Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.10/A-
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Gina Achim
- - - JUDECĂTOR 3: Fabiola Ion
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de pârâta - CO - cu sediul în comuna, str. -. -, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.955/C din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - - cu sediul în Câmpulung,- A, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu timbru judiciar în valoare de 1 leu și taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei potrivit chitanței nr.3241/09.01.2008 (fila 112 din dosar).
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 30 ianuarie 2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.05.2007, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - CO - pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a obligației contractuale prevăzută la art.1.5 din contractul de vânzare-cumpărare nr.5/12.05.2005 încheiat între părți, respectiv " după primirea proiectului de execuție, furnizorul se obligă să-l prezinte unui birou de expertiză, care după expertizare să elibereze un certificat de conformitate al acestuia, urmând ca la terminarea montajului confecției metalice care a făcut obiectul expertizei, să elibereze un certificat de calitate din care să reiasă că lucrarea este conformă cu proiectul și s-au respectat condițiile de calitate impuse de proiect ".
Se arată în motivare că, obligația contractuală 1.5. a contractului de vânzare-cumpărare nr.5/12.05.2005, încalcă prevederile Codului civil și contravine legii speciale și ordinii publice, fiind o clauză ilicită, abuzivă din partea pârâtei, întrucât creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile legale ale părților, în detrimentul reclamantei, care este în situația de a executa o obligație ce, potrivit normelor imperative, nu cade în sarcina sa.
Prin întâmpinarea formulată la 18.09.2007, cât și prin întâmpinarea completatoare depusă la termenul din 25.09.2007, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că pct.1.5 din contractul nr.5/12.05.2005, este în deplină concordanță cu dispozițiile Legii nr.10/1995, privind calitatea în construcții și dispozițiile HG 925/1995, pentru aprobarea regulamentului de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, executării lucrărilor și a construcțiilor.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr.955/C din 16.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis acțiunea formulată de reclamanta C A și a constatat nulitatea absolută parțială a Contractului de vânzare - cumpărare nr.5/12.05.2005, încheiat între părți, privind clauza prevăzută la art.1.5.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
La data de 12.05.2005, s-a încheiat între părți contractul nr.5, al cărui obiect este stipulat în clauza nr.1.1, conform căreia, vânzătorul se obligă să vândă și cumpărătorul să cumpere confecția metalică pentru hala metalică, în conformitate cu datele prevăzute în anexa 1 a contractului amintit.
Potrivit contractului de vânzare nr.5/12.05.2005, obligația principală a - -, conform clauzei 1.2, a fost " execuția și furnizarea de confecție metalică-sablată, grunduită și vopsită conform documentației tehnice și specificației tehnice pusă la dispoziție de către beneficiar", reclamanta devenind prestator de servicii de fabricație structuri metalice în domeniul construcțiilor pentru beneficiara CO -, în condițiile respectării legilor și normelor în vigoare pe teritoriul României, conform clauzei contractuale 1.4.
Printre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții se numără și cea referitoare la o cauză licită.
Clauza contractuală 1.5. din contractul părților nu întrunește elementele cumulative pentru valabilitate, prevăzute de art.966 civ. respectiv să existe, să fie reală, să fie licită și morală.
Contractul nu se poate forma valabil decât în cadrul dreptului obiectiv.
Potrivit art.968 civ. "cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
Instanța de fond a reținut că, în speță, clauza amintită este ilicită, întrucât sunt încălcate prevederi cu caracter imperativ ale legii, respectiv art.21 din Legea nr.10/1995.
Din analiza clauzelor contractuale, s-a constat că părțile din prezentul litigiu au încheiat un contract comercial și nu un contract de antrepriză.
Mai mult, obligația contractuală 1.5. a contractului de vânzare-cumpărare nr.5/12.05.2005, încalcă prevederile codului civil, fiind o clauză ilicită, abuzivă din partea beneficiarului - CO -, întrucât creează un dezechilibru cu privire la drepturile și obligațiile legale ale părților, în dauna reclamantei, care se vede în situația de a executa o obligație, ce potrivit normelor imperative nu cade în sarcina sa.
Față de considerentele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul art. 948-968 cod civil și dispozițiile Legii nr.10/1995 și HG nr.925/1995, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.5/12.05.2005 încheiat între părți, privind clauza prevăzută la art.1.5.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta - CO -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâta susține, în primul rând, că ne aflăm în prezența unui contract de antrepriză lucrări, iar nu în prezența unui contract de vânzare - cumpărare, cum a reținut prima instanță; că textul de lege invocat de reclamantă, respectiv art.21 lit.c și h din Legea nr.10/1995, care în opinia reclamantei ar stabili în sarcina exclusivă a investitorului - beneficiar obligația asigurării verificării proiectelor prin specialiști verificatori de proiecte atestați și expertizării construcțiilor, nu are legătură cu speța de față, deoarece:
1. prin clauza contractuală 2.1., și-a asumat obligația să asigure un proiect de fabricație avizat de către verificatorul de proiect, obligație îndeplinită potrivit art.21 lit.c din Legea nr.10/1995, avizarea proiectului neconfundându-se cu expertizarea acestuia, iar în ceea ce privește expertizarea, nici un act normativ nu o stabilește în sarcina vreunui participant la proiectarea - realizarea construcțiilor, ci art.15 lit.b din Regulamentul de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor prevede că expertizarea tehnică de calitate se efectuează pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea;
2. cât privește obligativitatea în sarcina sa de a expertiza construcțiile, cu trimitere la art.21 lit.h din Legea nr.10/1995, apelanta - pârâtă susține că reclamanta nu s- străduit să lectureze până la final textul de lege, care arată care sunt situațiile în care expertizarea construcțiilor, prin experți tehnici atestați, cade în sarcina investitorului - beneficiar; susține că, în speță, ea a contractat cu reclamanta o construcție nouă, având obligația de expertizare construcțiilor numai atunci când ar fi realizat intervenții la construcțiile existente, ce se referă la lucrări de reconstruire, consolidare și transformare, lucrări de natura celor prev. de art.18 alin.2 din lege.
În concluzie, apelanta - pârâtă susține că, prin încheierea contractului nr.5/12.05.2005, contract de antrepriză lucrări, așa cum a reținut Tribunalul Argeș prin sentința nr.641/C/06.06.2007, inclusiv în ceea ce privește clauza 1.5, nu a încălcat legea, clauza respectivă circumscriindu-se dispozițiilor legale din art.5, 6 și 7 precum și din art.28 din Legea nr.10/1995.
Mai arată că, în realitate, reclamanta a promovat cererea de față, sperând că în acest mod nu va suporta rigorile art.31 din Legea nr.10/1995, întrucât construcția realizată de aceasta pune în pericol viața persoanelor ce urmează să lucreze în ea.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința apelată, prin prisma criticilor invocate de pârâtă, Curtea constată că apelul nu este fondat.
În mod legal, prin sentința atacată, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare nr.5/12.05.2005, privind clauza prevăzută la art.1.5, reținându-se că această clauză este ilicită și abuzivă din partea pârâtei CO -, întrucât crează un dezechilibru cu privire la drepturile și obligațiile legale ale părților, în dauna reclamantei, care se află în situația de executa obligație, ce nu cade în sarcina sa potrivit normelor imperative în materie.
Criticile invocate de pârâtă nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut instanța de fond, contractul din litigiu este un contract de vânzare - cumpărare de bunuri viitoare, potrivit disp. art.965 alin.1 Cod civil, iar nu un contract de antrepriză de lucrări, cum greșit susține apelanta - pârâtă.
Conform art.1413 al.5 Cod civil, contractul de antrepriză este " luarea săvârșirii unei lucrări drept un preț determinat, când materialul se dă de acela pentru care se execută lucrarea". În speță, obiectul contractului din litigiu rezultă din art.1 ( 16 ), în care se arată că " vânzătorul se obligă să vândă și cumpărătorul se obligă să cumpere " confecționarea obiectului viitor fiind o operațiune inerentă oricărui contract de vânzare - cumpărare de bunuri viitoare, ceea ce explică și utilizarea unor termeni ca furnizor și beneficiar.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/1995, care arată în art.2 că " prevederile prezentei legi se aplică construcțiilor de orice categorie și instalațiilor aferente acestora - indiferent de forma de proprietate sau destinație - denumite în continuare construcții", contractul din litigiu fiind unul de vânzare - cumpărare a unei confecții metalice.
Astfel, potrivit disp. art.13 din lege, verificarea proiectelor pentru execuția construcțiilor, în ceea ce privește respectarea reglementărilor tehnice referitoare la cerințe esențiale, se va face numai de către specialiști verificatori de proiecte atestați, alții decât specialiștii elaboratori ai proiectelor; verificarea calității execuției construcțiilor este obligatorie și se efectuează de către investitori, prin diriginți de specialitate sau prin agenți economici de consultanță specializați. Expertizele tehnice ale proiectelor și construcțiilor se efectuează numai de către experți tehnici atestați, iar conform disp. art.21 din lege, investitorii sunt persoane fizice sau juridice care finanțează și realizează investiții sau intervenții la construcțiile existente în sensul legii.
Ca urmare, susținerea apelantei - pârâte, în sensul că și-a îndeplinit obligația prev. de art.21 lit.c din Legea nr.10/1995, în ceea ce privește avizarea proiectului de fabricație și că expertizarea construcțiilor cade în sarcina sa numai când execută lucrări de natura celor prev. de art.18 alin.2, respectiv când realizează intervenții la construcțiile existente, nu este întemeiată.
În concluzie, instanța de fond a constatat în mod legal că obligația contractuală prevăzută la pct.1.5. din contractul de vânzare - cumpărare nr.5/12.05.2005, încalcă prevederile Codului civil, fiind o clauză ilicită, transferând în sarcina executantului - furnizor o obligație care, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/1995 privind calitatea în construcții, coroborate cu disp. Hotărârii nr.925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare și expertizare tehnică de calitate proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor, este în sarcina investitorului - beneficiar, respectiv în sarcina apelantei - pârâte.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă, să se respingă apelul pârâtei, ca nefondat.
Potrivit disp. art.274 Cod procedură civilă, apelanta - pârâtă va fi obligată să plătească intimatei - reclamante suma de 3500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - CO - cu sediul în comuna, str. -. -, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.955/C din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - - cu sediul în Câmpulung,- A, jud.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 3500 lei.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex/03.03.2008
Jud. fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim, Fabiola Ion
