Anulare hotarare aga Spete. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 53
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea apelurilor comerciale formulate de apelantul-reclamant și de apelant-pârât, împotriva sentinței civile 116/COM din 22.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul -reclamant, asistat de avocat G și apelantul-pârât asistat de avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru apelantu-pârât depune la dosar taxa judiciară de timbru de 2.874 lei respectiv 5.737 lei, așa cum s-a dispus la termenul anterior și un set de înscrisuri. și apelantului-reclamant un exemplar de pe înscrisuri.
Instanța constată că în cauză s-au formulat și motivat în termen legal două apeluri, legal timbrate la termenul de astăzi.
S-a depus la dosar întâmpinare de către apelantul-pârât și apelantului-reclamant un exemplar de pe aceasta.
Ambele părți arată că nu mai au alte cereri de formulat pentru aceste termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat G pentru apelantul-reclamant critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel și pe care le susține pe scurt la acest termen.
Arată că cele două părți au înființat o societate, compusă din 26 de părți sociale, deținute în mod egal. Apelantul a plecat din țară și a lăsat o procură specială de administrare apelantului, acesta obținând toate drepturile de administrare. În anul 2005, de comun-acord s-au înțeles ca apelantul să-i cesioneze cele 13 părți sociale, asta însemnând din averea societății. Ulterior a realizat că a fost dus în eroare cu privire la patrimoniul societății, acesta fiind altul decât cel cunoscut de el în momentul cesionării.
Instanța de fond nu a luat în calcul probatoriul administrat și nici concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din acestea rezultând aspecte relevante privind patrimoniul societății. Deși apelantul a depus la dosar suficiente documente din care rezultă că a trimis în țară peste 40.000 Euro, el figurează în evidențele societății doar cu un aport de 3.800 de lei, pe când apelantul figurează că aport de aproximativ 10 miliarde lei vechi.
A solicitat anularea contractului de cesiune care nu reprezintă realitatea, pentru ca ulterior anulării să se facă o împărțire reală a patrimoniului.
În concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței instanței de fond și în raport de actele și probele administrate, admiterea cererii și anularea contractului de cesiune, motivat și de faptul că apelantul nu a avut cunoștință de situația societății decât după ce a solicitat documentele contabile. Mai mult, apelantul a înstrăinat patrimoniul unei firme fantomă.
Cu privire la apelul formulat de apelantul-pârât, solicită respingerea acestuia respectiv a cererii reconvenționale.
Avocat pentru apelantul solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelantul, sentința fiind temeinică și legală în raport de motivele de apel invocate.
S-a solicitat anularea unui contract de cesiune iar ca temei au fost invocate dolul și eroare, două motive care, după părerea sa se exclud reciproc. Din cererea de chemare în judecată se deduce că reclamantul ar fi fost dus în eroare de situația reală a patrimoniului societății, susținere care nu a fost probată în nici un fel și mai mult, s-a dovedit că în perioada 2003-2005 acesta a avut acces în societate, a semnat contracte, a semnat facturi. Nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la o relație tensionată între cei doi asociați, acestea fiind contrazise de faptul că în 2005, de comun acord au încheiat contractul de cesiune.
Apreciază că motivarea instanței de fond este corectă în raport de obiectul contractului în care se arată că a cesionat 13 părți sociale și nu J din averea societății. Expertiza efectuată în cauză nu este relevantă iar afirmația că ar fi avut un aport de 40.000 de Euro nu a fost dovedită cu nici un înscris și nici din evidențele contabile nu rezultă acest aspect.
Chiar dacă s-ar admite că reclamantul ar fi trebuit să primească 50 % din valoarea patrimoniului societății, acesta în 2005 era de 260 de lei iar valoarea unei părți sociale era negativă. În acest context, apreciază că cel care ar trebui să se considere prejudiciat ar fi pârâtul, întrucât a plătit 70.000 de Euro reclamantului pentru părțile sociale.
Expertul nu a preluat valoarea contabilă a bunurilor societății ci a mers pe o valoare din 2007, din care s-a dedus doar indicele de inflație.
Nu au relevanță nici aspectele legate de faptul că au fost preluate de o altă societate.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanțe în acest sens.
Cu privire la apelul formulat de apelantul, consideră că acesta este admisibil, iar instanța să constate că apelantul este proprietarul celor 13 părți sociale pe care le-a plătit integral. Acest lucru este necesar pentru Oficiul Registrului Comerțului, în vederea efectuării de modificări. Dreptul s-a realizat prin vânzare, s-au respectat clauzele contractului, interesul există iar sentința este nelegală sub acest capăt de cerere, deoarece trebuia precizat care este calea realizării acestui drept. Solicită admiterea apelului formulat de apelantul așa cum a fost formulat.
În replică, avocat G, cu privire la accesul apelantului în societate, arată că deși acesta era prezent fizic în societate nu avea cum să intre în contact cu activitatea financiar-contabilă a firmei deoarece exista acea procură specială în favoarea apelantului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de cesiune de părți sociale autentificat sub nr.4612/15.12.2005 intervenit între părți și având ca obiect cesionarea unui număr de 13 părți sociale pe care le deține la SC SRL De asemenea solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat că împreună cu a înființat, la 09.08.2000, SC SRL R având ca obiect de activitate comercializarea produselor alcoolice. În perioada 2000-2005 societatea a înregistrat importante beneficii concretizate prin achiziții în cadrul patrimoniului acesteia de bunuri și valori mobile și imobile, estimate la aproximativ 700.000 euro, cifra de afaceri anuale ajungând la peste 3.000.000 lei RON. Având încredere în asociatul său, a acceptat ca acesta să preia activitatea de conducere și de administrație, reclamantul recunoscând că în această perioadă a fost plecat mai mult în străinătate unde a prestat o serie de activități iar veniturile realizate le-a învestit în firmă, încredințându-i în acest sens - fără documente - suma de 40.000 euro pentru desfășurarea activității societății. Prin procură specială, pe care i-a dat-o asociatului său, întreaga activitate a firmei a fost preluată de. Precizează că în această perioadă nu i s-a permis, sub diverse motive, a cunoaște situația reală a firmei și nici nu a primit dividende sau salarii de la înființarea societății. Mai menționează reclamantul că la sfârșitul anului 2005, fost de acord cu propunerea asociatului său de a-i cesiona toate părțile sociale care le deținea la firmă, pentru suma de 70.000 euro fără o evaluare prealabilă a societății. Ulterior, după unele verificări și evaluări pe care le-a făcut a apreciat că pârâtul i-a ascuns o parte din veniturile societății, a aflat că fostul său asociat a achiziționat două autoturisme de lux, apoi și-a cumpărat două apartamente pe care le-a modernizat. În aceste condiții consideră că a fost înșelat de către, motiv pentru care solicită anularea contractului de cesiune de părți sociale.
Cererea reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art.953, 954,960 și 961 Cod civil, iar în susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte, expertiza și audierea de martori.
Pârâtul prin apărările formulate a solicitat respingerea ca nefondată cererea de anulare a contractului de cesiune încheiat între părți la 15.12.2005 și autentificat sub nr.4612.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul considerat nedovedite afirmațiile reclamantului. Susținând că a fost în eroare la încheierea contractului de cesiune părții sociale, întrucât i s-a interzis accesul în firmă, reclamantul nu și-a probat aceste susțineri. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art.954 cod civil care reglementează eroarea ca vicii de consimțământ și nici prevederile art.960 Cod civil referitoare la dol. Precizează că la 22.08.2000 reclamantul i-a eliberat o procură în baza căreia a administrat societatea până în anul 2005, dezvoltându-și activitatea pe baza beneficiilor pe care le realiza, fiind achiziționate un spațiu pentru punct de lucru, mașini pentru agenții de vânzări, beneficiile fiind reinvestite. Menționează că nu i s-a interzis reclamantului accesul în societate sau la actele societății, nu i-au fost ascunse sume de bani, iar activitatea contabilă a fost ținută de un economist, angajat de societate și căruia putea să-i ceară relațiile respective. Ca dovadă a faptului că reclamantul avea cunoștință de actele contabile ale societății, susține că în anul 2005 garantat pe soția reclamantului la BRD, depunând în acest sens toate actele contabile ale societății, acte semnate de ambii asociați, întrucât și reclamantul era garant.
Pârâtul consideră că nici prin dol nu i-a fost viciat consimțământul reclamantului. Banii din beneficii au fost învestiți pentru societate, iar pentru anul 2006, anul financiar contabil se încheie la 25.01.2007, când se cunoaște care este profitul societății. Conform susținerilor pârâtului, inițiativa vânzării părților sociale aparține reclamantului, care inițial s-a adresat altor societăți fiind refuzat de acestea.
Prin cererea reconvențională formulată ulterior, pârâtul a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra celor 13 părți sociale în valoare totală de 130 lei reprezentând capitatul social al SC SRL, în temeiul contractului de cesiune părți sociale încheiat între părți la data de 15.12.2005 și autentificat sub nr.4612.
Precizează că prin contractul de cesiune încheiat la data de 15.12.2005 a convenit cu asociatul ca prețul pentru părțile sociale să fie achitate în două rate: o primă în cuantum de 40.000 euro la data încheierii contractului și 30.000 euro până la 15.12.2006. Conform clauzelor contractului de cesiune, proprietatea asupra tuturor părților sociale de la cedent la cesionar se va transfera după achitarea celei de-a doua, urmând a se încheia un act adițional în acest sens. Prima a fost achitată la data încheierii actului, dar în momentul când a vrut să achite a doua, pârâtul-reconvențional a refuzat primirea banilor, motiv pentru care prin executor Judecătoresc - l-a notificat pe să se prezinte la biroul acestuia în data de 29.11.2006 pentru a-i fi predată diferența de preț. Întrucât nu s-a prezentat, suma pentru a 2-a a fost consemnată la CEC, fiind notificat în acest sens. Ulterior l-a notificat pe fostul asociat să se prezinte în data de 19.02.2007 la A în vederea încheierii actului adițional modificator, dar nici de această dată nu s-a prezentat.
Conform susținerilor formulate de pârâtul reclamant reconvențional, contractul de cesiune ce face obiectul dosarului este unul consensual, iar singura condiție pentru transferul proprietății asupra tuturor părților sociale era achitarea diferenței de preț până la data de 15.12.2006, condiție ce s-a realizat. Consideră că refuzul nejustificat al fostului asociat de a primi banii, nu afectează transmiterea dreptului de proprietate.
În cursul soluționării cauzei, instanța a admis la cererea reclamantului efectuarea unei expertize contabile.
Prin sentința civilă nr. 116/COM/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul neamț a fost respinsă acțiunea reclamantului - pârât în contradictoriu cu pârâtul - reclamant reconvențional, ca nefondată.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional.
S-a constatat compensate cheltuielile de judecată solicitate de părți.
Instanța reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul solicită - în contradictoriu cu pârâtul anularea contractului de cesiune de părți sociale autentificat sub nr.4612/15.12.2005.
.-și cererea pe dispozițiile art.953-954, 960-961 Cod civil, reclamantul susține că pârâtul i-a ascuns o parte din venitul societății, comunicându-i că nu sunt beneficii și importante venituri au fost însușite de către acesta.
Instanța a reținut că prin contractul de cesiune de părți sociale autentificat sub nr.4612/15.12.2005, reclamantul asociat al C SRL și deținător a unui număr de 13 părți sociale în valoare totală de 130 lei a cesionat cu titlu oneros pârâtului asociat la aceeași societate comercială, toate părțile sale sociale pe care le deținea integral la C SRL R pentru suma de 70.000 euro reprezentând "întreaga sumă cerută de mine pentru părțile sociale cesionate și care va fi achitată astfel:
- suma de 40.000 euro va fi achitată azi data autentificării prezentului contract;
- suma de 30.000 euro va fi achitată în termen de 1 an de la data autentificării prezentului contract de cesiune, adică până la data de 15.12.2006".
Prin același contract de cesiune de părți sociale reclamantul cedent declară că odată cu cesiunea părților sociale nu mai are nici un drept de nici o natură asupra părților sociale cesionate.
Transmisiunea celor 13 părți sociale între cei 2 asociați s-a făcut cu titlu oneros, cu consimțământul ambelor părți, prima în sumă de 40.000 euro fiind achitată și încasată de la data semnării contractului de cesiune de părți sociale autentificat sub nr.4612/15.12.2005, fapt recunoscut de către reclamant.
Eroarea, este reprezentarea falsă, denaturată a realității pe care o are o persoană cu prilejul încheierii unui act juridic. Potrivit art.954 Cod civil "Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului". Contrar susținerilor reclamantului potrivit căruia pârâtul i-a interzis accesul în firmă, sau la actele societății nu a avut cunoștință de situația financiară a societății, actele depuse la dosar combat afirmațiile acestuia. Deși la data de 22.08.2000 reclamantul i-a dat o procură specială asociatului său pentru substituirea sa, în cadrul atribuțiilor sale de firmă, acesta a continuat să fie prezent în activitatea societății, fapt dovedit cu facturile fiscale din perioada 2003- august 2005, proces verbal de predare-primire a mașinii nr. - din 20.10.2005, acte în care apare semnătura acestuia ca reprezentant a SC SRL R (filele 122-137,236-239 dos). La data de 04.10.2005 ambii asociați ca reprezentanți ai SC SRL au perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3900/04.10.2005, privind suprafața de 1726 mp, teren curți, construcții, etc. dreptul de proprietate fiind intabulat prin Încheierea nr.10203/05.10.2005 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară P
În condițiile în care în ianuarie 2007 reclamantul a solicitat și a obținut de la Primăria municipiului R certificat de atestare fiscală privind bunurile aparținând SC SRL R, impozitele și taxele locale și alte venituri datorate de societate la bugetul local (139-142 dos), afirmațiile reclamantului au fost înlăturate.
Instanța nu a reținut nici vicierea consimțământului reclamantului prin dol, nefiind întrunite condițiile impuse de art.960 Cod civil, reclamantul, nefăcând dovada "mijloacelor viclene" întrebuințate de pârât.
Contractul de cesiune de părți sociale s-a încheiat prin consimțământul părților liber exprimate, iar conform clauzelor acestuia singura condiție pentru transferul proprietății asupra tuturor părților sociale de la cedent la cesionar era achitarea contravalorii integrale a părților sociale. Prima a prețului stabilit a fost achitată la data de 15.12.2005 - 40.000 euro, iar diferența de 30.000 euro s-a depus la CEC la dispoziția reclamantului în data de 29.11.2006 conform recipisei de consemnare nr.-/1 (fila 16-17 dos), fiind și notificat în acest sens.
Totodată instanța a reținut că obiectul contractului autentificat sub nr.4612/15.12.2005 intervenit între părți - a cărui nulitate se solicită -, este cesiunea a 13 părți sociale în valoare totală de 130 lei, reprezentând capitalul social a SC SRL R deținute de asociatul la această societate. Cele 13 părți sociale deținute de reclamant reprezintă astfel cum rezultă și din Actul constitutiv al SC SRL R, aportul acestuia la capitalul social, valoarea fiecăreia fiind de 10 lei.
Patrimoniul SC SRL nu a făcut obiectul contractului contestat. În aceste condiții prețul de 70.000 euro stabilit de cei doi asociați pentru cele 13 părți cesionate, nu poate fi considerat derizoriu.
Asupra cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant reconvențional prin care solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra 13 părți sociale în valoare totală de 130 lei, din capitalul social al SC SRL în temeiul contractului de cesiune părți sociale, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Instanța a reținut că legiuitorul impune, pentru admisibilitatea acțiunii în constatare, condiția ca partea să nu poată să ceară realizarea dreptului dedus judecății. Prin cererea reconvențională formulată, scopul urmărit este acela de a-și constitui un drept de proprietate. Acțiunea în constatare are un caracter subsidiar.
Împotriva sentinței 116 din 22 februarie 2008 au formulat apel atât cât și .
Motivând apelul arată că prin probele administrate în fața instanței de fond a demonstrat că la data de 09 august 2000 a înființat împreună cu pârâtul L R având ca obiect de activitate desfacerea de băuturi alcoolice, că la data înființării societății capitalul social se compunea din 26 părți sociale, în cotă egală de câte 13 părți sociale fiecare asociat. Arată apelantul că în perioada 2000 - 2003 a lucrat în străinătate iar banii câștigați, respectiv 40.000 Euro i- predat pârâtului care, având profesia de economist s-a ocupat de activitatea societății. Mai mult, arată apelantul că la 22 august 2000 a împuternicit pârâtul să-l reprezinte în relațiile cu alte persoane, având încredere în acesta, însă din anul 2000 nu a primit nici o sumă de bani ca dividente, salarii, iar până în 2005 nu a avut cunoștință despre modul cum s-au cheltuit banii societății.
În anul 2005 pârâtul - intimat i-a propus, fără a se face o evaluare a firmei, cesionarea părților sociale, acceptând să cesioneze cele 13 părți sociale pentru suma de 70.000 Euro. În momentul încheierii contractului, apelantul a realizat că a fost indus în eroare în sensul că patrimoniul societății era de peste 700.000 Euro.
Criticând sentința apelată, reclamantul arată că 9 pagini din hotărâre se referă la descrierea obiectului acțiunii și 2 pagini instanța respinge ideea de viciere a consimțământului.
Reținerile instanței de fond sunt eronate deoarece apelantul a fost înșelat și indus în eroare cu privire la situația L, nu a avut acces la firmă, la cheltuielile efectuate, la beneficiile pe care le-a avut societatea.
Apelantul arată că interesul formulării cererii reconvenționale a fost justificat de necesitatea înregistrării mențiunii intervenite în registrul Comerțului. Se arată că date fiind neînțelegerile între părți și atitudinea intimatului, încheierea unui act adițional în baza căruia să se poată face înscrierile la. este imposibilă ceea ce a determinat necesitatea de a solicita constatarea dreptului printr-o hotărâre judecătorească. Invocă apelantul că nu există o altă cale de realizare a dreptului de proprietate asupra celor 13 părți sociale.
Analizând apelurile formulate, prin prisma criticilor formulate, această instanță le găsește nefondate pentru următoarele considerente:
Apelantul invocă drept motiv de nulitate a contractului de cesiune de părți sociale autentificat sub nr. 4616/2005, eroarea cu privire la valoarea patrimoniului societății Apărările invocate în sprijinul dovedirii viciului de consimțământ vizează împrejurarea că nu avut acces la documentele societății și faptul că a trimis pârâtului suma de 40.000 Euro.
Sub un prim aspect instanța reține că actul a cărui nulitate se solicită este un contract autentificat, în fața unui notar public.
Esențială în cauză este definirea noțiunilor de părți sociale și patrimoniu, noțiuni distincte dar pe care reclamantul le apreciază ca fiind identice. Astfel, capitalul social se divide în fracțiuni denumite părți sociale, acestea repartizându-se asociaților în schimbul aporturilor lor. Deci numărul părților sociale cuvenite fiecărui asociat este proporțional cu cota sa de participări la capitalul social.
În cauză, a avut loc transmiterea părților sociale între asociați prin încheierea unui contract între asociatul cedent și asociatul cesionar având ca rezultat o schimbare repartizării părților sociale față de cea inițială din contractul de societate. Prin această cesiune nu este afectat caracterul intuitu personae al societății cu răspundere limitată. Legea 31/1990 permite transmiterea părților sociale atât cu titlu oneros cât și gratuit. În speță, părțile au înțeles ca această transmitere să fie cu titlu oneros, manifestându-și consimțământul ca asociatul cedent să primească 70.000 Euro deși aportul reclamantei a fost de 3800 lei.
Actul contestat nu a avut ca obiect patrimoniul societății. De altfel, patrimoniul societății este format din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimonial care aparțin societății cuprinzând atât activul social cât și pasivul social. Patrimoniul societății are caracter autonom, iar acest caracter are drept consecință juridică intrarea în patrimoniul societății bunurilor aduse ca aport de asociați. Contravaloarea părților sociale stabilită de asociați la încheierea contractului de cesiune nu are legătură cu valoarea patrimoniului societății, motiv pentru care expertizele efectuate în cauză (care vizează patrimoniul) nu au relevanță în stabilirea valorii părților sociale.
Este adevărat că prin transmiterea părților sociale s-a transmis și calitatea de asociat iar asociatul are dreptul la sumă de bani care să reprezinte valoarea cuvenită din patrimoniul social însă dreptul său la dividente, constituie izvorul unei alte obligații ce poate fi invocată în cadrul unei acțiuni în despăgubiri și nu poate reprezintă un motiv de nulitate a contractului de cesiune părți sociale.
În speță, instanța de fond a procedat la aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 954 Cod civil și 96o Cod civil. Principiile care guvernează actele juridice sunt cel al libertății actelor juridice civile și al voinței interne sau reale.
de consimțământ atrag (după forma lor) fie nulitatea absolută a actului juridic, fie nulitatea relativă a acestuia. În cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul s-ar fi aflat în eroare asupra substanței obiectului convenției și nici că s-ar fi folosit mijloace viclene fără de care nu ar fi contractat. Toate apărările reclamanților vizează valoarea patrimoniului și faptul că la data transmiterii părților sociale s-ar fi aflat în eroare asupra valorii patrimoniului. Cum însă actul juridic încheiat nu vizează patrimoniul societății, ci părțile sociale, apărările reclamantului urmează fi înlăturate în cauza de față.
În ce privește apelul declarat de, instanța reține că transmiterea părților sociale a operat prin încheierea contractului de cesiune în formă autentică așa încât voința părților a fost exprimată în acest act, instanța nemaiputând suplini voința părții. Cât privește apărările invocate, instanța reține că în condițiile în care notarea la. a modificărilor intervenite în societate nu se poate realiza în baza contractului încheiat, ci unui act adițional, reclamantul din cererea reconvențională trebuia să facă dovada că a convocat adunarea generală în scopul încheierii actului adițional.
În acest context, reținerea instanței de fond că pentru admisibilitatea acțiunii în constatare este necesar ca partea să nu poată cere realizarea dreptului este corectă.
Pentru cele ce preced, în baza art. 297 Cod procedură civilă, instanța va respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, ambele apeluri comerciale promovate de apelantul - reclamant cu domiciliul în R,- Bis, județul N și apelantul - pârât cu domiciliul în R, str. - -. 5,. 33, județul N, împotriva sentinței civile nr. 116/COM din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,12 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Grefier șef secție comercială, |
Red.
Red.
Tehnored. 4 ex.
06/07 oct. 2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Morina Napa
