Anulare hotarare aga Spete. Decizia 909/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 909
Ședința publică din 21.10.2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței comerciale nr. 1363 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată A, reprezentată prin lichidator judiciar Activ Grup
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru lichidatorul judiciar, lipsind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 21.10.2008 s-a depus la dosar, prin registratura instanței, de către recurent dovada achitării taxei judiciare de timbru solicitându-se totodată și judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta lichidatorului depune la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri doveditoare arătând că nu mai are de formulat alte cereri.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea recursului conform motivelor detaliate în întâmpinare, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1363 din 8 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Arad, s- admis acțiunea formulată de reclamanta " " prin lichidator judiciar Activ Grup A împotriva pârâților " "- Sucursala A și și în consecință:
S-a constatat nulitatea Convenției încheiată la data de 17 aprilie 2007 între - Sucursala A, în calitate de creditor gaj ist,în calitate de debitor vânzător și, în calitate de cumpărător privind vânzarea a 130.770 acțiuni, deținute de " " la ", A către, la prețul de 415.500 lei și s-au repus părțile în situația anterioară încheierii acestei convenții.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 25 martie 2008, reclamanta prin lichidator judiciar Activ Grup Aac hemat în judecată pe pârâții A și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate nulitatea Convenției încheiată la data de 17 aprilie 2007 între - Sucursala A, și, în calitate de cumpărător privind vânzarea a 130.770 acțiuni, deținute de " " la.", A către, la prețul de 415.500 lei și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestei convenții.
În motivarea cererii s-a arătat că prin încheierea judecătorului sindic nr. 1717/12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr- a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei, ridicându-se administratorului societății, în tot, dreptul de administrare și fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar Activ Grup.
Reclamanta a arătat că acțiunile ce au făcut obiectul convenției din 17.04.2007 aveau o valoare nominală de 10 lei/acțiune și au fost înstrăinate pentru suma de 415.500 lei, deși valoarea acestora era de 1.307.700 lei.
Pentru debitoare convenția a fost semnată de "administrator ", însă ultimul administrator statutar al acestei societăți a fost al cărui mandat a început la 20.12.2004 și a expirat la 2^.10.2006.
Reclamanta a mai arătat că la 27.01.2006, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor debitoarei a delegat pe, administratorul unic, cu exercițiul atribuțiilor prevăzute la art. 113 lit. b,f,g,j din Legea nr. 31/1990 republicată.
Astfel că la 17.04.2007 nu avea desemnat un administrator care să-i reprezinte interesele față de terți, iar una din cauzele den ulitate absolută este încălcarea dispozițiilor legale privind capacitatea de a contracta, fiind inexistent un administrator legal desemnat în vederea îndeplinirii obiectului de activitate al societății, în drept invocându-se art. 948 -950, 966.civ. și legea nr. 31/1990, republicată și art. 35 al. l din Decretul nr. 31/1954.
Pârâta A nu a depus întâmpinare sau vreun alt act procesual în apărare.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a lichidatorului și a inadmisibilității cererii întrucât convenția din litigiu a avut menirea de a duce la bun sfârșit Contractul de vânzare - cumpărare nr. 5/III/15.02.2003 încheiat cu SC A în baza unor relații contractuale mai vechi, contract care se încadrează în sfera actelor tăcute de debitor în cursul desfășurării normale a activității curente, conformați.82 din Legea nr.85/2006,iar lipsa mandatului persoanei care a semnat convenția din partea debitoarei nu atrage nulitatea absolută cum solicită reclamanta, ci eventual nulitatea relativă.
Pârâtul a mai arătat că într-adevăr mandatul administratorului era expirat, motiv pentru acesta nici nu a semnat convenția, semnătura aparținând directorului general, conform art. 143 indice 2/ din Legea nr. 31/1990,republicată.
Pârâtul, în continuare a invocat art. 1.Com. care se completează cu art. 1533 al. 2.Civ.nulitatea relativă fiind acoperită prin confirmarea ulterioară a societății care a recunoscut încheierea convenție, mai mult reclamanta își invocă propria culpă prin invocarea nulității convenției.
Prin notele de ședință de la f 23-26, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a lichidatorului, invocând art. 25 al.l lit. c din Legea insolvenței care permite lichidatorului să introducă acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor,iar convenția din litigiu se încadrează în sfera actelor prevăzute de art. 80 al.2 lit. c din Legea nr. 85/2006, întrucât, deține la debitoare 50 % din acțiuni, prezenta acțiune fiind întemeiată însă pe dispozițiile Codului civil,invocându-se principiul maximizării averii debitoarei, precum și faptul că mandatul său este unul legal,mai mult convenția a fost încheiată cu o lună înainte de deschiderea procedurii insolvenței, astfel că încheierea aceste convenție nu poate fi " salvarea" debitoarei de la o iminentă declanșare a procedurii insolvenței.
Judecătorul sindic, din probele administrate în cauză, a reținut în fapt următoarele:
Din Convenția încheiată la data de 17 aprilie 2007 (f 9 dosar) rezultă că între - Sucursala A,în calitate de creditor gaj ist, în calitate de debitor vânzător și, în calitate de cumpărător a avut loc vânzarea a 130.770 acțiuni,deținute de " " la.", A către,la prețul de 415.500 lei.
Prin încheierea judecătorului sindic nr. 1717/12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr- a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei, la solicitarea sa, ridicându-se administratorului societății, în tot, dreptul de administrare și fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar Activ grup (f 5-6 dosar).
Din aceeași convenție rezultă că acțiunile ce au făcut obiectul convenției din 17.04.2007 aveau o valoare nominală de 10 lei/acțiune și au fost înstrăinate pentru suma de 415.500 lei, deși valoarea acestora era de 1.307.700 lei.
Pentru debitoare convenția a fost semnată de administrator, însă ultimul administrator statutar al acestei societăți a fost al cărui mandat, început la 20.12.2004, a expirat la 28.10.2006.
Judecătorul sindic, raportat la art. 25 al. l lit. c din Legea insolvenței care permite lichidatorului să introducă acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, la art. 2 și la art. 80 al.2 lit. c din Legea nr. 85/2006, precum și la faptul că mandatul lichidatorului este unul legal avându-și izvorul în lege, convenția din litigiu nefăcând parte din sfera actelor prevăzute la art-84 din Legea insolvenței a respins excepția lipsei calității procesuale active a lichidatorului.
întrucât ultimul administrator statutar al debitoarei a fost al cărui mandat a expirat la 28.10.2006,iar pentru numitul nu s-a făcut dovada că i s-au delegat atribuții de conducere ale acestei societăți și de reprezentare în fața terților, nefiind operată la Oficiul Registrului Comerțului vreo operațiune în acest sens, judecător sindic a respins și excepția inadmisibilității cererii invocate de pârâtul.
Raportat la titularul acțiunii și la scopul procedurii insolvenței, în speță apărarea invocată de același pârât în sensul că reclamanta își invocă propria culpă nu operează.
Având în vedere că scopul mediat al creditorului gajist a fost de a încasa creanța pe care o avea față de debitoare înainte de deschiderea procedurii de insolvență, față de aceasta din urmă, că " " nu a adus la cunoștință Sentința civilă nr.512 din 09.05.2005, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 712/2005, rămasă irevocabilă prin care s-a pronunțat nulitatea absolută a contractului de garanție reală mobiliară încheiat între debitoare și această pârâtă, raportat la art. 966 civ. și art. 80 al. l lit. d și al.2 lit. c din Legea insolvenței judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de reclamanta " " prin lichidator judiciar Activ Grup A, împotriva pârâților " " - Sucursala A și.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul solicitând admiterea recursului cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către prin lichidator ACTIV GRUP, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul a arătat că apreciază sentința ca fiind netemeinică și nelegală sub mai multe aspecte. Astfel, este incident, ca un prim motiv de nelegalitate, cel prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
În speță, cererea înaintată judecății avea ca obiect constatarea nulității convenției încheiate la 17.04.2007 pentru că persoana care a semnat actul nu avea calitatea de reprezentant legal al societății, însă instanța, deși nu a fost investită, se pronunță și cu privire la repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției, lucru care, deși apare ca o consecință a petitului acțiunii, nu a fost solicitat de către reclamantă.
Convenția supusă anulării este însă o veritabilă promisiune de vânzare-cumpărare ce nu are" ca efect transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, ci doar obligația pe care și-o asumă părțile de a tranzacționa cu privire la acțiuni în termen de maxim 5 zile de la încheierea respectivei convenții. în consecință, prin acest act nu s-a efectuat transferul cu privire la proprietatea asupra acțiunilor ci doar s-a promis înstrăinarea lor, mențiunea adăugată ultra petit de către instanță în dispozitivul sentinței cu privire la repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției fiind lipsită de relevanță juridică atâta timp cât convenția nu a modificat o situație juridică preexistentă. Actul care consfințește transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor este contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între și recurentul la data de 20 aprilie 2007, care nu a fost atacat în instanță și nicidecum convenția atacată.
Datoria dintre cele două societăți s-a născut în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.5/III/P/15.12.2003 și nu a celui de prestări servicii indicat în sentința din 2005, iar contractul de gaj poartă nr.6/III/P din 15.12.2005, deci decât cel la care face referire sentința din 2005, contract de gaj care nu a fost desființat vreodată. Prin urmare, nu subzistă motivarea instanței cu privire la acest aspect.
În situația în care se va trece peste aceste apărări, se poate observa că acțiunea este inadmisibilă așa cum a fost formulată întrucât lipsa mandatului persoanei care semnează convenția din partea nu atrage nulitatea absolută a acesteia, așa cum solicită reclamanta și se pronunță instanța, ci eventual nulitatea relativă, însă nici aceasta nu poate fi reținută.
Potrivit art. l din Codul Comercial prevederile acestuia se completează cu cele ale Codului civil, iar art.1533 alin.2 din acest act normativ stipulează faptul că dovada mandatului se poate efectua prin executarea lui de către mandatar, iar executarea a constat în încheierea convenției. Chiar în situația ipotetică în care am fi în prezența unei lipse a mandatului persoanei semnatare din partea societății, sancțiunea ce intervine este nulitatea relativă, ce a fost acoperită prin confirmarea ulterioară a societății, pe a acceptat și recunoscut încheierea convenției și până la urmă beneficiile acesteia vis-a-vis de menținerea sa pe linia de plutire, insolvența datorându-se altor raporturi juridice.
Cu privire la prețul negociat, acesta este unul real, serios, fiind menit a rezolva mai multe situații juridice generate de contractul de vânzare-cumpărare nr.5/III/P/l5.12.2003 și a contractului de gaj nr.6/III/P/15.12.2003, simpla corespondență la valoarea nominală a acțiunii nedemonstrând în nici un caz o valoarea diminuată voit sau o valoarea aflată în neconcordanță cu prețul pieței. De altfel, atât prezumția juris tantum a bunei credințe, cât și instrumentele uzitate în probațiune de către recurent nu au fost întoarse printr-o probațiune ce trebuia administrată de către reclamantă.
Debitoarea intimată, prin lichidator judiciar a formulat întâmpinare prin care și-a precizat poziția față de recursul de față arătând următoarele:
În fapt, în data de 12.06.2007, prin încheierea judecătorului sindic nr. 1717 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SA, ridicându-se administratorului societății, în tot, dreptul de administrare al societății.
Recurentul invocă un prim motiv de nelegalitate al acțiunii art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă în sensul că instanța ar fi acordat mai mult decât s-ar fi solicitat. Acesta susține că "instanța deși nu a fost legal investită, se pronunță și cu privire la repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției, lucru care, deși apare ca o consecință a petitului acțiunii, nu a fost solicitat de către reclamantă."
Dacă pârâtul recurent ar fi lecturat atent atât acțiunea cât șl notele de ședință depuse de către reclamanta intimată în dosarul de fond, ar fi observat că s-a solicitat în fața primei instanțe și repunerea părților în situația anterioară semnării convenției atacate. Deci instanța de fond a procedat în mod legal pronunțându-se asupra tuturor petitelor acțiunii, nefiind încălcat art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Deși recurentul consideră fără relevanță juridică dispoziția instanței cu privire la repunerea părților în situația anterioară semnării convenției din data de 17.04.2007, totuși consideră că acesta este un veritabil temei de recurs.
Contractul de cesionare de acțiuni fiind semnat în data de 20.04.2007, a fost încheiat în baza convenției din data de 17.04.2007, iar solicitarea noastră de repunere în situația anterioară semnării acesteia fiind pertinentă.
O consecință legală a anulării unui act este atât anularea actelor subsecvente încheiate în baza actului anulat cât și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului inițial, iar prin lichidator judiciar a solicitat constatarea nulității actului inițial încheiat cât și repunerea în situația anterioară a părților.
Referitor la contractul de gaj nr. 6/III/P/15.12.2003, într-adevăr nu a fost desființat prin sentința civilă nr. 712/2005 a Tribunalului Arad, depusă de către reclamantă în dosarul de fond, eroarea existând din cauza faptul că debitoarea nu a predat toate actele și documentele societății, lichidatorului judiciar. Mai mult decât atât, nici pârâtul recurent nu a depus în probațiune vreunul din contractele la care a făcut mențiune, însă, analizând contractele de gaj prin prisma criticilor formulate de către recurent, pe site-ul Arhivei Electronice de Garanție Reală Mobiliară nu figurează înregistrat vreun contract de gaj între aceste 2 părți și, altul decât cel anulat de către instanță.
Se depune în copie extras de pe acest site cu toate înregistrările efectuate pentru garanții către cele două societăți, pentru a se putea observa că nu exista nici un contract nr. 6/III/P/15.12.2003 referitor la acțiunile deținute de la
Or, fiind desființat contractul de gaj înregistrat în arhiva garanțiilor reale mobiliare, cel rămas în ființă adică cel dintre și IMPORT EXPORT era cel care avea forță juridică, fiind singurul cu acest obiect opozabil terților.
Cu toate acestea, debitoarea, deși cunoștea faptul că îi sunt sechestrate acțiunile deținute Ia de către IMPORT EXPORT, din 09.11.2003, sechestru înscris în arhiva electronică în ianuarie 2005, le-a vândut lui în aprilie 2007.
Ținând cont de cele expuse, se consideră cauza convenției atacate ca fiind ilicită și imorală, atrăgând aplicabilitatea nulității absolute.
Recurentul solicită admiterea recursului deoarece semnatarul convenției din partea debitoarei ar fi avut un mandat în baza căruia a încheiat acea convenție, mai mult decât atât menționează că societatea reclamantă ar fi confirmat încheierea acesteia chiar și fără semnătura vreunui reprezentant legal al
Nulitatea relativă, poate fi confirmată tacit sau expres după cum prevede și art. 1190 Cod procedură civilă, iar în speța de față nu s-a făcut dovada acesteia, indiferent de forma ei.
Acțiunea în anulabilitate este prescriptibilă, iar art. 9 al. 2 din decretul nr. 167/1958 referitor la prescripție indicând în mod expres care este începutul acesteia" în caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția . să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului."
Față de s-a deschis procedura insolvenței în data de 12.06.2007, acțiunea în constatarea nulității convenției încheiate în data de 17.04.2007, iar acțiunea a fost introdusă de reclamantă în data de 25.03.2008, deci în termenul de 18 luni prevăzut de lege.
Raportat la cauza convenției încheiate, ilicită și ilegală, acțiunea formulată este una, neputând fi acoperită prin confirmare nici expres și nici tacit.
recunoaște lipsa unui mandat valabil de administrator al SC SA la momentul semnării convenției atacate de către reclamantă, motivând însă că d-l avea delegate atribuțiile de conducere ale societății și de reprezentare în fața terților, în conformitate cu prevederile art. 1432 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Reclamanta intimată a depus la dosarul de fond un extras de informații de la. A din care rezultă fără echivoc că ultimul administrator al debitoarei a fost d-l, mandatul acestuia expirând în data de 28.10.2006.
Pârâtul recurent susține că d-lui i s-au delegat atribuțiile de conducere ale societății și de reprezentare în fața terților, în baza art. 1432 din Legea nr. 31/1990 republicată fără însă a face această dovadă cu vreun înscris.
Mai mult decât atât, articolul prevede că vor fi delegate atribuțiile de conducere ale societății de către Consiliul de Administrație, care în cazul societății reclamante nu știm din cine era format având în vedere că exista administrator unic cu mandatul expirat.
Conform art. 1432 3 alin.5 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede în mod imperativ " Consiliul de Administrație înregistrează la registrul comerțului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menționând dacă ele acționează împreună sau separat. Acestea depun la registrul comerțului specimene de semnătură".
În conformitate cu art. 45 din Legea nr. 31/1990 republicată se prevede tot imperativ că "Reprezentanții societății sunt obligați să depună la oficiul registrului comerțului semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, dacă au fost numiți prin actul constitutiv, iar cei aleși în timpul funcționării societății, în termen de 15 zile de la alegere."
Or, d-l nu are înregistrat la registrul comerțului nici un specimen de semnătură sau vreo mențiune cum că ar fi persoana împuternicită să reprezinte societatea șl interesele acesteia în raport cu terții.
insistă asupra faptului că deși convenția nu a fost semnată de către un reprezentant legal al societății, chiar fiind lovită de nulitate relativă, ea a fost confirmată ulterior de către "societate", fiind acceptată. Susține chiar și faptul că datorită încheierii acestei convenții s-a mai "menținut pe linia de plutire". Ce-i drept vreo lună de zile.
Având în vedere că această convenție atacată s-a încheiat în data de 17.04.2007, Iar cererea de declanșare a procedurii simplificate a insolvenței față de a fost depusă pe data de 18.05.2007, nu se știe cine a confirmat convenția având în vedere că societatea nu avea un reprezentant legal.
Lichidatorul judiciar consideră că semnarea convenției din data de 17.04.2007 are la bază și o cauză și imorală iar art. 966. Civil prevede că "obligația fără cauză sau fondată pe, o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect".
Convenția semnată de către reclamanta intimată a avut la bază o cauză ilicită, având în vedere că scopul mediat al creditorului "gajist" a fost de a încasa creanța pe care o avea față de înainte de declanșarea procedurii simplificate față de aceasta din urmă, deoarece în conformitate cu ordinea de distribuire prevăzută de Legea nr. 85/2006 referitoare la insolvență, era aproape sigur că nu va mai reuși recuperarea nici unei sume.
Nelegalitatea și caracterul lezionar al acestui transfer de acțiuni a fost constatat și de către Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, decizia civilă nr. 325/R din 07.04.2008 pe care o anexăm prezentei. Din cele prezentate rezultă evident cauza ilicită a convenției încheiate și faptul că se impune constatarea nulității absolute a acesteia.
Astfel, creditorul, în dosarul de faliment al ar fi avut o calitate inferioară raportată la ordinea de distribuire prevăzută de lege, fiind un creditor chirografar. Din analizarea actelor și documentelor contabile ale debitoarei, lichidatorul judiciar a observat care ar fi șansele creditorilor debitoarei de a se îndestula din averea debitoarei.
Însă pe lângă încălcarea dispozițiilor art. 966. Civil considerăm că s-au încălcat și dispozițiile aii. 80 alin.. D) "acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obțină in caz de faliment al debitorului este mai decât valoarea actului de transfer": și cele ale art. 80 alin.2 lit. c) "cu un acționar deținând cel puțin 20% din acțiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot in adunarea generala a acționarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acțiuni".
Or în cazul de față deținea la 50% din acțiuni și era evident că avea cunoștințe despre starea iminentă de insolvență în care aceasta se află.
Semnarea convenției a avut la bază o cauză și imorală, nelegalitatea acesteia fiind reținută și de către Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- decizia nr. 325/R/07.04.2008, fiind în dauna tuturor creditorilor debitorului falit, cauză care atrage nulitatea absolută a convenției încheiate.
Pentru toate aceste motive se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței comerciale nr. 1363 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată A, reprezentată prin lichidator judiciar Activ Grup
Modifică în tot hotărârea atacată.
Respinge acțiunea reclamantei debitoare, prin lichidator.
Obligă debitoarea intimată la plata către recurent a sumei de 19,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -
Tehnored.
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
