Anulare hotarare aga Spete. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 21
Ședința publică din 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 968 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați, Nouă, T, reprezentată prin lichidator judiciar Expert A și.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pârâtul intimat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 3 februarie 2009 intimata a trimis la dosar, prin fax, concluzii scrise.
Pârâtul intimat invocă excepția de netimbrare a apelului reclamanților și solicită anularea cererii de apel, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 968 din 21 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cât și acțiunea principală formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, T, reprezentat prin lichidatorul judiciar Expert A, și Nouă. De asemenea, prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale având ca obiect reziliere contract formulată de pârâta reclamantă reconvențională împotriva pârâtei, respingând această cerere ca fiind inadmisibilă în cadrul prezentului litigiu, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel judecătorul fondului a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 4 octombrie 2006 reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, T, reprezentat prin lichidatorul judiciar Expert A, și Nouă, au solicitat să se constate atât nulitatea actului adițional la contractul de închiriere nr. 719/24.06.1998 încheiat la data de 9 iunie 2006 și a actelor subsecvente, respectiv nulitatea contractului de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice T sub nr. 16487/17.07.2006, a contractului de închiriere nr. 2/01.08.2006 și a actului adițional la acesta, cât și valabilitatea contractului de închiriere nr. 719/24.06.1998 și să se dispună renotarea în cartea funciară a interdicției de înstrăinare și grevare și a dreptului de închiriere în favoarea
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de parte prin notele de ședință depuse la dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 137 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată deoarece prin acțiunea principală s-a solicitat constatarea nulității actului adițional la contractul de închiriere nr.719/24.06.1998 și a contractului de închiriere nr. 16487/ 17.07.2006, acte semnate de către respectiva pârâtă.
Cât privește cererea principală prima instanță a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât la 13 martie 1998 fost încheiat cu numita contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice T sub nr. 719/24.06.1998, beneficiar al locațiunii fiind, iar obiectul contractului l-a constituit suprafața de teren de 200 mp. situată în loc. T,-. Potrivit extrasului de carte funciară dreptul de închiriere al pe durată de 20 de ani a fost înscris în nr. 7468 În data de 9 iunie 2006 fost încheiat un act adițional la contractul menționat, acesta fiind semnat de către moștenitoarea fostei proprietare, și pârâta T, prin pârâtul, asociat și unicul administrator al societății menționate. Prin acest act adițional s-a convenit rezilierea contractului de închiriere și radierea din cartea funciară a notării contractului de închiriere. Ulterior, actuala proprietară a terenului în cauză a încheiat un alt contract de închiriere, de această dată cu pârâta, în calitate de persoană fizică, iar aceasta din urmă, la rândul său, prin contractul de închiriere nr. 2/01.08.2006 a subînchiriat terenul în cauză, societate care oricum ocupa terenul în baza unui contract de subînchiriere perfectat cu
Prin acțiunea lor, reclamanții au tins la anularea actului prin care s-a convenit rezilierea contractului nr. 719/24.06.1998 și a noilor contracte de închiriere, subsecvente primului, susținând că interesul acestora rezidă din calitatea de asociați ai pârâtei T, societate aflată în faliment, urmărind ca sumele încasate cu titlu de chirie de către pârâta să revină respectivei persoane juridice în vederea restabilirii situației financiare precare în care se află. Prin urmare, nu a putut fi reținută afirmația pârâtului că reclamanții nu ar avea interes în promovarea acțiunii doar pentru că societatea ar urma să fie dizolvată, deoarece pe de o parte nu a intervenit dizolvarea, iar pe de altă parte susținerea în cauză a fost avută în vedere și la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, nefiind reținută de instanță prin încheierea interlocutorie din 10 iunie 2008. Din același considerent nu a putut fi avută în vedere nici susținerea că acțiunea ar fi lipsită de obiect, dat fiind faptul că imobilul nu este proprietatea și nici a asociaților acesteia, întrucât în cauză s-a analizat un contract de închiriere, care ar putea conferi un drept de locațiune, iar nu însăși dreptul de proprietate.
Constatând îndeplinite condițiile necesare promovării unei acțiuni, tribunalul a analizat susținerile pe fond ale reclamanților. Astfel, s-a analizat în primul rând dacă pârâtul, administrator al, avea posibilitatea să renunțe la contractul de închiriere nr. 719/24.06.1998, prin încheierea cu moștenitoarea fostei proprietare a actului adițional contestat. Potrivit dispozițiilor art. 29 din statutul societății, administratorii reprezintă persoana juridică în raporturile cu terții și angajează entitatea în toate raporturile patrimoniale până la valoarea de 200.000 lei. Deși inițial societatea i-a avut ca administratori pe toți cei 3 asociați, respectiv reclamanții și, precum și pe pârâtul, prin hotărârea nr. 10/23.12.2005, respectiv actul adițional la statutul, ambii reclamanți au fost revocați din funcția de administrator, astfel încât pârâtul a devenit, potrivit art. 3 din hotărârea menționată, unicul administrator al societății, cu puteri depline și nelimitate.
Judecătorul fondului a apreciat că, raportat la conținutul hotărârii adunării generale a asociaților menționate, hotărâre semnată și de către reclamanți, pârâtul avea la data de 9 iulie 2006 calitatea de reprezentant al societății și, prin urmare, putea încheia valabil actul adițional de reziliere a contractului de închiriere, prin sintagma "cu puteri depline și nelimitate" înțelegându-se că asociații au fost de acord să renunțe la limitarea valorii actelor ce puteau fi încheiate inițial de administratorii societății potrivit art. 29 din statut. De altfel, și contractul inițial a fost încheiat tot prin pârâtul, reclamanții necontestând dreptul de reprezentare la semnarea contractului de închiriere.
Cât privește împrejurarea că un nou contract de închiriere a fost semnat cu proprietara terenului de către soția administratorului, care la rândul său a subînchiriat către, ce avea anterior calitate de sublocatar față de, instanța a reținut că această situație poate pune în discuție eventuala răspundere a administratorului față de societate și nicidecum încheierea valabilă a unui nou contract de închiriere de către proprietara bunului, nedovedindu-se că aceasta din urmă ar fi avut în vedere o cauză ilicită la administrarea propriului său bun. Ca atare, întrucât în speță nu au fost dovedite cauze de nulitate ale actelor a căror anulare s-a solicitat prin acțiune, s-a considerat că acțiunea este neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei, reiterată și pentru termenul din 9 septembrie 2008, judecătorul fondului a calificat-o ca fiind o cerere reconvențională, aceasta cerând rezilierea contractului de locațiune încheiat cu pârâta, pe considerentul că locatara nu și-a achitat obligațiile rezultate din contract. Cu privire la pretențiile acestei pârâte, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii în cadrul acestui litigiu raportat la împrejurarea că cererea este îndreptată împotriva unui alt pârât, iar nu împotriva reclamanților, așa cum stipulează art. 119 alin.1 din Codul d e procedură civilă. Având în vedere că potrivit dispozițiilor legale menționate cererea reconvențională poate avea ca obiect pretenții în legătură cu cererea reclamantului, prin aceasta înțelegându-se că cererea trebuie implicit îndreptată împotriva reclamantului, iar nu împotriva pârâților, o interpretare contrară ducând la încălcarea principiului disponibilității de care beneficiază reclamanții din prezenta cauză, tribunalul a admis excepția ridicată cu consecința respingerii solicitării pârâtei ca fiind inadmisibilă în cadrul acestui litigiu, respectiva persoană având însă posibilitatea să se adreseze instanței cu o cerere separată în care să își fixeze propriul cadru procesual.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, au declarat apel reclamanții și, solicitând schimbarea în tot a hotărâri atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și motivată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că la data de 9 iunie 2006 asociatul și unicul administrator al T, intimatul, a emis în numele și în contul societății un act adițional Ia contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice T nr. 719/24.06.1998, act prin care a convenit împreună cu intimata rezilierea locațiunii pentru terenul de 200 mp. închiriat pe 20 de ani cu începere din data de 1 ianuarie 1998, înscris în nr. 68 T, situat în loc. T,-, jud. T, începând cu data de 9 iunie 2006, nemaiexistând niciun fel de obligații între părți. De asemenea, el a fost de acord și cu radierea din cartea funciară de sub C2 a notării contractului de închiriere sub nr. 29844/2004. Ulterior, între proprietara și numita, care este soția asociatului și administratorului unic, a fost încheiat contactul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice T sub nr. 16487/ 17.07.2006 având ca obiect același teren, cu termenul de închiriere din 1 iulie 2006 și până la 1 iulie 2013., între intimații și este încheiat contractul de închiriere nr. 02 din 1 august 2006 având ca obiect terenul susmenționat. Este de reținut aspectul că anterior emiterii actului adițional care are ca efect rezilierea contractului de închiriere dintre proprietara terenului, numita, și T, terenul a fost închiriat aceleași societăți
Rezilierea contractului de închiriere nr. 719/24.06.1998 este lovită de nulitate întrucât administratorul unic nu avea un mandat din partea societății pentru a întocmi un astfel de act juridic. Acest fapt se degajă din prevederile art. 23 alin. ultim din statut, unde se prevede expres ca printre atribuțiile principale ale adunării generale a asociaților se numără luarea de decizii în orice alte probleme privind societatea. Mai mult, potrivit art. 29 din statut, administratorii reprezintă societatea în raporturile cu terții și o angajează în toate raporturile patrimoniale până la valoarea de 20 lei (200.000 lei vechi), având o competență deplină, nelimitată, pentru angajarea societății în raporturi patrimoniale peste această valoare fiind necesar votul majorității adunării generale a asociaților.
Pe cale de consecință, întrucât statutul societății stipulează cazurile angajării persoanei juridice în raporturi cu terții până la o anumită sumă, fără a distinge dacă în aceste raporturi societatea își asumă drepturi sau obligații, respectiv dobândește un drept sau renunță la acesta, reclamanții apelanți consideră că articolul menționat are aplicabilitate generală, inclusiv în cauza dedusă judecății. Având în vedere faptul că raportul juridic în care a fost angajată societatea prin renunțarea la contractul de închiriere ce formează obiectul prezentei acțiuni are o valoare peste limita maximă prevăzută la art. 29 din statut, era necesar în mod imperativ votul adunări generale a asociaților.
Un alt motiv de nulitate absolută îl constituie renunțarea la contractul de închiriere de către o persoană care nu avea mandat din partea adunării generale a asociaților. Prin urmare, lipsește consimțământul la renunțarea la contractul de închiriere, element esențial pentru validitatea oricărei convenții. Statutul societății prevede în art. 33 atribuțiile administratorului, atribuții printre care nu se regăsește și aceea privind dreptul de a încheia contracte sau dispune încetarea lor. Ceea ce a făcut pârâtul intimat nu poate fi calificat decât ca un act de rea-credință înfăptuit în dauna reclamanților și a, reziliind un contract de închiriere a unei suprafețe de 200 mp. teren în mijlocul Complexului cu un vad comercial foarte bun și pentru care se achita o chirie modică de 160 lei, pentru ca ulterior să încheie pentru același spațiu un contract de închiriere pe numele soției, spațiul fiind subînchiriat aceleiași persoane juridice, prejudiciind atât societatea, cât și pe asociații acesteia.
Pârâta intimată, legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a formulat concluzii scrise (filele 25-26) prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de tribunal ca fiind temeinică și legală, pentru motivele:
În fapt, reclamanții nu au indicat prin cererea de apel motivele de fapt și, mai ales, cele de drept, care justificau formularea căii de atac, neindicând în vreun fel nici în ce sens a fost viciată judecata instanței de fond. De asemenea, apelanții nu au depus noi dovezi, care să motiveze acțiunea lor. La fel ca și în fața tribunalului, au evitat să prezinte contractele pe care pretind că le-ar fi încheiat cu defuncta, motivând că nu le mai au. De fapt, există suspiciunea, confirmată de refuzul acestora, că acele contracte sunt falsuri, ele nereprezentând voința defunctei, care la data pretinselor încheieri de contracte avea peste 80 de ani, semnătura putându-i fi ușor falsificată. Mai mult, pe perioada așa-zisei închirieri aceștia nu au plătit nicio sumă drept chirie, oricât de modică ar fi fost aceasta.
În drept a invocat prevederile art. 296 din Codul d e procedură civilă și cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ceilalți intimați, legal citați, nu s-au prezentat la dezbateri, cu excepția intimatului, și nici nu au formulat întâmpinare.
Întrucât pentru termenul de judecată din 3 februarie 2009 reclamanții apelanți, deși legal citați cu mențiunea de a timbra apelul cu suma de 37,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii, nu s-au conformat obligației legale ce le revenea, pârâtul intimat a invocat excepția de netimbrare, cu privire la care Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1-3 din Legea 146/1997, modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii. Prevederi similare sunt cuprinse și în art. 9 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale - art. 3 lit. a) și1) și art. 13, raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată, și art. 3 alin. 1 din nr.OG 32/1995, modificată - apelul reclamanților trebuia timbrat cu suma de 37,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Apelanții nu s-au conformat obligației legale ce le revenea, în sensul că nu au făcut dovada achitării taxelor judiciare datorate, astfel că, raportat la textele legale de mai sus, Curtea va dispune anularea apelului ca netimbrat, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul procedural ales în localitatea T,-,. 15, județul T, la cabinet Individual de Avocat, împotriva sentinței civile nr. 968 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, ambii domiciliați în localitatea T,-, județul T, cu sediul în localitatea Nouă, nr. 22, județul T, T, reprezentată prin lichidator judiciar Expert, cu sediul în localitatea A,-, județul A și, domiciliată în localitatea T, str. -. -, nr. 84,. 56,. A,. II,. 11, județul
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 12.02.2009
Tehnored. - 13.02.2009/9 ex./7 com.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
