Anulare hotarare aga Spete. Decizia 503/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.503/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - - judecător
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1441/Sind din 17 iunie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a intimatelor pârâte Asociația de și Agroindustriala R - reprezentată în proces atât prin administrator special G cât și prin lichidator judiciar, precum și intimata chemată în garanție Agenția Domeniilor Statului.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la această instanță reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în calitate de mandatar pentru comitetul creditorilor debitoarei AGROINDUSTRIALA R - în faliment, a chemat în judecată pârâta ASOCIAȚIA DE, solicitând revocarea (anularea) contractului nr.216/10.12.2004 de vânzare-cumpărare a construcțiilor zootehnice dezafectate și a terenurilor de sub acestea, reprezentând FERMA 4, încheiat între debitor și pârât și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 10.12.2004 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.216 având ca obiect active ale debitorului (construcții și teren). Prețul vânzării a fost de 10% din valoarea contabilă a acestor active de la data atribuirii în folosință gratuită. Astfel, reclamanta invocă căci prestația pârâtului a fost prejudiciabilă pentru debitor.
Reclamanta a precizat că acest contract se încadrează în categoria actelor frauduloase încheiate de debitor în cei trei ani, anteriori deschiderii procedurii insolvenței debitorului, circumscriindu-se la prevederile art.80 al.1 lit.b și art.81 din Legea nr.85/2006.
Pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a AGENȚIEI DOMENIILOR STATULUI. Prin aceasta pârâta ASOCIAȚIA DE a solicitat în contradictoriu cu chematul în garanție să fie obligat la despăgubiri, în calitate de reprezentant al statului, la momentul încheierii contractului a cărei revocare se solicită, în cazul în care acțiunea civilă va fi admisă.
În motivare, pârâtul a menționat că a cumpărat activele care fac obiectul contractului identificat, iar convenția este un mod de dobândire a proprietății.
Pârâtul a arătat că și-a exprimat opțiunea de cumpărare, potrivit clauzelor contractuale asumate prin contractul de atribuire în folosință gratuită, cu 60 zile înaintea expirării contractului de atribuire în folosință gratuită și și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin acest contract, astfel încât și debitorul, în calitate de parte contractantă, trebuia să își îndeplinească propriile obligații.
Prin sentința civilă nr. 1441/sind/17.06.2009 Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în calitate de mandatar al comitetului creditorilor debitorului AGROINDUSTRIALA R - în faliment, în contradictoriu cu pârâții AGROINDUSTRIALA R - în faliment prin administrator special G și ASOCIAȚIA DE.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta ASOCIAȚIA DE în contradictoriu cu AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic reține următoarele considerente:
Art.80 al.1 lit.b din Legea nr.85/2006 stabilește că se poate formula acțiune, de către administratorul judiciar ori de către lichidatorul debitorului - în insolvență, pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise de către debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani, anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art.81 al.1 și 2 din Legea nr.85/2006, o astfel de acțiune se introduce în termen de 1 an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 al.1 lit.b din Legea nr.85/2006, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, iar aceasta poate fi formulată și de către comitetul creditorilor debitorului dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o promovează.
În consecință, judecătorul sindic a constatat că acțiunea poate fi promovată de către comitetul creditorilor, iar reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, a acționat în calitate de mandatar al comitetului creditorilor debitoarei AGROINUSTRIALA R - în faliment. De asemenea această acțiune a fost promovată în termenul prevăzut de lege.
Față de prevederile legale evocate, judecătorul sindic a apreciat căci contractul de vânzare cumpărare a cărei revocare se solicită prin acțiunea principală este un contract bilateral și sinalagmatic, însă acesta nu reprezintă un contract negociat, consensual, din punct de vedere al clasificării contractelor după criteriul voinței părților la încheierea acestuia, ci acesta trebuie inclus în categoria contractelor de adeziune, legale.
Astfel, potrivit prevederilor art.1 din nr.OUG168/2001 privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectata, destinate creșterii, îngrășării și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutrețuri combinate dezafectate, așa cum a fost completată și modificată de Legea nr.335/2004, construcțiile zootehnice, terenurile de sub construcții și incintele, se atribuie în folosință gratuită asociațiilor crescătorilor de animale, care formulează în scris și dovedesc capacitatea tehnică și financiară de a desfășura activități de creștere a animalelor.
Potrivit art.4 al aceluiași act normativ, atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, a terenurilor de sub construcții și a celor din incintă persoanelor îndreptățite, se face pe baza unui contract, pe o perioadă de 5 ani.
Potrivit art.7, la expirarea termenului de 5 ani, construcția zootehnică, terenul de sub aceasta și incintele, poate fi vândută persoanei îndreptățite, după efectuarea investițiilor, la un preț echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită.
În consecință, încheierea contractului de atribuire în folosință gratuită nu s-a încheiat pe baza voinței debitorului comodant de a încheia un act cu titlu gratuit în favoarea pârâtului, ci în baza unei dispozițiile legale.
În acest context, trebuie constatat că prevederile art.1 din nr.OUG168/2001 aprobată prin Legea nr.335/2004 sunt imperative, utilizându-se termenul de "se atribuie" și nu acela de "se pot atribui".
În speță, pârâtul, în calitate de beneficiar al atribuirii unor construcții zootehnice, a terenului aferent acestora și a incintei, avea dreptul, potrivit prevederilor art.7 din nr.OUG168/2001, precum și în baza unei clauze contractuale stipulate, să solicite cumpărarea activelor care au făcut obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită, la un preț egal cu 10% din valoarea acestora de la data atribuirii.
Este adevărat că prevederea legală folosește noțiunea de "pot fi vândute", însă comodantul debitor și-a exprimat voința de a vinde la momentul cuprinderii în contract a clauzei de cumpărare.
În consecință, din contractul de atribuire în folosință gratuită s-a născut obligația comodantului de a vinde activele, la sfârșitul comodatului (5 ani), cu o solicitare prealabilă anterioară cu 60 zile de expirarea împrumutului. Această obligație are natura juridică a unei obligații de a face, iar aceasta s-a născut anterior deschiderii procedurii insolvenței debitorului.
Pârâtul și-a exprimat intenția de a cumpăra activele la expirarea termenului împrumutului, iar acest aspect nu a fost contestat de către reclamanți.
În speță, debitorul ori lichidatorul nu au invocat neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către comodatarul pârât, ori neîndeplinirea obligațiilor impuse de art.7 din OUG nr.168/2001, astfel încât, având în vedere prevederile art.969 Cod civil, debitorul, prin lichidator, debitorul era obligat la vânzarea activelor care au constituit obiectului contractului de atribuire în folosință gratuită, la un preț de 10% din valoarea acestora din momentul atribuirii.
O obligație asumată de către debitor, față de terțe persoane, anterior deschiderii procedurii insolvenței, este opozabilă și creditorilor debitorului, dacă actul juridic nu este revocabil pentru că are natura juridică a unui act de constituire ori de transfer de drepturi patrimoniale fraudulos.
În consecință, indiferent care sunt inconvenientele pentru creditorii debitorului, terții beneficiari ai unor drepturi născute anterior deschiderii procedurii, cât timp nu au urmărit fraudarea creditorilor debitorului, nu pot fi păgubiți, pentru argumentul că debitorul este în prezent în procedură de faliment.
Prin contractul de atribuire în folosință gratuită debitorul s-a obligat să vândă pârâtului activele care fac obiectul acestuia și astfel s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a cărei revocare se solicită. Se constată însă, că, potrivit art.7 din OUG nr.168/2001 modificată și completată prin Legea nr.335/2004, prețul acestei vânzări nu este unul consensual, ci acesta a fost impus de către legiuitor la 10% din valoarea activelor la momentul atribuirii.
În consecință, contractul de atribuire în folosință gratuită nu reprezintă un act juridic consensual din partea debitorului, care ulterior a ajuns în procedură de insolvență, ci un act juridic impus de lege.
De asemenea prețul vânzării care a intervenit ulterior a fost determinat de lege și nu prin voința concordantă a părților contractante.
Dispozițiile legale în vigoare sunt obligatorii pentru orice subiect de drept, astfel încât debitorul nu putea, la momentul încheierii contractului să procedeze în altă modalitate, deoarece ar fi încălcat o prevedere legală imperativă.
pârât, care ulterior a devenit cumpărător, nu se află în prezența unei liberalități din partea debitorului comodant (împrumut gratuit), ci acesta și-a valorificat un drept conferit de lege, la momentul încheierii contractului. În acest context, pârâtului nu i se poate imputa reaua-credință, ori intenția de fraudă a creditorilor debitorului, nici în ceea ce privește folosința gratuită și nici în ceea ce privește cumpărarea acestor active.
Chiar dacă în fapt prestația debitorului ar fi depășită de cea primită, contractul de vânzare s-a încheiat, în ceea ce privește prețul, în baza unei dispoziții legale în vigoare, la momentul încheierii acestuia, ori legea este obligatorie pentru orice subiect de drept la care aceasta se referă.
Față de cele prezentate, judecătorul sindic a apreciat căci contractul de vânzare - cumpărare a cărei revocare se solicită, nu reprezintă un act de transfer cu titlu gratuit, în sensul prevederilor art.80 al.1 lit.b din Legea nr.85/2006.
În consecință, judecătorul sindic va respinge acțiunea principală având ca obiect revocarea contractului de vânzare-cumpărare identificat mai sus, precum și petitul accesoriu având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, ca o consecință a principiului că accesoriul urmează soarta juridică a principalului.
Cererea pârâtului de chemare în garanție a fost respinsă, având în vedere că pârâtul nu a căzut în pretenții acțiunea reclamantului a fost respinsă.
De altfel, chematul în garanție nu poate fi chemat să răspundă în cazul ipotetic al anulării vânzării activelor descrise, dat fiind că acesta nu îndeplinește calitatea de vânzător. În consecință acesta nu poartă obligația de garanție față de cumpărător, potrivit art.1336 - 1351 Cod civil.
Față de cele prezentate judecătorul sindic aa respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârât.
S-a constat că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată conform art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B solicitând modificarea în sensul anulării contractului de contract și valorificarea bunurilor ce au făcut obiectul respectivului contract în cadurl procedurii de lichidare judiciară.
În motivarea recursului, reclamanta arată următoarele:
Atât nr.OUG168/2001 completată de Legea nr.335/2004 cât și prevederile art. 80 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006 au în vedere imperativ acte de transfer cu titlu gratuit, astfel încât a se atribui acestor acte de transfer cu titlu gratuit un alt caracter decât cel impus de menționatele acte normative adaugă la lege sau chiar modifică legea ce este inadmisibil.
În condițiile în care valorile contabile ale bunurilor enumerate în anexa 1 la contractul de vânzare cumpărare nr.216/10.12.2004 sunt aferente anului 1994 și nu celor corespunzătoare datei predării în folosință când deși debitoarea AGROINDUSTRIALA R avea stabilite astfel de valori și nu a făcut uz de acestea și când valoarea la care s-a făcut vânzarea nu acoperă nici cheltuielile cu amortizarea construcțiilor în perioada folosinței gratuite și a celor privind întabularea dreptului de proprietate nu se poate susține că acest raport juridic impus de lege (contract de vânzare cumpărare) a fost încheiat cu respectarea legii, respectiv în sensul că nu a existat intenție de fraudă a creditorilor debitoarei.
Atribuirea în folosință gratuită despre care face vorbire art. 1 și 4 din nr.OUG128/2001 nu condiționează vânzarea acestora la expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosință gratuită, dispozițiile art. 7 fiind dispozitive, utilizându-se termenul de "pot fi" și nu acela de "se vând", astfel că vânzarea în cauză reprezintă o opțiune iar nu un imperativ.
Când prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii conform art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006 și când atât art. 1 lit. a al aceluiași act normativ cât și ale Legii nr.335/2004 pentru modificarea și completarea nr.OUG 168/2003 privesc acte de transfer cu titlu gratuit, consideră, fără temei includerea contractului de vânzare cumpărare într-o anumită categorie a contractelor respectiv prin a distinge unde legea reglementează în mod expres.
Intimata are dreptul potrivit legii de a-și recupera investițiile făcute ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare dar și posibilitatea de a cumpăra în cadrul procedurii de lichidare judiciară activele cuprinse în anexele la contract astfel încât în situația respingerii recursului prejudiciat rămânând statul.
Intimata ASOCIAȚIA DE a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că din însăși formularea textului rezultă caracterul imperativ al art. 1 din nr.OUG16/2001, iar contractul de vânzare cumpărare nr. 216/10.12.2004 nu e un act juridic consensual din partea vânzătorului care ulterior a ajuns în procedura de insolvență, ci un act impus de lege, s- încheiat în temeiul nr.OUG168/2001 și nu se încadrează în art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006, nefiind nici act de transfer gratuit nici operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește pe cea primită.
Examinând sentința atacată, în raport cu probele dosarului, cu motivele de recurs formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Referitor la caracterul imperativ al dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 168/2001 în temeiul căruia s-a încheiat contractul de atribuire în folosință atacat se reține că acest caracter rezultă din însăși formularea textului de lege care dispune imperativ: "Construcțiile zootehnice și fabricile de nutrețuri combinate dezafectate se atribuie în folosință gratuită asociațiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate juridică, precum și persoanelor fizice în vârstă de până la 40 de ani sau persoanelor juridice, care formulează cerere scrisă și dovedesc capacitatea tehnică și financiară de a desfășura activități de creștere a animalelor."
Contractul de atribuire în folosință gratuită, nu constituie o liberalitate, în sarcina comodatarului existând obligația de a efectua investiții la obiectivele preluate în folosință.
Obiectul acestor contracte fiind spațiile dezafectate, încheierea lor nu poate aduce nici un prejudiciu proprietarului și nici nu poate leza interesele creditorilor. Scopul pe care legiuitorul l-a avut în vedere la instituirea obligației de a atribui în folosință gratuită spațiile agricole dezafectate este punerea acestora în valoare.
De aceea, contractele încheiate în temeiul art. 1 din nr.OUG 168/2001 nu se încadrează în dispozițiile art. 80 alin1 lit. a sau b din Legea nr. 85/2006, nefiind nici acte de transfer cu titlu gratuit nici operațiuni comerciale în care prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită.
Conflictul de legi sesizat de recurenți este unul fals.
OUG nr. 168/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 335/2006 prevede, în art. 3 alin 21, posibilitatea încheierii contractelor de atribuire în folosință gratuită și pentru societățile cu capital de stat din agricultură aflate în procedura insolvenței, cu condiția avizului judecătorului-sindic. Dacă legea dă posibilitatea încheierii unor astfel de contracte și pentru societățile deja aflate în procedura insolvenței, cu atât mai mult, contractele încheiate anterior deschiderii procedurii nu intră în contradicție cu Legea nr. 85/2006. Aceste contracte pot fi anulate în condițiile art. 80 din Legea nr. 86/2006 numai dacă se constată încălcări ale dispozițiilor legale sau alte motive de nulitate.
În speță, singura neregularitate invocată este stabilirea valorii contabile a imobilelor la nivelul anului 1994 și nu la nivelul anului 2003.
Afirmația recurenților nu își găsește însă justificarea în probele administrate.
În anexele la contracte este înscrisă valoarea de inventar, fără a se preciza că este valoarea înregistrată în anul 1994. În lipsa acestei precizări, se prezumă că valoarea de inventar este cea de la data încheierii contractului, astfel cum s-a stipulat în art. 2.2. Recurenții nu au solicitat la instanța de fond efectuarea unei expertize contabile, bazându-se doar pe înscrisuri, care nu le confirmă susținerile și pe interogatoriul pârâtei care, nu numai că nu achiesează la afirmațiile reclamanților dar și demonstrează că valorile înscrise în anexele contractului sunt cele de la data încheierii acestuia.
Valoarea zero a unor bunuri se explică prin faptul că acestora li s-au întocmit formele de casare dar nu au fost demolate, fiind menținute în evidența contabilă ca inventar.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile 304, 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta și va menține sentința Tribunalului Brașov.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta B, fiind în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatei ASOCIAȚIA DE suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.1441/SIND/17.06.2009 pronunțată de JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei ASOCIAȚIA DE suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 16.10.2009
Tehnored: /27.10.2009/ - 7 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
