Contestație la titlu. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.576
Ședința publică din 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 3: Marian
Grefier:
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de recurentul, administratorul social al debitoarei SC SRL T împotriva sentinței comerciale nr.1703/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL prin lichidator judiciar și creditoarea intimată Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație la tabelul preliminar al creanțelor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurent, avocat, iar pentru lichidatorul judiciar al debitoarei, avocat, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării din tabelul preliminar de creanțe, întocmit de lichidator, a creditorului T, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise și practică judiciară. În motivare se arată că în tabelul preliminar apare înregistrată creanța T, deși la dosar există o declarație de creanță a altui creditor bugetar, respectiv DGFP T, iar fișa sintetică pe plătitor nu reprezintă titlu de creanță.
Reprezentantul lichidatorului judiciar pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară, în motivare arătând că recurentul, deși a avut cunoștință de cererea lichidatorului judiciar de deschidere a procedurii enței, nu a formulat contestație.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1703/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de administratorul social împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei intimate SC SRL, reprezentată de, în contradictoriu cu intimata creditoare Administrația Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Procedura enței față de debitoarea SC SRL a fost deschisă la cererea lichidatorului judiciar numit prin încheierea judecătorului delegat la ORC T întrucât societatea anterior a fost dizolvată de drept în baza art. 237 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 republicată.
În procedura lichidării reglementată de Legea 31/1990 au fost notificați potențialii creditori bugetari și, dintre aceștia a depus declarație de creanță DGFP T, în cuantum de 70.429 lei.
În considerarea acestei declarații și făcând aplicarea art. 270 ind. 1 din Legea 31/1990 republicată, lichidatorul judiciar a cerut deschiderea procedurii de ență simplificată iar judecătorul sindic a admis cererea conform art. 1 alin. 2 lit. din Legea enței, prin sentința comercială 196/06.02.2008.
În aceste condiții, procedura este continuată din stadiul în care se afla la data formulării cererii, având în vedere că declarația de creanță a intimatei creditoare DGFP a constituit condiția premisă pentru admiterea cererii lichidatorului, astfel că nu mai era necesar formula o nouă declarație de creanță, după pronunțarea încheierii.
Contestatorul nu a invocat în motivele contestației că, de la data pronunțării încheierii de deschidere a procedurii enței până la depunerea contestației, 29.04.2008 a fost îndestulat creditorul bugetar prin plata voluntară a creanței sau prin executarea silită de către lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs administratorul social al debitoarei, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației sale și modificarea Tabelului preliminar de creanțe întocmit de lichidator la data de 22.04.2008, în sensul înlăturării din tabel a creditorului
În motivarea recursului, recurentul arată că în Tabelul preliminar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar sunt înscriși doi creditori, respectiv AVAS B și T, creanțele acestora fiind trecute în tabel pe baza declarației de creanță a AVAS, depusă la data de 23.03.2008, iar cea de-a doua fără a exista vreo declarație de creanță formulată în condițiile legii. Astfel, creanța Taf ost înscrisă în tabel pe baza declarației de creanță întocmită de DGFP T în cadrul legii nr.359/2004, ceea ce este nelegal.
Recurentul susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică si nelegală, în mod greșit prima instanță a respins contestația debitorului împotriva tabelului preliminar de creanțe, din moment ce există un singur creditor înscris în acest tabel în conformitate cu legea enței: AVAS B, care în termenul legal, și-a declarat creanța, respectiv la data de 23.03.2008.
În ceea ce privește creanța celuilalt creditor bugetar, respectiv T, recurentul arată că, până la termenul fixat de judecătorul-sindic prin Încheierea nr. 196/06.02.2008, adică până 07.04.2008, acesta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor imperative ale legii enței, în sensul depunerii în condițiile acestei legi a declarației sale de creanță, din moment ce art. 64 alin. 1 din Legea 85/2006 stabilește imperativ că singura excepție de la obligația de a depune declarație de creanță vizează salariații debitorului, astfel că practica instanțelor de judecată de a-l introduce în tabelul de creanțe pe creditorul declanșator este ilegală.
Recurentul susține că, deși lichidatorul si-a îndeplinit în conformitate cu dispozițiile legale atribuțiile privind comunicarea notificărilor în legătură cu deschiderea procedurii simplificate de faliment, respectiv potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă si prin intermediul Buletinului procedurilor de ență, creditorii bugetari nu au înțeles să respecte prevederile legii enței în temeiul cărora doresc recuperarea creanței lor.
Recurentul arată că în mod corect judecătorul-sindic a reținut că, potrivit art. 270 ind. 1 prima teză, lichidatorul societății aflată în stare de ență este obligat să solicite deschiderea procedurii simplificate de faliment, societatea fiind dizolvată anterior cererii introductive, însă, față de această primă teză a textului de lege citat si aplicat în soluționarea prezentei contestații în primă instanță, judecătorul-sindic a omis să facă aplicarea si a celei de-a doua teze a aceluiași text legal, care nu se mai caracterizează în mod absolut prin obligativitate, prin caracter imperativ, în privința drepturilor creditorilor din procedura enței, ci dimpotrivă este guvernat de principiul disponibilității. Astfel, art. 270 ind. 1 teza a doua, prevede că: "în condițiile legislației enței, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii enței față de societatea aflată în curs de lichidare".
Se mai arată de către recurent că, deși sentința recurată face trimitere la "practica judiciară" care, nu constituie izvor de drept, totuși a omis să precizeze că, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii enței fată de societatea aflată în curs de lichidare. În opinia recurentului, Legea societăților comerciale stabilește imperativ că, în situația unei societăți aflată în curs de lichidare, trebuie avute în vedere următoarele: lichidatorul este obligat să solicite deschiderea procedurii de ență, atunci când societatea aflată în lichidare este în stare de ență; oricare dintre creditorii societății aflată în curs de lichidare (unul, doi, trei etc. chiar fiecare în parte), vor putea cere deschiderea procedurii enței fată de acesta; în situația în care înțeleg să-si exercite drepturile prevăzute de legea enței, vor putea să si le exercite doar în condițiile acestei lege; nu se pune semnul egalității între calitatea de creditor declanșator al procedurii de ență si orice calitate de creditor, privind orice alte modalități de recuperare a creanțelor, prevăzute de alte legi.
În perioada lichidării societății, lichidatorul a procedat la notificarea creditorilor bugetari cunoscuți în vederea depunerii de către aceștia a cererilor de creanță asupra averii societății dizolvate - activitate al cărei scop a urmărit verificarea situației financiare a societății, al cărei rezultat putea fi unul negativ, respectiv că deși administratorul societății nu a depus documentele prevăzute de art. 253 alin. 3 si 4 din Legea 31/1990 republicată, totuși societatea nu înregistrează datorii fată de bugetul public. Recurentul consideră că notificarea creditorilor bugetari a fost efectuată în temeiul acestei legi, iar rezultatul obținut determină sau nu determină lichidatorul la îndeplinirea în continuare a atribuțiilor sale, respectiv la obligația acestuia de a cere instanței competente deschiderea procedurii de ență.
Recurentul susține că în condițiile în care s-ar considera că notificarea prevăzută de Legea 359/2004 suplinește si acoperă întrutotul obligația privind notificările din procedura enței, legiuitorul ar fi prevăzut în mod expres acest aspect și, mai mult, nu înțelege de ce, în condițiile în care creditorii bugetari care și-au declarat creanțele în condițiile altei sau altor legi, judecătorul-sindic si implicit si lichidatorul au mai dispus si, respectiv, efectuat obligația privind notificarea deschiderii procedurii si necesitatea depunerii declarațiilor de creanță, dacă acești creditori ar fi fost considerați de legiuitorul enței ca fiind notificați.
Se mai arată de către recurent că susținerea judecătorului-sindic privind continuarea unui proceduri cu procedura enței - care este instituită de o lege specială, guvernată în principiu de dispoziții cu caracter imperativ, este greșită, deoarece ar însemna ca orice creditor care si-a manifestat intenția de recuperare a creanței sale să fie luat în considerare si trecut în tabelul de creanțe, din moment ce și-a manifestat intenția de recuperare a respectivei datorii, chiar dacă în cadrul unor alte legi.
Declarația de creanță este analizată în doctrină ca fiind o veritabilă acțiune în justiție, astfel încât dacă partea nu o formează, nici o altă persoană - indiferent că are calitatea de practician în ență, de judecător, de administrator de bloc etc. nu are dreptul de aof ormula în numele si pe seama acesteia, aceasta mai ales în condițiile în care a fost notificat în condițiile legii speciale asupra posibilității de exercitare a acestui drept.
Pe de altă parte, recurentul arată că la dosarul cauzei nu s-a depus nici un document prin intermediul căruia creanța DGFP T, care a efectuat declarație de creanță la data de 28 mai 2007 - deci cu aproximativ un an anterior deschiderii procedurii de simplificate de faliment fată de debitor, în cuantum de 70.429 lei, la solicitarea lichidatorului desemnat în aceea perioadă pentru efectuarea procedurii de lichidare a societății - si în nici un caz procedura de ență, să fi fost preluată de T, aceasta deoarece, în tabelul preliminar de creanțe întocmit de lichidator, deși există o declarație de creanță a unui creditor bugetar efectuată în temeiul altor dispoziții legale, apare înregistrată creanța unui alt creditor bugetar, respectiv există declarația de creanță a DGFP T si în tabelul preliminar de creanțe este înregistrat
În concluzie, recurentul consideră că se impune înlăturarea din tabel a creanței creditorului T, deoarece pe de o parte, lipsește total declarația acestuia de creanță - atât în calitate de "creditor declanșator", cât si în calitate de creditor îndreptățit să participe la procedura enței, iar pe de altă parte, nu se poate pune semnul egalității între creanța acestui creditor si creanța unui alt creditor, chiar creditor bugetar.
Creditoarea intimată Administrația Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală și reactualizarea creanței sale în conformitate cu prevederile art.64 și art.65 din Legea nr.85/2006, la data pronunțării încheierii nr.196/06.02.2008, de deschidere a procedurii simplificate de ență, și înscrierea în tabelul definitiv al creditorilor a sumei de 74.352 lei, conform fișei sintetice pe plătitor.
În motivare, creditoarea arată că societatea debitoare a fost dizolvată de drept potrivit dispozițiilor art.237 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, iar la notificarea lichidatorului judiciar, DGFP T - Tad epus declarație de creanță pentru suma de 70.429 lei, fiind astfel întocmit tabelul de creanțe, iar creditoarea DGFP T - T dobândind astfel calitatea de creditor declanșator al procedurii de ență simplificată.
Se mai arată de către intimată că judecătorul sindic în mod corect a reținut faptul că, în considerarea acestei declarații de creanță și făcând aplicarea art.2701din Legea nr.31/1990 și în conformitate cu art.1 alin.2 lit.e) din Legea nr.85/2006, a admis cererea de deschidere a procedurii enței, formulată de către lichidator, iar în aceste condiții, procedura enței este continuată din stadiul în care se afla la data formulării cererii, având în vedere că declarația de creanță a creditoarei DGFP T - Tac onstituit premisa pentru admiterea cererii lichidatorului.
Creditoarea intimată arată că procedura în fața primei instanțe s-a desfășurat în contradictoriu cu T având în vedere că obligațiile bugetare sunt în administrarea sa, astfel încât excepția lipsei calității procesuale a, invocată de recurentă, este neîntemeiată.
, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, lichidatorul arată că tabelul preliminar de creanțe este în deplină conformitate cu prevederile legale, și în urma notificării creditorilor bugetari a fost înscrisă în tabel, împotriva debitoarei, o creanță de 70.249 lei, ulterior constatându-se că debitoarea nu deține fonduri pentru achitarea datoriilor a solicitat deschiderea procedurii simplificate a enței, în temeiul art.2701din Legea nr.31/1990 republicată.
Lichidatorul a mai arătat că prin încheierea nr.196/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă cererea sa de deschidere a procedurii simplificate a enței față de debitoare, iar recurentul, în calitatea sa de administrator social al debitoarei, nu s-a opus deschiderii procedurii, recunoscând astfel starea de ență, precum și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței înscrise la acea dată în tabelul creanțelor.
În ceea ce privește critica recurentului privind pretinsa încălcare a prevederilor art.64 alin.1 din Legea nr.85/2006, modificată, lichidatorul judiciar arată că aceasta este nefondată, prevederile articolului menționat mai sus trebuind interpretate prin raportare la celelalte articole din legea precitată și în special la cele care reglementează cererea creditorului de deschidere a procedurii prevăzută de acest act normativ față de un anumit debitor.
Lichidatorul judiciar susține că situația din speța dedusă judecății este particularizată, în sensul că deschiderea procedurii simplificate a enței nu s-a realizat la cererea vreunui creditor, ci la cererea sa, tocmai existența creanței creditorului bugetar determinând deschiderea procedurii.
Examinând recursul declarat de debitoare prin administratorul social prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.
Astfel, judecătorul sindic a considerat în mod greșit că procedura enței este continuată din stadiul în care se afla la data formulării cererii, având în vedere că declarația de creanță a DGFP a constituit condiția premisă pentru admiterea cererii lichidatorului judiciar, astfel că nu mai era necesar formula o nouă declarație de creanță după pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii enței.
Curtea constată că procedura enței față de debitoarea SC SRL a fost deschisă la cererea lichidatorului judiciar numit prin încheierea judecătorului delegat la ORC T, întrucât societatea anterior a fost dizolvată de drept în baza art. 237 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990.
Faptul că în procedura lichidării prevăzută de Legea nr. 31/1990 DGFP Tad epus declarație de creanță nu are nici o relevanță în prezenta cauză, dat fiind că procedura enței prevăzută de Legea nr. 85/2006 este diferită și specială față de procedura lichidării reglementată de Legea nr. 31/1990, neputând fi vorba despre vreo continuare a unei proceduri în cadrul alteia.
Așa cum s-a reținut cu valoare de principiu și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. XII din 20 martie 2006, în cazul declanșării procedurii enței împotriva unui debitor orice creditor trebuie să se supună dispozițiilor acestei legi, prin care este reglementată o procedură specială, colectivă, egalitară și concursuală; în cadrul acestei proceduri speciale nu pot fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege, care reglementează o altă procedură de recuperare a creanțelor.
Cum orice derogare de la regulile stabilite prin legea a cărei aplicare se face ar trebui prevăzută chiar în dispozițiile acelei legi, iar Legea enței nr. 85/2006, reglementând procedura de executare colectivă, nu face diferențe de tratament după natura creanțelor, este evident că dispozițiile din această lege, referitoare la modul de înregistrare a valorii creanțelor, sunt aplicabile și în cazul creanțelor bugetare.
În aceste condiții, creditorul bugetar, până la termenul fixat de judecătorul-sindic prin Încheierea nr. 196/06.02.2008, adică până 07.04.2008, avea obligația să se conformeze dispozițiilor imperative ale legii enței, în sensul depunerii în condițiile acestei legi a declarației sale de creanță, din moment ce art. 64 alin. 1 din Legea 85/2006 stabilește imperativ că singura excepție de la obligația de a depune declarație de creanță vizează salariații debitorului.
Deși lichidatorul si-a îndeplinit în conformitate cu dispozițiile legale atribuțiile privind comunicarea notificărilor în legătură cu deschiderea procedurii simplificate de faliment, respectiv potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă si prin intermediul Buletinului procedurilor de ență, T sau DGFP T au interpretat greșit prevederile legii enței în privința înregistrării declarației de creanță.
Declarația de creanță este considerată ca fiind o veritabilă acțiune în justiție, astfel încât dacă partea nu o formulează, nici o altă persoană nu are dreptul de aof ormula în numele si pe seama acesteia, mai ales în condițiile în care partea a fost notificată în condițiile legii speciale asupra posibilității de exercitare a acestui drept.
Titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), este decăzut, cât privește creanțele respective, din următoarele drepturi: dreptul de a participa și de a vota în cadrul adunării generale a creditorilor; dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și falimentului; dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii (art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006).
Decăderea poate fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție (art.76 alin.2 din Legea nr.85/2006).
Creditoarea T nu a formulat declarația de creanță în termenul stabilit de judecătorul sindic, fiind astfel decăzută din drepturile prevăzute de art. 76 din Legea enței.
În consecință, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul debitoarei, prin administratorul social și va.modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că va admite contestația acesteia împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei SC SRL și va înlătura din tabelul de creanțe creditorul Administrația Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul debitoarei SC SRL T împotriva sentinței comerciale nr.1703/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că admite contestația formulată de debitoare prin administratorul social împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei SC SRL și înlătură din tabel creditorul Administrația Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./24.04.2009
tehn./ 2 ex./24.04.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Maria Ofelia Gavrilescu, Marian
