Anulare hotarare aga Spete. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1355/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 455
Ședința publică de la 05 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS împotriva sentinței comerciale nr.3470/02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 12 și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 13.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 23 octombrie 2009, apelanta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.
Apelanta reclamantă, prin apărător, comunică intimatei pârâte înscrisurile anexate întâmpinării.
Intimata pârâtă, prin apărător, arată că are cunoștință de înscrisurile depuse de apelanta reclamantă și depune la dosar practică judiciară în spețe similare cu cea de față.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă, prin apărător, arată că instanța de fond a omis faptul că cele 29 spații comerciale sunt situate la parterul unor blocuri, la fiecare dintre acestea fiind aferentă câte o cotă indiviză de teren, pentru care nu s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate. În această situație, se impunea precizarea necesară, că prin vânzarea celor 29 spații comerciale se transmite dreptul de proprietate numai asupra părții corespunzătoare din clădirile respective precum și dreptul de folosință asupra cotei indivize de teren, care rămâne în continuare în proprietatea statului. Așa cum se precizează și în motivele de apel, spațiile comerciale trebuiau raportate la dispozițiile art.2 lit.i din Legea nr.114/1996, termenul condominiu include, în primul rând, terenul pe care este edificată una sau mai multe construcții. Hotărârea primei instanțe este nelegală iar buna credință nu are relevanță în condițiile dovedirii încălcării unei dispoziții imperative. Cu privire la decizia de scoatere la vânzare a terenului din, intimata a recunoscut că a efectuat reevaluarea și includerea în rezerve a diferenței valorii actualizate a terenului. Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate, și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata pârâtă, prin apărător, arată că acționarii au hotărât scoaterea la vânzare a unui teren și a 24 spații comerciale. Apelanta a formulat critici iar prin motivele de apel a venit cu critici noi. În ce privesc dispozițiile art.2 Titlul X din Legea nr.247/2005, art.272 din Legea nr.31/1990 și legea contabilității, acestea nu au fost invocate în fața primei instanțe iar potrivit dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă nu pot fi invocate în fața instanței de apel. Se contestă hotărârea AGEA dar nu se transferă dreptul de proprietate și nu se constituie vreun drept real în favoarea vreunei persoane. Societatea intimată a hotărât să scoată la vânzare 29 spații comerciale, construcție și nu teren. Nu dețin drept real asupra cotei indivize de sub spațiul comercial. În ce privește reaua credință, aceasta trebuie dovedită de apelantă. Referitor la dispozițiile art.272 din Legea nr.31/1990 și dispozițiile invocate din legea contabilității, prima instanță nu a fost învestită să analizeze aceste dispoziții și nici în apel nu se pot analiza. Față de aceste aspecte, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apelanta reclamantă, prin apărător, în replică, arată că numai schimbarea cauzei unei cereri ar duce la inadmisibilitate. Cauza este aceeași, adoptarea AGEA lovită de nulitate. Textele invocate de apelantă nu au fost reluate în pledoarie iar legea contabilității a fost invocată doar ca aspect de prevenție.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 3470/02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu pârâta SC SA, ca neîntemeiată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin hotărârea AGEA atacată a fost aprobată scoaterea la vânzare a unui număr de 29 de spații comerciale identificate ca locație și suprafață.
Tribunalul a înlăturat susținerile reclamantei conform cărora, în lipsa unor precizări în sensul că este vorba numai de construcții nu și de terenuri, societatea-pârâtă a intenționat să înstrăineze și terenurile, cu eludarea dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, față de înțelesul notoriu al noțiunii de spațiu comercial, respectiv spațiu închis în care se desfășoară activități comerciale și faptul că în argumentarea acestei susțineri recIamanta pleacă de Ia prezumția de rea-credință a societății pârâte pe care însă nu o și dovedește și care este întemeiată doar pe alte prezumții simple, respectiv că într-o hotărâre ulterioară celei atacate, pârâta menționează separat terenul și construcțiile de pe acesta, respectiv că în hotărârea atacată a menționat terenul din localitatea iar nu spațiul comercial doar pentru că avea certificat de atestare a dreptului de proprietate și nu era "necesară disimularea scoaterii Ia vânzare" a acestuia (filele 39-40, 125). Contrar opiniei exprimate de recIamantă instanța apreciază că argumentul acesteia pledează în favoarea bunei-credințe a pârâtei în sensul că atunci când aceasta a intenționat să vândă terenul și construcțiile edificate a inserat în hotărârea adoptată distincția respectivă.
Nu în ultimul rând se are în vedere că în lipsa obținerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente celor 29 de spații comerciale - împrejurare recunoscută de SC SA prin adresa nr.230/13.05.2008 comunicată reclamantei (fila 50) - înstrăinarea acestora nu era posibilă astfel că nu se impunea nici distincția invocată.
În consecință se apreciază de către instanță că nu sunt incidente dispozițiile legale menționate, nefiind posibilă majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor în lipsa certificatului de atestare a dreptului de proprietate la fel cum, pentru același motiv nici înstrăinarea acestora nu este permisă de lege.
Referitor la încălcarea prevederilor art.210 din legea nr.31/1990 tribunalul reține că în motivarea cererii reclamantul are în vedere alineatul 3 al textului legal menționat, potrivit cărora "Diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social", anularea hotărârii AGEA fiind solicitată pentru evitarea" vătămării intereselor patrimoniale ale SC SA și ale acționarului Statul Român " ca urmare a vânzării terenului fără reevaluarea acestuia (fila 126).
S-a mai reținut de prima instanță că în legătură cu terenul situat în localitatea, Județul I, se constată că se află în proprietatea pârâtei începând din anul 1994, în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.0595/04.02.1994, valoarea acestuia de780,5 milioane ROL, fiind inclusă în capitalul social al SC prin hotărârea AGA nr.5 din 21.09.1994, anterior privatizării care a avut loc în anul 2000.
Prin hotărârea Adunării Generale extraordinare a acționarilor societății pârâte nr. 1/08.05.2008, s-a stabilit că prețul minim de pornire pentru înstrăinarea terenului situat în Comuna să nu fie mai mic de 9.177.834 lei (Ron) valoare superioară celui cu care acesta a fost inclus în capitalul social.
În condițiile în care operațiunea de reevaluare a imobilelor aflate în patrimoniu conduce doar la o sporire contabilă a patrimoniului, fără ca acționarii să obțină un folos practic, deoarece rezervele sunt destinate acoperirii unor necesități de funcționare și dezvoltare ale societății nefiind distribuite acestora, tribunalul apreciază că neîndeplinirea obligațiilor privind înregistrarea în contabilitate a diferențelor favorabile rezultate din reevaluare, nu este de natură să atragă invalidarea hotărârii acționarilor de valorificare a bunurilor din patrimoniu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, motivat, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, care a criticat- pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de apel următoarele aspecte:
-cu privire la aprobarea prin hotărârea AGEA SC SA din 08.05.2008 a scoaterii la vânzare a celor 29 spații comerciale, prima instanță a înlăturat nelegal și netemeinic cauza de nulitate a acestei măsuri. Prima instanță a omis faptul că cele 29 de spații comerciale sunt situate la parterul unor blocuri, la fiecare dintre acestea fiind aferentă câte o cotă - indiviză de teren, pentru care nu s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate. Se impune astfel precizarea făcută de, susține apelanta, că prin vânzarea celor 29 de spații comerciale, se transmite dreptul de proprietate numai asupra părții corespunzătoare din clădirile respective, precum și dreptul de folosință asupra cotei indivize aferente de teren, care rămâne în continuare în proprietatea statului.
Apreciază apelanta că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile articolului 2 din titlul X al Legii nr.247/2005, articolului 322din OUG 88/1997, articolului 12 alin. 5 din Legea nr. 137/2002, articolelor 6 și 7 din HG nr. 834/1991, invocate și la fond.
Se mai invocă nelegalitatea constatării primei instanțe, potrivit căreia prin hotărârea AGEA din 08.05.2008 nu s-ar fi impus precizarea referitoare la transmiterea, prin actul vânzării, a celor două categorii de drepturi reale, respectiv a dreptului de proprietate asupra părții din clădiri, corespunzătoare celor 29 spații comerciale și a dreptului de folosință asupra cotelor indivize aferente de teren, proprietatea statului.
-S-a mai criticat că referitor la refuzul intimatei de a reevalua terenul din localitatea la prețul pieței și de a înregistra, în rezerve, diferența rezultată, fără majorarea capitalului social, prima instanță în mod nelegal a reținut drept argumente în justificarea acestui refuz, aspecte care nu înlătură cauza de nulitate a hotărârii AGEA din 08.05.2008.
practic urmărit de pentru anularea hotărârii AGEA din 08.05.2008, constă în înlăturarea posibilității vânzării imobilului respectiv de către intimată, la un preț subevaluat față de prețul pieței.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Examinând apelul declarat în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 294, articolului 295 Cod procedură civilă, ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, precum și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea precizează că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: prin decizia de scoatere la vânzare un număr de 29 de spații comerciale și a terenului situat în orașul, nu s-a produs nici o încălcare a dispozițiilor legale invocate de către apelantă.
Astfel, dispozițiile articolului 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005 stabilesc sub sancțiunea nulității absolute forma în care se încheie actele juridice de înstrăinare a terenurilor sau de transmitere a unor drepturi reale asupra unor terenuri nefiind aplicabil în speță, întrucât hotărârea AGEA din data de 08.05.2008 nu reprezintă decât un înscris care cuprinde decizia societății de a scoate la vânzare un teren și 29 spații comerciale.
Decizia de scoatere la vânzare a celor 29 spații comerciale are în vedere numai construcțiile identificate prin amplasament și suprafața, nu și cota - indiviză de teren, poziția aceasta fiind comunicată și apelantei prin adresa nr. 230/13.05.2008.
Nu se poate reține critica apelantei în sensul că intimata -pârâtă ar fi intenționat să înstrăineze și cotele indivize de teren, fiind de rea-credință, întrucât nu s-a făcut dovada acestor susțineri, reaua-credință neprezumându-se.
Astfel, nefiind vorba de înstrăinarea unor terenuri, ci doar a unor construcții, în cazul celor 29 de spații comerciale, nu sunt aplicabile dispozițiile legale privind majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate.
În ce privește dispozițiile articolului 322din OUG nr. 88/1997 acestea nu sunt incidente în cauză deoarece înainte de intrarea în vigoare a textului legal, pârâta realizase deja majorarea capitalului cu valoarea terenului menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, majorare care s-a făcut încă din anul 1994, anterior privatizării, fiind efectuată cu votul acționarului majoritar de atunci, care era statul român, prin reprezentantul său de la acea vreme, FPS.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile articolului 12 alin. 5 din Legea nr.137/2002. Legea stabilește, limitativ, două ipoteze în care există obligația de majorare a capitalului social al societății.
În speță, certificatul de atestare a fost emis în anul 1994, înainte de privatizare (ce a avut loc în 2000), fiind astfel în prima ipoteză, potrivit căreia, când deși certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului a fost emis anterior privatizării, însă, înainte de privatizare, nu a fost efectuată și majorarea de capital social cu valoarea terenului în această situație, rămâne în sarcina investitorului care prea societatea, să majoreze capitalul social cu respectiva valoare.
Cerințele acestei ipoteze nu sunt în totalitate îndeplinite, întrucât anterior privatizării, societatea majorase deja capitalul social cu valoarea terenului.
Rezultă că terenul situat în Județul I, în suprafață de 130.359 mp, așa cum corect a reținut și instanța de fond, se află în proprietatea pârâtei începând din anul 1994, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.0595/04.02.1994, valoarea acestuia (780,5 milioane ROL) fiind inclusă în capitalul social al SC prin hotărârea AGA nr.5/21.09.1994, anterior privatizării.
Sub aspectul dispozițiilor articolelor 6 și 7 din HG nr. 834/1991, Curtea reține că acestea se aplică în conformitate cu scopul pentru care au fost reglementate și așa cum erau în vigoare la data la care se urmărește analiza. La data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate al societății asupra terenului din, dispozițiile HG nr. 834/1991 au fost respectate, evaluarea fiind făcută potrivit criteriilor prevăzute la articolul 2 din HG nr. 834/1991, iar în ce privește capitalul social, la data de 21.09.1994, deși legea nu impunea majorarea acestuia cu valoarea terenului pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, acționarul majoritar de la acea vreme (FPS) a decis efectuarea majorării de capital cu valoarea terenului stabilită prin respectarea criteriilor de evaluare prevăzute de articolul 2 din HG nr. 834/1991.
Întrucât dispozițiile actuale ale HG nr. 834/1991 se aplică doar în cazul în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu a fost încă emis, ci urmează a se emite, acestea nu operează în speță pentru terenul din.
Referitor la dispozițiile articolului 7 din HG nr. 834/1991 (versiunea actuală), acestea se referă la vânzarea de active în condițiile OUG nr. 88/1997, și întrucât articolul 2 din OUG nr. 88/1997 care stabilește domeniul de aplicare, se referă la vânzarea de active a societăților cu capital majoritar de stat iar intimata pârâtă este o societate cu capital majoritar privat, rezultă că aceste dispoziții legale nu se aplică în speță.
Sub aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor articolului 210 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, invocate de către apelantă, Curtea reține că nici aceste critici nu sunt fondate, întrucât intimata pârâtă și-a îndeplinit obligația de reevaluare și de includere în rezerve a diferențelor favorabile rezultate din această operațiune, așa cum rezultă din raportul de expertiză și din nota contabilă, depuse la dosarul cauzei (fond). Societatea a procedat la sfârșitul anului 2007 la reevaluarea terenurilor situate în și B,- Având în vedere constatarea unor diferențe favorabile, acestea au fost incluse în baza unei note contabile în contul de rezerve constituit în acest scop.
făcute de apelantă la dispozițiile articolului 272 din Legea nr.31/1990 nu pot fi reținute de C, acestea vizând săvârșirea unei infracțiuni, fără legătură cu speța de față, nefiind incidente în cauză nici trimiterile la dispozițiile legii contabilității.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de către reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B la ȘI ASOCIAȚII din-,.4,.15, împotriva sentinței comerciale nr.3470/02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA cu sediul în B, sector 4,- și cu sediul ales în B la ȘI ASOCIAȚII din Bd. -, nr. 4-8, Clădirea House, - de Vest,.8, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
5 ex.
23.11.2009
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
