Anulare hotarare aga Spete. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 9
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
PREȘEDINTE: - - -
JUDECĂTOR 1: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER: - - -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de intervenientul SC SRL și reclamanta DE CONSUM - N împotriva sentinței nr.69 din 31 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL PRIN ADMINISTRATOR, și intimata reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SOCIETĂȚILOR COOPERATIVE DE CONSUM - G, având ca obiect - acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă DE CONSUM - N și intimata reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SOCIETĂȚILOR COOPERATIVE DE CONSUM - G, ambele prin consilier juridic., lipsind apelantul intervenient SC SRL, intimații pârâți SC SRL PRIN ADMINISTRATOR,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic. pentru apelanta reclamantă și intimata reclamantă depune la dosar delegația avocatei apelantei reclamante și concluzii scrise.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Consilier juridic. pentru apelanta și intimata reclamanta a solicitat admiterea apelurilor și anularea contractului de vânzare cumpărare pentru suprafața de 1830 mp suprafață utilă construcțiilor și în subsidiar pentru suprafața de 861 mp, avându-se în vedere Decizia nr.349 din 5 noiembrie 2008 Curții de APEL CRAIOVA. Solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată conform calcului pe care îl depune la dosar.
CURTEA
Asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința nr.69 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale active reclamantei și lipsei de interes, a ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului și al asigurării stabilității circuitului civil invocate de pârâta SC SRL N, s-a respins acțiunea civilă pentru constatarea nulitatății absolute parțiale contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1717 din 20 martie 2002, formulată de reclamanta G, in numele și pentru de Consum N, împotriva pârâților SC SRL și. S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta SC COM SRL.
Pentru a hotărî astfel, în esență, instanța de fond a reținut că reclamanta chemat in judecată pe pârâții SC SRL N și pentru a se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare nr. 1717 din 20 martie 2002 pentru suprafața de 1523 mp teren, situat in intravilanul satului comuna, întrucât vânzarea s- făcut in frauda legii.
La 26 mai 2005 SC SRL a formulat cerere de intervenție in interes propriu prin care susține cererea reclamantei de Consum N, arătând că in calitate de proprietar asupra construcțiilor cumpărate de la aceasta poate dobândi și proprietatea terenului aferent construcțiilor.
În principal s-a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă deoarece nu există identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului afirmat.
Astfel, reclamanta nu are un drept de proprietate asupra terenului in litigiu ci doar un drept de folosință, iar o posibilă dobândire dreptului de proprietate prin exercitarea dreptului de ofertă care să constea in echivalent valoric către, nu-i conferă dreptul de proprietate pentru a formula prezenta acțiune.
In cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile interesului care trebuie să fie personal, direct, născut, actual, legitim și juridic.
Reclamanta nu justifică in prezent un drept de proprietate asupra terenului in cauză, doar că urmărește să devină proprietara acestui bun care nu este cert astfel că nu sunt îndeplinite condițiile interesului pentru promovarea acțiunii, nu justifică un interes actual.
De altfel scopul reclamantei este ca in urma desființării contractului de vânzare - cumpărare să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului, iar ulterior să-l vândă intervenientei SC COM SRL și să-și onoreze promisiunea de vânzare - cumpărare făcută acesteia prin actul adițional la contractul de vânzare - cumpărare privind construcțiile. Reclamanta a încheiat cu intervenienta contractul de vânzare-cumpărare pentru construcțiile aflate pe terenul în cauză, cu fraudarea legii, deoarece intervenienta folosește gratuit terenul care din momentul vânzării construcțiilor trece in proprietatea statului, respectiv al primăriei conform art. 186 din 109/1997 în vigoare la data încheierii contractului.
In speță, prin decizia nr. 351 din 17 sept. 1968 emisă de fostul Consiliu Popular Județean provizoriu G,s- trecut in folosința Comitetului Executiv al Consiliului Popular suprafața de 1525 mp necesari pentru construirea unui magazin universal cu bufet si subsol, precum și a unui micro complex de prestări servicii. Construcțiile au fost executate in baza autorizațiilor nr.118 din 20 ian. 1970 și 352/ 21 mai 1971.
Prin modificarea Legii nr.109/1996, prin Legea 1 /2005, fostul articol 187 din 109/1996, devine ca numerotare art.107 și din care se desprinde concluzia că pentru terenurile revendicate de către foștii proprietari până la apariția Legii nr. 1 /2005 acestea nu-și mențin regimul juridic privind folosința terenului pe durata existenței construcțiilor, aceste terenuri revenind de drept foștilor proprietari.
Rezultă de asemenea că reclamanta nu mai are posesia și folosința terenului acesta fiind revendicat din anul 1991 de către proprietara și care prin dispoziția nr. 104 /2001 a primit terenul.
Faptul că, prin sentința nr.1196 din 7 sept.2006 a Judecatoriei Novaci s- constatat nulitatea absolută parțială a acestei dispoziții pentru suprafața de 1830 mp, nu are relevanță in cauză, deoarece in primul rând față de pârâta SC SRL, sentința nu reprezintă autoritate de lucru judecat, datorită principiului relativității efectelor actelor juridice ci își produce efecte doare intre părțile in litigiu.
De altfel, reclamanta nici nu are interes și nu poate obține nici un avantaj material din anularea convenției deoarece dispozițiile legale aplicabile in prezent împiedică revenirea la regimul juridic al folosinței de către organizațiile cooperatiste pentru terenurile revendicare de foștii proprietari. Reclamanta consideră că urmare anulării parțiale dispoziției nr. 104 /2001 emisă de primarul este îndreptățită să solicite anularea in parte si a actului de vânzare - cumpărare prin care pârâta a dobândit terenul invocând fraudarea legii.
Prin fraudarea legii se înțelege acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale la încheierea unui act juridic in scopul de a încălca alte dispoziții legale.
Nulitatea absolută este atrasă de nerespectarea la încheierea actului juridic a unei norme care ocrotește un interes general obștesc.
În speță sunt aplicabile excepțiile de la principiul anulării actelor juridice subsecvente, respectiv, principiul ocrotirii bunei credințe subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și principiul asigurării stabilității circuitului civil care este o nevoie de ordin general social, conform cărora se justifică menținerea actului subsecvent.
Pârâta SC SRL este cumpărător de bună - credință, a plătit preț serios, intrat in posesia imobilului si desfășoară activitate comercială pe teren iar vânzarea - cumpărarea fost materializată prin act autentic care a avut la bază acte administrative valabile in momentul încheierii contractului.
Din probele dosarului rezultă că nu i se poate imputa pârâtei nici culpă în ce privește încheierea contractului de vânzare - cumpărare și nici complicitate din care să rezulte implicarea in activități ilicite.
Nulitatea dispoziției nr. 104/2001 s-a dispus deoarece aceasta trebuia să fie emisă de către deținătoarea și nu de către primar.
Concluzia care se desprinde este că pârâta fost de bună credință in momentul cumpărării terenului de la adevăratul proprietar, iar această prezumție nu a fost răsturnată de către reclamantă, cu atât mai mult cu cât la 10 ian. 2002 făcut oferta de vânzare a întregii suprafețe de 4215 mp, ofertă afișată la sediul Primăriei conform 7/1996, ofertă despre care au luat cunoștință și vecinii terenului și care era valabilă 45 zile.
Deoarece nu au fost alți ofertanți, proprietara a vândut terenul pârâtei.
Astfel, pârâta fost de bună credință, iar reclamanta nici măcar nu au invocat reaua - credință a pârâtei prin acțiune si nici ulterior, buna credință creând prezumția de proprietate pentru întreaga suprafață dobândită prin act.
In speță nu s- făcut dovada fraudei la lege cu atât mai mult cu cât la data vânzării, 20 martie 2002, nu se anulase dispoziția primarului com. cumpărătorul având credința că primește proprietatea de la adevăratul proprietar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanta DE CONSUM - N și intervenientul SC SRL.
Apelanta DE CONSUM - Nac riticat sentința ca netemeinică și nelegală pentru că: la rejudecarea cauzei în cel de al doilea ciclu procesual tribunalul nu se putea îndepărta de motivarea sentinței din primul ciclu procesual, deoarece nu s-a modificat nici situația de fapt și nici motivarea în drept.
Principiul de drept, potrivit căruia anularea actului principal atrage după sine anularea actului subsecvent, a fost greșit aplicat prin sentința apelată, față de faptul că prin sentința nr.1196/2006 a Judecătoriei Novacia fost desființat actul emis cu nerespectarea prevederilor imperative din legile speciale consecințele juridice fiind repunerea părților în situația anterioară și desființarea, la cerere, a tuturor actelor ulterioare.
În mod greșit a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, nesocotind puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.1196/7 septembrie 2006 Judecătoriei Novaci care a reținut că are interesul de a cere constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției de restituire nr.104/2001 emisă de Primarul Comunei.
Greșit a reținut instanța că reclamanta nu justifică interes pentru că nu are un drept de proprietate asupra terenului ci urmărește să devină proprietar asupra acestuia, care nu este cert, fără să se aibă în vedere decizia fostului Consiliu Județean G nr.351/17 septembrie 1968 în baza căruia reclamanta exercită posesia și folosința celor 1523 mp. teren și nu poate fi deposedată legal de acest teren în procedura Legii 10/2001, ea rămânând să exercite posesia potrivit prevederilor imperative ale art.107 din 1/2005 ca o continuitate a prevederilor art.187 din 109/1996 abrogată și este abilitată de 10/2001 să o despăgubească în echivalent valoric pe pârâta cu contravaloarea terenului.
Pe de altă parte, dispoziția nr. 104/2001 de restituire a terenului a fost anulată prin sentința nr.1196/2006, terenul de 1930 mp din care face parte și cel de 1523 mp a reintrat în proprietatea publică statului și a ieșit din circuitul civil, nefiind proprietatea com..
În mod greșit, instanța a reținut că terenul aferent construcțiilor vândute către SC SRL ar trece în proprietatea Primăriei, în condițiile în care proprietatea statului nu poate fi confundată cu proprietatea Comunei. Dreptul de folosință al reclamantei se menține asupra întregii suprafețe de teren inclusiv cea de 320mp aferentă construcțiilor și pentru care a făcut intervenientei promisiune de vânzare, și această stare rezultă din faptul că statul român prin procedura Legii 10/2001 s-a degrevat de calitatea lui de proprietar asupra acestui teren și a dat putere detentorului terenului să dispună asupra modalității de restituire în numele statului.
Greșit instanța a reținut că sentința nr.1196/7septembrie 2006 Judecătoriei, prin care s-a anulat dispoziția de restituire, este irelevantă, nefiind opozabilă pârâtei SC SRL, confundând nulitatea absolută cu nulitatea relativă, deoarece actul nul produce efecte erga omnes. Cum terenul înstrăinat între pârâți a fost și rămâne unul al statului, scos din circuitul civil al unei tranzacționări iar vânzarea a avut la bază un titlu lovit de nulitate absolută, obținut în fraudarea legii, efectele nulității se răsfrâng și asupra actelor subsecvente, indiferent de buna sau reaua credință a subdobânditorului. Dar reaua credință pârâtei SC SRL a fost nu numai prezumată ci și dovedită, pentru că nu putea invoca necunoașterea Legii 10/2001 potrivit căreia restituirea terenurilor cu construcții proprietatea unor terți nu se putea face în natură ci doar în echivalent, pârâtul cunoștea modalitatea deținerii terenului de către apelanta reclamantă. Pe de altă parte tribunalul nu a avut în vedere legislația promulgată după 1990 potrivit căreia vânzătoarea pârâtă nu putea dobândi acest teren în materialitatea lui spre a-l vinde altei persoane. Este irelevantă motivarea tribunalului că s-a afișat oferta de vânzare-cumpărare a terenului de către la ușa primăriei din moment ce apelanta își avea sediul în altă localitate respectiv orașul N și nu com. și dacă s-ar fi afișat nu a avut cunoștință de aceasta;dreptul de preemțiune al vecinilor pentru cumpărare era valabil numai pentru terenurile din extravilan și nu și pentru cel în cauză; afișarea intenției de vânzare, avea la bază o dobândire a proprietății prin fraudarea /2001, adică un teren scos din circuitul civil; afișarea a avut scop de a acoperi reaua credință a cumpărătoarei SC SRL care cu o diligență medie trebuia să cunoască prevederile 10/2001 și /1998; scoaterea la vânzare a întregului teren de 4215 mp a exclus calitatea faptică a apelantei, de vecin a terenului din actul de vânzare-cumpărare, intimata SC SRL a cerut întocmirea unei documentații cadastrale a terenului pe care nu figurează construcțiile reclamantei, terenul apărând ca unul fără construcții, aceasta dovedind reaua credința a pârâților.
Apelanta SC a criticat sentința ca netemeinică și nelegală deoarece instanța nu a cercetat îndeajuns existența bunei credințe a celor două părți din contractul din litigiu, căci terenul de 1523 mp a intrat ilegal în circuitul civil, având în vedere că terenul nu putea fi restituit în natură pentru că în parte era ocupat de construcții, în frauda 10/2001 care interzice în mod expres o asemenea restituire și ca atare actele încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii sunt lovite de nulitate absolută. Titlul subdobânditorului SC SRL provine de la un neproprietar, care nu putea vinde ceva ce a intrat ilegal în patrimoniul ei. Pentru terenul în cauză fiind anulată decizia de restituire în natură, acesta a rămas tot în patrimoniul privat al statului.
Atât acțiunea cât și cererea de intervenție au fost greșit respinse, interesul intervenientei vizează cumpărarea celor 320 mp aferenți construcțiilor pe care reclamanta s-a obligat să i-l înstrăineze după ce va deveni proprietar, prin o decizie de restituire în echivalent valoric a întregii suprafețe de teren.
Interesul său este născut și actual căci a cumpărat magazinul și dacă nu va fi anulat contractul încheiat între pârâte, va fi nevoită să se îndrepte cu o acțiune în pretenții împotriva reclamantei pentru că SC SRL ar putea deveni prin accesiune și proprietar asupra terenului dobândit de intervenient.
La 1 iulie 2008 apelanta reclamantă și a dezvoltat motivele de apel arătând că, competența de soluționare a cauzei revine instanței civile, în discuție fiind raporturi juridice de proprietate, derivate din aplicarea 10/2001
Astfel, urmare a sentinței civ.nr.1196/7.09.2006 a Judecătoriei Novaci, rămasă irevocabilă prin dec. nr. 650/14.05.20067 a Curții de APEL CRAIOVA apelanta reclamantă a emis decizia nr.264/18 nov.2006 comunicată intimatei prin care dispune măsuri reparatorii prin echivalent către persoana îndreptățită, decizie neacceptată de respectiva. Decizia nefiind cenzurată de instanță intimata nu este proprietară și nu poate face acte de dispoziție asupra terenului, cel mult vânzarea unor drepturi litigioase conform art. 1403.civ. care nu transferă proprietatea, întrucât actul este încheiat sub condiție suspensivă. Deci, intimata nefiind proprietarul terenului nu putea înstrăina terenul, iar cumpărătorul nu este de bună credință, căci cu minime diligențe ar fi putut știi că imobilul este litigios, putea să perceapă vizual că pe teren se află construcții. Vânzarea făcută este o operație speculativă și are o cauză ilicită, fiind nulă absolut.
Acțiunea a fost analizată ca o acțiune în revendicare, ceea ce excede cadrului procesual și nu ca o acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la situația juridică a terenului a precizat că prin decizia nr. 351/19 sept.1968 a fostului Consiliu popular județean s-a trecut în folosința Comitetului Executiv al Consiliului Popular suprafața de 1595 mp. necesari reclamantei pentru a edifica un micro-complex. Apelanta a construit în baza autorizațiilor nr.118/19970 și 352/1971. Prin modificarea /1996 prin 1/2005 fostul art.187 a devenit 107 și se referă la situația terenurilor nerevendicate pe care se află construcții și nu se face referire la terenurile revendicate pentru că nu era necesar, deoarece o asemenea reglementare se afla în 10/2001.
A precizat că terenul a aparținut autorului pârâtei și a trecut în proprietatea statului în baza /1959, deci a fost preluat în baza unui titlu și nu se putea prevala de dispozițiile art.2 alin.2 din 10/2001, dar și în această ipoteză dreptul de proprietate avut de autorul intimatei nu poate fi exercitat căci Dispoziția de restituire a primarului com. a fost anulată parțial, iar intimata a fost de rea credință atunci când nu s-a adresat cu notificare deținătorului legal al terenului, conform 10/2001.
Intimata SC SRL prin concluzii scrise a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Excepția necompetenței materiale a secției comerciale este nefondată contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat înaintea demarării procedurii prevăzute de 10/2001, care nu se aplică litigiului de față.
Litigiul se poartă între două societăți comerciale care efectuează acte de comerț, în realizarea obiectului de activitatea a acestora și nu interesează faptul că litigiul s-a născut ca urmare a unor raporturi juridice derivate din aplicarea 10/2001, astfel că instanța trebuie să se pronunțe asupra unor cauze de nulitate a contractului ce se cere anulat.
Competența soluționării cauzei a fost stabilită în mod irevocabil prin decizia nr.117/29.10.2007 a Tribunalului Gorj, în favoarea secției comerciale și de contencios administrativ.
Pe fond analiza celor două apeluri trebuie să aibă ca punct de plecare poziția intimatei pârâte de cumpărător de bună credință:
Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în baza dispoziției nr.103/13.11.2001, dispoziție ce la acea dată avea prerogativele conferite de art.23 alin 4 din 10/2001, iar intimata a fost de bună credință, conform dispozițiilor art. 1898.civ. Nici cauza ilicită, nici fraudarea legii de către intimată nu a fost dovedită, intimata nu a avut nici o contribuție în emiterea dispoziției de restituire menționată.
Curtea reține cele ce urmează:
S-a invocat de apelanta reclamantă, soluționarea pricinii de către o instanță necompetentă material, respectiv tribunalul ca instanță comercială și nu de către o instanță civilă de aplicare a 10/2001.
Susținerea apelantei este nefondată. Cauza de față a mai parcurs un ciclu procesual, fiind soluționată prin sentința nr.1461/20 oct.2005 a Judecătoriei Novaci, casată prin decizia nr. 117 /29.10.2007 a Tribunalului Gorj, prin care s-a admis recursul declarat de SC SRL și s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială. Prin decizia enunțată a fost dezlegată problema de drept a competenței materiale, și dacă instanța de trimitere rămâne suverană în stabilirea stării de fapt, ea trebuie totuși să se conformeze dezlegărilor de date de către instanța de recurs problemelor de drept pe care le implică soluționarea litigiului. față de dezlegarea dată problemei de drept de către instanța de recurs atrage casarea hotărârii pronunțate în asemenea condiții, pentru încălcarea prevederilor art.315 pr.civ.
Deci, prin decizia menționată, competența soluționării pricinii a fost stabilită în favoarea instanței a cărei sentință este apelată și care s-a conformat acestei decizii, potrivit legii. Problemă de drept fiind deja dezlegată, cu putere de lucru judecată, numai poate fi pusă în discuție în acest ciclu procesual al litigiului.
În ce privește calitatea procesuală a apelantei reclamante și interesul acesteia în promovarea acțiunii trebuie analizate în raport de obiectul litigiului, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între cei doi pârâții, fiind irelevante sub acest aspect cele stabilite prin sentința 1196/2006 a Judecătoriei Novaci, dezlegările date în acel dosar neavând forță obligatorie pentru litigiul de față, așa cum a susținut apelanta.
Ceea ce s-a invocat este nulitatea absolută a actului enunțat urmare a comiterii unei fraude la lege, sfera titularilor îndreptățiți să o invoce fiind deosebit de largă, astfel că reclamanta are calitatea procesuală activă. De asemenea are și interesul procesual de a cere constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, și acesta derivă din dreptul reclamantei de folosință asupră unei părți din terenul ce a făcut obiectul contractului.
Astfel, prin decizia nr.351/17 sept.1968 a fostului consiliului popular județean G, s-a trecut din folosința Comitetului executiv al Consiliului popular al Comunei în folosința Cooperativei de consum a unui teren în suprafață de 1925mp necesar construirii unui magazin universal. S-au emis autorizațiile pentru executare de lucrări nr.118 /20.01.1970 și nr.352/21.05.1971. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 138/14.07.2004 și actul adițional la acesta reclamanta a vândut construcțiile către intervenientă, iar terenul a fost transmis în folosință gratuită până când " de Consum N prin aplicarea prevederilor 10/2001 va deveni proprietara terenului printr-o restituire în echivalent valoric către notificatoarea, urmând ca acest teren odată intrat în proprietatea cooperativei de Consum N să fie înstrăinat la aceiași valoare către SC SRL -J". Actul de vânzare-cumpărare trebuie interpretat în totalitatea sa, atât în ce privește construcțiile dar și terenul aferent acestora. S-au vândut construcțiile iar asupra terenului a rămas ca reclamanta, detentorul legal al acestuia să-și dobândească proprietatea în condițiile legilor în vigoare, urmând apoi înstrăinarea acestuia intervenientei. Prin actul enunțat reclamanta, fiind proprietar al construcțiilor și cu drept de folosință asupra terenului s-a obligat față de cumpărător să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului, în virtutea legilor în vigoare. Reclamanta a făcut o promisiune de vânzare cumpărare cu privire la teren, l-a atribuit în folosință gratuită sub condiție suspensivă și nu și-a pierdut prin actul încheiat dreptul de folosință asupra terenului și prin urmare are interesul procesual și calitate procesuală activă de a solicita constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1717/20.03.2002. Reclamanta are interesul de a obține o hotărâre judecătorească pentru a putea să-și transforme dreptul de folosință asupra terenului pe care cu bună credință și-a edificat construcțiile, în drept de proprietate, conform legilor în vigoare, are interesul să dovedească în justiție că actul între pârâți s-a încheiat prin săvârșirea unei fraude la lege, respectiv înstrăinarea terenului despre care părțile știau că aparține altei persoane și totuși l-au vândut și respectiv cumpărat cu rea-credință, în frauda drepturilor reclamantei. Scopul reclamantei nu este imoral, așa cum rezultă din susținerile instanța de fond. Legile promulgate după 1989 prevăd aceasta, cum este /2001, care dă posibilitate detentorul unui teren cu construcții să plătească un echivalent valoric, și greșit a reținut instanța că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru că nu este proprietarul terenului prin greșita interpretare a dispozițiile art. 187din 109/1996, în vigoare la data încheierii contractului din litigiu și modificat ulterior prin art. 107 din 1/2005.
Deci, în cauza de față interesul procesual al reclamantei și calitatea procesuală activă trebuie analizată nu sub aspectul calității de proprietar asupra terenului ce face obiectul contractului litigant (cum corect a susținut apelanta că obiectul litigiului nu îl reprezintă revendicarea terenului pentru care se cere calitatea de proprietar). Reclamanta are folosința legală asupra terenului pe care cu bună credință și-a edificat construcțiile și are interes în apărarea acestui drept. Faptul că pârâtei prin dispoziția nr.104/2001 a primăriei i s-a restituit în natură suprafața de 2498 mp din care face parte și terenul asupra căruia reclamanta are folosința, nu a dus la încetarea folosinței de drept, cum s-a motivat. Această dispoziție a fost contestată și la data soluționării pricinii pedinte, exista pe rolul instanțelor dosarul ce avea ca obiect anularea acestei dispoziții.
Deci, în mod greșit instanța a reținut lipsa calității procesuale active și interesului procesual. a reclamantei.
Așa cum rezultă din cele expuse mai sus deși instanța a respins acțiunea reclamantei pentru lipsa calității procesuale și de interes a analizat pricina pe fond, astfel că, din punct de vedere procedural, nu se impune trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru nepronunțare asupra fondului pricinii.
a fost greșit soluționată pe fond din următoarele considerente: prin dispoziția nr.104/2001 a primăriei i s-a restituit pârâtei terenul din litigiu. Această dispoziție a fost atacată în justiție de reclamanta de față, numai pentru suprafața de 1830 mp, iar prin sentința nr.1196/07.09.2002 a Judecătoriei Novacis -a admis acțiunea și dispoziția a fost anulată parțial, reținându-se că decizia primarului cu privire la restituirea suprafeței de teren deținută de reclamantă a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, pentru că din 1968 primăria numai deținea suprafața de 1925 mp teren și nu putea emite această decizie, competența conferită de lege, (art.20 10/2001) aparținând unităților deținătoare, respectiv reclamantei Coonsum Coop Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr.774/21.12.2006 a Tribunalului Gorj și decizia nr.650/14.05.2007 a Curții de APEL CRAIOVA.
Întrucât prin hotărârile menționate s-a reținut că unitățile deținătoare a terenului aveau competența, conform art. 21 din /2001, să emită dispoziții de restituire, reclamanta a emis dispoziția nr.264/18.10.2006 prin care s-a oferit pârâtei restituirea în echivalent valoric a suprafeței de 1830mp. Dispoziția a fost contestată de pârâta, acțiunea fiind respinsă prin sentința nr- a Tribunalului Gorj. Această sentință a fost schimbată în parte prin decizia nr- a Curții de APEL CRAIOVA în sensul că s-a anulat în parte dispoziția și s-a constatat că este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 861 mp pe care au fost edificate în 1970 construcțiile reclamantei, iar diferența s-a dispus a fi restituită în natură. Decizia a rămas irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de hotărârile menționate, dreptul reclamantei de folosință este restrâns la suprafața de 861. pentru care justifică un interes legitim să ceară a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare 1717/2002.
Așa cum s-a arătat reclamanta a invocat că s-a săvârșit prin încheierea actului între cei doi pârâți frauda la lege. Frauda la lege constă într-o manoperă dolosivă, folosită de părți spre a realiza, pe calea actului juridic, o finalitate interzisă de reglementările în vigoare, prin eludarea indirectă și ocultă a unei norme prohibitive. Spre deosebire de dol, practicat de către una dintre părți în detrimentul celeilalte, viciindu-i astfel consimțământul, frauda la lege constituie o acțiune săvârșită prin conivență de către contractanți în dauna unor terțe persoane.
Astfel, pârâta contrar dispozițiilor 10/2001, art. 21 potrivit căruia restituirea terenului se putea cere unității deținătoare, s-a adresat cu notificarea Primăriei care deși nu era competentă a emis dispoziția de restituire nr.104/13.09.2001. La scurt timp a înstrăinat terenul prin contractul nr. 1717/20.03.2002. Este adevărat că la obținerea dispoziției menționate, anulată ulterior parțial în justiție nu a concurat și cumpărătorul pârât însă la data încheierii contractului de vânzare -cumpărare, ambele părți cunoșteau că terenul nu aparține în totalitate reclamantei. Astfel, parte din teren era ocupat de construcții iar cumpărătorul cu minimul de diligență putea să-și dea seama că bunul este litigios. Cumpărătorul și-a asumat riscul anulării contractului și nu poate invoca buna credință. Părțile știau că parte din teren aparține altei persoane, și totuși l-au vândut și respectiv cumpărat cu rea credință, în dauna drepturilor apelantei reclamante. Reaua credință este pe deplin dovedită de faptul că terenul a fost înscris în circuitul civil ca fiind teren fără construcții. Astfel în contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat că "vând în deplină proprietate și pașnică posesie Societății Comerciale SRL, suprafața de 4215 mp, teren arabil, situat în intravilanul satului, comuna, județul G, având vecini: la nord-, la est-, la sud - și la vest ". Deci, în contract se face referire la teren arabil iar reclamanta nici nu apare ca vecin. Prin expertizele efectuate s-a stabilit că în această suprafață s-a inclus și suprafața reclamantei ocupată de construcții, dar nemenționate în act. Chiar și afișarea la ușa primăriei a intenției de vânzare cumpărare dovedește reaua credință a pârâtelor, fiind făcută pro cauza în eventualitatea declanșării unui litigiu, căci această procedură era obligatorie pentru terenurile aflate în extravilanul localităților nu și pentru intravilan. Actul săvârșit în vederea unei fraude nu poate produce efectul urmărit prin el, actul urmând a fi invalidat, prin anularea lui, parțială, în cauza de față.
Pentru cele arătate, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civ. vor fi admise apelurilor, schimbată sentința în sensul că vor fi respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și interesului procesual. Pe fond, acțiunea reclamantei și pe cale de consecință și cerea de intervenție vor fi admise, se va constata nulitatea absolută, parțială, a contractului de vânzare-cumpărare, pentru suprafață de 861mp aferentă construcțiilor,așa cum rezultă din hotărârile judecătorești menționate.
În baza dispozițiilor art. 274.pr.civ va fi obligată intimata SC la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1063 lei către apelanta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de intervenientul SC SRL cu sediul în J, str. -,.200,.1,.1,.7, Județul G și apelanta reclamantă DE CONSUM - N cu sediul în N,-, Județul G, împotriva sentinței nr.69 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL PRIN ADMINISTRATOR cu domiciliul în comuna, cu sediul ales în, nr.99, Județul G cu, cu domiciliul în Tg J, str. -,.15,.54, Județul G și intimata reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SOCIETĂȚILOR COOPERATIVE DE CONSUM - G cu sediul în N,-, Județul
Schimbă sentința nr.69 din 31 martie 2008 a Tribunalului Gorj - Secția Comercială.
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamantei G invocată de SC SRL.
Admite în parte acțiunea reclamantei G și în parte cererea de intervenție a SC SRL.
Constată nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.1717/20.03.2002 pentru suprafața de 861 mp aferentă construcțiilor.
Obligă pe intimata SC SRL la plata sumei de 1063 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta DE CONSUM
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu - - | JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu - - |
GREFIER, - - |
Red.EM/7 ex.
Jud.fond
Tehnored S/16.02.2010.
26 Ianuarie 2010
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu
