Anulare hotarare aga Spete. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.22/C/2008 -
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursurilor comerciale declarate de debitoarea - SRL, NR.5/2,J-, CUI R-, cu sediul în S M, str.-, Județ S M și în S M,-,.2, Județ S M,prin lichidator Insolvency Specialistscu sediul în O, Parcul, nr. 4A, Județ B și de pârâta - Cons SRL cu sediul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimatele pârâte- SAcu sediul în S M,-, Județ S M și - SRL cu sediul în Carei,-, Județ S M, cu intimatele creditoare Banca Română de DezvoltareGenerale SA Scu sediul în S M, Str.-, nr. 3, Județ S M,Banca Comercială Română SucursalaScu sediul în S M, 25 Octombrie, --T6, Județ S M, Direcția Generală a Finanțelor Publice S cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5, Județ S M și cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pelângă Tribunalul Satu Mare cu sediul în S M,-, Județ S M, împotriva sentinței nr.51/F din 7.02.2007 și a încheierii din 20.04.2006 pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectacțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul declarat debitoare este scutit de plata taxei de timbru, iar cel declarat de pârâtă este legal timbrat cu suma de 19,5 lei achitată prin chitanța nr.158-1-73/7.06.2007 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că recurenta debitoare - SRL prin lichidator O Insolvency Specialists SPPI Oad epus la dosar în data de 18.01.2008 înscrisuri, precum și faptul că recurenta pârâtă - Cons SRL și intimata creditoare Banca Comercială Română au depus fiecare în data de 23.01.2008 concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 17 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 ianuarie 2008, dată la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor comerciale de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.51/F din 7.02.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților - "" SA și - "" SRL invocată de aceștia.
A respins excepția decăderii reclamantei din dreptul de preciza acțiunea invocată de - "" SA.
În temeiul art. 246.proc.civ. rap. la art. 149 din Legea nr. 85/2006, a luat act de renunțarea pârâtei - "" SRL la cererea de chemare în garanție formulată împotriva pârâtei - "" SA.
A admis în parte acțiunea înaintată de lichidatorul judiciar O Insolvency Specialists, (fostă - " Filiala O" SRL) împotriva pârâților - " Cons" SRL, Banca Comercială Română - Sucursala S M, - "" SA, - "" SRL și Banca Română De Dezvoltare - Generale - Sucursala S M și, în consecință:
A anulat transferul de drepturi patrimoniale consfințit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2055/25.05.2001 încheiat între debitoarea - "" SRL și pârâta - terț dobânditor - " Cons" SRL cu privire la imobilul înscris în CF nr.1 nedefinitiv Carei sub nr. top.314/4 în natură teren arabil în suprafață de 20.000 mp cu construcție-abator.
A obligat pârâta - " Cons" SRL să restituie averii debitoarei - "" SRL valoarea imobilului transferat de la data transferului efectuat de debitor în cuantum de 15.750.000.000 lei ROL (157.500 lei RON).
A constatat că pârâta - " Cons"2 SRL este terț dobânditor de rea-credință și că nu este îndreptățită la o creanță de valoare egală cu valoarea bunului transferat.
A respins ca nefondată acțiunea lichidatorului judiciar îndreptată împotriva subdobânditorilor - "" SA și - "" SRL pentru restituirea bunului transferat sau a contravalorii acestuia.
A respins ca fără obiect cererile formulate de pârâtele Banca Comercială Română - Sucursala S M și - Generale - Sucursala SMp entru reînscrierea respectiv menținerea ipotecilor constituite în favoarea acestora, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 25 mai 2001 între - SRL SMp rin asociat și administrator unic și - Cons SRL SMp rin administrator unic s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 2055/25.05.2001 având ca obiect imobilul înscris în CF nr. 1 nedefinitiv Carei sub nr. top. 314/4 în natură teren arabil în suprafață de 20.000 mp cu construcție "abator", prețul imobilului stabilit de părți fiind de 1.000.000.000 lei (ROL) cu TVA de 19 % inclus în sumă. Potrivit contractului plata prețului imobilului s-a realizat parțial la data încheierii contractului 210.000.000 ROL cu 39.000.000 ROL TVA, iar diferența de 790.000.000 ROL trebuia achitată în rate trimestriale egale eșalonate pe o perioadă de 5 ani. În baza acestui contract - Cons SRL și-a întabulat dreptul de proprietate al imobilului în litigiu.
În baza unei executări silite inițiate de executorul ipotecar - Sucursala S M, imobilul în litigiu a fost vândut prin licitație publică la - SA SMp entru suma de 15.750.000 lei RON. .-și în urma acestei vânzări silite contravaloarea creanțelor față de - Cons SRL, - Sucursala S M și-a radiat drepturile de ipotecă asupra imobilului în litigiu, iar - SA și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Totodată în baza contractului de credit și a contractului de ipotecă încheiat cu - S M, această unitate bancară și-a întabulat dreptul de ipotecă asupra imobilului în litigiu, ipotecă menținută și în urma contractului de novație încheiat între - SA și - SRL în urma căruia proprietar tabular asupra imobilului în litigiu a devenit - SRL.
Între timp, prin Sentința civilă nr.871/22.07.2005 pronunțată de Judecătoria Carei rămasă irevocabilă prin Decizia nr.389/05.10.2005 dată de Tribunalul Satu Mare, s-a dispus anularea actului de adjudecare nr.117/27.02.2004 cu privire la imobilul înscris în CF nr.1 Carei sub nr. top.314/4 în natură 20.000 mp teren și construcție abator, pe motiv că prețul de strigare a imobilului 15.750.000.000 lei este mult prea mic pentru valoarea imobilului. Întrucât prin hotărârile judecătorești amintite nu s-a dispus restabilirea situației anterioare, în evidențele de carte funciară nu s-au operat efectele juridice ale sentinței prin care s-a constatat nulitatea licitației având ca adjudecatar pe - SA S
Față de această stare de fapt, judecătorul sindic a constatat că pârâta - Cons SRL are calitatea de terț dobânditor potrivit art. 83 din Legea nr. 85/2006, iar pârâții - SA și - SRL au calitatea de subdobânditori prevăzută de art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Potrivit art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este nesusceptibil de a fi anulat". Interpretând această dispoziție legală, judecătorul sindic a apreciat că, în principiu subdobânditorii bunului transferat de către debitori au calitate procesuală pasivă în cauzele privind anularea transferurilor patrimoniale efectuate de către debitor, admisibilitatea acțiunii formulată de aceștia fiind condiționată pe fond de îndeplinirea condițiilor prevăzute de teza a 2-a a alin. 1 din art. 84 din Legea nr. 85/2006.
Dispozițiile art.85 alin.6 din Legea 85/2006 potrivit cărora "au calitate procesuală pasivă în acțiunile în anulare prev. la art.79 și 80 debitorul și, după caz cocontractantul său. Debitorul va putea fi citat în calitate de pârât prin administrator special" au fost interpretate de judecătorul sindic în sensul că această prevedere legală stabilește calitatea procesuală pasivă a pârâților în cadrul capătului de cerere principal privind anularea transferului patrimonial efectuat de către debitor în favoarea terțului dobânditor și că acest aliniat a fost introdus de legiuitor pentru a se stabili cadrul procesual al litigiului principal dedus judecății având în vedere că acțiunea în anularea unui transfer patrimonial poate fi introdusă doar de persoane care au calitatea de terți față de contractul încheiat între un debitor și cocontractantul său.
Întrucât aliniatul 6 al art.85 din Legea nr.85/2006 mai are în cuprinsul său și mențiunea "după caz" și față de dispozițiile art.84 alin.1 anterior citat, judecătorul sindic a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a - "" SA și - "" SRL invocată de aceștia este nefondată, urmând a fi respinsă în condițiile art.137 Cod procedură civilă rap. la art.149 din Legea nr.85/2006.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit art.80 alin.1 lit.b și c din Legea nr.85/2006 invocate de lichidatorul judiciar ca temei de drept pentru anularea transferului patrimonial al imobilului în litigiu realizat între falita - SRL și - Cons SRL, "administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate realizate de debitor prin următoarele acte:
lit.b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea
primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
lit. c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu situația tuturor
părților implicate în acestea de a sustrage bunul de la urmărirea de către
creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturilor".
Din probele administrate în cauză, judecătorul sindic a reținut că imobilul înscris în CF nr.1 nedefinitiv Carei în natură teren în suprafață de 20.000 mp cu construcție - abator, a fost vândut de debitoarea - SRL Carei către - Cons SRL pentru suma de 1.000.000.000 lei cu TVA de 19 %, cu plata prețului în rate.
Față de registrul de evaluare aflat la dosarul cauzei din care a rezultat că valoarea imobilului la data vânzării acestuia prin executare silită era de 15.750.000.000 lei (ROL) și reținând faptul că și această din urmă valoare a fost apreciată de către instanțele de executare ca fiind sub valoarea reală a imobilului, judecătorul sindic a apreciat că prestației debitoarei - SRL constând în transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu către - Cons depășea în mod vădit pe cea primită costând în îndreptățirea acesteia de a primi doar suma de 1.000.000.000 lei ROL reprezentând prețul acestui imobil, preț care de altfel nu a fost achitat de către cumpărătoare, întrucât prin actele depuse în probațiune de terțul dobândit rezultă că acesta a efectua doar o plată parțială a acestuia.
Susținerea terțului dobândit, pârâta - Cons SRL, în sensul că în prestația primită de debitori, alături de preț este inclusă și predarea obligației de plată a ipotecii care greva imobilul și predarea imobilului în folosința gratuită a debitoarei a fost apreciată ca nefondată de către judecătorul sindic, întrucât prin nici o probă administrată în cauză - Cons SRL nu a făcut, pe de o parte, dovada plății prețului, iar pe de alta, dovada achitării de către aceasta în numele debitoarei a creanțelor acesteia față de - Sucursala S M, iar predarea imobilului în comodat către debitoare a fost reținut ca argument în susținerea faptului că - Cons SRL nu a achiziționat imobilul în interesul său.
La data de 25 mai 2001, la care s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare între - SRL și - Cons SRL - societăți comerciale care aveau aceeași asociați soții și, ultima fiind constituită cu 30 de zile înainte de perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, - SRL înregistra indicatori de performanță negativi, respectiv o pierdere de 665.673.000 ROL și datorii totale de 9.109.210.000 lei. Față de existența acestor indicatori, s-a apreciat că acordul dat de către creditorul ipotecar -Sucursala Județeană SMp entru înstrăinarea imobilului nu prezintă o relevanță hotărâtoare cu privire la caracterul nefraudulos al transferului patrimonial întrucât, -Sucursala Județeană S M nu era singurul creditor al - SRL, iar aceasta și-a dat acordul de înstrăinare a imobilului la valoarea reală a acestuia nu la un preț ce este în mod vădit sub această valoare.
De asemenea, judecătorul sindic a apreciat că apărarea formulată de pârâtă prin prisma prevederilor art.82 din Legea nr.85/2006 potrivit căruia "nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente" este nefondată, întrucât obiectul de activitate al - SRL nu cuprinde atribuții de vânzare-cumpărare a unor imobile, iar înstrăinarea principalului mijloc fix aflat în patrimoniul unei societăți comerciale nu poate fi reținută ca o activitate curentă, normală pe parcursul existenței unei societăți comerciale.
Intenția celor două societăți comerciale implicate în transferul patrimonial a cărui anulare se solicită, de a se sustrage de la urmărirea de către creditori și de a leza drepturile acestora rezultă din următoarele: cele două societăți comerciale contractante au avut aceiași asociați, soții și - dl. având calitatea de administrator la - SRL, iar d-na la - Cons SRL; - Cons SRL prin administratorul acesteia cunoștea situația patrimoniului, respectiv indicatorii economici negativi ai - SRL; - Cons SRL s-a înființat cu puțin timp înainte de perfectarea contractului de vânzare-cumpărare fiind astfel evidentă intenția celor doi asociați de a transfera bunurile din patrimoniul - SRL în patrimoniul noi societăți, situație dovedită și prin acordarea garantată a folosinței imobilului în favoarea vânzătoarei, iar - Cons SRL nu achitat prețul integral al imobilului, stabilit prin contract.
Apreciind ca fiind dovedită și intenția tuturor părților implicate în transferul patrimoniului de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori a acestuia, judecătorul sindic a apreciat că astfel s-a dovedit și reaua-credință a terțului dobânditor în realizarea acestui transfer patrimonial.
Constatând față de cele de mai sus caracterul fraudulos al transferului de drepturi patrimoniale consfințit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2055/25.05.2001 încheiat între - SRL și - Cons SRL, judecătorul sindic, în temeiul art.80 alin.1 lit.b și c din Legea 85/2006, urma a se dispune anularea acestui transfer patrimonial.
În ce privesc consecințele juridice ale acestei anulări, judecătorul sindic a reținut ca fiind incidente prevederile art.83 alin.1 și 2 din Legea 85/2006, potrivit cărora "terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor. Terțul dobânditor care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va acea împotriva averii o creanță de aceeași valoare, cu condiția ca terțul să fi acceptat transferul cu bună credință și fără intenția de a-i împiedica, întârzia ori înșela pe creditorii debitorului. În caz contrar, terțul dobânditor pierde creanța sau bunul rezultat din repunerea în situația anterioară. Reaua-credință a terțului dobânditor trebuie dovedită".
Potrivit acestei dispoziții legale, - Cons SRL, în urma anulării transferului patrimonial cu privire la imobilul în litigiu ar trebuie în principal să restituie în natură acest imobil.
Față de existența unor transferuri patrimoniale ulteriore și întabularea succesivă a dreptului de proprietate în favoarea subdobânditorilor pârâți, radierea drepturilor de ipotecă ale creditoarei - Sucursala S Marea și înscrierea unor drepturi de ipotecă în favoarea unității bancare - Sucursala S M, existența unei hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a vânzării prin licitație publică a imobilului în litigiu, dispozițiile Legii nr.7/1996 privind competența materială de soluționare a acțiunilor în rectificare de carte funciară și dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind atribuțiile judecătorului sindic (printre care nu este prevăzută competența acestuia de a dispune rectificarea pe calea unei acțiuni directe a unor înscrieri în cartea funciară; constatarea inadmisibilității unei acțiuni directe privind constatarea efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile), judecătorul sindic a constatat că restituirea în natură a imobilului în litigiu nu mai este posibilă, acest imobil ne mai existând în patrimoniul terțului dobânditor. Prin urmare, în baza raportului de reevaluare aflat în probațiune la dosarul cauzei, va obliga terțul dobânditor să restituie averii debitoarei - SRL contravaloarea acestuia de la data transferului efectuat, în cuantum de 15.750.000.000 lei RON (157.500 lei RON).
Debitoarea - SRL SMp rin lichidatorul judiciar Insolvency Specialists Oad eclarat recurs împotriva acestei sentințe solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii îndreptate împotriva subdobânditorilor - SA respectiv - SRL pentru restituirea bunului transferat sau a contravalorii acestuia, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că prin hotărârea dată judecătorul sindic a reținut corect următoarele:
- în temeiul art.83 din Legea 85/2006, calitatea de terț dobânditor al - Cons SRL;
- în temeiul art.84 alin.1 din Legea 85/2006, calitatea de subdobânditori ai - SA și - SRL constatând astfel calitatea procesuală pasivă a celor două societăți și respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către aceasta;
- în temeiul art.132 alin.2 și art.137 Cod procedură civilă împrejurarea că lichidatorul judiciar și-a precizat acțiunea în urma solicitării judecătorului sindic, acesta respingând întemeiat excepția decăderii lichidatorului judiciar din dreptul de a-și preciza acțiunea;
- în temeiul art.80 alin.1 lit.b și c din Legea 85/2006, intenția - SRL și - Cons SRL de a sustrage de la urmărirea de către creditori a bunurilor care au făcut obiectul transferului patrimonial, reaua credință a terțului dobânditor motiv pentru care s-a dispus anularea transferului patrimonial precum și pierderea de către terțul dobânditor a creanței care rezultă din repunerea în situația anterioară.
Judecătorul sindic a apreciat în mod greșit că restituirea imobilului în natură nu mai este posibilă. Argumentele invocate - existența unor transferuri patrimoniale ulterioare, întabularea succesivă a dreptului de proprietate în favoarea subdobânditorilor pârâți, radierea dreptului de ipotecă a creditorilor, existența unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care anulează titlul de proprietate al - SA, necompetența judecătorului sindic de a dispune rectificarea de carte funciară - nu pot fi luate în considerare ca motive care împiedică restituirea în natură a bunului înstrăinat succesiv și în consecință, de a nu anula transferurile patrimoniale succesive.
În situația în care legea insolvenței dă judecătorului sindic posibilitatea de a anula transferurile succesive, până la ultimul subdobânditor, este evident că susținerea instanței de fond, că unul dintre motivele pentru care bunul înstrăinat nu poate fi restituit în natură este faptul că acesta a fost deja succesiv înstrăinat, nu are suport legal.
Existența unei hotărâri judecătorești care anulează vânzarea prin licitație publică nu poate constitui un motiv care împiedică restituirea bunului în natură ci dimpotrivă.
Greșită este și susținerea că, potrivit Legii nr.7/1996 judecătorul sindic nu este competent să dispună rectificarea de carte funciară; întrucât legea insolvenței stabilește că este de competența judecătorului sindic să anuleze transferuri patrimoniale, inclusiv pe cele care se referă la imobile, este evident că acesta este competent în a dispune și efectuarea înscrierilor corespunzătoare în cartea funciară ca urmare a anulării transferurilor frauduloase.
Respingerea cererii lichidatorului de anulare a contractului de novație încheiat între - SA și - SRL este nelegală și contravine probatoriului administrat în cauză.
Întrucât temeiul de drept pentru anularea acestui transfer este art.84 alin.1 din Legea 85/2006, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, deoarece subdobânditorii au achitat prețul la valoarea stabilită prin licitația publică și că nu cunoșteau caracterul fraudulos al transferului inițial.
Împotriva acestei susțineri arată că textul de lege sus menționat se referă la anularea transferului subdobânditorului în cazul în care acesta "nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului", fără a se face alte precizări cu privire la această valoare.
Interpretând corect această sintagmă și ținând cont de faptul că prețul plătit de către - SRL este mai mic decât cel plătit de către - SA la licitația publică, că prețul plătit la licitația publică este inferior valorii corespunzătoare a bunului, concluzia corectă este că - SRL nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului cumpărat.
Probele administrate (expertiza tehnică de stabilire a prețului de piață, a valorii corespunzătoare, hotărâri judecătorești din conținutul cărora se poate deduce valoarea corespunzătoare a bunului) coroborate cu reaua credință a subdobânditorului - SRL care a cumpărat bunul în timp ce pe rolul instanțelor de judecată tocmai se soluționa contestația la executare împotriva licitației publice, procesul fiind notat în cartea funciară, nu pot duce decât la concluzia că atât - SA cât și - SRL nu au plătit valoarea corespunzătoare a bunului.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție pentru a se putea recupera de la subdobânditor bunul sau valoarea acestuia, prevăzută de art.84(1) din Legea 85/2006, este ca subdobânditorul să cunoască sau să fi fost în situația de a trebui să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Consideră că și această condiție este îndeplinită.
La data când a cumpărat - SRL, debitorul - SRL era deja supus procedurii falimentului. Totodată întrucât contractul de vânzare cumpărare încheiat între - Cons SRL și - SRL este unul autentic și înscris în cartea funciară, nu se poate invoca necunoașterea existenței lui și a conținutului său.
Caracterul public, oficial, legal al sistemului de publicitate imobiliară este argumentul recurentei că - SRL cunoștea și trebuia să cunoască transferul inițial de proprietate sub toate aspectele.
Această constatare, coroborată cu faptul că există o neconcordanță evidentă și de ordinul miliardelor de lei între prețul transferului inițial și prețul la care a cumpărat - SRL, cu faptul că - SRL se găsea în insolvență, duce la concluzia că - SRL a cunoscut sau cel puțin trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Pentru aceste motive consideră că judecătorul sindic trebuia să dispună și anularea contractului de novație prin care - SRL devine proprietar al bunului. În sprijinul acestei soluții vin și celelalte argumente de drept comun:
- reaua credință a subdobânditorului în momentul dobândirii dreptului de proprietate;
- împrejurarea că dreptul de proprietate al - SA a fost anulat prin hotărâre judecătorească, în cauză operând principiul " resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis" precum și dispozițiile Legii nr.7/1996 care prevăd desființarea actelor subsecvente actului anulat.
În drept a invocat art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă, art.79 - 85 din Legea 85/2006, Legea nr.7/1996.
Pârâta - Cons SRL SMa formulat recurs împotriva sentinței civile nr.51/2007 cât și împotriva hotărârii pronunțate în dosar în data de 20.04.2006, hotărâre prin care s-a soluționat cererea de repunere în termenul prevăzut de art.62 din Legea nr.64/1995 solicitând:
1.în principal- admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate pronunțate în data de 20.04.2006 în sensul respingerii cererii de repunere în termen formulate de către lichidatorul judiciar al - SRL în data de 22.02.2006, respectiv admiterea excepției tardivității atât a cererii de repunere în termen formulate de către - O cât și a acțiunii introduse de către - O pentru care s-a formulat cererea de repunere în termen.
2.în subsidiar- în cazul respingerii primului capăt de cerere:
- admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, respectiv a Sentinței civile nr.51/7.02.2007, în sensul respingerii acțiunii formulate de către lichidatorul judiciar al - SRL, respectiv de către - O pentru anularea transferului patrimonial imobiliar dintre - Cons SRL și debitorul - SRL S
În motivarea recursului învederează următoarele:
Privitor la primul capăt de cerere:
- Consideră că hotărârea este vădit netemeinică și nelegală fiind lipsită de temei legal și fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și cu reținerea că în mod eronat de către instanță a stării de fapt.
1.- În primul rând critică această hotărâre pentru motivul că deși a soluționat fondul unei cauze, respectiv a cererii de repunere în termen formulate de către - O la data de 22.02.2006, a fost dată în mod greșit fără posibilitatea exercitării de către ea a unei căi de atac, instanța calificând în mod nelegal această hotărâre drept încheiere în loc de sentință.
2.- În al doilea rând, în mod normal și legal, instanța ar fi trebuit înainte de a judeca cererea de repunere în termen să se pronunțe mai întâi asupra excepției tardivității însăși a cererii de repunere în termen, excepția de tardivitate pe care a invocat-o la ședința de judecată din 12.04.2006, susținând că cererea este inadmisibilă din acest punct de vedere.
La ședința de judecată din 12.04.2006 a susținut explicit în fața instanței faptul că deși nu este de acord cu data de 13.01.2006 indicată de către lichidator ca fiind cea la care au încetat impedimentele pentru a solicita repunerea în termen în vederea introducerii unei acțiuni în baza art.61 din Legea 64/1995, chiar dacă ar fi luată în considerare și acceptată de către instanță această dată, cererea de repunere în termen este tardivă și nu poate fi admisă deoarece a fost introdusă doar la data de 22.02.2006.
A învederat instanței faptul că sunt depășite în mod evident atât termenul de 15 zile prevăzut de art.103 Cod procedură civilă cât și cel de o lună prevăzut de art.19 alin.2 din Decretul 167/1958.
Reținând în final în mod cu totul eronat data la care s-a formulat cererea de repunere în termen ca fiind 25.01.2006 în loc de 22.02.2006, instanța a constatat că această cerere de repunere a fost formulată în termenul prevăzut de art.19 alin.2 din Decretul 167/1958, fiind astfel admisibilă.
Consideră că instanța a soluționat această excepție a tardivității cererii de repunere în termen în mod cu totul eronat, greșit și nelegal și fiind evident că cererea de repunere în termen ar fi trebuit respinsă pentru că nu se încadra în termenul prevăzut de art.19 alin.2 din Decretul 167/1958.
2.- Consideră că instanța a îndepărtat în mod netemeinic susținerea sa privitoare la prevederile art.21 din Decretul 167/1958 considerând că acțiunea nu ar privi dobândirea sau stingerea unui drept real ci constatarea nulității unui act juridic ce are ca obiect un drept real. Consideră că această acțiune este în mod evident un proces asupra proprietății unui imobil. De altfel chiar instanța folosește sintagma " imobilul în litigiu".
4.- Au fost îndepărtate în mod netemeinic și apărările recurentei prin care arată că motivele invocate pentru repunerea în termen nu pot fi primite fiind în contradicție cu prevederile legii speciale, lege care stabilește expres și imperativ termenul pentru introducerea acțiunii, legându-l doar de data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.24 lit.a din Legea 64/1995 republicată și limitând expres și imperativ termenul de introducere a acțiunii la 18 luni de la deschiderea procedurii.
5.- Asupra fondului cererii de repunere în termen consideră că soluția instanței este netemeinică și că cererea de repunere în termen formulată de lichidator nu este întemeiată.
Nu este de acord cu existența impedimentelor invocate de lichidator, deoarece transferul de proprietate asupra imobilului nu a fost ținut în secret, a fost realizat prin act autentic notarial, cu acordul creditorului ipotecat, a fost întabulat în cartea funciară și a devenit opozabil tuturor.
Privitor la al doilea capăt de cerere:
Consideră că Sentința civilă nr.51/F/2007 este vădit netemeinică și nelegală fiind lipsită de temei legal și fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și cu reținerea în mod eronat de către instanță a stării de fapt.
Astfel deși instanța reține inițial în mod corect că - SRL SMa vea asociat unic și administrator unic pe, ulterior denaturează această stare de fapt și reține în mod cu totul fals și în mod repetat că - SRL SMa avut doi asociați respectiv pe și.
Această stare de fapt falsă reținută de instanță a servit la motivarea faptului că cele două societăți au avut intenția de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori și că - Cons SRL prin administratorul cunoștea situația patrimoniului - SRL deoarece era asociată și la aceasta din urmă societate, cât și la stabilirea existenței unei rele credințe din partea terțului dobânditor - Cons SRL.
În al doilea rând instanța a reținut în mod greșit că prețul nu ar fi fost plătit de către cumpărător, deși la dosar se află actele doveditoare în acest sens.
În al treilea rând, instanța a stabilit o obligație de restituire a valorii imobilului transferat de la data transferului, luând drept cuantum o valoare de la o dată ulterioară, fără să țină cont de investițiile făcute între timp de către - Cons SRL.
În drept a invocat: art.12, 61, 62, 63, 147 din Legea 64/1995 republicată; art.21 din Decretul 167/1958, art.137, 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimata BRD - Generale Sucursala SMa solicitat prin "Întâmpinare" respingerea recursului formulat de Insolvency Specialists O, în calitate de lichidator judiciar al falitei - SRL S
Consideră că, în mod corect, judecătorul sindic a constatat că restituirea în natură a imobilului în litigiu nu mai este posibilă, acest imobil nemaiexistând în patrimoniul terțului dobânditor. Nu sunt justificate criticile aduse prin motivele de recurs cu privire la competența judecătorului sindic în această materie, deoarece acesta se poate pronunța cu privire la recuperarea bunului sau a valorii bunului transferat de la subdobânditor numai în condițiile art.84 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, ceea ce a și făcut.
Nu pot fi primite considerațiile făcute de către recurentă cu privire la interpretarea sintagmei "valoarea corespunzătoare a bunului" din textul art.84 alin.1 al Legii 85/2006. Prețul unui bun este cel stabilit de către părți prin acordul lor și nu poate fi impus de către instanța de judecată sau de către expertiză sau evaluare. Ori, în speță, prețul a fost stabilit pentru - SA prin licitație publică iar în cazul - SRL prin acordul părților, plata rezultând din cuprinsul actelor translative de proprietate.
În ce privește interpretările date reglementărilor legale pentru a se demonstra îndeplinirea celei de-a doua condiție prevăzută de art.84 alin.1 din Legea 85/2006 acestea sunt distorsionate. Nu se poate afirma că din caracterul public al procedurii falimentului debitoarei - SRL și al înscrierilor în cartea funciară rezultă că - SRL a cunoscut sau cel puțin, trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Dimpotrivă. Înscrierea în cartea funciară a unui drept real, în condițiile legii în folosul unei persoane, naște prezumția că dreptul există în folosul ei, cât timp nu se dovedește contrariul (art.30 alin.1 din Legea 7/1996 republicată).
Consideră temeinică hotărârea judecătorului sindic cu privire la cererea privind menținerea drepturilor de ipotecă cât și motivarea acordată soluției.
În drept a invocat art.115, 312 Cod procedură civilă și Legea 85/2006.
Intimata Banca Comercială Română SA prin Sucursala Județului SMa solicitat prin "Întâmpinare" respingerea recursurilor declarate de recurenți ca fiind nefondate.
Cu privire la recursul declarat de către recurenta pârâtă - Cons SRL arată că, criticile recurentei privind calificarea hotărârii drept încheiere în loc de sentință nu pot fi primite pentru că soluționând cererea de repunere în termen judecătorul sindic nu a soluționat "fondul unei cauze". Cererea de repunere în termen și excepția tardivității invocată de către recurentă reprezintă cereri prealabile, soluționate în mod corect de către judecătorul sindic prin "încheiere" în conformitate cu prevederile art.255 Cod procedură civilă.
Este nefondată critica recurentei privind tardivitatea cererii de repunere în termen formulate de lichidatorul judiciar. Judecătorul sindic a reținut în mod corect că lichidatorul judiciar a solicitat repunerea în termen în cadrul cererii introductive de anulare a transferului patrimonial depusă la data de 25.01.2006, fiind formulată în termenul de o lună prevăzut de art.19 alin.2 din Decretul 167/1958, termen calculat începând cu data de 13.01.2006.
Prin " precizarea de acțiune" din data de 22.02.2006 lichidatorul judiciar a completat cererea introductivă indicând temeiul legal al cererii de anulare, inclusiv al cererii de repunere în termen. Însă cererea de repunere în termen a fost formulată prin cererea introductivă din data de 25.01.2006, în cadrul căreia lichidatorul judiciar a motivat repunerea în termen prin refuzul reprezentanților societății de a preda lichidatorului arhiva societății, refuz ce a determinat depunerea unei plângeri penale împotriva reprezentanților societății debitoare.
Susținerea recurentei în sensul că acțiunea în anulare a transferului fraudulos întemeiată pe dispozițiile Legii insolvenței este o acțiune privind dreptul de proprietate și prin urmare, nu sunt aplicabile prevederile Decretului nr.167/1958 este eronată pentru că, așa cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență, acțiunile excluse de la aplicarea Decretului 167/1958 sunt acțiunile reale: acțiunea în revendicare, acțiunea în partaj, acțiunea în grănițuire, acțiunea negatorie și acțiunea confesorie. Ori, așa cum corect a stabilit judecătorul sindic acțiunea în anulare a transferului patrimonial este o acțiune ce privește în principal constatarea nulității unui act juridic ce poate avea obiect un drept real, fiind deci supusă prevederilor art.1 alin.1 din Decretul 167/1958.
Critica recurentei este nefondată și în ce privește sentința recurată, asociații recurentei - Cons SRL au fost și, în calitate de asociat al - Cons SRL și asociat unic și administrator al - SRL cunoștea situația ambelor societăți.
Nefondată și nedovedită este și susținerea recurentei privind plata prețului către debitoare. Astfel, recurenta afirmă că instanța a reținut în mod greșit că nu a fost plătit prețul de către cumpărător (recurenta) deși la dosar se află acte doveditoare în acest sens, dar nu indică nici un astfel de act doveditor.
Cu privire la recursul declarat de lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ipoteza admiterii recursului și modificării hotărârii în sensul admiterii cererii lichidatorului judiciar cu consecința anulării actelor de înstrăinare subsecvente actului anulat și restituirii bunului transferat averii debitoarei - SRL solicită a se dispune și reînscrierea celor 5 ipoteci în favoarea BCR SA Sucursala Județeană S
Intimata - SRL a solicitat prin "Întâmpinare" respingerea recursurilor ca nefondate, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.
Cu privire la recursul formulat de către societatea de lichidare judiciară arată că instanța de fond a avut în mod corect în vedere că intimata - SRL a achitat prețul imobilului și că acest imobil l-a cumpărat de la - SA, societate cu care există un raport juridic născut din contractul de vânzare cumpărare, adică a cumpărat de la un subdobânditor ceea ce în opinia sa, față de prevederile art.84 alin.1 din Legea 85/2006 care se referă la subdobânditor și nicidecum la subdobânditori, o face să creadă că nu are calitate procesuală pasivă, aspect invocat și la instanța de fond.
Apreciază că instanța de fond, în mod corect, a constatat că nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilului care nu mai este în patrimoniul dobânditorului, fiind vorba de transferuri de proprietate succesive, în care intimata nu are calitate de terț dobânditor, prețul achitat fiind cel stabilit de comun acord cu vânzătorul, deci nu a fost un preț stabilit la licitație.
Recurenta face interpretări eronate ale prevederilor Legii 85/2006, încercând să pună sub semnul întrebării buna sa credință în calitate de cumpărător, deoarece înscrierile din cartea funciară nu au fost de natură să ducă la susceptibilitatea anulării transferului de proprietate ci dimpotrivă au născut prezumția că dreptul există atâta timp cât nu se dovedește contrariul.
În ce privește recursul formulat de către - Cons SRL cere respingerea acestuia ca nefondat și a se constata că de fapt nu se regăsesc nici unul din motivele de casare ale sentinței invocate de către recurentă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă Curtea de Apel constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse având în vedere următoarele considerente:
Criticile recurentei debitoare - SRL S M prin lichidatorul judiciar sunt nefondate, instanța de fond pronunțând hotărârea atacată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente speței, prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nefiind incidente.
Prin cererea formulată inițial la data de 25.01.2006 și precizată la 22.02.2006 lichidatorul judiciar al - SRL - - Filiala O în contradictoriu cu pârâta - Cons SRL SMa solicitat judecătorului sindic repunerea în termenul prevăzut de art.62 din Legea 64/1995, punerea sub sechestru judiciar al imobilului înscris în CF nr.1 nedefinitiv Carei și în temeiul art,60, 61 lit.a, b, c din Legea 64/1995 anularea contractului de vânzare cumpărare din data de 25 mai 2001 încheiat între - SRL S M și - Cons SRL SMa vând ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului reprezentând construcții abator și teren în suprafață de 20.000 mp înscris în CF nr.1 nedefinitiv de sub nr.top 314/4, în temeiul art.64 din Legea 64/1995, obligarea - Cons SRL la restituirea către lichidatorul judiciar a bunurilor dobândite în temeiul contractului a cărui anulare se cere, cu menținerea tuturor ipotecilor în favoarea BCR SA Sucursala Județului SM.
Prin precizarea de acțiune formulată la data de 12.09.2006 lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții - Cons SRL S M, BCR - Sucursala S M, BRD - Generale - Sucursala S M, - SRL Carei și - SA S M să se dispună:
- în temeiul art.79, 80 lit.a, b, c din Legea 85/2006 ( art.60, art.61 lit.a, b, c din Legea 64/1995) anularea contractului de vânzare cumpărare din data de 25.05.2001 încheiat între - SRL și - Cons SRL având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului reprezentând construcții (abator) și teren în suprafață de 20.000 mp, înscris în CF nr.1 Carei sub nr.cadastral 314/4 situat în Carei- județ S M;
- să se constate că prin Sentința 871/2005 a Judecătoriei Carei și Decizia nr.389/R/2005 a Tribunalului Satu Mare, au fost anulate actul de adjudecare și procesul verbal nr.117/2004 prin care, în cadrul procedurii de executare silită, imobilul descris mai sus a trecut din proprietatea - Cons SRL în proprietatea - SA SM;
- pe cale de consecință, în virtutea principiului " resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis" coroborat cu reaua credință a subdobânditorului - SRL Carei, să se dispună anularea contractului de vânzare cumpărare (novație) autentificat sub nr.7884/2004 încheiat cu - SA SM;
- restabilirea situației de carte funciară anterioară înscrierii celor trei acte de înstrăinare a dreptului de proprietate a căror anulare au cerut-o în ceea ce privește foaia de proprietate a CF nr.1 Carei, solicită radierea înscrierilor de sub B7, și și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea - SRL S M, în faliment;
- notarea procesului în cartea funciară.
Acțiunea formulată de lichidator a fost admisă în parte anulându-se transferul de drepturi patrimoniale consfințit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2055/25.05.2001 încheiat între debitoarea - SRL și pârâta terț dobânditor - Cons SRL cu privire la imobilul înscris în CF nr.1 nedefinitiv Carei sub nr.top.314/4 în natură teren arabil în suprafață de 20.000 mp cu construcție - abator. Pârâta a fost obligată să restituie averii debitoarei valoarea imobilului transferat de la data transferului efectuat de debitor în cuantum de 15.750.000.000 ROL constatând că pârâta este un terț dobânditor de rea credință și că nu este îndreptățită la o creanță egală cu valoarea bunului transferat.
Acțiunea lichidatorului judiciar îndreptată împotriva subdobânditorilor - SA și - SRL pentru restituirea bunului transferat sau a contravalorii acestuia a fost respinsă ca nefondată.
Recurentul invocă faptul că judecătorul sindic a apreciat în mod greșit că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, argumentele acestuia neputând fi luate în considerare, judecătorul sindic reținând incorect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.84 alin.1 din Legea 85/2006 deoarece subdobânditorii au achitat prețul la valoarea stabilită prin licitația publică și că nu cunoșteau caracterul fraudulos al transferului inițial.
Conform art.84 alin.1 din Legea 85/2006 " administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat".
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că subdobânditorii imobilului în litigiu au achitat prețul acestuia la valoarea de licitație stabilită de către executorul ipotecar și că aceștia nu au cunoscut și nici nu puteau cunoaște caracterul fraudulos al transferului inițial.
În speță prețul a fost stabilit pentru subdobânditorul - SA prin licitație publică - iar în cazul - SRL prin acordul părților, plata rezultând din cuprinsul actelor translative de proprietate.
Înscrierile din cartea funciară nu au fost de natură să ducă la susceptibilitatea anulării transferului de proprietate ci dimpotrivă au născut prezumția că dreptul există atâta timp cât nu s-a dovedit contrariul, astfel că nu se poate pune sub semnul întrebării buna credință în calitate de cumpărător a - SRL.
Având în vedere existența transferurilor patrimoniale ulterioare și întabularea succesivă a dreptului de proprietate în favoarea subdobânditorilor în mod corect a reținut judecătorul sindic că restituirea în natură a imobilului în litigiu nu mai este posibilă, acest imobil nemaiexistând în patrimoniul terțului dobânditor.
Existența unei hotărâri judecătorești care anulează vânzarea prin licitație publică nu poate constitui motiv pentru a se anula și înstrăinarea ulterioară și a se dispune restituirea în natură a imobilului câtă vreme nu se poate reține reaua credință a subdobânditorului în momentul dobândirii dreptului de proprietate.
Criticile recurentei privind aspectele reținute de judecătorul sindic cu privire la competența soluționării cererilor de rectificare de carte funciară sunt irelevante, câtă vreme, raportat la soluția adoptată în cauză, cererea lichidatorului pentru restabilirea situației de carte funciară, radierea înscrierilor din cartea funciară și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea - SRL SMe ste o cerere subsecventă ce nu mai trebuia analizată.
Cât privește recursul declarat de pârâta - Cons SRL SMC urtea apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Critica recurentei privind calificarea hotărârii din data de 20.04.2006 drept încheiere în loc de sentință nu se va mai analiza câtă vreme prin Decizia 257/13.07.2006 Curtea de Apel a reținut că hotărârea este o încheiere interlocutorie care în conformitate cu prev.art.282 alin.2 Cod procedură civilă nu poate fi atacată decât o dată cu fondul.
Judecătorul sindic a admis în mod corect în temeiul art.19 alin.2 din Decretul 167/1958 cererea de repunere în termenul de prescripție prev.de art.62 din Legea 64/1995 formulată de lichidatorul - - Filiala O și în temeiul art.137 Cod procedură civilă, art.19 alin.1 din Decretul 167/1958, art.62 din Legea 64/1995 a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de către pârâta - Cons SRL.
Critica recurentei privind tardivitatea cererii de repunere în termen formulate de lichidatorul judiciar este nefondată.
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că lichidatorul judiciar a solicitat repunerea în termen în cadrul cererii introductive de anulare a transferului patrimonial, depusă la data de 25.01.2006. Cererea a fost formulată în termenul de 1 lună prevăzut de art.19 alin.1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termen calculat de la data de 13.01.2006, dată care constituie, cum corect reține judecătorul sindic, momentul în care au încetat impedimentele din calea lichidatorului judiciar pentru a putea verifica modul de operare în contabilitatea falitei a transferurilor realizate între falită și pârâtă cu privire la imobilul în litigiu.
Susținerea recurentei că cererea de repunere în termen este tardivă și nu poate fi admisă deoarece a fost introdusă doar la data de 22.02.2006 nu poate fi primită câtă vreme prin "precizarea de acțiune" din data de 22.02.2006 lichidatorul judiciar a completat cererea introductivă indicând temeiul legal al cererii în anulare inclusiv al cererii de repunere în termen.
În mod corect a reținut judecătorul sindic că termenul de 18 luni reglementat de art.62 din Legea 64/1995 republicată în care se poate introduce de către lichidator acțiunea pentru anularea unui transfer patrimonial potrivit art.60 sau 61 din Legea 64/1995 este un termen de prescripție și nu de decădere, astfel că și acestui termen îi sunt aplicabile prevederile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Susținerea recurentei referitoare la aplicabilitatea art.21 din decretul 167/1958 a fost judicios nereținută de către judecătorul sindic câtă vreme acțiunile reglementate de art.60, 61 din Legea 64/1995 nu privesc dobândirea sau stingerea vreunui drept real sau vreunui dezmembrământ al dreptului de proprietate în mod direct ci privesc în principal constatarea nulității absolute sau relative a unui act juridic ce poate avea ca obiect un asemenea drept real.
Cât privește motivele de recurs invocate cu referire la sentința civilă 51/F/2007 se reține că sunt nefondate instanța de fond reținând corect starea de fapt hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea corectă a legii. Din probațiunea existentă la dosar rezultă că soții și în calitate de administratori ai societăților - SRL și - Cons SRL cunoșteau situația patrimoniului respectiv indicatorii economici negativi ai - SRL și că - Cons SRL s-a înființat cu puțin timp înainte de perfectarea contractului de vânzare cumpărare astfel că în mod corect s-a reținut ca fiind dovedită intenția celor două societăți implicate în transferul patrimonial de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori a acestuia, dovedindu-se și reaua credință a terțului dobânditor.
Instanța de fond a reținut corect că prețul nu a fost plătit de către cumpărător astfel că susținerile recurentei în sensul că la dosar ar exista acte doveditoare - fără a le indica - sunt neîntemeiate.
Reținând ca dovedită reaua credință a terțului dobânditor - Cons SRL, în mod corect judecătorul sindic a stabilit că acesta nu este îndreptățit la o creanță de valoare egală cu valoarea bunului transferat.
Susținerile recurentei în sensul că instanța a stabilit o obligație de restituire a valorii imobilului transferat de la data transferului, luând drept cuantum o valoare de la o dată ulterioară și fără a se ține cont de investițiile făcute de către - Cons SRL sunt nefondate. Judecătorul sindic a stabilit corect obligația de restituire a valorii imobilului transferat raportând valoarea acestuia la valoarea reală imobilului apreciată de către instanțele de executare - respectiv suma de 15.750.000.000 ROL - valoare ce rezultă din registrul de evaluare aflat la dosarul cauzei.
În considerarea celor de mai sus, constatând că motivele invocate de recurenți nu pot duce la casarea ori modificarea hotărârilor atacate, iar din oficiu motive de ordine publică nu au fost invocate, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Cheltuieli de judecată nu vor fi acordate nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtă - Cons SRL cu sediul în S M,-, Județ S M, împotriva încheierii din 20.04.2006.
RESPINGEca nefondaterecursurile declarate de recurenții - SRL, NR.5/2,J-, CUI R-, cu sediul în S M, str.-, Județ S M și în S M,-,.2, Județ S M,prin lichidator Insolvency Specialistscu sediul în O, Parcul, nr. 4A, Județ B și - Cons SRL cu sediul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimatele pârâte- SAcu sediul în S M,-, Județ S M și - SRL cu sediul în Carei,-, Județ S M, cu intimatele creditoare Banca Română de DezvoltareGenerale SA Scu sediul în S M, STR.-, nr. 3, Județ S M,Banca Comercială Română SucursalaScu sediul în S M, 25 Octombrie, --T6, Județ S M, Direcția Generală a Finanțelor Publice S cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5, Județ S M și cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pelângă Tribunalul Satu Mare cu sediul în S M,-, Județ S M, împotriva sentinței nr.51 din 7.02.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare - judecător sindic, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 11. 02.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 14 februarie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
