Anulare hotarare aga Spete. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 199/2008
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții, N (fostă și SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 40/CC/2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect acțiune în anulare a hotarârii AGA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelanților, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 40/CC/2008 din data de 07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții u, și în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, din modul cum a fost formulată acțiunea, aceasta este neîntemeiată. Nici unul dintre actele ce doresc reclamanții să fie anulate nu ocrotesc un interes public. Neînțelegerile intervenite între părți cu privire la modul cum este condusă activitatea societății reclamante, o societate cu răspundere limitată având capital privat, cine este reprezentantul legal al acesteia sau administratorul ei, sunt chestiuni de interes privat.
Prin urmare, nici un text de lege ce ocrotește interesul public nu a fost încălcat, încălcare a cărei sancțiune fost nulitatea absolută. Toate solicitările formulate nu vor putea fi analizate decât din perspectiva nulității relative, a intereselor proprii ale reclamanților ce susțin ei că le-ar fi fost încălcate.
Instanța nu a putut schimba însă natura juridică a litigiului, ea fiind ținută de obiectul dedus judecății. Dacă ar fi trebuit să fi fost analizate pretențiile formulate din perspectiva normelor ce reglementează nulitatea relativă, chestiunea a fost pusă însă în cu totul alt mod.
Împotriva acestei sentințe comerciale a declarat apel reclamanții, N și în termenul legal, solicitând admiterea apelului, constatarea netemeinică și nelegalitatea hotărârii atacate, dispunând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, desființând actele contestate și restabilind situația anterioară acestora cu cheltuieli de judecată în fond și în apel.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții au arătat că, Hotărârea este netemeinică în condițiile în care deși s-a constatat încălcarea de către intimatul asociat cu capital majoritar a dispozițiilor legale și statutare - privind funcționarea societății, pe considerentul că nu a fost solicitată anularea ci constatarea nulității absolute a acestora, se menține în vigoare cu toată opoziția reclamanților.
În realitate este valorificată o excepție - de inadmisibilitate - niciodată neinvocată și nepusă în discuția părților.
Nu s-a contestat că pârâtul nu are calitatea de administrator - pentru a dispune convocarea adunării generale - AGA - a societății - încălcând art. 195 al. 1 din Legea 31/1990.
Recunoscând el însuși această eroare - ulterior a și notificat administrația societății pentru convocarea adunării generale în mod procedural - indicând și ordinea de zi pretinsă.
La fel, nu s-a contestat faptul că nici modul de convocare nu a fost îndeplinit procedural, nu s-a respectat termenul minim de 10 zile anterioare pentru comunicarea convocatorului art. 195 alin. 3 din lege.
Nu s-a contestat nici faptul că în convocator s-au cuprins aspecte pe care adunarea generală nu este competentă a le soluționa prin hotărâre.
Nu s-a contestat nici faptul că prin hotărâre s-a adoptat o măsură necuprinsă în ordinea de zi - în condițiile în care nu a participat la aceasta decât pârâtul.
Prin hotărârea atacată acesta s-a desemnat singur mandatar al societății - reprezentant al acesteia în unei alte societăți - ceea ce presupune mai multe decât administrarea societății art. 195 alin. 3 din Legea 31/1990.
Instanța de fond - în funcție de scopul urmărit prin acțiunea promovat - anume desființarea actelor societare efectuate contrar voinței asociaților reclamanți - și chiar a societății comerciale - avea posibilitatea dată de lege de a califica acțiunea și aos oluționa în funcție de scopul vizat de aceasta.
Calificarea putea fi făcută în concordanță și cu opinia instanței de fond mai ales în condițiile în care în acțiune au fost indicate și temeiurile în drept ale acesteia - art. 195 și urm. din Legea 31/1990 privind societățile comerciale.
Procedând în sensul respingerii acesteia - fără a invoca măcar excepția inadmisibilității, reclamanții crede că cel puțin sub aspect procedural - modalitatea de soluționare este greșită.
Reclamanții consideră însă că hotărârea atacată este însă și profund nelegală, invocând nulitatea absolută a actelor de convocare a adunării generale, a proceselor verbale și a hotărârii - în condițiile realizării acestora cu încălcarea normelor de drept procedurale imperative - care asigură funcționarea societăților comerciale - care asigură ordinea de drept societară.
În acest fel, s-a considerat că aceste norme - procedurale - reglementate prin Legea 31/1990 vizează ordinea publica de drept societar - și prin urmare încălcarea lor atrage desființarea nulității acestor acte.
În caz contrar, astfel de dispoziții, nici nu ar fi fost necesare - fiecare societate având posibilitatea unei reglementari proprii - fără nici o protecție asigurată asociațiilor minoritari.
La dosar s-a depus o cerere de renunțare la judecata apelului formulată de reclamanta N (fostă ) ( 13).
De asemenea, legal citat ( 8), pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația conform art. 289 alin. 2 parte finală pr civ.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Curtea observă că apelul declarat de reclamanți este fondat. Aceștia au învestit prima instanță cu solicitarea de a se constata nulitatea absolută a convocatorului AGA de la SC SRL pentru termenul din 25.02.2008 pentru prima convocare și pentru data de 26.02.2008 la a doua convocare, constatarea nulității absolute a procesului-verbal încheiată de pârât la data de 25.02.2008 și să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal din 26.02.2008 și a hotărârii AGA din data de 26.02.2008, constatarea nulității absolute a cererii de convocare a adunării generale ordinare sub nr. 174/3.03.2008 și radierea actelor contestate din evidențele societății și ORC
Asupra acestei acțiuni, care are regimul unei acțiuni în anularea hotărârii AGA conform art. 132 din Legea nr. 31/1990, prima instanță s-a pronunțat printr-o hotărâre de respingere a acesteia reținând în esență că motivele invocate de reclamant se înscriu în critici de nulitate relativă și nu absolută așa cum pare că rezultă din cererea introductivă încât demersul judiciar devine astfel inadmisibil.
Din economia litigiului, judecat la primul termen de judecată, cu prezența reclamanților prin apărător, rezultă că prima instanță nu a pus în discuția părților și nici nu li s-a cerut explicații și lămuriri față de temeiurile de fapt și de drept ale acțiunii introductive. Dimpotrivă "sancționează" reclamanții prin respingerea acțiunii reținând această excepție doar în cursul deliberării.
Omițând să pună în discuția părților excepția de inadmisibilitate a acțiunii, care s-a soldat cu un fine de neprimire, prima instanță a îndepărtat pe reclamanți de la justiție, a încălcat principiul contradictorialității și a soluționat greșit acțiunea pe un alt temei juridic decât cel care a fost menționat în acțiune, ceea ce atrage desființarea sentinței conform art. 297 alin. 1.pr.civ fiind încălcate și dispozițiile art. 129 alin. 4-5.pr.civ.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 4.pr.civ. cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile o invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor,judecătorul este în dreptsă le ceară acestora lămuriri și explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare. Pe de altă parte, conform art. 129 alin. 5 din aceeași lege procesuală, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele procesuale legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Aceste texte legale dau expresie dreptului la un proces echitabil recunoscut părților unui proces atât la nivel constituțional (art. 21 din Constituția României) cât și la nivel convențional (art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale).
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat deseori în jurisprudența sa că efectul art. 6 alin. 1 din Convenție este,alia,să acorde unui "tribunal" atribuția de a efectua o examinare corespunzătoare a afirmațiilor, motivelor și probelor, fără a prejudicia evaluarea sau relevanța acestora pentru hotărârea luată (cauza Buzescu împotriva României parag. 63).
Altfel spus, prima instanță nu a răspuns argumentelor reclamanților ci a răspuns unui argument pe care numai ea însăși l-a știut și comentat.
Este real că prima condiție pentru introducerea cu temei a unei acțiuni în anularea sau constatarea nulității absolute a unei hotărâri a adunării generale o reprezintă determinarea normei legale sau clauzei din actul constitutiv încălcate de respectiva hotărâre AGA.
Și este așa, deoarece dispozițiile legale în vigoare conțin o serie de prevederi exprese cu privire la cauzele de nulitate absolută a hotărârii adunării generale îmbogățite de considerațiile făcute în literatura de specialitate și jurisprudența (iregularitatea convocatorului AGA, adoptarea hotărârilor AGA în alt loc și la alt termen decât cel indicat în convocare, adoptarea unor hotărâri AGA cu un cvorum de prezență inferior celui legal sau cu un număr mai mic de voturi decât cel prevăzut de lege, adoptarea unei hotărâri în lipsa desemnării unui președinte de ședință și a unui secretariat etc.). Pe de altă parte, dispozițiile legale incidente în materie, conțin și norme ce instituie cauze de nulitate relativă a unei hotărâri AGA (încălcarea unor dispoziții ale actului constitutiv, existența unor vicii de consimțământ etc.).
Prin urmare, se poate observa că Legea societăților comerciale îmbogățită de literatura de specialitate și jurisprudență pune accentul nu numai pe ocrotirea intereselor legitime private ale acționarilor ci și pe ocrotirea interesului public determinat de necesitatea menținerii unei ordini juridice de drept societar cu influențe decisive asupra mediului de afaceri.
Din economia motivării și argumentelor expuse de prima instanță nu se înțelege cu prisosință la care dintre coordonatele evocate mai sus s-a referit atunci când a evocat ritos că solicitările formulate de reclamanți pot fi analizate exclusiv din perspectiva nulității relative.
Așa fiind, Curtea mai reține că prima instanță nu a soluționat nici fondul cauzei cu care a fost învestită, chiar dacă prin analiza făcută în considerente creează aparența unei atari examinări.
Din această perspectivă, Curtea consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 297 alin. 1.pr.civ. remediul fiind admiterea apelului și desființarea sentinței atacate precum și trimiterea cauzei primei instanțe pentru rejudecare.
În rejudecare, prima instanță va lamuri în armonie cu dispozițiile procedurale mai sus evocate care sunt temeiurile de fapt și de drept ale acțiunii, va analiza și celelalte critici din apel precum și alte chestiuni considerate a fi relevante, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Totodată, în temeiul art. 246.pr.civ. va constata că reclamanta N (fostă ) a renunțat la judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței comerciale nr. 40 din 07.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Constată că reclamanta N a renunțat la judecarea apelului.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. /
7EX./10.11.2008.
JUD. FOND.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac
