Anulare hotarare aga Spete. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1557/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.706
Ședința publică de la 4.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta CENTRAL EUROPEAN REAL BV () - fostă F & C INTERNAȚIONAL BV, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, intimata-pârâtă SC INTERNAȚIONAL SRL și intimata-intervenientă SC SA, împotriva încheierii din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 27.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 4.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr- din 10.05.2006, reclamanta F & C INTERNAȚIONAL și au chemat în judecată pe pârâta SC INTERNAȚIONAL SRL, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea în totalitate a Deciziei nr.1/4.07.2006 adoptată de în pretinsa sa calitate de asociat unic al pârâtei, decizie publicată în Monitorul Oficial al României Partea a IV a nr.1322 din 26.04.2005, ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea pronunțată la 4.07.2008, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis cererea formulată de către pârâta SC INTERNAȚIONAL SRL și de intervenienta SC SA și în temeiul dispozițiilor articolului 244 alineat 1 punctul 1 Cod procedură civilă a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Dosarul nr- are ca obiect recunoașterea hotărârii arbitrale din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera Internațională de Comerț din în dosarul nr. 14450//FM, cererea de recunoaștere fiind promovată pe cale principală.
Instanța a mai reținut că prin încheierea pronunțată la data de 22.01.2007 a considerat oportună suspendarea cauzei conform articolului 244 alineat 1 pct 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea litigiului arbitral ce a făcut obiectul dosarului nr. 14450//FM, apreciind că dezlegarea pricinii depinde de soluția ce se va pronunța în litigiul dedus judecății în fața Curții de Arbitraj în condițiile în care aspectul referitor la rezoluțiunea contractului de cesiune prin care societatea reclamantă a dobândit calitatea de asociat făcea obiectul unui litigiu arbitral, decizia atacată fiind luată ca urmare a pretinsei rezoluțiuni a contractului de cesiune.
Reclamanta a înfățișat instanței, în copie, traducerea legalizată a sentinței arbitrale, fără a solicita însă, în cadrul prezentului litigiu, recunoașterea hotărârii pe cale incidentală, astfel încât se impune suspendarea prezentei cauze, ținând seama de faptul că soluționarea acesteia este influențată de soluția ce se va pronunța în litigiul ce are ca obiect recunoașterea sentinței arbitrale.
Împotriva aceste încheieri a declarat recurs reclamanta CENTRAL EUROPEAN (""), fostă SC F & C BV, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială sub nr- din 11.08.1008.
În motivarea recursului reclamanta a susținut că încheierea pronunțată la 4.07.2008 este nelegală și netemeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile impuse de articolul 244 punctul 1 Cod procedură civilă pentru suspendarea judecății, deoarece judecarea prezentei cauze nu depinde de soluția pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect recunoașterea sentinței arbitrale, efectul recunoașterii hotărârii arbitrale străine în Romania, reprezentându-l dobândirea puterii lucrului judecat pe teritoriul României, conferindu-i hotărârii arbitrale putere executorie pe teritoriul României.
În speță însă, a arătat reclamanta recurentă, nu întregul dispozitiv al hotărârii arbitrale poate fi pus în executare silită, ci numai partea referitoare la obligarea SC SA () la plata cheltuielilor arbitrale, în rest dispozitivul se referă la constatarea unei situații de drept, respectiv a faptului că recurenta a rămas în continuare asociatul în cadrul SC INTERNAȚIONAL SRL ().
În speță, a învederat recurenta, atât contractul de cesiune de părți sociale, cât și Actul constitutiv al, autentificat sub nr. 7/14.01.2004, atestă calitatea de asociat a recurentei în, deținând 50% din capitalul social al acesteia.
Recunoscând faptul că simpla declarație de rezoluțiune, ca act unilateral, nu poate răsturna prezumția calității de asociat a recurentei reclamante, pârâta a solicitat ca la dosarul cauzei să se administreze o probă suplimentară - hotărârea ce urma a fi pronunțată în litigiul arbitral declanșat de F & C în vederea soluționării pe fond diferențelor dintre părți, sperând că această hotărâre va fi de natură să răstoarne prezumția.
Instanța de fond a acceptat punctul de vedere al pârâtei și a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea de către tribunalul arbitral a acțiunii formulate de F &
Prin sentința arbitrală din data de 16.04.2008 cererea de arbitrare formulată de F & Caf ost admisă și s-a reținut că notificarea nu a avut ca efect rezoluțiunea contractului de cesiune părți sociale, astfel încât F & C nu a pierdut niciodată calitatea de asociat în cadrul
Cum, potrivit articolului 170 alineat 2 din Legea nr.105/1992, procedura recunoașterii unei sentințe arbitrale străine nu îngăduia instanței române să examineze pe fond sau să dispună modificarea respectivei sentințe,ceea ce prezintă importanță în prezentul litigiu nu este dacă hotărârea arbitrală străină are sau nu putere de lucru judecat pe teritoriul României (pentru a fi necesară recunoașterea), ci dacă aceasta ar putea constituit vreodată vreo probă de natură a răsturna prezumția calității de asociat al F & C în cadrul, calitate dobândită în temeiul contractului de societate.
Or, independent de recunoașterea hotărârii arbitrale străine, pârâta nu poate proba că erau îndeplinite cerințele legale pentru a adopta decizia nr.1/2006 în calitate de asociat unic, prezumția calității de asociat a & C fiind născută în urma semnării Actului Constitutiv al autentificat sub nr.7/14.01.2004.
Faptul că F & C nu a solicitat recunoașterea sentinței arbitrale pe cale incidentală, a mai susținut recurenta, nu este de natură a justifica suspendarea soluționării pricinii deoarece, potrivit articolului 1]70 alineat 2 din Legea nr.105/1992, cererea de recunoaștere poate fi rezolvată pe cale incidentală de către instanța sesizată cu un proces având un alt obiect în cadrul căruia se ridică excepția puterii lucrului judecat întemeiată pe hotărâre străină, ceea ce în prezenta speță nu s-a întâmplat.
F & C arată recurenta, nu și-a susținut pretențiile invocând excepția puterii de lucru judecat a sentinței arbitrale, ci prezumția calității de asociat în T:, prezumție care nu a fost răsturnată prin soluția pronunțată de tribunalul arbitral.
Cum soluția pronunțată de tribunalul arbitral este favorabilă reclamantei, decizia de a invoca sau nu excepția puterii de lucru judecat a respectivei soluții îi aparține în exclusivitate acesteia, în caz contrar, încălcându-se grav principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
Întrucât recunoașterea sentinței arbitrale nu prezintă relevanță pentru soluționarea prezentului dosar, promovarea unei asemenea cereri pe cale incindentală ar fi fost inadmisibilă și de natură a tergiversa judecata cauzei, a mai arătat recurenta.
Menținerea suspendării cauzei nu face decât să tergiverseze în mod nejustificat judecarea cauzei, producând prejudicii însemnate reclamantei F & C și constituie o serioasă în calea continuării în bune condiții a proiectului de dezvoltare imobiliară, în condițiile în care deciziile se iau, în fapt, tot în mod exclusiv de către
Intimatele SC EXPORT SA și SC INTERNAȚIONAL SRL au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind lipsit de interes sau, în subsidiar, ca neîntemeiat.
Intimatele au susținut că dispozițiile articolelor 166 și 170 din Legea nr.105/1992 sunt de strictă interpretare în sensul că dacă nu este vorba de statutul cetățeniei, hotărârea arbitrală trebuie să fie recunoscută pe teritoriul României.
Deși recurenta afirmă că nu urmărește autoritatea de lucru judecat, acesta este singurul mijloc procedural prin intermediul căruia instanța poate lua act de hotărârea arbitrală.
Pe fond, intimata a susținut că în articolul 370 și urm. din Codul d e procedură civilă, trimit în situația în care se opune o sentință arbitrală, la Legea specială privind recunoașterea acestor sentințe, Legea nr.105/1992.
Cererea de recunoaștere a sentinței arbitrale vizează hotărârea în ansamblul ei și nu doar o parte a hotărârii.
Deși textul procedural, articolul 244 alineat 1 Cod procedură civilă este permisiv și nu obligatoriu, au susținut intimatele, instanța de fond trebuie să analizeze în ce măsură cererea recurentei conferă acesteia un drept substanțial de natură a avea efecte depline și în prezenta cauză, sens în care se observă că de soluționarea Dosarului nr- depinde soluționarea prezentei cauze și o eventuală executare a hotărârii.
Intimatele au prezentat o critică a sentinței arbitrale străine, invocată și în dosarul de recunoaștere a acesteia, concluzionând în sensul că prin admiterea recursului, instanța va recunoaște indirect și hotărârea arbitrală, deși nu a fost investită cu o astfel de cerere, obligând instanța de fond să se pronunțe pe cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă, ținând seama de o hotărâre care deocamdată există.
A fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul recursului, printre înscrisuri fiind depusă la dosar și sentința comercială nr. 12431/18.11.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială (filele 68-74) definitivă prin decizia comercială nr. 195 din 21.04.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială, prin care a fost admisă cererea reclamantei (fostă F & C) și recunoscute efectele hotărârii arbitrale din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arbitral pe lângă, în România și încuviințată executarea silită a acestei hotărâri în România numai pentru punctele 5 și 6 din dispozitiv, cu privire la obligarea pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor arbitrale.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea Deciziei nr. 1 din 1.04.2006 adoptată de către E, în calitatea pretinsă de asociat unic al pentru nerespectarea prevederilor articolul 195 din Legea nr.31/1990, referitoare la convocarea adunării generale a asociaților și a dispozițiilor corespondente din actul constitutiv al societății pârâte, nerespectarea prevederilor articolului 9 din actul constitutiv referitoare la persoanele care trebuie să convoace, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile articolul 132 și urm. articolului 191 și urm. din Legea nr.31/1990.
Cum din actele dosarului rezultă faptul că societatea intimată este persoană juridică română, motiv pentru care se supune legii și jurisdicției române, indiferent de cetățenia asociaților săi, instanța de fond a fost învestită să soluționeze în baza competențelor conferite de lege, o acțiune în anularea unei hotărâri a unui asociat din cadrul unei societăți comerciale cu răspundere limitată, prin prisma legislației speciale a Legii nr. -, și a actului constitutiv al societății care exprimă voința asociaților (affectio societatis).
Așadar, prin prisma celor de mai sus, instanța de fond trebuia să verifice dacă s-a efectuat convocarea adunării generale a asociaților în condițiile legii și ale actului constitutiv, dacă hotărârea atacată (ce a vizat modificarea actului constitutiv al societății) s-a luat de către adunarea generală a asociaților conform competențelor acesteia, astfel cum au fost stabilite prin legea nr.31/1990 și prin actul constitutiv, respectiv dacă au fost respectate condițiile de cvorum atât în privința ținerii adunării, cât și în privința adoptării hotărârii atacate ce vizează modificarea actului constitutiv în ceea ce privește excluderea unuia dintre asociați și transformarea societății în societate cu răspundere limitată cu asociat unic (ca urmare a îndeplinirii condițiilor legale vizând excluderea, retragerea sau cesiunea părților sociale, în condițiile în care aceste operațiuni au fost reglementate în Legea nr.31/1990 republicată și în actul constitutiv al societății). Instanța de fond nu este ținută de contractul de cesiune părți sociale ce a stat la baza intrării recurentei reclamante în societatea în calitate de asociat, atâta timp cât prevederile actului constitutiv al nu fac referire la contractul de cesiune (sau trimitere la acesta) în situația excluderii unuia dintre asociați, ceea ce înseamnă că în privința pierderii calității de asociat al societății se aplică de drept prevederile Legii nr.31/1990 republicată referitoare la excluderea, retragerea asociaților, cesionarea părților sociale și toate prevederile incidente la modificarea actului constitutiv al societății și adoptarea hotărârii adunării generale a asociaților.
Dacă părțile au inserat sau nu un pact comisoriu de grad IV în cadrul contractului de cesiune părți sociale și dacă această clauză este sau nu operațională, funcțională, este o problemă care excede obiectului cauzei și competenței instanțelor române, fiind deferită spre soluționare, ca efect al clauzei compromisorii din contractul de cesiune, Tribunalului arbitral din care, de altfel, s- și pronunțat la data de 16.04.2008 în dosarul nr. 14450//FM, decizând în sensul că "între părți, rezilierea contractului de cesiune de părți sociale autentificat sub nr. 5/14.01.2004 de către din B - nu avut loc. -Notificarea unilaterală a rezilierii nr. 25488 din 17.03.2006, emisă de pârâtă, nu a avut și nu are nici un efect legal. -". (filele 42-63 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor articolului 169 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional, instanța română nu poate proceda la examinarea de fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei, iar articolul 3703Cod procedură civilă prevede că: "Hotărârile arbitrale străine, pronunțate de către un tribunal arbitral competent, au forță probantă în fața instanțelor din România, cu privire la situațiile de fapt pe care le constată". Competența tribunalului arbitral de a soluționa litigiul se apreciază de instanța judecătorească română în fața căreia se invocă forța probantă a hotărârii arbitrale străine.
În speță s-a făcut dovada că hotărârea arbitrală străină a fost recunoscută de către instanțele române prin hotărâre judecătorească definitivă, în condițiile articolelor 167 - 172 din legea nr.105/1992 și beneficiază astfel de puterea de lucru judecat.
Așa fiind, chiar dacă instanța de fond, astfel cum s-a pronunțat atât prin încheierea atacată, cât și prin încheierea anterioară de suspendare a cauzei, din 22.01.2007 (filele 18-19 vol.II), intenționează să soluționeze fondul cauzei și prin referire la temeinicia hotărârii (deciziei) nr. 1 din 4.04.2006, nu numai la legalitatea acesteia, privită prin prisma dispozițiilor legale invocate de către reclamanta - recurentă, față de situația de fapt și de drept reținută, cauza poate fi soluționată fără a fi necesar ca instanța de fond să aștepte soluționarea irevocabilă a cererii de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale străine.
Pe de altă parte, dată fiind situația conflictuală existentă între părți, măsura suspendării pricinii adoptată de către instanță (pentru o perioadă de aproximativ 1 ani) este de natură să perpetueze în timp și chiar să exarcebeze relațiile conflictuale existente între părți.
Suspendarea cauzei în ipoteza prevăzută de articolul 244 punctul 1 Cod procedură civilă este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilirii raporturilor juridice existențe între părți, instanța fiind însă chemată că cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecății ( a se vedea, decizia nr. 29/2004, decizia nr. 199/2004, decizia nr. 193/2007, decizia nr.802/2007, decizia nr. 803/2007, decizia nr. 1147/20079
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este oportună suspendarea soluționării cauzei în temeiul dispozițiilor articolului 244 alineat 1 punctul 1 Cod procedură civilă, sens în care, f ață de dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă admite recursul.
Modifică în tot încheierea atacată, din data de 4.07.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, în sensul că respinge cererea de suspendare a judecății ca neîntemeiată.
Trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta CENTRAL EUROPEAN REAL BV () - fostă F & C INTERNAȚIONAL BV, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, intimata-pârâtă SC INTERNAȚIONAL SRL și intimata-intervenientă SC SA, împotriva încheierii din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în tot încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a judecății ca neîntemeiată.
Trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
1.06.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
