Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 24/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 24
Camera de Consiliu din 11 iunie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria G și Tribunalul Arad în cauza privind pe reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SA B, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni, procedura desfășurându‑se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria G, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 98204, 48 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate emise în baza relațiilor comerciale.
La rândul său, pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de -,87 lei reprezentând contravaloarea serviciilor facturate de - SA și neachitate de - SRL, iar în subsidiar compensarea judiciară a sumelor pretinse de părți.
Judecătoria G prin sentința civilă nr. 1000 din 09.12.2008 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedura civila, competența soluționării proceselor și cererilor în materie comercială al căror obiect depășește o valoare de peste 100.000 lei RON, precum și procesele și cererile în această materie al cărui obiect este neevaluabil în bani revine în primă instanță Tribunalului.
Normele care au ca obiect reglementarea competentei instanțelor judecătorești, de regulă, au un caracter imperativ. În cazul încălcării unei norme imperative de competență (necompetența absolută), dreptul de aoi nvoca revine tuturor pârtilor din proces, iar dacă părțile nu o invoca, instanța are datoria ca din oficiu să pună în discuția părtilor acest incident și să-l rezolve.
Competența de atribuțiune sau materială este absolută, fiind reglementată de norme imperative și este de ordine publică. Ea este o competență legală, determinată de lege.
În speță, se pune în discuție dacă cererea reconvențională are caracterul unei cereri principale ori, accesorie sau incidentală. Condițiile de admisibilitate a unei cereri reconvenționale sunt comune cererilor incidentale, dar cu unele particularități.
Cererea reconvențională este o adevărata acțiune, ea trebuind să satisfacă exigentele unei cereri de chemare în judecată și contribuie la satisfacerea unei pretenții proprii a pârâtului, ori la obținerea unei compensații între datoriile reciproce în condițiile prev. de art. 1143-1153 Cod civil, ceea ce este cazul în speță. Această cerere reconvențională are caracterul unei cereri autonome și produce aceleași efecte ca o cerere principală.
Potrivit art. 17 Cod procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principal.
Prorogarea legală de competență, având la fundamentul ei
conexitatea și exprimând principiul "accesorium seqvitur principale" nu
se realizează fără nici un fel de limite. În esența, ea nu poate trece
dincolo de limitele competentei absolute.
Prin urmare, prorogarea competentei se poate realiza numai dacă astfel nu se încalcă prin cererile incidentale, care au o existență autonomă (cererea reconvențională, intervenția principală ), normele imperative de competență.
În considerarea naturii imperative a normelor cu privire la competența de atribuțiune se impune următoarea interpretare - dacă nu se admite nici o abatere de la aceste norme de ordine publică atunci când se exercită cererea principală,a fortiori, nu se admite nici o abatere pentru ipoteza unei cereri incidentale cu caracter autonom.
Pentru cele expuse, instanța consideră că rezolvarea cererii reconvenționale prin prorogarea de competență este posibilă numai dacă astfel nu sunt încălcate normele imperative de competenta (competenta absoluta, competenta teritoriala de excepție a instanțelor de același grad sau competenta de atribuțiune a instanțelor de grade diferite).
La rândul său, Tribunalul Arada declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei
Instanța a reținut că în vederea unei mai bune administrări a justiției, pentru a evita riscul unor soluții contradictorii, legiuitorul prin art. 17 Cod procedură civilă, a admis prorogarea competenței materiale în favoarea instanței investite cu soluționarea cererii principale cu privire la soluționarea cererilor accesorii și incidentale.
Cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională - SA împotriva pârâtei reconvenționale - SRL pentru pretenții comerciale de 248.175, 87 lei și compensarea obligațiilor reciproce, raportat la art. 119 alin. 1 Cod procedură civilă are caracter incidental, fiind formulată într-un proces deja început.
Prorogarea legală de competență, prevăzută de textul legal mai sus menționat poate să opereze, chiar dacă s-ar nesocoti normele de competență materială, întrucât art. 17 este înscris în titlul III din Codul d e procedură civilă intitulat "Dispoziții speciale", legiuitorul având intenția de a deroga de la normele anterioare de competență materială și teritorială din acest titlu.
Ca atare, rămâne în competența instanței, investirea cu soluționarea acțiunii principale și soluționarea cererii reconvenționale, cea din urmă în strânsă legătură cu prima acțiune.
În temeiul art. 21 și 22 Cod procedură civilă, cauza a fost trimisă la Curtea de apel Timișoara în vederea soluționării conflictului de competență.
Curtea de Apel având de soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria G și Tribunalul Arad cu privire la acțiunea în pretenții, reține următoarele:
Judecătoria G investită cu rezolvarea cererii principale, a fost sesizată cu o cerere incidentală, respectiv cererea reconvențională, având ca obiect pretenții în sumă de 248.175,87 lei.
Deși din prevederile art. 17 Cod procedură civilă rezultă cerința ca instanța investită să rezolve ambele cereri, cât privește competența materială, aceasta fiind reglementată prin norme imperative, cererea incidentală nu se poate abate de la normele imperative de competență.
Prin urmare, rezolvarea cererii reconvenționale prin prorogare de competență este posibilă numai dacă astfel nu sunt încălcate normele imperative de competență. Și cum raportat la criteriul valoric competența aparține tribunalului potrivit art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, Curtea stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Arad și trimite dosarul acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența soluționării cauzei formulată de reclamanta - SRL cu sediul în, Calea nr. 11, jud. A, în contradictoriu cu pârâta - SA cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocatură & Asociații - B, Șos. -, nr. 4-8, House, Et. 8, Sector 1, în favoarea Tribunalului Arad și trimite dosarul acestei instanțe.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie 2009.
JUDECĂTOR
Dr. - -
GREFIER,
- -
Red../ 25.06.2009
Dact. / 30.06.2009
4 ex./2 com.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu
