme de procedură, recurenta apreciază că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în situația în care instanța de recurs va trece peste excepția nulității hotărârii invocate, respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamantei SRL.
Analizând recursul de față, precum și excepțiile invocate, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor părților și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței recurate, formulată de către recurentă și motivată pe larg în cuprinsul recursului, Curtea reține că recurenta prin apărător, la ultimul termen de judecată, a arătat că nu mai susține această cerere.
Cu privire la excepția invocată de aceeași recurentă, respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamantei - - S SRL, Curtea constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 (1) lit. h din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, printre principalele atribuții ale administratorului judiciar este și aceea de a introduce acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.
De asemenea, potrivit art. 25 lit. e) din Legea 85/2006 printre principalele atribuții ale lichidatorului judiciar este și aceea de a introduce acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.
Totodată, potrivit art. 79 din Legea 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, iar în conformitate cu art. 80 din același act normativ, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor.
Astfel fiind, se constată că legiuitorul a înțeles să atribuie calitate procesuală activă de a formula astfel de acțiuni numai administratorului sau lichidatorului judiciar al societății debitoare aflată în procedura insolvenței, și nu societății debitoare în nume propriu, așa cum s-a procedat în speța de față.
O astfel de cerere în raport de dispozițiile legale arătate mai sus, poate fi formulată doar de către lichidatorului sau administratorul judiciar, în contradictoriu cu societatea debitoare, care poate fi în acest context doar pârâtă și nu reclamantă, în raport de dispozițiile art. 85 alin. 6 din Legea 85/2006, care prevede că "Au calitate procesuală pasivă în acțiunile în anulare prevăzute la art. 79 și 80 debitorul și, după caz, cocontractantul său. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special".
Astfel fiind, în speță, instanța de fond prin judecător sindic trebuia să dispună citarea părților în conformitate cu dispozițiile legale arătate mai sus și să pună în discuție calitatea procesuală activă sau pasivă a acestora, după care să procedeze la judecarea cauzei pe fond.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2438/3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și în consecință, va casa sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2438/3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./09.03.2009
Dact./09.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
