Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.23/C/2008 -
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului comercial d eclarat de pârâtul domiciliat în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, intimata creditoareAdministrația Finanțelor Publice Ocu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, intimata debitoare SC SRL, J-, CUI -, cu sediul în O, Str.- -.4, județ. B,prin lichidatorcu sediul în O,-,.7, Județ B și intimatul creditorInspectoratul Teritorial d e Muncă al județului Bcu sediul în O, str.-, nr.2, județ B, împotriva sentinței nr.442/F din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectangajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei achitată prin chitanța nr.17-1-31/17.01.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că recurentul pârât a depus la dosar în data de 23.01.2008 concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 17 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 ianuarie 2008, dată la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.442/F din 14 septembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului, cu obligarea pârâtului să suporte pasivul debitorului SC SRL cu sediul în O,-, jud. B, în sumă de 187.925,36 lei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Instanța a respins ca neîntemeiată excepția de prematuritate a cererii, invocată de pârât, înlăturând ca nefondate susținerile acestuia conform cărora, stabilirea unei eventuale răspunderi patrimoniale a pârâtului ar putea fi pusă în discuție numai după efectuarea demersurilor legale în vederea recuperării creanțelor debitoarei, deoarece răspunderea membrilor organelor de conducere intervine atunci când sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.138(1) din Legea nr.85/2006: prejudiciul cauzat societății prin vreuna din faptele prevăzute la acest text de lege, vinovăția făptuitorului și raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea societății în stare de insolvență, întrunirea acestora fiind suficientă pentru atragerea răspunderii, indiferent dacă societatea debitoare și-a recuperat sau nu de la propriii debitori creanțele.
Din cuprinsul extraselor de cont aflate la dosarul cauzei(filele 270-309) a rezultat că pârâtul, în calitate de administrator și unic asociat al societății debitoare a făcut plăți către mai multe societăți comerciale fără ca în evidențele contabile să se găsească documentele contabile primare care să justifice aceste plăți, dar și fără să existe documente care să ateste că aceste operațiuni s-au și efectuat în realitate, astfel: societatea debitoare a virat sume de bani în contul SC SRL(652.050 lei), SC SRL(57.800 lei), SC Com SRL(14.000 lei), SC SA(25.400 lei) și Com 2001 SRL(136.800 lei), iar în data de 16.10.2003 a virat suma de 19.000 lei în contul SC SRL, fără ca această plată să fie însoțită de documente justificative(factură/contract de vânzare-cumpărare) care să fie găsite în evidențele contabile, din extrasul de cont rezultând că suma reprezintă contravaloarea unui utilaj care ar fi fost achiziționat de către debitor.
Tot din extrasele de cont bancar găsite în evidențele debitorului a rezultat că acesta a creditat SC SRL, SC Com 2001 SRL și SC SA, cu diferite sume de bani (425.350 lei, 21.200 lei și respectiv 70.000 lei), fără să pună la dispoziția lichidatorului judiciar nici un document care să justifice aceste creditări, efectuarea acestor operațiuni rezultând doar din extrasele de cont găsite în evidențele debitorului.
Prin notificarea nr.04/16.02.2002, primită de pârât la data de 19.02.2007, lichidatorul judiciar i-a solicitat acestuia să-i pună la dispoziție documente contabile care să justifice operațiunile de mai sus, înscrise în extrasele de cont ale debitoarei,dar acesta nu s-a conformat.
Faptele descrise mai sus, săvârșite de către fostul administrator al debitoarei sunt prevăzute la art.138 lit."a" din legea nr.85/2006 - respectiv pârâtul a folosit creditele persoanei juridice în folosul altor persoane și lit."d" - au făcut să dispară unele documente sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În contul contabil 542 - "avansuri de trezorerie" administratorul societății figurează că a ridicat suma de 69.500 lei din care a decontat suma de 20.000 lei, rămânând nedecontată și nedepusă în casierie sau în bancă suma de 49.500 lei, sumă care, în lunile ianuarie și februarie 2006 este ștearsă din contul 542 în mod nejustificat și nelegal și înscrisă în contul 461 - "debitori diverși" - iar în analiticul acestui cont suma figurează ca fiind datorată de către SC Com 2001 SRL. Această faptă săvârșită de către pârât este prevăzută tot la art. 138 lit. a din Legea 85/2006 - a folosit creditele societății în folosul propriu sau în cel al altei persoane.
Prin faptele sale, menționate mai sus, săvârșite de către pârât în mod repetat, acesta a determinat ajungerea societății în stare de insolvență, și pe cale de consecință imposibilitatea achitării creanțelor către creditori, care sunt în sumă totală de 187.925,36 lei.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a declarat recurs, în termen, legal timbrat, recurentul, solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că instanța de fond a omis aproape în totalitate să analizeze cauza și sub aspectele invocate prin întâmpinare, fiind prejudiciat în apărarea drepturilor și intereselor procesuale, instanța de recurs fiind în situația ca practic să analizeze apărările invocate pentru prima oară direct în recurs. De asemenea, exemplificativ în privința superficialității primei instanțe este și faptul că prin întâmpinare și-a ales un alt domiciliu procedural la o altă adresă, însă nu s-a observat acest aspect, sentința fiind comunicată la adresa de domiciliu. Cu privire la fondul litigiului arată că întreaga motivare a sentinței se rezumă practic la copierea cererii de antrenare a răspunderii, singurul aspect invocat și analizat referindu-se la excepția de prematuritate a cererii respinsă de altfel de instanță.
Sub acest aspect arată că Legea 85/2006 definește starea de insolvență ca fiind acea stare a patrimoniului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor disponibile pentru plata datoriilor, partea din pasiv ce poate fi obligat să o suporte administratorul fiind partea ce nu se poate acoperi în urma lichidării și care constituie efectul faptelor săvârșite.
Ori, dacă lichidatorul a arătat că societatea debitoare are de încasat sume de bani superioare sumelor datorate, cererea de antrenare este prematură. De asemenea, prevederile legale arată că între faptele imputate și insolvența societății trebuie să existe raport de cauzalitate, însă în speță acesta nu există deoarece virarea sumelor de bani în contul altor societăți a fost efectuată anterior perioadei în care societatea a început să acumuleze datorii, fapt ce rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei și raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței. Un alt aspect important privește așa-zisele fapte culpabile invocate și reținute, operațiunile efectuate fiind de fapt operațiuni comerciale licite și recunoscute ca atare de legislația fiscală. În consecință consideră că cererea de antrenare a răspunderii este prematură cât și nefondată, atâta vreme cât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, mai ales că proba cu expertiza contabilă a fost respinsă de prima instanță fără nici o motivare.
În drept au fost invocate prev. art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă.
Lichidatorul judiciar al debitoarei, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, arătând că motivele invocate sunt nefondate, hotărârea pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prev. art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei falite SC SRL O prin cererea formulată la data de 25.04.2007 a solicitat judecătorului sindic să dispună obligarea recurentului, fost administrator al falitei la suportarea din averea proprie a sumei de -,36 lei, arătând că acesta se face culpabil de faptele prevăzute la art.138 lit.a și d din Legea 85/2006, fapte prin care a contribuit la procedura insolvenței debitoarei.
Cererea a fost formulată de către lichidatorul judiciar după stabilirea măsurii pasive a falitei, după procedarea la analizarea activității desfășurate de societatea debitoare, după ce a constatat că în patrimoniul acesteia nu se află bunuri care să fie valorificate în scopul acoperirii creanțelor, precum și după efectuarea demersurilor în scopul recuperării creanțelor falitei de la debitorii înscriși în evidența contabilă, debitori de la care nu s-a reușit recuperarea creanțelor datorită lipsei documentelor justificative în baza cărora s-ar fi putut solicita cu drept temei restituirea creanțelor și datorită intrării în incapacitate de plată a unor asemenea creditori.
Prin urmare, se reține că motivele de recurs invocate în sensul soluționării greșite de prima instanță a excepției prematurității introducerii cererii de antrenare a răspunderii administratorului sunt nefondate, cererea formulată de lichidator nefiind introdusă înainte de parcurgerea etapelor prevăzute de lege.
Cât privește motivul de recurs invocat, sub aspectul modului în care hotărârea recurată îndeplinește sau nu cerințele impuse de prev. art.261 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, se reține că este nefondată, hotărârea recurată cuprinzând pe larg considerentele de fapt și de drept ce au dus la soluția pronunțată, hotărârea recurată cuprinzând în prescurtare atât susținerile lichidatorului judiciar cât și cele ale pârâtului recurent, în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, iar în cuprinsul încheierii de ședință din 5.09.2007 când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei parte integrantă a hotărârii, instanța a arată care a fost motivul pentru care s-a respins singura cerere în probațiune formulată de recurent, respectiv expertiza contabilă. De altfel, se reține sub acest aspect că în cuprinsul întâmpinării depuse, recurentul arată că dacă se va considera necesar cauzei va solicita proba cu expertiza contabilă, însă nu precizează în concret care urmau să fie aspectele pe care dorea să le clarifice prin proba respectivă și nici obiectivele acesteia. În cadrul ședinței de judecată din data de 5.09.2007, când s-a solicitat instanței încuviințarea administrării probei cu expertiza contabilă s-a menționat că se solicită pentru că există o contradicție între raportul cu cauzele și împrejurările insolvenței și cererea de antrenare a răspunderii, ce impută administratorului, lipsa documentelor contabile care să justifice creditările efectuate în favoarea unor societăți comerciale terțe, sume de bani nerestituite și care apar înregistrate în evidența contabilă. Ori, în situația în care s-a expus o stare de fapt (lipsa documentelor contabile) în privința căreia pârâtul recurent nu a invocat că este incorectă, acesta nedepunând documentele respective nici la solicitarea lichidatorului și nici pe parcursul soluționării cauzei, și nici nu a contestat înregistrările efectuate în contabilitatea falitei analizată de către lichidator, proba solicitată de către acesta nu era utilă și concludentă cauzei, lipsa unor documente justificative contabile neputând fi combătută prin proba solicitată. Prin urmare, în mod corect s-a respins cererea de probațiune formulată de pârât.
În privința motivului de recurs privind inexistența raportului de cauzalitate între faptele imputate și insolvența societății se reține că și acest motiv este nefondat.
Astfel, în cuprinsul raportului privitor la cauzele și împrejurările ce au dus la insolvență și completările lui ulterioare, lichidatorul judiciar a precizat drept cauze a insolvenței lichiditatea foarte scăzută în anul precedent intervenirii insolvenței, imposibilitatea debitoarei de a-și achita datoriile cumulate pe toată durata cât și-a desfășurat activitatea precum și dificultăți în recuperarea propriilor creanțe și durata mare de recuperare a acestora. Ori, între aceste aspecte și faptele administratorului de a credita cu sumele de bani ale debitoarei falite, diverse alte societăți comerciale fără ca această creditare să fie însoțită de vreun document justificativ care să arate motivele creditării și nerecuperarea acestor creditări, există o evidentă legătură de cauzalitate, lipsa lichidităților și imposibilitatea achitării datoriilor proprii acumulate pe întreaga perioadă a activității firmei, fiind o consecință directă și a faptului că administratorul a folosit bunurile societății (disponibilul bănesc) în folosul altor persoane juridice, fără a justifica în vreun fel prin documente primare contabile motivele ce au determinat creditările respective. Într-adevăr aceste creditări au avut loc în anii anteriori intervenirii incapacității de plată a falitei, însă insolvența a avut loc și datorită faptului că lichiditățile societății din perioada anterioară intervenirii ei au fost utilizate fără nici un fel de justificare în folosul unor terțe persoane în loc să fie utilizate pentru achitarea datoriilor scadente și neachitate ale societății care s-au anulat de la începutul desfășurării activității, sumele de bani utilizate drept creditare nefiind recuperate până în prezent, fiind practic imposibil de recuperat în situația în care s-au acordat în lipsa oricărui document, înscris în baza căruia să se poată efectua demersuri de recuperare a acestora.
Se reține, de asemenea, că în cuprinsul motivelor de recurs, recurentul arată că operațiunile comerciale imputate în sarcina sa sunt operațiuni licite ce țin de desfășurarea curentă a activității fiind efectuate către societăți considerate "afiliate" în sensul dispozițiilor Codului Fiscal. Sub aceste aspecte, se constată că recurentul nici în fața judecătorul sindic și nici în recurs, nu a făcut dovada afirmațiilor sale, caracterul operațiunilor efectuate trebuind a fi dovedit prin documente contabile justificative, înscrisuri care în cauză nu s-a făcut dovada că există, nefiind dovedită nici îndeplinirea condițiilor prev. la art.21 din Codul Fiscal, privitor la persoane afiliate, dispozițiile invocate neputând fi reținute că au aplicabilitate în cauză.
În consecință, instanța de recurs reține că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în mod corect și legal reținând judecătorul sindic că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a recurentului pentru săvârșirea faptelor prev. la art.138 lit.a și d din Legea 85/2006, astfel că recursul declarat de către acesta urmează a fi respins ca nefondat.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs, deoarece partea recurentă care le-a solicitat a căzut în pretenții, iar partea intimată nu a solicitat acordarea lor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârât domiciliat în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, intimata creditoareAdministrația Finanțelor Publice Ocu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, intimata debitoareSC SRL, J-, CUI -,cu sediul în O, Str.- -.4, județ. B,prin lichidatorcu sediul în O,-,.7, Județ B și intimatul creditor Inspectoratul Teritorial d e Muncă al județului B cu sediul în O, str.-, nr.2, județ B, împotriva sentinței nr.442/F din 14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 24.01.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 25.01.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 28 ianuarie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
