Anulare hotarare aga Spete. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 32/
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâtul și intervenienta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 1581/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL și pârâta intimata - Com SA, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea pârâtei intimate - Com SA, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, intervenienta apelantă - SRL a depus un înscris prin care menționează că depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, solicitând judecata și în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a apelului declarat de pârâtul, excepție pe care o pune în discuția părții prezente.
Av. solicită admiterea excepției și anularea apelului declarat de pârâtul apelant ca insuficient timbrat.
Se constată că apelul declarat de intervenienta - SRL este legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului declarat de intervenienta - SRL.
Av. solicită respingerea apelului în principal pe excepția de inadmisibilitate dar și ca prematur introdus, iar pe fond ca rămasă fără obiect și menținerea hotărârii apelate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința nr. 1581/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în temeiul art. 246.proc.civ. s-a luat act de cererea reclamantei - SRL Reșița privind renunțarea la judecarea capătului de cerere al acțiunii formulate împotriva pârâtei - Com SA Reșița privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, s-a respins excepția calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta - Com SA Reșița prin întâmpinarea depusă la dosarul nr. 5700/2004 al Judecătoriei Reșița, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - SRL Reșița. și a fost obligată reclamanta - SRL în solidar cu reclamantul și cu intervenienta - SRL Reșița să plătească pârâtei - Com SA suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat, ca răspuns la cererea reclamantei "" Reșița și a reclamantului privind stabilirea raportului real juridic al contractului nr.981/05.08.1998, că acesta este un contract de leasing imobiliar iar nu un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate, cum afirmă reclamanții.
În sprijinul acestei afirmații vin chiar dispozițiile art.3 din contractul nr.981/05.08.1998 (filele 25-26 dosar nr.2417/C/2005 al Tribunalului C-S) care prevăd că "locatorul se obligă:
a) să confere utilizatorului un drept de folosință și posesia bunului utilizat în sistem de leasing imobiliar;
b) să predea bunul la termenul stipulat în prezentul contract;
c) să respecte, la expirarea contractului de leasing imobiliar, dreptul de opțiune al utilizatorului, ce constă în posibilitatea de a solicita achiziționarea bunului sau restituirea acestuia".
Art.4 din contractul susmenționat cuprinde și el dispoziții care arată clar natura acestui contract, aceea de contract de leasing imobiliar iar nu de contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate.
Astfel, potrivit art.4 lit.e din contractul nr.981/05.08.1998 "utilizatorul se obligăsă apere, în raporturile cu alte persoane, dreptul de proprietate al locatorului cu privire la bunul ce face obiectul prezentului contract".
De asemenea, art.4 lit.i din același contract stipulează că "utilizatorul se obligăsă predea bunul locatorului în stare bună de folosință, potrivit destinației sale, la expirarea sau rezilierea prezentului contract, în cazul în care nu și-a exercitat dreptul la opțiune prin notificare scrisă, cu cel puțin 30 de zile înainte de data expirării, fiind considerat că, inițial, l-a primit în stare bună".
Faptul că părțile contractante au prevăzut expres în conținutul contractului nr.981/05.08.1998 că la expirarea contractului se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului, în funcție de opțiunea acestuia (art.3 lit.c și art.4 lit.i din contract - filele 25-26 dosar nr.2417/C/2005 al Tribunalului C-S) arată clar că intenția părților contractante a fost aceea de a încheia un contract de leasing imobiliar, așa cum au impus dispozițiile art.27 alin.1 din nr.OUG88/1997, iar nu un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate, așa cum susțin reclamanții "" Reșița și.
Un alt argument în sprijinul ideii că în speță este vorba despre un contract de leasing imobiliar iar nu despre un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate îl reprezintă ordinul de plată emis de reclamantul la data de 28.07.2003 (fila 65 dosar nr.2417/C/2005 al Tribunalului C-S) în care se arată că suma de 5.117.000 lei ROL plătită pârâtei " COM" Reșița reprezintă "contravaloare redevență 60 (ultima) 07/03 din contractul nr.981/1998" iar nu contravaloare, cum ar fi fost în cazul unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate.
De asemenea, chiar în adresa nr.630/24.11.2003 (fila 11 dosar nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița) cuprinzând cererea olografă a reclamantului adresată pârâtei " COM" Reșița, se arată din nou că este vorba despre "contractul de leasing nr.981/1998 privind activul -, nr.3- 4", ceea ce dovedește încă o dată că părțile au recunoscut că la data de 05.08.1998 au încheiat un contract de leasing imobiliar iar nu un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate.
Conform art. 977 Cod Civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar potrivit art. 984 Cod Civil, convenția nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părțile și-au propus a contrata, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat.
Pornind de la aceste dispoziții legale și având în vedere toate înscrisurile susmenționate, alături de adresa nr.907/21.07.1998 (fila 6 dosar nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița); procesul verbal din 24.07.1998 pentru încheierea prin novație a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare (fila 8 dosar nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița), instanța constată că în contractul nr.981/05.08.1998 sunt cuprinse dispoziții specifice unui contract de leasing imobiliar, ce dau posibilitate utilizatorului de a opta, la expirarea contractului, asupra cumpărării sau nu a bunului ce face obiectul contractului de leasing (art.3 și 4 din contractul nr.981/05.08.1998), neavând nici o dispoziție specifică unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.4 lit.i și cele ale art.3 lit.c din cuprinsul contractului nr.981/05.08.1998 utilizatorului i s-a acordat dreptul, la expirarea contractului de leasing imobiliar, de a opta, prin notificare scrisă, cu cel puțin 30 de zile înainte de data expirării, asupra achiziționării bunului.
Din cuprinsul actelor și înscrisurilor depuse la dosar nu rezultă însă că reprezentanții "" Reșița ar fi respectat aceste dispoziții contractuale - respectiv de a-și exprima opțiunea cu privire la cumpărarea activului denumit "sediu social - birouri, situat în Reșița, str.-, nr.3- 4", ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar nr.981/1998.
Dimpotrivă, la data de 24.11.2003 reprezentantul societății reclamante "" Reșița, domnul, prin adresa nr.630/24.11.2003 (fila 11 dosar nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița) solicită reprezentanților pârâtei " COM" Reșița de "a analiza în cadrul consiliului de administrație al societății dumneavoastră posibilitatea de a renunța la contractul de leasing nr.981/1998 privind activul - birouri - 3-4, cu recuperarea lucrărilor de reparații-investiții făcute de "" Reșița" (fila 11 dosar nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița).
Ca urmare a acestei adrese, între reprezentantul reclamantei "" Reșița și reprezentanta pârâtei " COM" Reșița se încheie, la data de 24.11.2003, înscrisul denumit "tranzacție" (fila 13 dosar nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița), autentificat de notarul public prin încheierea de autentificare nr.5645/24.11.2003.
În articolul 1 al acestei tranzacții părțile convin că "" Reșița renunță la contractul de leasing imobiliar nr.981 încheiat la 05.08.1998 - privind obiectivul - - 3-4 Reșița - renunțare ce se va face în favoarea " COM" Reșița - locator al contractului iar în articolul 2 se arată că " COM" Reșița va achita prin virament în contul - deschis la Bank Reșița suma de 250 milioane lei ROL, plus TVA, reprezentând c/v reparații executate la obiectivul menționat, lucrări acceptate de partea a II-a în stadiul fizic aflat la data semnării prezentei tranzacții.
La data de 23.12.2003 aceleași părți încheie înscrisul denumit " adițional la tranzacția încheiată la 24.11.2003 în fața notarului public " (fila 12 dosar nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița), în care părțile recunosc din nou că art.1 al tranzacției din 24.11.2003, "rămâne neschimbat", adică se recunoaște încă o dată renunțarea reprezentanților "" Reșița la contractul de leasing imobiliar nr.981/05.08.1998, după care, în art.6 al actului adițional se arată că "predarea obiectivului tranzacției, respectiv a imobilelor ce fac obiectul contractului de leasing imobiliar menționat la art.1 din tranzacție, se va face la data de 03.02.2004".
Cu privire la aceste două înscrisuri - tranzacția din 24.11.2003, autentificată de Biroul Notarului Public prin încheierea de autentificare nr.5645/24.11.2003, și actul adițional din 23.12.2003 la tranzacția susmenționată - reclamanta "" Reșița și intervenienta în interes propriu Reșița au solicitat anularea acestora, cu motivarea că administratorul "" Reșița nu mai putea încheia după data de 13.06.2001 nici un act producător de efecte juridice în afara celor stabilite clar de lege întrucât de la data de 13.06.2001 "" Reșița nu mai exista din punct de vedere legal - durata de existență fiind expirată - iar prin efectul legii (art.222 lit.a din Legea nr.31/1990), societatea a fost dizolvată de drept.
De asemenea, reclamanta și intervenienta în nume propriu au mai arătat că la încheierea tranzacției de renunțare la activ administratorul pârâtei "" Reșița nu a știut acest aspect legal, spre deosebire de pârâta " COM" Reșița care la data semnării actelor la notariat (decembrie 2003) avea cunoștință de faptul că "" Reșița, nu mai funcționează legal din 2 documente:
a) certificatul constatator solicitat de pârâta " COM" Reșița de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S cu privire la situația "" Reșița (filele 14-15 dosar);
b) concluziile scrise depuse de pârâta " COM" Reșița în dosarul nr.2802/2002 - în cadrul unui alt litigiu între părți - cu un an mai devreme, în care pârâta " COM" Reșița afirma la pct.3 că: "durata societății pârâtei "" Reșița este de 10 ani1991-2001".
Cu privire la aceste susțineri instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art.227 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990, modificată, societatea comercială se dizolvă prin trecerea timpului stabilit pentru durata societății.
Legiuitorul a reglementat acest proces de încetare a existenței societății comerciale în două faze distincte ale unui proces complex: dizolvarea și lichidarea societății. Dizolvarea și lichidarea societății comerciale reprezintă, așadar, etape procedurale distincte ale încetării existenței societății comerciale, dizolvarea fiind faza incipientă a încetării existenței acesteia.
Potrivit art.233 alin.4 din legea nr.31/1990, modificată, societatea dizolvată își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea ei; aceasta înseamnă că din momentul dizolvării ei - respectiv din momentul expirării duratei societății - capacitatea juridică a societății se restrânge la actele și operațiunile necesare lichidării, ceea ce înseamnă că personalitatea juridică a societății dizolvate subzistă numai până la încheierea lichidării și numai pentru operațiunile lichidării.
Momentul lichidării societății comerciale este acela al radierii societății din registrul comerțului ceea ce înseamnă că, până la această dată, bunurile sunt și rămân în patrimoniul societății, aceasta având încă personalitate juridică.
Așa cum rezultă din istoricul societății reclamante "" Reșița furnizat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, (filele 52-54 dosar), aceasta a fost înființată la data de 13.06.1991, fiind înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J- pentru o durată de funcționare de 10 ani.
Conform art.227 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990, republicată, reclamanta "" Reșița s-a dizolvat de drept la data de 14.06.2001, prin împlinirea termenului de 10 ani pentru care a fost constituită, dar și-a păstrat personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării până la terminarea acesteia - art.233 alin.4 din Legea nr.31/1990, republicată.
Momentul lichidării "" Reșița este data de 03.07.2006, când, prin încheierea nr.22541 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului C-S, s-a dispus radierea din oficiu a societății reclamante (fila 54 dosar) ceea ce înseamnă că între data de 14.06.2001 (data dizolvării de drept) și data de 03.07.2006 (data radierii) bunurile "" Reșița au rămas în patrimoniul acesteia.
Conform art.233 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicată, din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operațiuni. În caz contrar, aceștia sunt personal și solidari răspunzători pentru acțiunile întreprinse.
În consecință, persoanele care asigură conducerea societății comerciale - administratorii, directorii sau membrii directoratului potrivit formei societății și sistemului de administrare adoptat - se vor rezuma la gestionarea patrimoniului societății și la finalizarea operațiunilor în curs la data dizolvării.
Pornind de la aceste dispoziții legale, instanța a constatat că administratorul reclamantei "" Reșița, domnul, a procedat la finalizarea contractului de leasing imobiliar nr.981/1998, - operațiune în curs la data dizolvării, - în primul rând prin neexprimarea dreptului de opțiune cu privire la cumpărarea activului denumit "sediu social - birouri, situat în Reșița, str.-, nr.3-4"- ce a făcut obiectul contractului de leasing, și în al doilea rând, prin încheierea "tranzacției" autentificată de Notarul Public prin încheierea de autentificare nr.5645/24.11.2003 și a "actului adițional" la tranzacția susmenționată, între momentul dizolvării de drept și acela al lichidării reclamantei "" Reșița, când bunurile acesteia se aflau încă în patrimoniul său.
De altfel, și dacă reclamanta "" Reșița nu ar fi încheiat "tranzacția" autentificată de notarul public prin încheierea de autentificare nr.5645/24.11.2003 și "actul adițional" la tranzacția respectivă, contractul de leasing imobiliar nr.981/1998 a expirat de drept în data de 31.08.2003, prin împlinirea termenului prevăzut în contract, fără ca reclamanta "" Reșița să-și exprime dreptul de opțiune prin notificare scrisă, cu cel puțin 30 de zile înainte de data expirării, asupra achiziționării bunului.
În această situație, prin încheierea "tranzacției" și a "actului adițional", reclamanta "" Reșița a obținut contravaloarea reparațiilor executate la obiectivul - - -, nr.3-4 în cuantum de 297.500.000 lei ROL (la nivelul anului 2003), achitată cu fila CEC seria nr.327-- (fila 12 dosar nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița), astfel că, prin încheierea acestor înscrisuri reclamanta "" Reșița a încheiat din nou operațiuni permise de lege, respectiv de gestionare a patrimoniului și de finalizare a operațiunilor în curs la data dizolvării.
Din aceste motive, anularea înscrisului denumit "tranzacție", autentificat prin încheierea de autentificare nr.5645/24.11.2003 a Biroului Notarului Public și a "actului adițional" la tranzacția din 24.11.2003 încheiat la 23.12.2003 pentru argumentul că reclamanta "" Reșița s-ar fi dizolvat de drept în anul 2001, nu este admisibilă.
Reclamantul a solicitat anularea "tranzacției" din 24.11.2003 și datorită lipsei obiectului acestuia, arătând că nu se putea renunța la un contract (în decembrie 2003) care își încetase existența încă din august 2003.
Dispozițiile art.948 pct.3 cod civil prevăd că o condiție esențială pentru validitatea unei convenții este și înscrierea în cuprinsul acesteia a unui obiect determinat.
Înscrisul denumit "tranzacție", autentificat prin încheierea de autentificare nr.5645/24.11.2003 a Biroului Notarului Public, cuprinde în mod explicit, în art.1, care este obiectul acestuia, precis determinat, și anume: contractul de leasing nr.981/1998 și plata sumei de 297.500.000 lei ROL, reprezentând contravaloarea reparațiilor executate la obiectivul - - -, nr.3-4, astfel că, în condițiile în care actul respectiv întrunește condițiile de validitate impuse de disp.art.948 pct.3 Cod civil, susținerile reclamantului cu privire la lipsa obiectului "tranzacției" sunt neîntemeiate.
Reclamantul a invocat, pentru anularea "tranzacției" și a "actului adițional", și motivul că la data încheierii lor ar fi fost lipsit de discernământ, ca urmare a suferinței psihice cauzate de nesiguranța cu privire la reușita operației pe care a suportat-o în data de 02.02.2004 la Clinica de T (filele 59-63 dosar).
Ca urmare a acestei susțineri și având în vedere disp.art.948 pct.2 Cod civil - una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este și consimțământul valabil al părții ce se obligă - instanța, din oficiu, prin încheierea din 18.03.2008, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, pentru a se determina dacă în raport de afecțiunile descrise în actele medicale, reclamantul a avut sau nu discernământ în momentul semnării tranzacției, autentificată sub nr.5645/24.11.2003 în fața notarului public, modificată prin actul adițional nr.6153/23.12.2003, încheiat în fața aceluiași notar.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A-110 din 07.05.2008/28.07.2008, efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S (fila 87 dosar), comisia medico-legală psihiatrică nu și-a putut exprima opinia în privința discernământului reclamantului din anul 2003, dar a arătat că în prezent acesta nu prezintă tulburări psihopatologice.
Întrucât raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nu a fost contestat de nici una dintre părți, instanța constată că solicitarea reclamantului pentru anularea tranzacției din 24.11.2003 și a actului adițional la această tranzacție, încheiat la 23.12.2003, pentru motivul lipsei de discernământ al reclamantului la data semnării acestor înscrisuri, este neîntemeiată.
Cu privire la cererea reclamantei "", prin administrator, privind constarea raportului juridic real creat între "" și " COM" Reșița, cu privire la activul " - 3- 4" ca urmare a Hotărârii AGA din 06.11.1997 ( fila 22 dosar nr. 5700/ 2004 al Judecătoriei Reșița), instanța constată că între cele două părți, prin această hotărâre, nu s-a creat nici un raport juridic întrucât prin adunarea a Com. din 06.11. 1997 s-a hotărât doar vânzarea activului " birouri", situat în Reșița, str. - nr. 3-4 către terțele persoane interesate.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta "" Reșița instanța constată, că este nefondată, întrucât așa cum bine a arătat intervenienta în conținutul cererii de intervenție (filele 29-32 dosar nr.2417/C/2005 al Tribunalului C-S) potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr.1078/06.08.2003, publicat în Of.nr.586/18.08.2003, "administratorul societății dizolvate poate efectua acte juridice și fapte privind societatea numai în scopul lichidării pasivului și activului".
Întrucât administratorul "" Reșița a lăsat să expire contractul de leasing imobiliar nr.981/1998 fără a-și exprima dreptul de opțiune cu privire la cumpărarea activului, așa cum îi dădeau dreptul dispozițiile art.4 lit.i și cele ale art.3 lit.c din cuprinsul contractului nr.981/05.08.1998, singurele opțiuni legale pe care le mai avea pentru întregirea activului "" Reșița erau cele privind recuperarea sumelor investite în obiectivul - -, nr.3-4 - cu titlu de reparații.
În această situație, prin obținerea sumei de 297.500.000 lei ROL, reprezentând contravaloare reparații, activul "" Reșița a fost întregit, în vederea lichidării acestuia, motiv pentru care, având în vedere și argumentele anterioare, instanța a apreciat cererea de intervenție în interes propriu formulată de "" Reșița ca fiind neîntemeiată.
Întrucât la data de 04.11.2004 (fila 22 dosar nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița) s-a depus de către reclamanta "", prin administrator, o precizare la acțiune în care, arată că renunță la capătul de cerere inițial privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, instanța, în baza art.246 alin.1 Cod procedură civilă, a luat act de această cerere de renunțare la judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta COM. prin întâmpinarea depusă în dosarul nr.5700/2004 al Judecătoriei Reșița, aceasta, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, a fost respinsă de instanță întrucât actele a căror anulare se solicită au fost semnate chiar de domnul, în calitate de administrator al, astfel că acesta, ca semnatar al înscrisurilor respective, are și calitate procesuală activă de a cere anularea actelor pe care le-a semnat.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul solicitând anularea în tot a hotărârii, admiterea acțiunii principale și anularea actelor contestate, restituirea prestațiilor efectuate de părți și transferul de proprietate la - SRL a activului în litigiu.
Apelantul și-a motivat în fapt și în drept calea de atac și a invocat disp.art. 282 - 298.proc.civ. condiții în care a timbrat cu suma de 6 lei conform chitanței de la fila 24 dosar, după care instanța prin încheierea de ședință din 7 mai 2009 i-a pus în vedere să depună dovada achitării unei diferențe de taxă de timbru de 824,6 Ron taxă judiciară de timbru și 0,3 Ron timbru judiciar.
Prin cererea de la fila 29 dosar, apelantul a solicitat reexaminarea modului de calcul a taxei de timbru însă prin încheierea de ședință din 05.10.2009 s-a respins ca tardivă cererea de reexaminare după care instanța i-a pus în vedere apelantului la mai multe ședințe de judecată să achite taxele de timbru stabilite, însă partea nu s-a conformat obligației stabilite de instanță.
Având în vedere că potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 147/1997 republicată, privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea cererii, sancțiune prevăzută și de art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și întrucât apelantul nu a depus la termenul stabilit dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit, urmează a se dispune anularea apelului ca insuficient timbrat.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel intervenienta - SRL Reșița, care a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de anulare a actelor și a se dispune restituirea către - SRL a sumei primite de la - Com SA și transferul dreptului de proprietate asupra activului în discuție în favoarea pârâtei.
În motivele căii de atac intervenienta reiterează și expune pe larg starea de fapt și derularea raporturilor juridice dintre părți precum și a litigiilor intervenite între acestea, considerând că regimul juridic aplicabil contractului de leasing din speță este cel reglementat de art. 27 din OG 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale și nu cel reglementat de OG nr. 51/1997 iar sub acest aspect instanța a făcut o aplicare greșită a legii, fapt ce a dus la o interpretare eronată a litigiului.
De asemenea, apreciază că instanța a considerat cu totul greșit că administratorul la lăsat să expire contractul de leasing imobiliar fără să-și exprime dreptul de opțiune cu privire la cumpărarea activului deși există adresa din 15.09.1997 și cea din 20.11.1997 din care reiese contrariul.
Un alt argument legal folosit de apelantă se referă la condiția de funcționare a societăților de leasing, respectiv să aibă în obiectul de activitate astfel de operațiuni, ori societatea - Com SA nu îndeplinește această condiție și în concluzie motivarea instanței pe baza OG. 51/1997 este netemeinică și nelegală.
Un alt motiv invocat de apelantă se referă la interpretarea greșită de către instanță a Legii nr. 31/1990 și încadrarea activității de renunțare la un activ în operațiunile destinate lichidării în condițiile în care societatea era dizolvată.
Pe de altă parte, consideră că la data de 31.08.2003 contractul și-a încetat existența prin expirarea duratei pentru care a fost încheiat și prin achitarea ultimei rate, astfel că renunțarea la un contract la 4 luni de la expirarea sa este nelegală deoarece lipsește obiectul cauzei - nu se mai află în ființă, contrar prevederilor art. 948.civ.
Ultimul argument folosit de apelantă este încălcarea principiului bunei credințe de către pârâta - Com SA la încheierea actelor a căror anulare se solicită, întrucât se știa de dizolvarea de drept a societății reclamante iar convenția urmărea un scop ilicit și imoral, și anume reintrarea în posesie a unui activ achitat pentru o despăgubire mult sub valoarea activului, folosindu-se și de situația gravă de sănătate a administratorului societății reclamante.
Intimata pârâtă - Com SA a depus întâmpinarea de la 36 dosar, prin care a solicitat respingerea ambelor apeluri ca nefondate, apreciind asupra recalificării căii de atac într-un litigiu evaluabil în bani și invocând excepțiile de inadmisibilitate și prematuritate a ambelor cereri ca urmare a neîndeplinirii procedurii din art. 720 ind.1 proc.civ.
Examinând această cale de atac a intervenientei în interes propriu, Curtea apreciază apelul ca nefundat pentru următoarele considerente:
Litigiul dedus judecății s-a purtat asupra unei acțiuni a reclamanților - SRL Reșița și, în contradictoriu cu pârâta - Com SA în cadrul căruia a formulat cerere de intervenție în interes propriu - SRL Reșița, solicitând constatarea nulității unei tranzacții și a unui act adițional încheiat între părțile reclamante și pârâtă cu privire la un imobil, acte juridice față de care intervenienta este un terț.
Aceasta își justifică interesul procesual doar prin faptul că este unul din asociații societății reclamante și, concluzionând în cererea sa, apreciază că se impune anularea actelor pentru lipsa de capacitate de folosință, lipsa de capacitate de dispoziție asupra activului și nevalabilitatea obiectului actelor juridice ori fraudarea legii.
Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că aspectele cu privire la încheierea actelor de către persoane lipsite de capacitate sau care au acționat fără a respecta prevederile legale privitoare la suplinirea sau întregirea capacității lor, cu privire la încălcarea de către actul încheiat a unei prohibiții legale de a contracta, intervin ca motive ce pot fi invocate pentru nulitatea relativă a unui act juridic și în acest caz nulitatea nu poate fi invocată decât de partea care a încheiat actul ori de persoana ocrotită prin dispoziția legală încălcată la încheierea lui, categorii în care intervenienta în interes propriu nu se încadrează.
În ce privește motivul de nulitate privind lipsa capacității de folosință a societății - SRL invocat de intervenientă, acesta este nefondat întrucât societatea, deși se afla ulterior momentului dizolvării, ea nu a fost radiată și avea capacitate de folosință pe perioada finalizării operațiunilor desfășurate pe parcursul lichidării acesteia care s-a realizat la data de 03.07.2006, dată a radierii sale de la registrul comerțului.
În speță, nu este dovedită fraudarea legii ori lipsa de obiect a actelor a căror anulare se solicită de către intervenientă, iar în ce privește motivele din calea de atac, acestea privesc de asemenea aspecte ce vizează calificarea juridică a unui contract în care apelanta nu a fost parte, acestea neîncadrându-se însă în cazurile în care intervine nulitatea absolută a actelor și ca o consecință, ele nu pot fi invocate decât de către părțile din contract.
Faptul că la data încheierii "Convenției" societatea reclamantă se afla în fază de lichidare în urma dizolvării de drept și că această stare de fapt era cunoscută de către partea cocontractantă, respectiv - Com SA, nu duce la concluzia că actul este încheiat pentru un scop ilicit și moral, astfel cum susține apelanta în motivele căii sale de atac.
Pe cale de consecință, față de motivația expusă mai sus, și văzând în drept dispozițiile art. 295 și urm. proc.civ. Curtea apreciază că în raport de soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la cererea de intervenție cu care instanța de control judiciar a rămas sesizată în calea de atac, această hotărâre atacată este legală și temeinică și pe cale de consecință se va respinge ca nefondat apelul intervenientei.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței comerciale nr. 1581/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Respinge apelul declarat de intervenienta - SRL Reșița împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
RED. //16.02.2010
TEHNORED. /16.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
PREȘEDINTE:
Se comunică 4 ex.: -
- - SRL
- - SRL
- - Com SA
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
