Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 704/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 602/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.704
Ședința publică de la 4.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții, și, în contradictoriu cu intimata SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.612/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții prin avocat care depune delegație de substituire și intimata prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenții prin avocat susțin verbal motivele de recurs dezvoltate în scris, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, învederând că în baza art. 136 alin.2 din Legea 31/1990 onorariul de expert va fi suportat de societate cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului onorariul de avocat a fost solicitat cu rea - credință și era nejustificat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 612/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtei SC SA, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prilejul administrării probei cu expertiză contabilă, pe calea asigurării de dovezi, în temeiul articolului 136 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că întrucât cererea de administrare a probei cu expertiză contabilă nu este o cerere cu caracter contencios, rezultă că, pe calea acesteia nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, în sensul articolului 331 Cod procedură civilă. Cererea având astfel un caracter necontencios, nu se pot aplica dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, astfel că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că, în mod greșit s-a respins cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert, onorariu de avocat, deoarece dispozițiile articolului 136 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 reglementează "onorariile experților vor fi suportate de societate,cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință". Față de aceste dispoziții și având în vedere că instanța a admis cererile reclamanților de numire a unui expert, recurenții consideră că cel puțin în ce privește onorariul expertului, acesta ar fi trebuit suportat de societate.
De asemenea cât privește onorariul avocatului, acesta ar fi trebuit acordat deoarece cererea a fost înregistrată la finele anului 2006, aceasta judecându-se la finele lunii martie 2008.
În fine, se arată, atât timp cât pârâta s-a opus admiterii cererii reclamanților, instanța nu putea considera că este vorba de o procedură necontencioasă.
În drept recurenții invocă dispozițiile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a probelor administrate, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Articolul 235 alin. 1 din Cod procedură civilă reglementează: "are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mobile sau imobile, sau să dobândească recunoașterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor."Textul instituie cu caracter general o procedură specială de"asigurare de dovezi",declanșată anterior momentului administrării probelor din cadrul unui litigiu. Întreaga procedură este reglementată de dispozițiile articolului 235 - 241 din Codul d e procedură civilă.
Pe de altă parte, dispozițiile speciale cuprinse în articolul 136 alin. 1 din Legea nr.31/1990 reglementează de asemenea, în materia societăților comerciale pe acțiuni, posibilitatea asigurării de dovezi referitoare exclusiv la expertiza contabilă a cărei necesitate se poate ivi la un moment dat în raporturile dintre acționari și societate.
Dispozițiile speciale însă se completează cu dispozițiile generale de procedură, cuprinse în articolele 235 - 241 din Cod procedură civilă, dar și cu dispozițiile articolelor 331 - 339 din Cod procedură civilă.
Potrivit articolului 241 alin.1 din Cod procedură civilă"Cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor fi ținute în seamă de instanța care judecă pricina în fond",ceea ce înseamnă că legiuitorul a stabilit fără putință de tăgadă că asupra cheltuielilor de judecată efectuate cu prilejul asigurării de dovezi se va pronunța instanța de fond, adică judecata unei atare cereri se va putea face numai în litigiul în care va fi utilizată proba astfel administrată.
Este firesc să fie așa, iar interpretarea dată de prima instanță este legală și temeinică, deoarece obligarea uneia sau alteia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată în condițiile articolului 274 Cod procedură civilă este condiționată deculpa procesualăa părții care"cade în pretenții".
Or, stabilirea acestei împrejurări nu se va putea face în cadrul procedurii speciale a asigurării de dovezi, care are uncaracter necontenciosși care, de regulă este urmată de o procedură obișnuită, de drept comun, în care se va stabili în fond dreptul subiectiv dedus judecății sau interesul legitim astfel proteguit, adică temeinicia sau netemeinicia pretenției reclamantului.
Simpla împrejurare că cererea de asigurări de dovezi, respectiv de administrare a unei expertize contabile, a fost admisă, iar pârâta s-a opus la aceasta, nu are nicidecum natura unei culpe procesuale a pârâtei, aceasta putând fi apreciată numai în litigiul de fond în care ar trebui administrată această dovadă (proba cu expertiză contabilă).
În ce privește conținutul articolului 136 alin.2 din Legea nr. 31/1990, Curtea consideră că acesta trebuie coroborat cu articolul 241 alin.2 din Cod procedură civilă, concluzia fiind aceea că instanța care va judeca pricina în fond va putea statua și asupra cheltuielilor de judecată, desigur în funcție de soluția ce se va pronunța asupra fondului dreptului subiectiv dedus judecății sau interesului legitim pretins pe cale de acțiune de reclamanți.
Sigur că, reclamanții ar putea cere și pe cale separată, obligarea pârâtei la plata acestor cheltuieli de judecată, în temeiul soluționării favorabile a unui litigiu asupra fondului drepturilor deduse judecății, însă în cauza de față, declanșată pe calea unei proceduri speciale, necontencioase, cererea acestora a fost respinsă în mod corect de către tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții, și, în contradictoriu cu intimata SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.612/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2/4.06.2009
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
