Asigurare dovezi. Decizia 197/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 197
Ședința publică de la 26 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta - M and SRL B împotriva Încheierii nr. 66/CC/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea pârâtei intimate Banca Comercială Română SA.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că, prin Încheierea nr. 66/CC/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR SA - Sucursala Sibiu și respinsă cererea având ca obiect asigurare dovezi formulată de reclamanta - M SRL împotriva pârâților - SRL Sibiu, și BCR SA - Sucursala Sibiu.
Pentru a pronunța această încheiere, curtea de apel a reținut următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de 17.09.2009 - ROMANIA SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat admiterea cererii de asigurare dovezi.
Instanța, după punerea în discuția părților, a respins cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă, deoarece cererea de asigurare dovezi nu urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, fiind o procedură necontencioasă.
Analizând cererea principală de asigurare dovezi, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Astfel, condiția esențială a procedurii de asigurare a dovezilor este urgența, determinată de existența unui pericol de dispariție a probei și de îngreunarea administrării ei, dacă administrarea ar fi întârziată.
Cerința urgenței nu este îndeplinită în speță.
Prin expertiza contabilă solicitată a se efectua se urmărește verificarea realității unor plăți efectuate de pârâții și în favoarea societății SRL Sibiu.
Motivația cererii prin pericolul dispariției actelor contabile privind plățile efectuate în favoarea SRL nu este întemeiat. După cum chiar reclamanta a arătat în cuprinsul cererii introductive Tribunalul Sibiua emis mai multe somații de plată față de debitoarea - SRL Sibiu prin care aceasta a fost obligată la plata unor sume de bani în favoarea creditorilor și, astfel că pericolul dispariției actelor contabile privind plățile efectuate nu există.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta - M SRL, solicitând în principal casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de asigurare de dovezi.
În motivare se invocă faptul că hotărârea ar fi nemotivată și nelegală, fiindcă minuta hotărârii ar fi diferită de dispozitivul hotărârii, întrucât soluția transcrisă în condica ședințelor de judecată aflată în arhiva Tribunalului Sibiu nu se regăsește în dispozitivul încheierii atacate, astfel că ar fi intervenit nulitatea expresă prevăzută de art. 105 alin. 2 Cod pr. civilă.
Recurenta mai arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale a intimatei BCR SA - Sucursala Sibiu, iar pentru opozabilitatea hotărârii și expertizei BCR SA ar fi trebuit să rămână în judecată, calitatea procesuală pasivă urmând să se stabilească în cadrul procesului de fond.
În ce privește fondul cauzei, recurenta invocă faptul că, pentru a dovedi caracterul simulat al actelor juridice de împrumut încheiate între soții și - SRL era necesar efectuarea unei expertize contabile, care să arate dacă toate împrumuturile au fost înregistrate în registrele contabile ale societății și să se evidențieze modul în care sumele au fost cheltuite datorită pericolului modificării situației contabile a societății de către pârâți, iar somațiile de plată emise nu ar demonstra aceste aspecte.
În drept se invocă art. 303 alin. 2, art. 3041, art. 235 și următoarele Cod pr. civilă.
Recursul a fost legal timbrat (fila 459.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de reclamantă referitor la faptul că minuta hotărârii ar fi diferită de dispozitivul hotărârii este neîntemeiat, întrucât reclamanta nu a probat această susținere, iar pe de altă parte, evocă trunchiat dispozițiile art. 105 alin. 1 din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, care prevede că transcrierea minutei se face "integral sau în extras, în condica ședințelor de judecată" și, prin urmare, o transcriere în extras a minutei în condică nu echivalează cu o diferență între minută și dispozitivul hotărârii care să determine nulitatea prevăzută de art. 105 alin. 2 Cod pr. civilă.
Instanța de recurs nu își poate însuși nici al doilea motiv de recurs referitor la nemotivarea admiterii excepției lipsei calității procesuale a intimatei BCR SA - Sucursala Sibiu, întrucât tribunalul și-a însușit argumentația formulată de BCR SA în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, în sensul că sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică, iar Sucursala Sibiu a BCR SA nu are organe proprii de conducere în sensul vizat de legislația comercială.
Critica recurentei în sensul că, pentru opozabilitatea hotărârii și a expertizei BCR trebuia să rămână în judecată este neîntemeiată, în motivarea Deciziei nr. 173/6 martie 2007 Curtea Constituțională reținând că "de altfel, dovezile administrate prin procedura reglementată de art. 235-241 din Codul d e procedură civilă pot fi folosite și de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiții neprivind părțile interesate de dreptul de a le combate prin alte probe în cursul procesului de fond".
Curtea de apel constată că nu sunt întemeiate nici criticile reclamantei ce vizează fondul cererii.
Judecătorul tribunalului a apreciat corect că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței prevăzută de art. 235 pr. civilă, întrucât pericolul modificării situației contabile de către pârâți, invocat de reclamantă, nu a fost dovedit sub aspectul săvârșirii de către pârâți de acțiuni în acest sens, cu atât mai mult cu cât situațiile financiare ale societăților comerciale sunt depuse la registrul comerțului și verificate de organele fiscale.
Mai mult, emiterea unor somații de plată de către o instanță judecătorească nu poate fi interpretat drept un act fraudulos al pârâților.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că încheierea atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile recurentei, urmând ca, în baza art. 312 Cod pr. civilă, să fie respins recursul declarat de - M and SRL
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petenta - "M " SRL B împotriva Încheierii nr. 66/CC/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 7/20.04.2010
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
