Spete contestatie la executare comercial. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.21/C/2008 -
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra contestației în anulare, în comercial, formulată de contestatoareaInternațional Germaniacu sediul ales la cabinetul Av. - C N, B-.21 2. nr.100, Județ C, în contradictoriu cu intimata debitoare - România SRL,J-, CUI -,cu sediul în O, Str.- -.3, Județ S M, prin lichidator - - 2000 SRL cu sediul în S M, str.-, nr.13, Județ S M și cu intimații- -cu sediul în O, -, nr.3, Județ S M,- SRLprin lichidator - Și Valorificare Active M SRLcu sediul în Târgu M, str.- -. nr.4, Județ M și Oficiul Registrului Comerțului de pelângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, Județ S M, împotriva deciziei nr.272/C din 7 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei achitată prin chitanța nr.285-1-46/12.10.2007 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 17 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 ianuarie 2008, dată la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare, în comercial, de față, curtea constată următoarele:
Prin decizia nr.272/C din 7 iunie 2007 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEAa admis ca fondate recursurile declarate de recurentele - " ROMÂNIA" SRL O și - "" - O, împotriva sentinței nr.2738 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte, în sensul că a admis în totalitate contestațiile formulate de lichidatorul judiciar al - " ROMÂNIA" SRL O, - " - 2000" SRL S M și - ""- O, împotriva tabelului suplimentar cuprinzând creanța creditoarei - " INTERNAȚIONAL " Germania, la Cabinetul de avocatură dr., în sensul că a respins cererea creditoarei - " INTERNAȚIONAL " Germania de înscriere în tabelul cuprinzând creanțele falitei - " ROMÂNIA" SRL. A menținut restul dispozițiilor din sentința atacată. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În ceea ce privește excepțiile tardivității formulării contestației de către lichidatorul judiciar și a lipsei calității procesuale active a acestuia, invocate ca și motive de recurs, judecătorul sindic a reținut în mod corect că, întrucât contestația lichidatorului judiciar a fost formulată odată cu depunerea tabelului suplimentar al creanțelor debitoarei falite, pe parcursul procedurii de faliment, iar termenul pentru definitivarea tabelului suplimentar și întocmirea tabelului definitiv consolidata fost prelungit în mod repetat de către judecătorul sindic,lichidatorul judiciar a formulat contestația la tabelul suplimentar al creanțelor falitei din 15.07.2003, respectiv împotriva creanței creditoarei INTERNAȚIONAL în termenul prevăzut de art.58/13 din Legea nr.64/1995, republicată.
De asemenea, față de soluționarea în mod irevocabil printr-o hotărâre dată de judecătorul sindic a problemei de drept privind tardivitatea înregistrării declarației de admitere a creanței creditoarei INTERNAȚIONAL, judecătorul sindic a apreciat în mod legal și temeinic că excepția privind decăderea creditoarei din drepturile prevăzute de art.58/16din Legea nr.64/1995 este nefondată.
Pe de altă parte, prin Decizia nr.67/24.02.2005 a Curții de APEL ORADEA, calitatea procesuală activă a lichidatorului judiciar a fost lămurită prin prisma prevederilor art.58/13 alin.3 din Legea nr.64/1995, astfel că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a acestuia invocată de intimata INTERNAȚIONAL.
Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimata INTERNAȚIONAL, instanța o consideră nefondată, din lecturarea cererii de recurs, rezultând cu claritate că, lichidatorul judiciar al - " ROMÂNIA" SRL, a criticat hotărârea primei instanțe, arătând că nu s-a dat o dezlegare excepției tardivității prin Decizia nr.67/C/2005 a Curții de APEL ORADEA.
În consecință, toate aceste excepții vor fi respinse ca nefondate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de recurs apreciază că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost dată cu aplicarea greșită a legii, incident în cauză fiind motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, coroborând probele administrate în cauză, judecătorul sindic a constatat că, intimata creditoare INTERNAȚIONAL a devenit proprietara utilajelor a căror contravaloare a solicitat-o,prin preluarea contractelor de leasingîncheiate între PRODUCTION cu firma LEASING Germania prin contractul nr.-.13, încheiat la 04.02.2003 și exercitarea dreptului de opțiune de cumpărare a acestor bunuri la expirarea contractului de leasing și cumpărarea, la 17.03.2003 a utilajelor ce au format obiectul contractelor de leasing încheiate cu firma SUD LEASING și la 18.08.2003 a utilajelor ce au format obiectul contractelor de leasing încheiate cu LEASING.
ÎN acest mod, s-a apreciat de către judecătorul sindic că INTERNAȚIONAL Germania a dobândit calitatea de succesor în drepturi a firmei PRODUCTION cu privire la bunurile luate în leasing de aceasta - inițial de succesor în drepturile de utilizator al acestora și ulterior de titular în dreptul de exercitare a opțiunii de cumpărare a bunurilor, iar, în această calitate INTERNAȚIONAL are un drept real asupra utilajelor cumpărate de aceasta, care include îndreptățirea acesteia de a beneficia de atributele acestui drept, printre care atributul posesiei și al dispoziției.
Atributul posesiei creditoarei intimate nu poate fi exercitat, fiind paralizat de existența unor hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a constatat calitatea de posesor de bună credință al - " ROMÂNIA" SRL asupra acestor bunuri mobile și lipsa de îndreptățire a creditoarei intimate la restituirea în natură a acestora.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, că între creditoarea intimată INTERNAȚIONAL și - " ROMÂNIA" SRLnu există vreo convenție în temeiul căreia falita să aibă obligația de restituire a contravalorii utilajelor aflate în posesia sa,însă cu toate acestea, la dosarul cauzei s-a identificatcontractul de subcontractare/ de lohn, încheiat între PRODUCTION și - " ROMÂNIA" SRL la04.01.2000,încheiat după încheierea și încuviințarea actelor adiționale la Actul constitutiv al - " ROMÂNIA" SRL, prin care - " ROMÂNIA" SRL recunoaște că utilajele aflate în anexa la contract nu sunt proprietatea acesteia, ci a PRODUCTION Germania, respectiv că aceste utilaje i-au fost puse la dispoziție cu respectarea "dreptului de proprietate" al PRODUCTION Germania. Din anexa acestui contract, rezultă că este vorba de utilajele pe care PRODUCTION le-a dobândit în calitate de utilizator de la LEASING, SUD LEASING și LEASING.
Având în vedere că, INTERNAȚIONAL Germania a dobândit, cu privire la utilajele în litigiu calitatea de succesor în drepturi a firmei PRODUCTION și ținând cont de prevederile art.969 Cod civil, judecătorul sindic a constatat că, în temeiul acestei convenții, creditoarea intimată este îndreptățită la restituirea contravalorii utilajelor cuprinse în anexa la contractul de subcontractare/ lohn, încheiat la 04.01.2000 între PRODUCTION și - " ROMÂNIA" SRL.
Contrar poziției exprimate de instanța de fond, Curtea de APEL ORADEA reține că, utilajele în discuție au fost aduse caaport la capitalul socialal falitei - " ROMÂNIA" SRL de către numiții și în perioada1997 - 2000, conform actelor adiționale autentificate de notarul public și a încheierilor definitive și irevocabile ale judecătorului delegat la. S M, după cum urmează:
- Încheierile din 24.11.1998 (Cererile de înscriere de mențiuni nr.7264/20.11.1998 și 7265/20.11.1998);
- Încheierea nr.282/03.03.1999 (Cererea de înscriere de mențiuni nr.486/25.02.1999);
- Încheierea nr.309/11.03.1999 (Cererea de înscriere de mențiuni nr.487/25.02.1999);
- Încheierea nr.327/16.03.1999 (Cererea de înscriere de mențiuni nr.488/25.02.1999).
Cu privire la aceste înscrisuri s-a pronunțat definitiv și irevocabil Tribunalul Satu Mare prin sentința nr.2227/F/2003, prin care s-a respins cererea formulată de INTERNAȚIONAL Germania pentru constatarea nulității actelor adiționale la actul constitutiv al falitei prin care s-au adus ca aport de capital utilajele în discuție ( Curtea de APEL ORADEAa respins recursul declarat de INTERNAȚIONAL împotriva sentinței nr.2227/F/2003 a Tribunalului Satu Mare prin Decizia nr.62/2004) și prin sentința nr.23/F/26.01.2006 prin care s-a respins acțiunea în constatarea caducității acestor înscrisuri formulată de INTERNAȚIONAL (Curtea de APEL ORADEAa respins recursul declarat de INTERNAȚIONAL împotriva sentinței nr.23/F/26.01.2006 a Tribunalului Satu Mare prin Decizia nr.876/2006).
În cauză există astfel autoritate de lucru judecat referitoare la dreptul de proprietate asupra utilajelor, care nu mai poate fi pusă în discuția părților.
Cu toate acestea, instanța de fond, deși arată faptul că există autoritate de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate asupra utilajelor respective, constată că intimata INTERNAȚIONAL are un drept real asupra averii falitei în baza contractului de subcontractare/ lohn din 04.01.2000, drept real pe care nu îl explicitează în sensul că este drept de proprietate, drept de superficie, uzufruct, uz, abitație, servitute, gaj, ipotecă sau privilegiu.
Această apreciere a judecătorului sindic, în sensul că dreptul de proprietate asupra utilajelor în cauză, dovedit și confirmat de intimata INTERNAȚIONAL Germania este tot una cu dreptul de creanță pe care intimata îl pretinde asupra acelorași utilaje, este greșită deoarece, în concret,nimeni nu poate să aibă concomitent și un drept de proprietate asupra unui bun și un drept de creanță asupra aceluiași bun.
Dreptul de proprietate este un drept absolut și nu se poate deroga prin convenție de la calitatea de proprietar, cum eronat a reținut instanța de fond în motivarea sentinței, cu ocazia justificării calității procesuale a intimatei și, atâta timp cât din acte, cu valoarea de probă, rezultă indubitabil calitatea de proprietar al unui bun, nu se poate deroga prin convenție de la această calitate.
Referitor la înscrisul sub semnătură privată, intitulat "Contract de subcontractare", încheiat între cele două societăți, acesta poate fi asimilat cel mult unui contract de colaborare (o convenție civilă) și nu unui contract obligațional, deoarece prin cuprinsul acestei convenții, falita nu s-a obligat la plata utilajelor. Ar fi fost și absurd să declare că utilajele nu sunt proprietatea ei din moment ce le avea în proprietate încă din anul 1999.
În altă ordine de idei, partea din convenție care recunoaște că nu este proprietara utilajelor este PRODUCTION și nu falita - " ROMÂNIA" SRL.
De asemenea, în speță, pe baza actelor existente la dosar dar și pe baza motivării sentinței recurate, este dovedit că atât intimata INTERNAȚIONAL, cât și falita - " ROMÂNIA" SRL au un drept de proprietate asupra unor utilaje numai că fiecare l-a dobândit în mod separat și distinct, la intervale diferite de timp, iar dreptul de proprietate stabilește un raport direct între societate și lucrul (utilaje) și nu între cele două societăți comerciale. Astfel, nu s-a făcut dovada că intimata INTERNAȚIONAL Germania are un drept de creanță asupra falitei - " ROMÂNIA" SRL, deoarece între cele două persoane juridice nu a existat niciodată un raport juridic obligațional de natură să o oblige pe falită să-i dea, să-i facă sau să nu-i facă ceva intimatei.
Intimata a dobândit bunurile (utilajele) prin cumpărare în anul 2002 de la societatea de leasing, iar prețul utilajelor a fost achitat în totalitate din patrimoniul ei propriu și dacă intimata ar fi urmărit recuperarea bunurilor proprietatea ei (dobândite prin preluarea contractului de leasing), bunuri care se află în "posesia" falitei și dacă s-ar fi făcut dovada că bunurile proprietatea intimatei sunt unele și aceleași cu bunurile proprietatea falitei, ar fi cerut în mod direct obligarea falitei să-i restituie bunurile și nu obligarea acesteia la plata contravalorii acestor bunuri, cu atât mai mult cu cât bunurile respective există și s-au găsit în posesia falitei.
Chiar dacă intimata INTERNAȚIONAL Germania ar fi succesoarea în drepturi a societății PRODUCTION, nu se justifică în nici un fel legătura de cauzalitate între creditoarea INTERNAȚIONAL Germania și falita - " ROMÂNIA" SRL și nici între utilajele proprietatea falitei și utilajele proprietatea intimatei INTERNAȚIONAL Germania.
Cu privire la expertiza efectuată în cauză, instanța de recurs apreciază că această probă nu este utilă cauzei, solicitându-se inițial înscrierea la masa credală cu suma de 500.000 EURO și față de toate dispozițiile legale aplicabile procedurii falimentului, nu poate fi înscrisă pe tabelul creanțelor cu o altă sumă mai M, și anume 650.000 EURO, așa cum a dispus prima instanță.
Referitor la utilajele despre care intimata susține că nu au fost aduse ca aport la capitalul social, care n-au fost expertizate de expertul judiciar, instanța consideră că nu s-a făcut dovada intrării acestor bunuri în România, neadministrându-se dovezi (facturi, avize de expediere, declarații vamale) din care să rezulte acest lucru.
Instanța apreciază că nu se impune a se pronunța asupra excepției nulității contractului de subcontractare - asociere, încheiat la 04.01.2000 cu intimata INTERNAȚIONAL, invocată de recurenta - " ROMÂNIA" SRL prin lichidator - " - 2000", pe considerentul că nu a fost acceptată poziția primei instanțe, anume că utilajele - obiect al acestui contract, sunt cele aduse ca aport la capitalul social al falitei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat contestație în anulare contestatoarea Internațional Germania solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și fixarea unui termen în vederea rejudecării recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a comis următoarele erori materiale bazate pe confuzii privind elemente esențiale ale stării de fapt.
1. Astfel, instanța de recurs reține că utilajele în litigiu au fost aduse ca aport la capitalul social al falitei C ROMÂNIA SRL de către numiții și în perioada 1997-2000, conform actelor adiționale autentificate de notarul public și a încheierilor definitive și irevocabile ale judecătorului delegat la ORC S M ( încheierea din data de 24.11.1998, încheierea din 03.03.1999, încheierea din 11.03.1999, încheierea din 16.03.1999) și că prin sentința nr. 2227/F/2003 s-a respins cererea în anularea acestor acte, formulată de subscrisa, iar prin decizia nr. 62/2004 a Curții de APEL ORADEA această sentință a devenit irevocabilă. De asemenea reține instanța de recurs, că prin sentința nr. 23/F/26.01.2006 a Tribunalului Satu Mare devenită irevocabilă prin efectul deciziei nr. 876/2006 a Curții de APEL ORADEAs -a respins acțiunea în constatarea caducității acestor înscrisuri și că în felul acesta dreptul de proprietate al falitei asupra acelor utilaje a fost stabilit cu puterea lucrului judecat.
Instanța de recurs a omis însă un aspect esențial, anume acela că, cele două persoane fizice au adus ca aport social utilajele respective, pe care niciodată nu le-au avut în proprietatea lor și că aceste utilaje au fost deținute în calitate de utilizator în baza unor contracte de leasing de către PRODUCTION care a cesionat ulterior contractele de leasing având ca obiect respectivele utilaje în favoarea subscrisei și că plata ratelor de leasing a fost făcută de către noi.
Așa fiind, dreptul de creanță al subscrisei care a fost corect stabilit de către prima instanță avea corespondent în plata ratelor de leasing făcută de subscrisa pentru respectivele utilaje, iar această creanță nu a putut fi desființată prin hotărârile judecătorești care au stabilit dreptul de proprietate al falitei asupra utilajelor respective.
2. Confuzia făcută de instanța de recurs asupra acestor elemente de fapt se confirmă prin următorul pasaj din considerentele deciziei contestate: ". aprecierea judecătorului sindic în sensul că dreptul de proprietate asupra utilajelor în cauză, dovedit și confirmat de intimata INTERNAȚIONAL Germania este tot una cu dreptul de creanță pe care intimata îl pretinde asupra acelorași utilaje, este greșită deoarece, în concret, nimeni nu poate să aibă concomitent și un drept de proprietate asupra unui bun și un drept de creanță asupra aceluiași bun.". Acest considerent este o dovadă fermă că magistrații din recurs a avut o percepție eronată asupra stării e fapt a speței.
ntr-adevăr, la momentul aducerii utilajelor ca aport social la capitalul social al falitei de către două persoane fizice care nu erau proprietarii lor și nici măcar nu aveau calitatea de utilizatori ale lor, respectivele utilaje se aflau în proprietatea societăților de leasing ( LEASING și SUD LEASING ), iar ratele de leasing stabilite prin aceste contracte care au fost cesionate de către PRODUCTION în favoarea contestatoarei au fost plătite de către aceasta din urmă. Și cum plățile respective reprezentau valoarea utilajelor în litigiu de această plată a beneficiat falita care, intrând în proprietatea lor aparentă în mod fraudulos, și-a consolidat această proprietate aparentă și a evitat o acțiune în revendicare având ca obiect respectivele utilaje, care în mod evident ar fi fost promovată împotriva ei de către societățile de leasing care erau adevăratele proprietare a lor.
Așadar, aceasta era logica judecătorului sindic pe care magistrații din recurs au denaturat-o în mod tendențios împingând în derizoriu dreptul de creanță al subscrisei prin utilizarea formulei" nimeni nu poatesă aibă concomitent si un drept de proprietate si un drept de creanțăasupra aceluiași bun".
3. O altă eroare materială decurgând din aceeași percepție greșită a unor elemente esențiale ale stării de fapt comisă de instanța de recurs a fost schimbarea naturii juridice a contractului de subcontractare pe care 1-a calificat a fi un contract de colaborare, "și nu un contract obligațional".
Așadar, în considerentele deciziei contestate apare un nou concept juridic, acela de " contract obligațional " în antiteză cu contractul de colaborare care nu este deloc "obligațional".
Clasificarea contractelor în obligaționale și neobligaționale este dovada cea mai clară a confuziei în care se afla instanța de recurs cu privire la elementele esențiale de fapt ale speței în discuție. Reamintim cu acest prilej că în toate lucrările științifice consacrate teoriei obligațiilor contractul este analizat ca fiind izvor de obligații și că deci acest caracter îl au toate contractele, inclusiv contractul de colaborare.
4. O altă eroare materială având aceeași confuzie cu privire la elemente esențiale ale stării de fapt, rezultă din următorul pasaj al considerentelor: ". este dovedit că atât intimata INTERNATIONAL, cât și falita ROMÂNIA SRL au un drept de proprietate asupra unor utilaje numai că fiecare l-a dobândit în mod separat și distinct, la intervale diferite de timp, iar dreptul de proprietate stabilește un raport direct între societate și lucrul ( utilaje) și nu între cele două societăți comerciale."
Redactarea alambicată a acestui pasaj face dificilă înțelegerea ideii pe care instanța de recurs a dorit să o exprime prin formularea respectivă.
Câteva sublinieri sunt necesare sub acest aspect:
a) Se recunoaște că și subscrisa și PRODUCTION sunt proprietare asupra unor utilaje distincte. Probabil se dorea să se sugereze că acele utilaje erau altele decât cele în litigiu, dar această idee are ca singur suport susținerile recurentei, căci alte probe din dosar nu o confirmă. Deci s-a făcut confuzie între apărarea formulată de recurentă și pretinse dovezi inexistente în dosar care ar susține această apărare.
b) Se susține că raportul juridic de proprietate este un raport juridic între proprietar și lucru, ceea ce doctrina juridică modernă nu admite, căci raportul juridic de proprietate este un raport social între titularul dreptului de proprietate ca persoană individualizată și toți ceilalți subiecți de drept neindividualizați, care sunt obligați să- respecte acestuia prerogativele pe care le are asupra lucrului, obiect al dreptului de proprietate.
c) Pe aceste premise false se conchide că între cele două societăți comerciale, anume subscrisa contestatoare și debitoarea falită nu a existat nici un raport juridic. Chiar dacă plata ratelor de leasing de către subscrisa contestatoare pentru utilajele în privința cărora a fost declarată proprietară falita ar fi caracterizată ca gestiune de afaceri, deci ca fapt juridic licit, falita are obligația să restituie contravaloarea acestor rate de leasing deoarece altfel ar realiza o îmbogățire fără justă cauză.
5. în fine, o altă eroare materială decurgând dintr-o logică viciată datorită unor confuzii asupra unor elemente esențiale ale stării de fapt rezultă din următorul pasaj al considerentelor deciziei contestate:
". nu s-a făcut dovada că intimata INTERNAȚIONAL Germania are un drept de creanță asupra falitei ROMÂNIA SRL, deoarece între cele două persoane juridice nu a existat niciodată un raport juridic obligațional de natură să o oblige pe falită să-i dea, să-i facă sau să nu-i facă ceva intimatei.
Intimata a dobândit bunurile ( utilajele) prin cumpărare în anul 2002 de la societatea de leasing, iar prețul utilajelor a fost achitat în totalitate din patrimoniul ei propriu și dacă intimata ar fi urmărit recuperarea bunurilor proprietatea ei ( dobândite prin preluarea contractului de leasing), bunuri care se află în "posesia" falitei și dacă s-ar fi făcut dovada că bunurile proprietatea intimatei sunt unele și aceleași cu bunurile proprietatea falitei, ar fi cerut în mod direct obligarea falitei să-i restituie bunurile și nu obligarea acesteia la plata contravalorii acestor bunuri, cu atât mai mult cu cât bunurile respective există și s-au găsit în posesia falitei.
Chiar dacă intimata INTERNAȚIONAL GERMANIA ar fi succesoarea în drepturi a societății ROMÂNIA SRL, nu se justifică în nici un fel legătura de cauzalitate între creditoarea INTERNAȚIONAL și falita ROMÂNIA SRL, și nici între utilajele proprietatea intimatei INTERNAȚIONAL GERMANIA."
Câteva sublinieri se impun cu privire la aceste considerente:
a) indiferent că este vorba de o creanță rezultată dintr-o gestiune de afaceri sau dintr-o plată nedatorată, beneficiara acestei plăți a fost falita, căreia prin hotărâri irevocabile i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra utilajelor. Raport juridic obligațional există deci între subscrisa și falită!!!
b) motivarea este contradictorie întrucât instanța de recurs a pornit de la premisa că prin hotărâri irevocabile s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că falita este proprietară, pentru ca în final să conchidă că în realitatea intimata este proprietară.
c) magistrații din recurs admit că intimata ( adică subscrisa ) a dobândit bunurile prin cumpărare și că prețul utilajelor a fost achitat în totalitate din patrimoniul ei propriu prin plata ratelor de leasing. Cu toate acestea ei existența unui drept de creanță al subscrisei față de falită, care deține bunurile plătite integral de către contestatoare.
Prin întâmpinare, intimatul - 2000 S M - lichidator al România SRL a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității contestației în anulare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației în anulare ca nelegală și netemeinică întrucât instanța de recurs a reținut în mod corect starea de fapt și de drept.
Intimata M - lichidator judiciar al SRL a precizat prin concluziile scrise depuse la 11.01.2008 că adresă la întâmpinarea formulată de lichidatorul judiciar - 2000.
Intimații Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare și SRL S M, deși legali citați, nu s-au prezentat în instanță.
În ceea ce privește excepția de tardivitate a introducerii contestației în anulare, invocată de intimatul - 2000, întemeiată în drept pe prev.art.319 alin.2 Cod procedură civilă referitoare la termenul pentru introducerea căii extraordinare de atac, instanța o apreciază ca neîntemeiată pe considerentul că nu s-a dovedit în speță data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dată de la care ar începe să curgă termenul de 15 zile menționat în textul legal mai sus invocat.
Susținerea intimatului cum că data pronunțării deciziei Curții de APEL ORADEA - 7.06.2006 ar fi data la care contestatorul ar fi cunoscut soluția pronunțată în recurs nu poate fi luată în considerare, nefiind produse probe în acest sens.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de același intimat, instanța apreciază că raportat la motivul de contestație în anulare, respectiv greșeala materială prev.de art.318 teza 1 Cod procedură civilă, această excepție reprezintă o apărare de fond a intimatului - 2000 S M, motivată prin aceea că verificarea chestiunilor de fond care formează obiectul contestației în anulare reprezintă în fapt exercitarea unui recurs la recurs, ceea ce ar fi inadmisibil.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul Internațional Germania, instanța apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 teza 1 Cod procedură civilă, " hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Textul de lege are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate sau altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și dacă pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În speță, cele 5 erori materiale ale instanței de recurs, la care face referire contestatoarea în motivarea contestației în anulare reprezintă, eventual, erori de judecată, greșeli de apreciere a probelor sau interpretare eronată a dispozițiilor legale și toate aceste motive reprezintă chestiuni de fond a căror verificare în această procedură constituie de fapt exercitarea unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
În consecință, instanța apreciază că motivul de contestație în anulare prev.de art.318 teza 1 Cod procedură civilă nu este incident în cauză și drept urmare în baza prev.art. 320 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Internațional Germania va fi respinsă ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de contestatoareaInternațional Germaniacu sediul ales la cabinetul Av. - C N, B-.21 2. nr.100, Județ C, în contradictoriu cu intimata debitoare - România SRL,J-, CUI -,cu sediul în O, Str.- -.3, Județ S M, prin lichidator - - 2000 SRL cu sediul în S M, str.-, nr.13, Județ S M și cu intimații- -cu sediul în O, -, nr.3, Județ S M,- SRLprin lichidator - Și Valorificare Active M SRLcu sediul în Târgu M, str.- -. nr.4, Județ M și Oficiul Registrului Comerțului de pelângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, Județ S M, împotriva deciziei nr.272 din 7.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în contestație.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 24.01.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 6.02.2008
Jud.rec. - / /
Dact.
2 exemplare/ 7 februarie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
