Anulare hotarare aga Spete. Decizia 420/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 420

Ședința publică de la 02 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cipriana Poiană

JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu

JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu

Grefier - -

La ordine fiind pronunțarea în recursurile declarate de pîrîții V, și împotriva încheierii din camera de consiliu din 20 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 26 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;

- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amînat pronunțarea pentru azi, 02 februarie 2009, cînd

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față;

Prin încheierea din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosar nr- s-a dispus:

Respinge excepția de inadmisibilitate a cererii și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a SC SRL

Admite cererea formulată de creditoarea SC GRUP SRL cu sediul în V,-, jud. V, în contradictoriu cu SC SRL cu sediul în V, str. -,. 5,. A,. 1, jud. V, SC SRL cu sediul în V,-, -.4, parter, jud. V, SC SRL cu sediul în V, str. -,. 228,. D,.5, jud. V, domiciliat în V,-, jud.

Dispune instituirea popririi asiguratorii asupra sumelor de bani pe care SRL alături de SRL V, SC SRL și le au de încasat de la SC SA V, societate în faliment, până la concurența sumei de 413.554 lei sau asupra sumelor încasate de la SC SA V de către cesionari.

Obligă creditoarea să plătească o cauțiune de 1000 lei în termen de 48 de ore de la comunicarea încheierii.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:

Excepțiile invocate de debitoare și cedenți sunt nefondate.

La data formulării cererii debitoarea SC SRL V era înscrisă în tabelul creditorilor de la SC SA V astfel că are și calitate procesuală pasivă.

Cererea de poprire nu este inadmisibilă întrucât s-a formulat6 în cauza ce face obiectul dosarului nr- prin care s-a solicitat și repunerea părților în situația anterioară prin întoarcerea executării prestațiilor, creditoarea dovedind și interesul în promovarea cererii.

Pe fondul cauzei instanța reține următoarele:

Creditoarea SC Grup SRL Vai nvestit instanța cu o cererea prin care a solicitat instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani pe care debitoarea SC SRL V alături de cesionarii SC SRL V, SC SRL V și le au de primit de la SC SA V, societate în faliment.

La termenul de judecată din 20 oct.2008 creditoarea a precizat că SC SA Vap lătit către cesionari toate sumele pe care le-a urmărit, solicitând să se dispună înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor încasate de cesionari de la SC SA

Potrivit disp. art. 591 al.1 Cod pr.civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune.

Obiectul dosarului nr- îl constituie constatarea nulității absolute a trei contracte de cesiune și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor, astfel că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 591 al.1 Cod pr.civilă.

Măsura asiguratorie solicitată este întemeiată, creditoarea justificând interesul în formularea cererii dat fiind atât obiectul cererii, cât și existența unui titlu executoriu pe care nu îl poate valorifica.

În consecință, instanța va admite cererea privind instituirea popririi asigurătorii având în vedere atât cererea inițială, cât și cererea depusă la termenul de judecată din 20 oct.2008 întrucât la dosarul cauzei nu sunt dovezi din care să rezulte suma cu care debitoarea SC SRL V este înscrisă la masa credală în dosarul de faliment al SC SA

Potrivit art.908 Cod comercial, sechestrul sau poprirea nu se va putea înființa decât numai cu darea de cauțiune.

Cum societatea creditoare nu a depus cauțiunea prevăzută de Codul comercial, în temeiul disp.art.592 al.2 Cod pr.civilă, coroborate cu dispozițiile art. 23 al. 2 Cod pr.civilă, va fixa cauțiunea și termenul de plată a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri (încheieri) au declarat recurs atât L V, cât și - împreună cu, considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului său - au susținut că încheierea pronunțată este nelegală prin faptul că instanța a dispus înființarea propriii asiguratorii asupra sumelor de bani pe care subscrisa le-ar avea de încasat de la alături de cesionarii săi, or, la termenul din 20.10.2008, reclamanta solicita înființarea popririi doar asupra sumelor încasate de la de către cesionarii -, - și.

Se precizează că se solicită înființarea poprii asiguratorii doar asupra sumelor încasate de cesionari de la debitorul cedat și nu și asupra sumelor încasate de subscrisă de la și susține că în aceste condiții înființarea popririi asiguratorii asupra sumelor pe care subscrisa le are de încasat de la în condițiile în care o asemenea cerere nu a mai fost menținută prin cererea modificatoare depusă la 20 octombrie 2008, echivalează cu acordarea a mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6, teza 1 Cod procedură civilă).

Aceasta nu este însă singura eroare a instanței de fond; deși a adus la cunoștință faptul, dovedindu-i și prin înscrisuri, ca a efectuat la data de 9 noiembrie 2008 plata creanței pe care i- datora, nemaiavând, deci, nici o obligație față de recurentă instituie totuși poprirea asiguratorie asupra sumelor pe care le au de încasat de la

Având în vedere că această măsură se înființează asupra sumelor datorate debitorului de către oat reia persoana sau pe care i le va datora în viitor, iar a efectuat plata către recurentă, cererea de înființare a popririi asiguratorie, în ipoteza menținerii cadrului procesual inițial, ar fi trebuit respinsă ca lipsită de obiect ( art. 597.pr.civ.).

În mod greșit a respins instanța și excepția lipsei calității procesuale a -; recurenta a motivat că cedând creanța pe care a avut-o asupra, în această cerere de înființare poprire asiguratorie nu are calitate procesuală.

Nici mijlocul de apărare cu privire la inadmisibilitatea cererii nu a fost primit, deși a arătat că reclamanta având un titlu executoriu, o asemenea cerere este inadmisibilă (art. 597 raportat la art.591 pr.civ.).

Mai subliniază și ideea că recurenta a efectuat formalitățile cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunilor de creanță, astfel încât, aceasta produce efecte și față de reclamantă in calitate de creditoare a SC. -

Din perspectiva criticilor formulate, recurenta consideră că în mod greșit instanța de fond înlăturat toate apărările formulate de - instituind poprirea asiguratorie asupra unor sume pe care societatea le-a încasat, nemaiavând nici o datorie față de recurentă.

În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 teza I Cod procedură civilă și art. 9 Cod procedură civilă.

Față de aceste motive se solicită admiterea recursului.

În motivarea recursului - și susțin că primul motiv de recurs îl reprezintă faptul că plata cauțiunii s-a făcut ulterior dispunerii măsurii popririi asiguratorii. Se precizează că natura litigiului fiind una comercială, devin aplicabile prevederile art. 908 Cod comercial conform cărora sechestrul sau poprirea nu se pot înființa decât cu dare de cauțiune, în sensul plății anticipate a cauțiunii și nu ulterior încuviințării cererii.

Aceste dispoziții derogă de la dreptul comun care permite înființarea sechestrului cu posibilitatea plății ulterioare a cauțiunii.

Pe de altă parte cuantumul cauțiunii fixate este unul derizoriu în raport cu suma care se urmărește a fi recuperată (1000 lei raportat la 431.000 lei).

Art. 723 ind. l al. 2 Cod pr.civilă completează art. 908 Cod comercial și stabilește că atunci când legea nu prevede cuantumul cauțiunii, acesta nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii. Așadar, chiar dacă instanța nu s-a raportat la maximul de 20% trebuia totuși să stabilească o cauțiune într-un cuantum rezonabil raportat la valoarea sumelor în discuție și nu derizoriu, așa cum a făcut-

Nelegalitatea soluției este dată și de ignorarea condițiilor de admisibilitate a cererii de poprire asigurătorii.

Finalitatea unei astfel de măsuri constă în indisponibilizarea sumelor de bani pe care terțul le datorează debitorului creditoarei, până la obținerea de către aceasta a unui titlu executoriu. Așadar, lipsa titlului executoriu pentru creditoare, reprezintă principala condiție de admisibilitate a popririi asigurătorii. Or, reclamanta creditoare are un titlu executoriu, respectiv Sentința civilă nr. 724 din 30 iunie 2008 pe care 1-a și pus în executare.

Arată reclamanta că "s-a adresat executorului judecătoresc pentru executarea silită a debitorului său ( ) însă demersul său a rămas tară rezultat deoarece debitorul nu are disponibil în conturi".

Existența unui titlu executoriu exclude de plano măsurile asigurătorii pentru că deținătorul titlului are la îndemână instituția executării silite cu toată paleta de mijloace pe care aceasta le pune la dispoziție. De observat că reclamanta-creditoare nu a uzat până acum decât de executarea silită prin poprire.

Cele două etape: executarea silită care presupune existența unui titlu executoriu și conservarea bunurilor debitorului până la obținerea unui titlu executoriu nu pot coexista.

In mod greșit instanța a considerat că măsura asiguratorie solicitată de reclamantă este întemeiată și aceasta justifică interesul dat fiind obiectul cererii, cât și existența unui titlu executoriu pe care nu-1 poate valorifica.

Faptul că reclamanta nu și-a putut valorifica până la acest moment titlul executoriu în condițiile în care nu a uzat de toate formele de executare, nu este un motiv legal pentru a fi dispusă o măsură asiguratorie.

Măsura instituirii măsurii asigurătorii este și netemeinică prin prisma următoarelor aspecte:

Pârâta - în calitate de cesionar a plătit un preț pentru creanța cesionată, preț care coincide cu valoarea nominală a acesteia. În condițiile în care s-ar desființa contractul de cesiune încheiat cu, repunerea părților în situația anterioară ar crea obligații nu numai în sarcina - de restituire a valorii nominale a creanței dar și în sarcina -, de restituire a prețului pe care 1-a încasat pentru creanța cedată.

Or, în condițiile în care instanța dispune înființarea popririi atât asupra sumelor pe care le-ar avea de încasat cedentul de la debitorul - cedat, cât și asupra sumelor care reprezintă creanțe cedate, măsura apare ca fiind excesivă, instanța având în vedere exclusiv interesele reclamantei, în calitate de creditor chirografar și nu și pe cele ale cesionarilor care au aceeași calitate.

Reclamanta se află în posesia unui titlu executoriu pe care 1- a pus în executare prin poprire iar o eventuală desființare a contractelor de cesiune nu i-ar procura un nou titlu executoriu pentru a fi admisibilă instituirea popririi asigurătorii ci i-ar asigura doar reîntoarcerea sumelor de bani în patrimonial debitoarei sale, asupra căruia are doar un drept de gaj general, egal cu cel al celorlalți creditori printre care și -, și -.

Un alt motiv de nelegalitate se referă la aplicarea greșit a dispozițiilor art. 907 al. 2 Cod comercial, coroborate cu art.597 Cod pr. civilă.

Astfel, pentru a se putea institui poprirea asiguratorie, este necesar să existe un terț debitor al debitorului creditoarei. Acest terț, trebuie să datoreze bani debitorului la momentul înființării popririi sau în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente la momentul înființării popririi.

Un alt motiv de nelegalitate se referă la faptul că instanța nu a precizat până la concurența cărei sume urmează a se înființa poprirea, raportat la fiecare dintre cei trei creditori-cesionari în parte.

faptul că suma totală încasată de cei trei creditori de la SA este de peste 1.100.000 lei, fiecare încasând sume diferite în timp ce creanța reclamantei este de aproximativ 431.000 lei. Este ilegal a se înființa poprirea peste cuantumul debitului datorat de debitor.

De asemenea, instanța nu a verificat dacă ârâții p. în calitate de creditori-cesionari mai suntem în posesia sumelor încasate de la pentru a putea fi poprite, întrucât s-a dispus poprirea strict pe aceste sume și nu pe orice sumă, pe care pârâții o vor încasa de la alte persoane.

Soluția instanței este greșită și dintr-un alt punct de vedere. Atât timp cât efectuase plățile către pârâții creditorii cesionari, la data înființării popririi nu se mai putea institui poprirea asiguratorie asupra sumelor pe care cedentul și cesionarii le aveau de încasat.

În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului.

Legal citată, intimata Grup Vad epus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând motivele de recurs ale recurenților în contextul probelor administrate și al dispozițiilor legale, ce reglementează motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și cele ce reglementează poprirea asiguratorie prin art. 591 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În motivarea acestei soluții, instanța de recurs reținut că în primul rând reclamantul - intimat Grup Vad epus cauțiunea stabilită de instanță în condiții legale, aceasta fiind prima condiție pentru discutarea cererii de poprire asiguratorie formulată astfel că acest motiv de recurs apare ca neîntemeiat.

În ce privește întrunirea condițiilor prevăzute de art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, care menționează dreptul creditorului care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, că poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune în justiție.

Astfel, obiectul dosarului nr- îl formează constatarea nulității absolute a trei contracte de cesiune și repunerea părților în situație anterioară prin restituirea prestațiilor. Din această situație de fapt rezultă că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă pentru a se putea dispune poprirea asiguratorie prin faptul că titlul executor determinat urmează a fi obținut prin soluționarea dosarului nr-, care este în curs de judecată, în mod greșit considerându-se titlu executor existent din sentința civilă nr. 724/30 iunie 2008, ce ar face inadmisibilă cererea de poprire asiguratorie. Abia prin soluționarea dosarului nr- se vor stabili exact valorile pentru care se va solicita executarea silită, justificând-se raționamentul juridic prin care s-a admis poprirea asiguratorie de către prima instanță.

Astfel, soluția pronunțată de prima instanță prin încheierea recurată apare ca fiind legală și temeinică urmând a se respinge ambele recursuri și menținută încheierea primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de V și de către - și de împotriva încheierii din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red.

Tehnored.

02 ex.

21.02.2009

Tribunalul Vaslui

Jud.

Președinte:Cipriana Poiană
Judecători:Cipriana Poiană, Traian Șfabu, Camelia Gheorghiu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Anulare hotarare aga Spete. Decizia 420/2009. Curtea de Apel Iasi