Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 16/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.16
Camera de Consiliu din 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș privind pe reclamanta - SRL T în contradictoriu cu pârâta - SRL T, având ca obiect pretenții.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, considerând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând supra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Timișoara la data de 17.10.2008, reclamanta - SRL T a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - SRL, să se constate încetat contractul de închiriere nr.1/27.05.2004, ca urmare a ajungerii la termen, cu obligarea pârâtei la plata chiriei restante, în cuantum de 8.838,48 lei, precum și a despăgubirilor pentru lipsirea de folosință, constând în chiria în cuantum total de 11.200 euro - 700 euro lunar pentru perioada 28 mai 2007-27 septembrie 2008 și în profitul nerealizat în cuantum de 4400 euro și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul închiriat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.15126/27.11.2008 Judecătoria Timișoaraa declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Timiș, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 29.01.2009 sub nr-, reținând că potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă tribunalele judecă în primă instanță "procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani".
Prin sentința civilă nr.220/PI/10.03.2009 s-a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, s-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, reținându-se că potrivit art. 1 alin. 1.proc.civ. judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. a proc.civ. tribunalele judecă procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei (100.000 RON), precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Tribunalul a mai reținut că, acțiunea este definită ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat și asigurat concursul unui organ jurisdicțional în vederea recunoașterii sau realizării unui drept ori interes - nesocotit, contestat sau încălcat - fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situații juridice noi, fie prin plata unei despăgubiri sau și prin plata unei asemenea despăgubiri; având ca obiect protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie, acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale; dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară; a susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
În considerarea celor de mai sus, statuate și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.32/2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1.proc.civ. tribunalul a constatat că cererea reclamantei - de a se constata inexistența dreptului locativ al pârâtei asupra spațiului comercial situat în D,- - are caracter patrimonial, caracter necontestat de către părți, fiind prin urmare o cerere evaluabilă în bani și, totodată, s- constatat că evaluarea reclamantei privind obiectul litigiului este inferioară valorii de 1 miliard de lei (100.000 RON).
Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, Curtea constată că în prezenta cauză competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul acțiunii, rezultă că, reclamanta - SRL T a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - SRL, să se constate încetat contractul de închiriere nr.1/27.05.2004, ca urmare a ajungerii la termen, cu obligarea pârâtei la plata chiriei restante, în cuantum de 8.838,48 lei, precum și a despăgubirilor pentru lipsirea de folosință, constând în chiria în cuantum total de 11.200 euro - 700 euro lunar pentru perioada 28 mai 2007-27 septembrie 2008 și în profitul nerealizat în cuantum de 4400 euro și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul închiriat, cu cheltuieli de judecată.
Conform deciziei nr. 32/ din 9 iunie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIILE UNITE, publicată în monitorul oficial nr. 830 din 10 decembrie 2008: "Dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare."
Față de cele mai sus expuse, în prezentul litigiu, raportat la valoarea cererii, competența materială de soluționare aparține Judecătoriei, astfel că, în baza disp. art. 22 alin. 5 Cpc, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
Președinte,
- - Grefier,
- -
red./ 14.04.09
tehn./ 4 expl./14.04.09; emis 2 com.
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta
