Anulare hotarare aga Spete. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul MUNICIPIUL A prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1994/08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - - SRL, - & SRL și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ambele apelări ale cauzei, se prezintă pentru intimata - - SRL avocat G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că au fost transmise prin fax-ul instanței la data de 09.02.2009, de către reclamantul apelant, copia contractului de vânzare cumpărare și copia adresei nr. 1463/2008 privind invitația la concilierea directă, înscrisuri existente de altfel la dosar.
Reprezentantul intimatei - - SRL depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare și arată că nu solicită acordarea unui termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată, arătând că presupusa conciliere este datată 14.01.2009, dată care coincide cu data formulării acțiunii, că nu i-a fost comunicată acțiunea, societatea intimată neavând un agent de pază pe nume, așa cum este indicat în procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare, că agentul procedural trebuia să îndeplinească procedura cu societatea prin afișare, întrucât simpla semnătură nu acoperă procedura de citare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1994/08.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea comercială formulată de reclamantul Municipiul A prin Primar G împotriva pârâților - - SRL, - & SRL și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și a obligat reclamantul să plătească pârâtei - - SRL A suma de 3650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea introductivă, înregistrată la Judecătoria Arad în data de 14.01.2008, reclamantul Municipiul A reprezentat prin Primar a chemat în judecată pârâții - - SRL A, - & SRL A și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și a solicitat desființarea în parte a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1927/31.10.2005 la Biroul Notarial Public în ceea ce privește cota de 80% din terenul identificat în CF nedefinitiv nr.69676 cu nr.top 315.2452/5 în suprafață totală de 15.000 mp.
În susținerea acțiunii a arătat că, licitația publică pentru vânzarea unor terenuri în zona industrială sud organizată în data de 29.09.2005 a fost câștigată de - - SRL A în asociere cu - & SRL A, motiv pentru care în 31.10.2005 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarial Public sub nr.1927; că în fapt, contractul a fost încheiat sub condiția realizării de către cumpărător a unor spații de producție și prestări servicii sub sancțiunea rezoluțiunii contractului, lucru prevăzut la alin. 6 al contractului; că, Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aaî nceput executarea silită a imobilului aparținând debitorului - - SRL A, astfel că, este evident că acesta nu mai are cum să-și respecte angajamentul asumat prin contract și se impune rezoluțiunea contractului în ceea ce privește cota de 80% a acestei pârâte.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâta - & SRL Aaa rătat că, este de acord cu solicitarea reclamantului, dar dorește ieșirea din indiviziune pentru cota de 20% adică 3000 mp în natură sau altă modalitate stabilită de un expert și în subsidiar, solicită ca după ieșirea din indiviziune terenul să fie înscris în noua coală CF fără sarcini, adică fără ipotecă.
Pârâta a arătat că, a achitat prețul terenului conform contractului de asociere, iar obligația achitării utilităților revine pârâtei - - SRL A potrivit aceluiași contract.
Prin întâmpinare, pârâta - - SRL Aas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția necompetenței materiale a judecătoriei, excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii.
Pe fond a invederat că, nu sunt îndeplinite condițiile art. 1019-1021 cod civil invocată ca și temei al acțiunii; că, nu se poate vorbi de culpa ei în condițiile în care potrivit clauzelor contractului de vânzare-cumpărare a cărei desființare se solicită obligația cumpărătoarelor de a realiza spații de producții și prestări servicii pe teren urma a fi realizată în termen de 2 ani de la data introducerii utilităților, termen care nu a început să curgă.
Pârâta a mai arătat că, cererea reconvențională este nulă de drept pentru lipsa indicării numelui pârâtului întrucât a fost formulată cu încălcarea dispozițiilor art.112 și art.119 Cod procedură civilă; că, cererea reconvențională nu a fost depusă în termenul legal și se impune judecarea acesteia separat de cererea reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea acțiunii pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât în dreptul românesc nu se face referire la chemarea în judecată a unei persoane pentru opozabilitate, fiind evident faptul că o hotărâre judecătorească este opozabilă erga omnes.
Prin sentința civilă nr. 3272/14.05.208, Judecătoria Arad și-a declinat competența de soluționare a acțiunii principale în favoarea Tribunalului Arad - Secția comercială și a dispus disjungerea acțiunii reconvenționale și formarea unui nou dosar.
Tribunalul Arada pus în discuție excepția lipsei concilierii directe, excepție pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată, întrucât prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat desființarea în parte a unui contract autentic de vânzare - cumpărare, în ceea ce privește cota de 80 % dintr-un teren în suprafață totală de 15.000 mp.
S-a mai reținut că potrivit deciziei nr. 32/09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, acest litigiu comercial este evaluabil în bani, iar conform art. 720 Cod procedură civilă "în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte".
Tribunalul Arada constatat că din înscrisurile prezentate nu rezultă că reclamantul a inițiat o asemenea procedură premergătoare soluționării acțiunii, astfel că, pe calea excepției lipsei concilierii directe, instanța a respins acțiunea comercială formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul MUNICIPIUL A prin PRIMAR, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, desființarea în parte a contractului de vânzare cumpărare nr. 1927/31.10.2005.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința comercială nr. 1994/08.10.2008, instanța de fond a respins în mod eronat acțiunea formulată, reținând excepția lipsei concilierii directe, excepție prevăzută de dispozițiile art. 720 Cod procedură civilă, deși avea obligația de a verifica actele depuse la dosarul cauzei, situație în care se putea constata din adresa nr. 1462/14.01.200S faptul că Municipiul Aad epus toate diligenta de a soluționa acest aspect pe cale amiabilă. Toate aceste încercări de a soluționa acest conflict au rămas fără nici un răspuns din partea pârâtului - - SRL, care nu a binevoit a da curs cererii de conciliere. Apreciază că instanța avea obligația de a respinge această excepție, pentru motivele mai sus menționate. Pe fondul cauzei, apreciază acțiunea formulată ca fiind admisibilă din următoarele considerente:
Urmare a licitației publice ce a avut loc la data de 29.09.2005, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 1927, dintre Municipiul A și ofertantul - - SRL în asociere cu - & SRL. Contractul a fost încheiat sub condiția realizării de către cumpărător a unor spații de producție și prestării servicii sub sancțiunea rezoluțiuni contractului, lucru prevăzut la alin. 6 al contractului mai sus menționat.
Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP A, prin adresa -/26.11.2007, înregistrată la Primăria Municipiului A sub nr. 76578/26.11.2007 a adus la cunoștință că s-au început măsurile de executare silită pentru imobilul aparținând - SRL. Față de aceste aspecte, se apreciază că - SRL nu mai are cum să-și respecte angajamentul asumat prin contract, respectiv de a construi spații pe imobilul adjudecat. Prin executarea terenului se pierde chiar obiectul contractului încheiat între societate și Municipiul A, fapt pentru care, apelantul consideră că se impune rezoluțiunea contractului în ceea ce privește cota de 80% a - SRL.
Pentru aceste motive, apelantul solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței comerciale nr. 1994/08.10.2008. pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, în sensul admiterii acțiunii și desființarea în parte a contractului de vânzare cumpărare nr. 1927/31.10.2005.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 304 alin. 7 și 9 Cod procedură civilă, art. 1019, 1020, 1021 Cod civil.
Intimata - - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței comerciale nr. 1994/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- ca temeinică și legală, invocând pe cale de excepție, inadmisibilitatea promovării acestei acțiuni bazată pe respingerea ca prematur introdusă a unei cereri pentru care nu s-a îndeplinit procedura concilierii directe prevăzute de către art. 720 Cod procedură civilă.
Intimata consideră că apelul este inadmisibil așa cum a fost formulat, în sensul admiterii, casării în întregime, reținerii spre judecare și a admiterii acțiunii și desființării în parte a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1927/31.10.2005, întrucât în acest caz s-ar lipsi părțile de un grad de jurisdicție, respectiv judecata în primă instanță. Astfel, apelanta ar putea cel mult să solicite casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța de fond a dat o hotărâre fără să judece fondul, aspect pentru care dacă se admite apelul cel mult poate fii trimisă spre rejudecare primei instanțe. Consideră că oricum nu se impune admiterea apelului, întrucât corect prima instanță a reținut neîndeplinirea prevederilor art. 720 Cod procedură civilă de către apelantă, prevedere de strictă interpretare care trebuie îndeplinită respectând măsurile imperative ale acestuia. Raportat la caracterul special al procedurii concilierii directe, care se întemeiază exclusiv pe îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de către art. 720 Cod procedură civilă, consideră că dispozițiile invocate în cerere de către reclamantă nu sunt incidente în prezenta cauză, motiv pentru care solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate.
Examinând apelul astfel formulat, prin prisma motivelor invocate în susținerea acestuia, a excepțiilor și apărărilor formulate, în conformitate cu prevederile art. 294 - 298 Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
În speță, cu toate că reclamantul a înregistrat cererea de chemare în judecată a societății pârâte la Judecătoria Arad, respectiva instanță, prin sentința civilă nr. 3272 din 14 mai 2008, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad cu motivarea că pricina, deși are natură comercială, este neevaluabilă în bani, astfel că raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, litigiul este de competența tribunalului.
Acest din urmă text statuează, într-adevăr, că tribunalele judecă în primă instanță, printre altele, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Tribunalul, învestit fiind în urma declinării de competență dispusă de judecătorie, a apreciat că este competent să soluționeze acțiunea reclamanților având ca obiect desființarea în parte a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1927/31.10.2005 la. în ceea ce privește cota de 80 % din terenul identificat în CF nedefinitiv nr. 69676 nr. top. 315.2452/5 în suprafață de 15.000 mp.
Potrivit art. 1 din Codul d e procedură civilă, judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, și în orice alte materii date prin lege în competența lor, iar în conformitate cu art. 2 din același cod tribunalul judecă în primă instanță, printre altele, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani și procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Ca atare, se poate observa că în timp ce art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă stabilește expres competența după materie, în primă instanță, a tribunalului, în procesele și cererile de natură comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei ori este neevaluabil în bani, art. 1 pct. 1 din același cod reglementează competența de drept comun, în primă instanță, a judecătoriilor, ceea ce înseamnă că le sunt atribuite în competență procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare până la 100.000 lei. Așadar, dacă o acțiune comercială are un obiect evaluabil în bani, competența în primă instanță este determinată de criteriul valoric, judecătorie sau tribunal, după caz.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. Natura acțiunilor corespunzătoare acestor din urmă drepturi, precum și caracterele juridice ale respectivelor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, este adevărat incomplet, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. Aceasta, întrucât la stabilirea criteriului valoric legiuitorul a avut în vedere valoarea obiectului litigiului în materialitatea sa, pretenția concretă, precum și dreptul subiectiv asupra fiecărui bun reclamat, sens în care a și impus prin art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul d e procedură civilă obligația reclamantului de a preciza valoarea obiectului cererii. De aceea trebuie considerate acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială și căile de atac, între altele, acțiunea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să-i întocmească act de vânzare-cumpărare, cererea de raport, acțiunea în reducțiune testamentară, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani, acțiunile în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil sau mobil, acțiunile în regres și în revocare.
Atunci când este vorba despre desființarea unui contract de vânzare-cumpărare, de locațiune, donație etc. contracte ce au dat naștere unor drepturi patrimoniale, este evident că și lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot consecințe patrimoniale și, ca atare, acțiunea prin care se valorică un asemenea drept este patrimonială. A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic.
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc. Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea în desființarea sau ineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menționate anterior. A afirma că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale, caracterul patrimonial al acțiunii subzistând indiferent de formularea unor pretenții accesorii privitoare la repunerea părților în situația anterioară.
Prin cererea introductivă reclamantul intimat a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună desființarea în parte a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1927/31.10.2005 la. în cea ce privește cota de 80 % din terenul identificat în CF nedefinitiv nr. 69676 nr. top. 315.2452/5 în suprafață de 15.000 mp.
Curtea constată că prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 75/2007 în soluționarea unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În speță, față de obiectul cauzei, care este unul evaluabil în bani, și natura dreptului patrimonial în litigiu este fără putință de tăgadă că pricina trebuia să fie soluționată în primă instanță de către judecătorie și nu de tribunal, cum greșit s-a procedat în cauză, astfel că sunt incidente prevederile tezei Iaa lin. 2 al art. 297 din Codul d e procedură civilă, potrivit căreia dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
Pentru aceste considerente, va admite apelul declarat de reclamantul MUNICIPIUL A prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1994/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-; va anula hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Judecătoria Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul MUNICIPIUL A prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1994/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Judecătoria Arad.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./09.03.2009
Dact./09.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
