Atragerea răspunderii administratorilor. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Camelia
Grefier: - -
S- luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de împotriva sentinței comerciale nr. 604 din 21 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul recurentului, lipsă fiind intimatul-debitor SC " "SRL, prin lichidator judiciar SC " Grup"SRL, intimatul-creditor SC " "SRL B și intimata-chemată în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 4-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, motivând că, cererea este în termenul procedural privind termenul de declarare a recursului, deoarece sentința pronunțată de instanța de fond nu i-a fost comunicată la adresa de domiciliu din I str. -, încălcându-se dispozițiile art. 90 alin. 1 și art. 261 alin. 3 din codul d e procedură civilă, procedura de comunicare realizându-se în mod greșit la adresa din I,-, adresă la care recurentul nu mai locuiește din anul 2001. Deși, acesta a înștiințat instanța de fond că noua adresă de domiciliu este în str. -, depunând în acest sens și copie de pe cartea de identitate, instanța a persistat în aceeași greșeală dispunând comunicarea sentinței tot la fosta adresă ce a constituit sediul societății.
De asemenea susține apărătorul recurentului că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC ""SRL B, apreciind că această calitate trebuie analizată în raport de momentul introducerii acțiunii. Dar, prin intrarea în vigoare a noii Legi nr. 85/2006, care a abrogat Legea nr. 64/1995, potrivit noilor dispoziții ale art. 138 au calitate pentru promovarea acțiunii în răspundere a administratorului numai administratorul judiciar sau lichidatorului și în condițiile în care aceste persoane nu au promovat acțiune în răspundere a administratorului societății debitoare și nici nu și-au însușit-o pe cea formulată de creditoarea SC " "SRL, se impunea ca instanța de fond să admită excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei.
Pe fondul cauzei, apreciază că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în prezenta cauză, apreciind că nici una din probele prezentate nu s-a dovedit culpa administratorului societății, în cauză nefiind aplicabil dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Nici prin cererea formulată de societatea creditoare și nici prin înscrisurile depuse la dosar nu au fost indicate și nici nu rezultă care fapte culpabile săvârșite de recurent au fost de natură să conducă societatea la încetarea de plăți. Pentru angajarea răspunderii în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să existe și să fie dovedită reaua credință în activitatea de administrare a societății, iar simpla susținere a expertului contabil privind neprezentarea actelor contabile ce ar echivala cu absența evidențelor contabile, în sensul că, contabilitatea nu a fost ținută, fie nu a fost ținută în conformitate cu legea este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză. Chiar, prin raportul lichidatorului acesta face referire că la sediul societății a găsit pe fostul administrator, care i-a pus la dispoziție xerocopia ultimei file din registrul de casă, bilanțul și balanța de verificare pe luna iunie 2002, prezentându-i motivul ajungerii societății în încetare de plăți.
Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 71 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 și prevederile art. 17 din statut, deoarece nu poate fi atrasă răspunderea recurentului pentru actele săvârșite de fosta soție - asociată în cadrul SC " "SRL.
De asemenea susține apărătorul recurentului că pentru angajarea răspunderii administratorului pentru pasivul societății ar trebui dovedit atât raportul de cauzalitate între activitatea administratorului și faptul încetării de plăți, cât și împrejurarea că ar fi lucrat cu rea credință în dauna creditorilor, acest lucru nedovedindu-se din nici o probă prezentată în cauză, simpla prezumție privind nepredarea documentelor contabile neputând constitui un argument pentru admiterea acțiunii.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului, casarea sentinței comerciale nr. 604 din 21 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 604 din 21 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Iașis -a constatat că bilanțul contabil pentru anul 2000 al poartă semnătura chematei în garanție .
S-a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale active.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta B, cu sediul în B,- - 16 în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în I,-, -. 13, apartament 8, etaj 2.
S-a stabilit răspunderea personală a pârâtului pentru pasivul debitoarei I, pasiv datorat reclamantei, în cuantum de 1322.79 RON.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul în contradictoriu cu domiciliată în I,-, -.2, scara A, apartament 20, etaj 4.
A fost obligată chemata în garanție la plata către pârât a sumei de 383 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.198/2000/com. petenta Bas olicitat lichidarea judiciară a SRL. motivat de insolvabilitatea notorie acestei din urmă societăți comerciale.
La data de 26.06.2003 judecătorul sindic a înaintat către Tribunalul lași cererile creditoarelor B și a Județului lași privind stabilirea răspunderii personale a administratorului societății -.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 8459/2003.
Prin sentința nr. 2487/E/2003, a fost admisă acțiunea și a fost stabilită răspunderea personală a administratorului.
Pârâtul a declarat recurs care a fost admis prin decizia nr. 1032/2005 a Curții de Apel lași,cauza fiind retrimisă la Tribunalul lași spre rejudecare.
Prin sentința nr. 128/E/2002 a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamanta lași, soluție rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 370/2002 a Curții de Apel lași.
Acțiunea având ca obiect declanșarea răspunderii administratorului formulată de către reclamanta Baf ost reînregistrată pe rolul Tribunalului lași sub nr.6101/2005.
În motivarea acestei cereri reclamanta a arătat că prin cererea formulată la data de 22.12.2000,a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei al cărei administrator era în vederea recuperării creanței în sumă de 13.227.837 lei.
Prin încheierea nr. 29/14.03.2000, s- dispus procedurii reorganizării și a falimentului împotriva societății.
În lipsa unui plan de reorganizare a activității sau de lichidare a averii debitorului procedura a continuat sub forma falimentului.
Prin raportul final înregistrat sub nr. 1248/24.10.2001, lichidatorul judiciar a constatat că lași nu are bunuri suficiente și a propus închiderea procedurii judiciare a falimentului.
Cum din rapoartele periodice și din raportul final prezentat de lichidatorul judiciar,rezultă că debitoarea nu poseda bunuri care ar putea fi valorificate în scopul îndestulării creditorilor,Tribunalul lași prin încheierea nr.493/17.10.2002 a dispus închiderea procedurii falimentului.
S-a mai arătat de către reclamantă faptul că societatea debitoare a ajuns în situația falimentului,datorită managementului defectuos al administratorului care nu a organizat și ținut contabilitatea în condițiile dispozițiilor legale și a dispus în interes personal continuarea unei activități lipsite de eficiență economică.
La data de 21.10.2005 pârâtul depus ia dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare pârâtul a arătat că încă din anul 1998 când s-a separat de fosta sa soție, nu a mai exercitat nici un act de administrare al societății.
S-a mai invocat și excepția autorității de lucru judecat, excepție la care a renunțat la termenul din 18.11.1005.
Pârâtul a formulat de asemenea și cerere de chemare în garanție a numitei (fostă ).
La termenul din 11.10.2006 pârâtul declarat că bilanțul contabil depus pe anul 2000 nu a fost semnat de el iar chemata în garanție a declarat că nu își recunoaște semnătura.
La termenul din 10.01.2007 pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active,la același termen instanța invocând din oficiu excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei
În dovedirea propriilor susțineri părțile au depus la dosar o serie de acte.
A fost efectuată o expertiză contabilă ale cărei concluzii sunt consemnate în raportul depus la dosar.
In ceea ce privește semnătura care se regăsește pe bilanțul contabil aferent anului 2000 și depus la dosar,instanța procedând în condițiile disp.art.177 și urm Cod procedură civilă la o verificare de scripte având în vedere actele depuse la dosar (fila 164 - 165), constată că actul poartă semnătura chematei în garanție.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale a persoanei juridice instanța constată că aceasta este lipsită de obiect, această societate nefiind chemată în udecată de către reclamantă, din eroare fiind introdusă în cauză la termenul din 11.10.2006.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active,instanța apreciază că este neîntemeiată urmând aor espinge.
Astfel, calitatea procesuală activă trebuie analizată la momentul introducerii acțiunii și la acel moment legea îi acorda acest drept.
În plus, conform disp. art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, creditorii continuă să dețină această calitate
Pe fondul cauzei,din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța constată că acțiunea este întemeiată urmând aoa dmite.
Astfel, pârâtul se face vinovat în condițiile disp.art.138 lit. d) din Legea nr.85/2006 de faptul că în condițiile în care avea calitatea de administrator nu a ținut în mod corect evidența actelor contabile (în acest sens fiind actele depuse de reclamantă la dosar și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză - fila 176 -178 dosar).
Acesta nu a evidențiat bunurile intrate și apoi ieșite din patrimoniul societății,un exemplu în acest sens fiind imobilul situat în lași B-dul. - cel (fila 50 dosar).
Este adevărat că în fapt acesta nu a mai exercitat în ultimul interval de timp funcția de administrator al societății comerciale dar este culpa acestuia că nu făcut aceste mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului.
Nefiind evidențiată această situație de fapt și în evidențele Registrului Comerțului acesta și-a menținut calitatea de administrator al societății în raport cu terții și deci se impune să opereze răspunderea materială a acestuia.
Instanța apreciază de asemenea că și cererea de chemare în garanție este întemeiată,urmând a fi admisă.
Astfel persoana chemată în garanție în calitatea sa de asociat avea obligația să facă toate demersurile în situația în care administratorul nu își îndeplinea obligațiile legale.
De asemenea răspunderea sa urmează să opereze tot în temeiul disp. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Aceasta a înstrăinat un bun imobil al societății (apartamentul situat în lași, B-dul. - cel ) fără să aibă acest drept și fără să facă nici un fel de mențiuni în actele contabile ale societății.
Instanța mai reține în sarcina acesteia și faptul că deși în calitatea sa de "administrator de fapt" al societății comerciale deținea în posesie toate actele contabile ale persoanei juridice, a refuzat să le pună la dispoziție lichidatorului ceea ce naște supoziția fie că această contabilitate nu a fost ținută,fie că nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Menționează că recurentului nu i s- comunicat această sentință la adresa de domiciliu din str. -, încălcându-se dispozițiile art.90 alin. 1 si 261 alin. 3. proc. civ. procedura de comunicare realizându-se în mod greșit la fosta adresă din- la care nu mai locuiesc din anul 2001 Apreciază recurentul că se impune repunerea în termenul de recurs, în conformitate cu art. 103 Cod proc. civ.
Pe fond motivele prezentului recurs vizează în opinia recurentului nelegalitatea și netemeinicia sentinței 604/2007 sub următoarele aspecte:
1. Interpretând greșit dispozițiile legale în materie, Tribunalul Iașia respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B9apreciind că această calitate trebuie analizată în raport cu momentul introducerii acțiunii. Această interpretare nu poate fi primită în condițiile în care, potrivit art. 156 din Legea 85/2006, la data intrării în vigoare a noii Legi a insolvenței legea nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară se abrogă. Astfel, prin intrarea în vigoare a noii legi nr. 85/2006, care abrogă vechile dispoziții ale Legii 64/1995, potrivit noilor dispoziții ale art. 138 au calitate pentru promovarea acțiunii în răspundere a administratorului numai administratorul judiciar sau lichidatorul. În condițiile în care aceste persoane nu au promovat acțiune în răspundere a administratorului și nici nu și-au însușit-o pe cea formulată de creditoarea, se impunea ea instanța de fond să admită excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, cu consecința respingerii acțiunii. De altfel, ca temei legal pentru antrenarea răspunderii administratorului, prima instanță a făcut trimitere la noile dispoziții ale art. 138 din Legea 85/2006, dovadă că se impunea aplicarea acestora.
2. Pe fondul cauzei, interpretând greșit probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, prima instanță a reținut în mod nelegal că recurentul se face vinovat, în condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, de faptul că în calitate de administrator nu ar fi ținut în mod corect evidența actelor contabile, întemeindu-se pe actele depuse de reclamantă și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Aceste afirmații sunt total lipsite de conținut, în condițiile în care nici cererea creditoarei și nici înscrisurile depuse sau raportul contabil nu pot să contureze în mod concret culpa subsemnatului în administrarea Nici prin cererea formulată de și nici prin înscrisurile depuse nu au fost indicate și nici nu rezultă care fapte culpabile săvârșite de subsemnatul au fost de natură să conducă societatea la încetarea de plăți. Ori, pentru angajarea răspunderii în condițiile art. 138 din Legea 85/2006 (fostul art. 124) trebuie să existe și să fie dovedită reaua credință în activitatea de administrare a societății. Simpla susținere a expertului contabil privind neprezentarea actelor contabile ce ar echivala cu absența evidențelor contabile, în sensul că fie contabilitatea nu a fost ținută, fie nu a fost ținută în conformitate cu legea, este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, chiar din raportul SC " Grup", aflat la fila 91 dosar fond, rezultă că la 28.02.2001 lichidatorul s-a prezentat la sediul societății găsind pe "fostul administrator " care i-a furnizat xerocopia ultimei file din registrul de casă, bilanțul și balanța de verificare pe luna iunie 2002, prezentându-i motivul ajungerii societății în încetare de plăți, respectiv concurența. Rezultă astfel că actele contabile au fost prezentate de asociata, deci a fost ținută evidența contabilă a societății, toate documentele aflându-se la sediul societății, unde recurentul arată că nu a mai locuit din anul 2001. Susține recurentul că nu poate fi atrasă răspunderea sa pentru actele săvârșite de fosta sa soție, asociată în cadrul, fără acordul său și cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 71 alin. 1 din Legea 31/1990 și ale actelor constitutive (art. 17 din statut și art. 62 din contractul de societate). Expertul contabil nu a făcut nici un demers pentru a îi fi puse la dispoziție documentele contabile, chiar și de la organul fiscal unde au fost depuse trimestrial sau anual, emițând doar simple supoziții.
Potrivit literaturii și practicii în materie răspunderea administratorului este guvernată de regulile mandatului. Pentru antrenarea răspunderii trebuie ca administratorul să fi contribuit prin săvârșirea anumitor acte sau fapte ilicite civile sau penale, cu intenție sau din culpă la ajungerea societății în încetare de plăți, trebuind să existe o legătură de cauzalitate între actele sau faptele ilicite și încetarea de plăți. De asemenea, pentru angajarea răspunderii ca administrator pentru pasivul societății creditorul ar fi trebuit să dovedească atât raportul de cauzalitate între activitatea administratorului și faptul încetării de plăți, cât și împrejurarea că ar fi lucrat cu rea credință în dauna creditorilor și în folosul său personal. Acest lucru nu rezultă din nici o probă administrată în cauză, simpla prezumție privind nepredarea documentelor contabile neputând constitui un argument suficient pentru admiterea acțiunii.
Raportat la faptul că nici din raportul lichidatorului și nici din celelalte probe administrate nu rezultă că recurentul s-ar fi folosit de bunurile sau creditul societății în folosul propriu sau al altei persoane și nici că aș fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care conducea în mod vădit la încetarea de plăți și ținând cont că încetarea de plăți nu conduce la angajarea răspunderii administratorului, se impunea a fi respinsă cererea formulată de Tocmai din aceste considerente, cererea similară de antrenare a răspunderii recurentului pentru suportarea pasivului formulată de Iaf ost respinsă de Tribunalul Iași prin sentința civilă 128/E/04.02.2002, soluția fiind menținută ulterior și de Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 370/13.05.2002. De asemenea, considerente similare au fost reținute și prin decizia Curții de Apel 1032/30.05.2005 prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, care au fost ignorate însă în totalitate de instanța de fond.
Prin întâmpinare, intimata Bas olicitat respingerea recursului.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
Cererea formulată de recurentul vizând repunerea acestuia în termenul de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă este întemeiată și urmează a fi admisă, avându-se în vedere că, într-adevăr, în speță sentința recurată a fost comunicată pârâtului - recurent la vechea adresă existentă la dosar și nu la cea comunicată instanței în condițiile dispozițiilor art. 98 Cod procedură civilă.
Critica vizând greșita respingere de către instanță a excepției lipsei calității procesuale active este nefondată, având în vedere că, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, calitatea procesuală activă trebuie analizată în raport cu momentul formulării cererii de către creditoare, moment la care legea, atunci în vigoare, o legitima activ pentru promovarea unei astfel de acțiuni, așa cum prevăd și dispozițiile art. 725 Cod procedură civilă.
Se reține, de asemenea, că în mod corect prima instanță a reținut că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale speciale pentru fapta proprie reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit. d potrivit textului de lege citat, această faptă se poate săvârși prin una dintre următoarele modalități: ținerea unei contabilități fictive, ascunderea unor documente contabile, neținerea contabilității în conformitate cu legea. Ori, așa cum a reținut corect prima instanță, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză (filele 176 - 178 dosar), pârâtul-recurent și chemata în garanție intimată nu au prezentat documentele primare și evidențele contabile, din care să se poată efectua verificarea solicitată de către instanță. Tot din conținutul aceluiași raport, se mai reține că lichidatorul, prin adresa nr. 1433 din 10 mai 2006, i-a comunicat expertului desemnat de instanță faptul că la dosarul nu se găsesc actele solicitate prin adresa expediată cu mandatele poștale nr. 71050, 71051 și 71052 din 8 aprilie 2006.
Totodată, apărarea invocată de recurent și reținută, de altfel, de către prima instanță că acesta nu a mai exercitat în ultimul interval de timp funcția de administrator al societății comerciale nu este de natură să înlăture culpa acestuia de a nu fi făcut cuvenitele mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului, iar dispozițiile art. 71 din Legea nr. 31/1990 invocate de către recurent nu sunt de natură a înlătura, în speță, răspunderea acestuia.
Se mai reține că, în speță, sunt întrunite astfel toate condițiile răspunderii reglementate de prevederile art. 138 din lege, respectiv prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a pârâtului prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. d, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent datoriilor exigibile și culpa pârâtului.
Pentru motivele anterior expuse în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Repune recurentul în termenul de recurs și în consecință respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata
Respinge recursul formulat de, împotriva sentinței comerciale nr. 604 din 21 martie 2007, formulată de Tribunalul Iași, Comercial și contencios Administrativ, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex
18.01.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Gheorghiu Camelia
