Anulare hotarare aga Spete. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/COM
Ședința publică de la 01.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelurilor comerciale declarate de apelanții reclamanți - - - & MANAGEMENT & SRL, cu sediul în B,--62, parter,.1, sect.1, prin lichidator judiciar C, cu sediul în B,-,. 103,.A,.4,.12, sect.3 și, cu domiciliul în B,--62, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 172/com/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - - SRL, cu sediul în C, Port, 18, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.06.2009, 01.07.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 6208/118/28.06.2007 reclamanții - - & Management & Comerț SRL și au chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a Hotărârii Generale a Asociaților din data de 20.03.2004.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin statutul societății au fost instituite anumite condiții restrictive privind luarea deciziilor în cadrul Adunării Generale a Asociaților, care asigură forța obligatorie numai pentru acele acte de conducere ce întrunesc aprobarea unanima a asociaților.
În Adunarea Generală a Asociaților din data de 19.03.2004, având ca ordine de zi discutare și aprobarea bilanțului contabil și al contului de profit și pierdere, repartizarea profitului obținut în exercițiul financiar anterior, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2004, descărcarea de gestiune a Consiliului de Administrație, au fost prezenți toți asociații, personal sau prin mandatar.
Prin votul negativ acordat de trei dintre asociați, respectiv - SA, - SA și, care reprezentau 50% din capitalul social, s-a ajuns la neadoptarea propunerilor aflate pe ordinea de zi.
În data de 20.03.2004, doi dintre asociații, însumând 50% din capitalul social, au organizat o nouă Adunare Generală, în lipsa înștiințării celorlalți asociați.
Potrivit procesului verbal al ședinței, această nouă adunare a reprezentat cea de a doua convocare a Adunării Generale, deoarece la prima convocare adunarea nu a putut lua o hotărâre valabilă privind ordinea de zi din cauza neîntrunirii majorității cerute.
Ca urmare a acestei adunări, a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din 20.03.2004, prin care cei prezenți au hotărât aprobarea tuturor punctelor discutate și respinse de asociați în cadrul Adunării statutare ținute în urmă cu o zi.
Prin Hotărârea din 20.03.2004 s-a aprobat și repartizarea profitului pentru investiții și plata de dividende însumând 112.516,97 lei, însă - SA, - - & Management & Comerț SRL sau nu au primit niciodată sumele ce li s-ar fi cuvenit cu titlu de dividende aferente anului 2003.
Hotărârea din 20.03.2004 este lovită de nulitate absolută întrucât nu a fost convocată în mod valabil, încalcă regula unanimității luării deciziilor și a fost adoptată cu fraudarea intereselor asociaților ce au lipsit.
Adunarea nu a fost legal convocată, întrucât voința societară a fost exprimată în adunarea din 19.03.2004, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.193 alin.3 din Legea 31/1990 și nici nu a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut în art.15 alin.3 din Statutul societății.
Adunarea generală din 20.03.2004 încalcă dispozițiile imperative ale art.192 alin.1 din Legea 31/1990, precum și regula unanimității prevăzută de actul constitutiv, pentru adoptarea punctelor de pe ordinea de zi fiind necesar votul unanim al asociaților.
Hotărârea atacată a fost luată în frauda asociaților care au lipsit la ședința din 20.03.2004.
Asociații și și-au promovat propriile interese în detrimentul interesului societar, cei doi hotărând descărcarea de gestiune a Consiliului de Administrație din care făcea parte asociatul, precum și distribuirea unei părți din profitul obținut în exercițiul financiar 2003 cu titlu de dividende, care nu au fost ulterior plătite asociaților absenți la ședința AGA din data de 20.03.2004.
În drept au fost invocate dispozițiile art.191 alin.1, art.196 coroborat cu art.132 alin.2 și 3 din Legea 31/1990, art.14 și 15 din Statutul - SRL.
La termenul din 20.11.2007 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei - - & Management & Comerț SRL.
Prin Încheierea din 08.04.2008 a fost suspendată soluționarea cauzei în temeiul art.244 alin.1 pct.1 pr.civ. iar prin Încheierea din 02.09.2008 cauza a fost repusă pe rol.
Prin Încheierea din 09.09.2008 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a - - & Management & Comerț SRL.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere următoarele argumente:
Legea 31/1990 reglementează condiții distincte în ceea ce privește transmiterea părților sociale, după cum transmiterea se face între asociați, către persoane din afara societății sau pe cale succesorală:
"Art. 202. -(1) Părțile sociale pot fi transmise între asociați.
(2) Transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
(3) În cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
(4) În cazul în care s-ar depăși maximul legal de asociați din cauza numărului succesorilor, aceștia vor fi obligați să desemneze un număr de titulari ce nu va depăși maximul legal."
Potrivit doctrinei unanim acceptate, prevederile actului constitutiv, la care face trimitere art.202 alin.3 din lege, se refera nu la transmiterea părților sociale, care intervine ope legis de la data deschiderii succesiunii, ci la continuarea sau necontinuarea societății cu succesorii asociatului.
În cazul când prin actul constitutiv s-a prevăzut posibilitatea continuării societății cu moștenitorii asociatului decedat, ca și în cazul când nu s-a interzis expres o atare continuare, moștenitorii asociatului decedat devin titulari ai părților sociale și deci asociați în societatea cu răspundere limitată.
Transmiterea părților sociale reprezintă, prin efectele sale, o modificare a actului constitutiv, întrucât modifică structura societară și repartiția părților sociale. Articolul 202 consacră însă o derogare de la dispozițiile art.194 alin.1 lit.d) din Legea 31/1990, care stabilesc că modificarea actului constitutiv este o competență a adunării generale.
Astfel, cesiunea între asociați este dispensată de cerința aprobării ei de către adunarea generală, cu votul unanim al asociaților, întrucât Legea 31/1990, statuând că "Părțile sociale pot fi transmise între asociați", enunță principiul liberei lor circulații între asociați, fără mai cere aprobarea celorlalți asociați și fără ca aceștia să se poată opună unei asemenea cesiuni.
Potrivit alineatului 3 al art.202, succesorii nu primesc tratamentul persoanelor din afara societății, respectiv aprobarea cesiunii de ceilalți asociați reprezentând cel puțin din capitalul social, ci se bucură de același regim cu asociații pe care ii succed in drepturi, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
În consecință, regulile stabilite de art.202 nu sunt imperative decât în ceea ce privește condițiile minime de transmitere a părților sociale, asociații putând prevedea condiții mai oneroase, în virtutea caracterului intuitu personae al societății și avându-se în vedere și echilibrul de forțe din cadrul societății luat în considerare de fondatori.
În speță, ca urmare a fuziunii intervenite, potrivit art.238 alin.1 lit.a) din Legea 31/1990, societatea absorbită - SRL a fost dizolvată fără
lichidare, iar societatea absorbantă, -, și-a mărit patrimoniul cu patrimoniul societății absorbite:
"(1) este operațiunea prin care:
a) una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăți în schimbul repartizării către acționarii societății sau societăților absorbite de acțiuni la societatea absorbantă și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate."
Ca efect al subrogării universale, patrimoniul - - & Management & Comerț SRL a asimilat și părțile sociale deținute de - SA în cadrul L în cotă de 10%, devenind succesor universal al - SA.
Potrivit art.7 alin.4 din statutul societății pârâte "transmiterea părților sociale către terți se poate face numai în baza deciziei Adunării Generale a Asociaților."
De asemenea, art.11 alin.2 din statut prevede că "Cesiunea parțială sau totală a părților sociale între asociați sau față de terți, poate fi efectuată numai în baza deciziei Adunării Generale a Asociaților, luate în unanimitate."
A observat astfel instanța că asociații au derogat de la normele legale, institutând obligația aprobării de către ceilalți asociați a oricărei transmisiuni de părți sociale, fie prin cesiune, fie prin succesiune, precum și regula unanimității.
Nu a fost primită apărarea reclamantei în sensul că textele din statut menționate nu reglementează și situația transmiterii prin succesiune a părților sociale, nefăcând referire în mod expres la această situație, întrucât interpretarea gramaticală și teleologică a prevederilor statutare conduce la concluzia că voința părților a fost de a supune aprobării adunării generale modificarea actului constitutiv sub aspectul structurii societare și a repartiției părților între asociați.
Astfel termenul de "transmitere" de la art.7 din statut acoperă, din punct de vedere gramatical, atât situația transmiterii părților sociale prin cesiune, cât și prin succesiune, iar art.11 din statul evidențiază clar intenția asociaților de a cenzura orice transmitere a părților sociale.
O altă interpretare ar duce la concluzia că transmiterea părților sociale între asociați este supusă regulii aprobării de către ceilalți asociați cu unanimitate de voturi, în timp ce succesorii, care dobândesc drepturile asociatului decedat, ar avea o situație mult favorabilă, nefiind supuși nici unei condiții a acceptare.
La termenul din 14.10.2008 pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului.
S-a susținut, în esență, că, prin prezenta acțiune, se urmărește un singur scop, ilicit, acela al eventualelor repartizări ale profitului net pe anul 2003 integral pe dividende, pentru a se crea premizele unor eventuale creanțe în favoarea - - &Management & Comerț SRL (în calitate de succesoare în urma fuziunii prin absorbție a - SA), în condițiile în care în prezent a fost deschisă procedura falimentului împotriva acestei societăți, conform Sentinței com.1971/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr-. Reclamanții au formulat numeroase acțiuni care au avut ca scop dizolvarea societății pârâte, ceea ce dovedește lipsa de interes din partea reclamantului pentru continuarea activității societății.
În replică, reclamantul a susținut că interesul său în promovarea prezentei acțiuni rezidă în calitatea sa de asociat al - SRL, precum și în dreptul său de a controla în mod direct activitatea acestei societăți, drept ce este recunoscut de art.13 din Statutul societății. Prin promovarea acestei acțiuni, reclamantul urmărește restabilirea stării de legalitate în viața societară, prin eliminarea efectelor acelor hotărâri ale asociaților care încalcă pactul societar.
Prin Sentința civilă nr. 172/com/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta -- & Management & Comerț,ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesual pasivă.
A admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în temeiul art.137 pr.civ. a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes reținând că:
Doctrina juridică a definit interesul ca fiind acea condiție de exercitare a acțiunii civile prin care se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, stabilind totodată că interesul trebuie sa îndeplinească anumite cerințe:
- să fie legitim
- să fie născut și actual
- să fie personal și direct.
În legătură cu prima cerință, în literatura și practica judiciară s-a subliniat ideea că interesul trebuie nu numai să nu contravină legii, ci el trebuie să fie și juridic, în sensul că un interes pur economic sau teoretic nu pot justifica exercițiul acțiunii civile.
În speță, deși reclamantul a criticat hotărârea AGA atacată atât pentru motive care țin de legalitatea convocării, cât și pentru motive de legalitate a hotărârii din perspectiva cvorumului adunării generale, nu indică în acțiune care sunt drepturile sau interesele sale legitime afectate de hotărârea adoptată, care dintre masurile adoptate au fost de natură a-l prejudicia și în ce a constat acest prejudiciu.
Din însăși motivarea poziției sale în ședința Adunării Generale din 19.03.2004, rezultă că reclamantul a invocat nereguralitatea unor operațiuni din anul 2000 - 2001 și nu privea în mod direct punctele de pe ordinea de zi și nici activitatea economico - financiară a societății pe anul 2003 - 2004 care a fost pusă în discuție.
Simpla conformitate cu legea și statutul a hotărârilor adoptate, fără urmărirea înlăturării unui prejudiciu adus intereselor societății sau ale asociaților, nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii, la mai bine de trei ani de la adoptarea acesteia.
De altfel, singura nemulțumire exprimată de reclamant a fost nerepartizarea dividendelor aprobate prin Hotărârea din 20.03.2004, însă pentru încasarea sumelor cuvenite reclamantul avea la dispoziție o altă acțiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta - - & Management & Comerț SRL prin lichidator judiciar C Consult și, care au criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Prima critică adusă de apelanți hotărâri pronunțată de instanța de fond vizează excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - - & Management & Comerț SRL.
Au arătat apelanții că, prin Încheierea de ședință din 9.09.2008, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - - & Management & Comerț SRL, apreciind că în mod eronat aceasta nu a dobândit calitatea de asociat al pârâtei -. În realitate, reclamanta - - & Management & Comerț SRL a dobândit calitatea de asociat al - ca urmare a fuziunii prin absorbție cu asociatul persoană judiciară SA.
Astfel, cum a dovedit la instanța de fond, la data de 12.05.2005, s-a adoptat Hotărârea AGEA a - SA prin care s-a decis fuziunea prin absorbție cu - -.
În baza Proiectului de fuziune prin absorbție nr. 1/17.05.2005 publicat în Of. nr. 1953/16.06.2005, - SA, societate care avea la acea dată calitatea de asociat în cadrul a fuzionat cu -, fiind absorbită de către aceasta din urmă.
În urma acestui proces, - - a dobândit toate drepturile și obligațiile pe care le acea societatea absorbită, inclusiv participațiile la capitalul social al intimatei pârâte.
Calitatea de asociat a - în rezultă din transmisiunea universală a patrimoniului - SA către -, efect al fuziunii prin absorbție intervenită între cele două societăți, iar calitatea procesuală a reclamantei - se întemeiază pe subrogația universală în toate drepturile și obligațiile societății absorbite.
Ca urmarea fuziunii intervenite, societatea absorbită - SA a fost dizolvată fără lichidare, iar societatea absorbantă, - și-a mărit patrimoniul cu patrimoniul societății absorbite.
Tot astfel, ca efect al subrogării universale, patrimoniul - a asimilat și părțile deținute de în cadrul în cotă de 10%, devenind succesor universal al și implicit al.
Consideră apelanta că în cauza dedusă judecății, statutul nu interzice transferul părților sociale prin succesiuni ci doar condiționează transferul cu titlu particular al părților sociale de acordul celorlalți asociați.
Consideră apelanții că instanța de fond în mod eronat a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990. Instanța de fond nu a observat că distincția dintre tratamentul aplicat dobândirii de părți sociale prin acte cu titlu particular și cel aplicat în cazul actelor universale a fost introdus de către legiuitor în art. 202 din Legea nr. 31/1990.
Soluția juridică oferită de instanța de fond potrivit căreia transmiterea prin succesiune a părților sociale nu a operat pentru că nu a fost aprobată de asociații ar conduce la concluzia nelegală prin care s-ar admite posibilitatea individualizării și cenzurii părților sociale deținute în cadrul din universalitatea patrimoniului SA transmis către -.
Părțile sociale deținute în cadrul de - nu ar mai putea fi reintegrate în patrimoniul întrucât aceasta a fost radiată, ca efect al fuziunii prin absorbție, la care nu a făcut opoziție potrivit dispozițiilor legale.
Prin urmare, solicită apelanții să se constate că dobândind părțile sociale în cadrul, - a dobândit și calitate procesuală în orice situație în care asupra patrimoniului societății se litigii.
A doua critică adusă de apelanți vizează excepția lipsei de interes a reclamantului.
Au arătat apelanții că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind promovată de o persoană care nu justifică un interes. Astfel, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu suferit prin hotărârea AGA atacată.
În realitate, acțiunea de față a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 132 alin.(2) și (3) din legea nr. 31/1990.
Prezenta acțiunea s-a întemeiat pe un motiv de nulitate absolută a hotărârii AGA din 20.03.2004, respectiv încălcarea procedurii de convocare și încălcarea regulii unanimității în adoptarea hotărârilor asociaților.
Interesul reclamanților în promovarea acțiunii rezidă în calitate de asociați ai - și implicit, în dreptul de a controla activitatea societății.
Caracterul de societate închisă a - reglementat de dispozițiile art. 13 din Statut conferă asociaților dreptul de control direct asupra activității societății, drept care a fost încălcat prin adoptarea Hotărârii AGA din data de 20.03.2004 în condiții de nelegalitate.
Acest drept de control direct se referă nu numai la distribuirea profitului într-o manieră respinsă de asociați în ședința AGA din 19.03.2004 ci și la descărcarea de gestiune care a fost refuzată administratorilor societății care nu au putut oferi justificări cu privire la operațiuni de garantare ce nu fuseseră aprobate de asociați.
Consideră apelanții că instanța de fond a apreciat eronat că nu există un prejudiciu aduse intereselor societății prin Hotărârea AGA din 20.03.2004, prejudiciu care să fundamenteze promovarea acțiunii de față.
Cu toate că prin hotărârea AGA pe care au atacat-o s-a produs societății un prejudiciu cuantificabil în bani, solicită să se observe faptul că reclamanții nu erau obligați să dovedească producerea prejudiciului ci doar existența unui interes născut și actual, Astfel, în doctrină s-a arătat faptul că deși interesul semnifică un profit sau un avantaj de ordin material sau moral, el nu trebuie confundat cu prejudiciul.
Interesul reclamantului este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, ori reclamanții din prezenta cauză tind la realizarea dreptului de control direct asupra vieții societății, în care dețin părți sociale, drept recunoscut de dispozițiile Legii nr. 31/1990 și afirmat de prevederile art. 13 din Statutul societăți pârâte.
Așa cum a arătat, interesul în promovarea acțiuni rezidă din calitate de asociați ai și este cu atât mai legitim cu cât, potrivit dispozițiilor art. 132 alin.3 acțiunea în anulare poate fi introdusă nu numai de asociați ci și de orice altă persoană și în orice moment.
Astfel, interesul pe care se sprijină orice demers în justiție tinde la obținerea unei remediu prin exercitarea unei acțiuni, așa cum s-a enunțat în literatura de specialitate. pe care reclamanții îl urmăresc constă în restabilirea stării de legalitate, răsturnată prin adoptarea unei hotărâri AGA cu încălcarea prevederilor legale și statutare.
În cauza dedusă judecății, interesul reclamanților este în perfect acord cu normele de drept substanțial și rezidă întocmai în apărarea împotriva unei măsuri nelegale, în remedierea unui act ce încalcă atât legea cât și prevederile statutului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 202 și 132 alin.3 din Legea nr. 31/1990 și art. 13 din statutul.
Intimata pârâtă - and SRL, legal citată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamanți ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimata pârâtă a arătat că, criticile formulate împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond privesc un mod personal de interpretare a raporturilor juridice societare a -, a prevederilor Legii nr. 31/19990, precum și a efectelor juridice în momentul fuziunii prin absorbirea a unei societăți comerciale și respectiv eventualele drepturi ale societății absorbite.
Prin motivele invocate asupra calității procesuale active și a dobândirii calității de asociat al - -, s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat, având în vedere Decizia civilă nr. 460/com/26.05.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA prin care a fost respinsă cererea de mențiuni formulată de ORC de pe lângă Tribunalul Constanța prin care se solicită să se constate calitatea automată de asociat al - - în urma fuzionării prin absorbție a - SA, motivat de prevederile art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 precum și actele constitutive ale - - contractul de societate și statutul societății, respectiv pentru dobândirea calității de asociat este necesar votul/acordul tuturor asociaților, precum și inexistența unei clauze exprese privind succesiunea.
Consideră intimata că atât timp cât prin hotărâre irevocabilă a fost soluționată calitatea de asociat al - - la -, prin prezentele motive de apel nu mai poate fi rejudecată această calitate.
În ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului, intimata arată că, prin motivele de apel invocate nu se face trimitere la nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței apelate, ci la fondul cauzei, într-o manieră pur personală.
Consideră intimata că prin probele administrate în cauză a făcut dovada interesului nelegitim al apelantului reclamant în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a hotărârii AGA din 20.03.2004. Apelantul reclamanta a formulat cereri de dizolvare a - and SRL, a emis Hotărârea AGEA din 15.10.2003 de dizolvare a - și numire lichidator, context în care intimata a promovat acțiune în constatarea nulității hotărârii de dizolvare. Și în prezent pe rolul Tribunalului Constanțaa fost promovată o nouă cerere de dizolvare a -.
Apelantul reclamant nu a fost prejudiciat prin Hotărârea AGA din 20.03.2004, profitul brut aferent anului financiar 2003 fost repartizat la fondul pentru dezvoltare. Poziția total ostilă față de dizolvarea societății, în condițiile în care apelantul reclamant deține 15% din capitalul social, conduce la lipsa de loialitate față de societate, la încălcarea prevederilor contractului de societate.
Examinând apelurile prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei - - & Management & Comerț SRL, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr.460/com/26.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr- instanța a stabilit în mod irevocabil că prin fuziunea prin absorbție a asociatului - SA B cu - - & Management & Comerț SRL nu-i conferă acesteia din urmă calitatea automată de asociat al - and SRL C, în condițiile în care în statutul și contractul acesteia nu se prevede o clauză expresă de cesiune sau succesiune.
Prin urmare, intrând în puterea lucrului judecat, soluția pronunțată de C exclude orice alte interpretări cu privire la adevărul stabilit de instanță în mod irevocabil.
Rezultă că în mod corect prima instanță a constatat lipsa calității procesuale active a - - & Management & Comerț SRL ca urmare a nedobândirii de către aceasta a calității de asociat al - and SRL.
Referitor la modul de soluționare a excepției lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, Curtea constată că prima instanță în mod corect a reținut că acesta nu a indicat care sunt drepturile și interesele sale legitime afectate de hotărârea adoptată, care dintre măsurile adoptate au fost de natură a-l prejudicia, singura nemulțumire fiind nerepartizarea dividendelor aprobate prin Hotărârea din 20.03.2004, or pentru acest lucru avea la dispoziție o altă acțiune.
În soluționarea excepției se are în vedere și asigurarea principiului stabilității raporturilor juridice ( acțiunea fiind formulată după mai bine de trei ani de la adoptarea hotărârii AGA ) precum și starea conflictuală în care s-au aflat asociații - and SRL, între aceștia purtându-se mai multe procese, având ca obiect dizolvarea societății, la solicitarea asociatului, respinse irevocabil prin Decizia civilă nr.632/R/28.10.2002 de Curtea de Apel Târgu Mureș, Decizia nr.982/R/22.12.2003 de Curtea de Apel Târgu Mureș, Decizia nr.180/com/10.06.2004 de Curtea de APEL CONSTANȚA, Decizia civilă nr.245/com/19.07.2004 de Curtea de APEL CONSTANȚA.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. coroborat cu art.1169 civ. și art.129 alin.3 pr.civ. Curtea va respinge cererea intimatei de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată - onorariu de avocat, ca nedovedită întrucât din ordinele de plată nr.122 și 148 depuse la dosar ( filele 79 și 80 ) nu rezultă că reprezintă onorariu de avocat conform contractului de asistență juridică nr.40/10.03.2009 (împuternicirea avocațială fila 16 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurilecomercialedeclarate de apelanții reclamanți - - - & MANAGEMENT & SRL, cu sediul în B,--62, parter,.1, sect.1, prin lichidator judiciar C, cu sediul în B,-,. 103,.A,.4,.12, sect.3 și, cu domiciliul în B,--62, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 172/com/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - - SRL, cu sediul în C, Port, 18,ca nefondate.
Respinge cererea intimatei de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 01.07.2009.
Pt. Președinte - - -,aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ., Vicepreședinte instanță | Pt. Judecător - -, aflată în,semenază cf. art. 261(2) pr.civ. Vicepreședinte instanță |
Pt. grefier - -,aflată în, semnează cf. art. 261(2) pr.civ, Prim grefier |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
5 exemplare/11.08.2009
emis 3 comunicări/12.08.2009.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
