Anulare hotarare aga Spete. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.231
Sedința publică din 21 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă - SRL B (fostă - IMPORT SRL), împotriva sentinței comerciale nr.10862/02.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - LEASING SA B și - AUTO SRL
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 14.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 21.05.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.10862 din 2.10.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta - SRL (fostă - IMPORT SRL), împotriva pârâtei - INTERNATIONAL LEASING SA, cât și împotriva pârâtei - AUTO SRL, în privința capetelor 1 și 3 din cerere, și ca, introdusă împotriva unei persoane, fără calitate procesuală pasivă, în privința capătului 2 de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta - SRL (fostă - IMPORT SRL), considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, situația de fapt, reținută de către instanță, în sentință, nu reflectă adevărul, iar la aceasta se va referi, reclamanta, pe parcurs, sentința fiind netemeinică și nefundamentată în drept.
Pentru a fundamenta licența juridică, care se referă la conținutul și întinderea drepturilor și obligațiilor legale ale părților, în cadrul unui contract de leasing, în considerente și punctul 1 pag 4 din sentință, instanța reține că reclamanta, s-a prezentat la societatea pârâtă, a încheiat un contractul de leasing, după care, a mers la - AUTO SRL, pentru a ridica autoturismul, convenit și contractat cu finanțatorul.
În concepția instanței, pârâta este și proprietar vânzător și finanțator, iar drepturile și obligațiile acesteia sunt diferite, în funcție de calitatea ce i se atribuie.
- Auto SRL, deși i-a fost reținută calitatea procesuală pasivă, nu avea în raport cu reclamanta, nici calitate de proprietar și nici de vânzător, acest argument stând la baza respingerii pretențiilor reclamantei, față de singurul vinovat în survenirea prezentului litigiu.
La data redactării acțiunii, cunoscând că, reclamanta nu avea o lege a leasingului, care să definească natura juridică a relațiilor dintre părți, conținutul drepturilor și obligațiilor fiecăruia dintre ele, a chemat în judecată ambele părți.
Ambele părți, au invocat lipsa calității procesuale pasive, în raport cu reclamanta, iar aceste excepții, deși au fost respinse, prin sentința pronunțată și motivarea acesteia, instanța le-a admis, deși obiectul acțiunii era simplu, și se reducea la faptul că, reclamanta a cumpărat un autoturism, acesta nu a funcționat, conform statisticilor, încă de la data achiziționării sale, iar în final, a intervenit un viciu ascuns (spargerea blocului motor), solicitând celor două părți, înlocuirea autoturismului sau repararea lui.
În momentul introducerii acțiunii în instanță, reclamanta era obligată să-și califice și să-și fundamenteze, atât întinderea drepturilor, nu numai în fapt, dar și în drept.
Respectând principiile din teoria generală a obligațiilor și, în mod special, modul de formare a contractului, raporturile juridice reținute în acțiune, sunt nu numai exacte, dar și legale și fundamentate.
Orice cumpărător, înainte de a cumpăra, în leasing, un autoturism, se prezintă la proprietar, alege culoarea, verifică aspectul exterior, o testează în poligon sau în trafic, negociază prețul și numai, după aceea, se hotărăște să o cumpere, oferind proprietarului prețul întreg, direct sau prin intermediul unei societăți de leasing, deservite, cel mai adesea, de către o bancă.
La data formării acordului de voință, - Auto SRL, avea calitatea de proprietar, care, pe lângă faptul că părțile, s-au înțeles asupra bunului și asupra prețului, pentru consfințirea celor cuvenite, a emis și o factură proforma. Pe această dată, transferul dreptului de proprietate, potrivit articolului 1295 Cod civil, a operat în forma "contractum negotium", adică livrare urmată de acceptare, chiar dacă prețul nu se va fi numărat, iar bunul nu se va fi predat. A considera altfel, înseamnă, nu numai o eludare, a conținutului raporturilor născute între părți, dar și o încălcare a legii.
În sens contrar, ar însemna ca fostul proprietar să nu poată răspunde, în nicio circumstanță, nici de vicii ascunse, aparente, vicii de consimțământ sau alte situații juridice.
Faptul că - Auto SRL a semnat, după încheierea acordului de voință, descris mai sus, un contract de vânzare - cumpărare cu pârâta, iar la rândul său, aceasta a încheiat, cu reclamanta, un contract de leasing, nu înseamnă că, se află în prezenta a doi proprietari, iar din această situație, acțiunea urmează a fi respinsă, pe motiv că, primul "contractum negotium", nu exista în realitatea juridică.
Acest contract există și în realitatea juridică, reglementat expres în Codul Comercial și uzanțe, în care, livrarea urmată de acceptare, echivalează cu contractul în forma scrisă și, în realitatea raporturilor născute între părți, cu respectarea principiului "văzut și plăcut".
Dolul invocat de reclamantă, este probat prin faptul că, blocul motorului vândut, s-a spart anterior expirării duratei de utilizare normată, fapt care este evident, iar această defecțiune, survine în proporție de 2%, la acest tip de autoturism, numai după parcurgerea a peste două sute de mii de km.
În opinia instanței, nu contează nici măcar faptul că, pe factura invoice, în factura către Leasing, dar și pe kilometrajul de pe bord, figurau 52 mii km, iar pe factura cu care s-a livrat, din Germania, erau 56.126 km, deoarece, o diferență de 4.126 km nu era "determinantă în încheierea contractului". În mod cert aici instanța se referea la "contractum negotium", iar acest lucru este posibil, însă, în nici un caz, la același preț, și cu toate acestea, nu există dol.
Instanța mai reținut că, reclamanta a dovedit faptul că, autoturismul are peste 200 mii km parcurși, fapt care este evident, demonstrat cu adresa scrisă, de către serviciul de profil, la care pârâta a îndreptat-o, pe toată durata perioadei de garanție.
Este adevărat că, reclamanta, nu a produs vreo dovadă scrisă, în acest sens, și se admite, de facto, că, și firma din Germania, a dat kilometrajul înapoi, nu numai pârâta, însă, acest fapt, nu putea fi demonstrat și dovedit, decât cu expertiză tehnică auto, care să stabilească uzura normală, raportată la defecțiunile survenite.
Utilitatea expertizei era absolut necesară, pentru aflarea adevărului, reclamanta solicitând această probă, dar a fost respinsă, astfel că, nu înțelege de ce sunt acuzați, că nu a dovedit uzura normală, care permitea calcularea km. parcurși.
Cu privire la motivul 2,reclamanta este de acord,ca un contract trebuie interpretat în sensul producerii de efecte juridice și nu în sensul neproducerii niciunui efect.
Dacă în contractul de leasing, se conserva proprietatea, până la achitarea ultimei rate reziduale, atunci acest contract este de leasing operațional și nu leasing financiar, când proprietatea se transformă pe data semnării contractului.
Această distincțienu își are relevanță în soluționarea prezentului litigiu, a fost invocată pentru acuratețea juridică a raporturilor dintre părți, important fiind numai faptul că, proprietarul răspunde pentru viciile ascunse și pieirea fortuită a bunului.
Atunci când urma să se angajeze răspunderea juridică a proprietarului, instanța îl califica drept finanțator și, în consecință, a fost respins, în mod nelegal,desigur, și acest capăt de cerere.
În susținerea apelului s-a solicitat proba cu expertiză tehnică auto, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 50 ron și timbru judiciar în valoare de 0,15 ron.
Apelul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată, cu privire la primul motiv de apel că, reclamanta a achiziționat un autoturism second - hand, potrivit principiului "văzut - plăcut", și după efectuarea unui test -drive, pe bază de documente legale, în ceea ce privește identitatea auto, respectiv: factură emisă de societatea germană, în care au fost precizate, seria sașiului și data înmatriculării, actele de vămuire vamală, cât și certificatul de autenticitate seria A nr. -, eliberat de Registrul Auto Român, ceea ce demonstrează, fără putință de tăgadă, că reclamantei nu i s-a vândut un alt autoturism, așa cum a susținut, în mod eronat, bazat doar, pe o eroare materială, privind kilometrajul acestuia, strecurată în factura pro-forma.
În aceste condiții, Curtea constată că, nu se poate pune în discuție, eroarea, la formarea consimțământului reclamantei, la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, asupra bunului achiziționat, ca urmare a unor manopere dolosive ale pârâtelor, respectiv - înlocuirea autoturismului inițial cu un al autoturism, astfel că, primul motiv de apel nu poate fi primit.
Cu privire la al doilea motiv de apel, Curtea constată că, practic,reclamanta se referă și încearcă, fundamentarea tezei, necesității încuviințării și efectuării unei expertize tehnice auto, asupra autoturismului achiziționat, în condițiile în care, ulterior, acestui moment, a avut numeroase defecțiuni tehnice. Curtea constată că, pe de o parte, reclamanta și-a luat acest risc, în condițiile în care, a achiziționat un autoturism second hand, iar pe de alta, în situația în care, exista o clauză, în contractul încheiat de părți, pentru a garanta acest aspect, trebuia să formuleze o cerere în pretenții, astfel că, în cazul în care, cadrul procesual, stabilit de reclamantă, este greșit, fiind propria culpă, nu o poate invoca pentru câștigarea unui drept, potrivit dispozițiilor articolului 108 alineat final Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel invocate sunt, în totalitate, neîntemeiate,
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar apelul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL (fostă - IMPORT SRL), cu sediul în B,-.27 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.10862 din 2.10.2007 a Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimatele pârâte - LEASING SA, cu sediul în B,-, Plaza Corp A, Et.7, 7A 02, sector 6, și - AUTO SRL, cu sediul în B,- sector 2, și ales în B,-, -. A,.9, sector 6, la Cabinet de Avocat.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 21.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
6.06.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu
