Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 100/
Ședința publică din data de 26 mai 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - VEST SA A împotriva sentinței civile nr. 94/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât ASOCIAȚIA DE M, intervenienții intimați MEMBRII ASOCIAȚIEI DE M și, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat, pentru pârâtul intimat consilier juridic, intervenientul personal și asistat de avocat, lipsă fiind intervenientul intimat MEMBRII ASOCIAȚIEI DE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentanta reclamantei apelante depune la dosar completare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii și constatării nulități absolute a convenției, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform motivelor de apel. Solicită constatarea nulității absolute a convenției, arătând că s-a introdus această acțiune în constatarea nulității absolute a convenției prin care reclamanta s-a obligat la efectuarea unor lucrări în sumă de 130.000 Euro, lucrările efectuate fiind însă în sumă de 900.000.000 lei ROL, dar rămase neachitate. Se mai arată că au fost chemați în judecată în 2003 pentru efectuarea lucrărilor până la concurența sumei de 130.000 Euro. Arată că în speță este vorba despre bunuri proprietate publică a statului, că prima instanță a respins acțiunea, iar în apel, Curtea de Apel Timișoaraa casat hotărârea cu trimitere spre rejudecare, dar Tribunalul Timișa respins din nou acțiunea pe motiv că bunurile sunt ambiguu determinate. Solicită să se țină cont de motivele de apel așa cum au fost arătate în scris, precum și de expertiza extrajudiciară, care individualizează bunurile în litigiu.
Reprezentantul intimatului pârât ASOCIAȚIA DE M solicită respingerea apelului ca nefondat, precum și a acțiunii pe fond, pentru motivele invocate în întâmpinare, arătând că pârâtul a plătit 1.600.000.000 lei ROL, că în esență noul director al societății reclamante nu vrea să își însușească obligațiile asumate de fostul director, că terenul ce formează obiectul concesiunii nu este bun public, fiind în proprietatea privată a Primăriei, dar hotărârea trebuie trecută prin Consiliul de Administrație al societății reclamante, ceea ce nu s-a întâmplat.
Reprezentanta intervenientul intimat solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată, arătând că actul adițional este temeinic și legal, că imobilul în litigiu nu face parte din patrimoniul public, că a fost achiziționat de Asociația de Proprietari, stația fiind în prezent utilizabilă, iar apelanta pentru extindere s-a folosit tocmai de această stație de gaz. Mai arată că legea invocată nu este aplicabilă în speță, că a apărut după începerea litigiului, iar legea nu retroactivează.
Reprezentanta reclamantei apelante - în replică - arată că în speță contractul are ca obiect continuarea concesiunii, că procesul s-a judecat la Tribunalul Timiș și la Curtea de Apel Timișoara, existând o hotărâre de respingere la obligarea continuării acestei concesiuni până la efectuarea lucrărilor, judecarea cauzei fiind suspendată la Înalta Curte de Casație și Justiție până la soluționarea prezentului dosar. Arată că bunurile sunt proprietate publică, iar soluția ce se impune în cauză este ca Asociația de proprietari să le des în administrare Stația de gaz și să fie despăgubită.
CURTEA
În deliberare asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 94/08.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta - VEST SA în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE M și cu intervenienții MEMBRII ASOCIATIEI DE M și, având ca obiect constatare nulitate act.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a constatat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 2922/20.03.2006 reclamanta - VEST SA A, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE Mas olicitat constatarea nulității absolute a înscrisului " adițional nr.1 la contractul nr. 15/15.01.2001", cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu Consiliul Local M contractul de concesiune nr. 15/15.01.2002 având ca obiect concesionarea serviciului de distribuție gaze naturale în comuna M, iar ulterior încheierii contractului de concesiune reclamanta și pârâta au încheiat Convenția " adițional nr.1 la contractul nr. 15/15.01.2001" prin care pârâta se obligă să transmită în proprietatea reclamantei - VEST, -urile și racordurile (pct.8 din convenție), reclamanta urmând să execute în contraprestație diverse lucrări la imobilele proprietatea membrilor asociației.
Astfel, convenția a fost încheiată sub condiție suspensivă, urmând să intre în vigoare după prezentarea în Consiliul de Administrație al - VEST, condiție nerealizată nici până în prezent.
Reclamanta a precizat că obiectul convenției privește bunuri ce nu sunt în circuitul civil, motiv pentru care aceasta este lovită de nulitate, invocând faptul că potrivit art. 3 alin. 4 coroborat cu pct. 3 alin. 4 din Anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia bunurile pe care pârâta s-a obligat să le transmită în proprietate sunt bunuri proprietate publică, al căror regim juridic este definit în art.11 al.1 lit. a din Legea nr. 213/1998, aceste bunuri fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Deși acest aspect a fost sesizat și de către Camera de Conturi - Direcția de Control Financiar a Județului T și recunoscut de către Primăria com. M pârâta a invocat drepturi izvorând din această convenție.
În plus, a arătat reclamanta, conform art. 23 din Legea nr. 351/2004 - Legea gazelor -, aceste bunuri au fost încadrate în categoria bunurilor proprietate publică a statului (art.23 al.1:"punctele de limitare ale sunt de la robinetul de la ieșirea din stația de reglare-măsurare-predare, aparținând producătorilor sau operatorilor sistemelor de înmagazinare,respectiv punctul de trecere a frontierei în cazul conductei de interconectare a sistemele de transport din țările vecine, până la robinetul de la ieșirea din stația de reglare-măsurare-predare, aparținând operatorului de transport, respectiv punctul de trecere al frontierei în cazul conductelor de(2 /face parte din proprietatea publică a statului fiind de importanță strategică".
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 963 și 1310 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, pârâta ASOCIAȚIA DE Mas olicitat respingerea acțiunii, considerând că, prin cererea adresată instanței, reclamanta a încercat să se degreveze de o obligație pe care și-a asumat-o și pentru care au fost efectuate plățile cuvenite, promovând o acțiune în anularea unui act în care a fost parte și în care și-a asumat anumite obligații. A considerat că societatea VEST A urmărește să inducă în eroare instanța prin susținerea că obiectul convenției îl reprezintă bunuri ce nu sunt în circuitul civil și că acestea ar fi proprietate publică, când în realitate sunt în proprietatea privată a Primăriei M, acestea putându-i fi concesionate.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție accesorie de către MEMBRII ASOCIATIEI DE M și, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată, cu motivarea că nu există nici un motiv de nulitate a Actului adițional atacat întrucât reprezintă voința părților și nu contravine legii. Prin acest act s-a stabilit ca racordarea la rețeaua de gaz a Membrilor Asociației să se facă în mod necondiționat și prioritar pentru suma de 460 euro reprezentând branșament achitat anterior conform tabelului, cu plata avizelor către VEST de către fiecare cetățean. Contravaloarea lucrărilor efectuate a fost achitată în baza contractului de execuție încheiat între reclamantă și Asociația de
S-a susținut de asemenea că bunurile ce fac obiectul Actului adițional nu intră în categoria bunurilor aflate în proprietate publică întrucât punctul 3 al.4 din Anexa la nr.213/1998 face referire la rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente, ori bunurile ce fac obiectul prezentului proces nu reprezintă elemente ale unei rețele de gaze naturale care nu sunt menționate în mod expres în acest text de lege. Mai mult, dispozițiile finale ale nr.213/1998 stabilesc clar modalitatea efectivă de determinare a bunurilor ce reprezintă proprietatea publică a statului, ori în cazul în speță nu s-a dat o asemenea hotărâre de către Consiliul Județean sau Consiliul Local.
În ceea ce privește Legea nr. 351/2004-legea gazelor, aceasta a intrat în vigoare la data de 27.08.2004, mult după semnarea Actului adițional și, ca atare dispozițiile acestei legi nu pot retroactiva. Chiar acceptând aplicabilitatea dispozițiilor acestei legi, art. 23 invocat în acțiune definește punctele de delimitare ale, aspecte ce nu au legătură cu obiectul Actului adițional, care face referire la rețeaua de înaltă presiune și la stațiile.
Prin sentința civilă nr. 2316/6.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 2922/com/2006, s-a respins acțiunea reclamantei - VEST, constatându-se cererea ca fiind neîntemeiată întrucât deși Actul adițional atacat cuprinde 11 puncte, iar obiectul cererii privește doar punctul 8 din Actul adițional s-a solicitat constatarea nulității absolute a întregului act.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, apel ce a fost admis prin decizia civilă nr. 148/31 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. -, desființându-se sentința apelată și dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ea având datoria să se pronunțe asupra cererii și să o admită în parte sau să o respingă, după caz. Sentința primei instanțe a avut în vedere doar examinarea formală a modului în care cererea de chemare în judecată a fost formulată.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 7514/59/7.09.2006.
Față de aceste aspecte, Tribunalul Timișa reținut că între Primăria com. M și - VEST A s-a încheiat un contract de concesiune cu nr. 15/15.01.2001, având ca obiect concesionarea serviciului distribuției de gaze naturale de către concedentul Primăria M concesionarului - VEST
Ulterior încheierii acestui contract între aceleași părți s-a încheiat un adițional la contract prin care reclamanta - VEST A se obligă să preia proprietatea rețelei de înaltă presiune și -urile din loc. M și - numai după predarea în exploatare cumulativă a - Mediaș. În schimbul preluării acestor proprietăți reclamanta se obliga să execute branșări și instalații de utilizare gaz metan către Membrii Asociației de M și 12 branșări la obiectivele sociale din comună proporțional cu sumele depuse de acestea.
Pe de altă parte, s-a încheiat un alt adițional cu nr.1 la același contract de concesiune, impropriu denumit adițional la contractul de concesiune întrucât acest înscris reprezintă practic o convenție de sine stătătoare încheiată între alte părți decât cele din contractul de concesiune și anume între - VEST A și ASOCIAȚIA
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute a acestei convenții nou încheiate, cu motivarea că prin această convenție pârâta se obliga să transmită reclamantei "-urile și racordurile" (pct.8 din convenție), urmând ca reclamanta să execute în contraprestație diverse lucrări la imobile proprietatea pârâtei, invocându-și astfel și propria culpă, fiind una dintre părțile semnatare ale convenției. Reclamanta a invocat acest motiv de nulitate absolută bazându-se pe o sesizare a Camerei de Conturi-Drecția de Control Financiar a Jud. T făcută prin adresa nr.229/11.03.2003.
S-a mai reținut de către instanța de fond că această adresă depusă la dosarul cauzei, comunicată reclamantei, pune doar în discuție prevederea cuprinsă la art.8 din Convenție și solicită - VEST textual următoarele:"rugăm să precizați mai clar solicitarea dumneavoastră prin care vă obligați să preluați proprietatea rețea de înaltă presiune și -urilor din localitățile M, și în schimbul executării branșării și instalațiilor de utilizare gaz metal către Membrii Asociației de M și 12 branșări la obiective sociale", dacă acestea se referă la rețelele de distribuție". În concluzie, Curtea de Conturi nu constată transmiterea unor bunuri din domeniul public ci doar solicită precizări referitoare la cele consemnate în convenție. Mai mult, Curtea de Conturi a comunicat reclamantei faptul că potrivit nr.HG1031/14.12.1999 Anexa 1-privind înregistrarea în contabilitate a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ teritoriale, prin art.8 obligă persoanele juridice care au în concesiune bunuri din domeniul public să inventarieze anual bunurile respective pe liste de inventariere distincte și să le trimită titularului dreptului de administrare și îi pune întrebarea de ce nu a trimis aceste liste de inventariere distincte la Primăria M, constatând astfel că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală.
Și Primăria comunei M în răspunsul său către - VEST A privind sesizarea Curții de Conturi constată că Actul adițional la contractul de concesiune nu este suficient de clar și solicită reclamantei să încheie un nou adițional la contract, fără a se putea stabili dacă părțile au încheiat acest nou act adițional întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi în acest sens. De altfel, reclamanta nu a făcut referire la Actul adițional la contractul de concesiune încheiat cu Primăria M, ci doar la Actul adițional, astfel intitulat, încheiat cu Asociația de
Cât privește obiectul dreptului de proprietate transmis prin Actul adițional în discuție către reclamantă, tribunalul a apreciat că acesta este la fel de ambiguu ca și obiectul dreptului de proprietate transmis de către Primăria comunei M către reclamantă, practic cerința Curții de Conturi în privința clarificării bunurilor ce se transmit reclamantei a rămas neelucidată, iar atâta timp cât nu există o certitudine asupra categoriei bunurilor ce urmau a fi transmise societății reclamante, nu se pot cataloga drept bunuri proprietate publică și nu se poate constata incidența art.11 al.1 lit.a din Legea nr.213/1998 și a art.963 Cod civil, motiv pentru care instanța de fond constatat acțiunea ca fiind neîntemeiată și a respins-
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - VEST SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că n anul 2003, Primăria M și Asociația de M au chemat in judecată pe - Vest SA pentru ca instanța să oblige societatea pârâtă - Vest SA să respecte contractul de concesiune cu Primăria M și să execute, pe gratis, instalații de utilizare a gazelor naturale la membrii Asociației de și la obiectivele sociale din comuna Procesul se judecă in recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind suspendat până la judecarea prezentei cauze. La Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 7742/2004, în apel, a fost efectuată o expertiză (la cererea - Vest SA, care a invocat excepția de neexecutare a Actului adițional nr. 1 de către Asociația de ). Expertul a constatat că Asociația de M nu și-a respectat obligațiile asumate prin Actul adițional nr. 1 si ca bunurile care fac obiectul acestei conventii sunt bunuri proprietate publica, astfel că obiectul convenției îl reprezintă bunuri care nu sunt în circuitul civil, motiv pentru care apreciată că, conventia este nulă. Se mai invocă faptul că potrivit dispozițiilor art. 3 alin (4) coroborat cu pct. lll (4) din Anexa la Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, bunurile pe care pârâta s-a obligat să i le transmită în proprietate sunt bunuri proprietate publică, iar regimul juridic al acestora este definit de dispozițiile art.11 alin.(1) lit.a) din Legea nr.213/1998: "(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile irnprescriptibile".
Apelanta invocă faptul că acest aspect a fost sesizat și de către Camera de Conturi -Direcția de Control Financiar Ulterior a județului T prin adresa nr. -.03.2003, recunoscut de Primăria Comunei M prin adresa nr. 917/26.03.2003, pârăta invocând drepturi izvorând din această conventie și mai mult, conform art.23 din Legea nr.351/2004, Legea gazelor, este bunuri au fost încadrate in categoria bunurilor proprietate publică ale statului.
Se mai invocă faptul că usținerea pârâtei că bunurile care fac obiectul convenției sunt în prietatea privată a Primăriei M și pot fi concesionate, nu te fi avută in vedere, deoarece: convenția atacată este încheiată între reclamantă și pârâta Asociația de M, persoană juridică distinctă față de Primăria M; convenția atacată prevede transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor și nu transmiterea folosintei (chirie, concesiune); bunurile prevăzute in convenție sunt in proprietatea publică și nu privată a statului; bunurile de natura celor care fac obiectul conventiei atacate nu pot fi preluate de reclamantă în concesiune, întrucât reclamanta are în obiectul de activitate furnizarea și distribuția gazelor naturale (servicii prestate numai în interiorul localităților), transportul de gaze naturale fiind obiectul de activitate al singurului transportator de gaze naturale din România -Societatea Natională de Transport a SA Mediaș ( SA), societate cu capital gral de stat.
Apelanta susține că nstanța nu a avut in vedere probele administrate în cauza la prima udecare, astfel că upă cum rezulta din considerentele sentintei apelate, instanta de fond nu a făcut nici o referire la expertiza judiciara tehnica depusă în dosarul cauzei, expertiza judiciarea efectuată în dosarul nr. 7742/2004 al Curții de Apel Timișoara. Se mai susține că instanta de fond este în eroare atunci cand susține că amanta a formulat cererea de nulitate bazându-se pe o sesizare a Curții de Conturi T, menționând că cererea de nulitate a fost formulată în temeiul art. 963 Cod civil. Motivul de respingerea al acțiunii pentru considerentul ca nu există o certitudine a categoriei de bunuri care urmau sa fie transmise societății reclamante este nereal, întrucât convenția denunțată pentru nulitate prevede la pct.8 care sunt bunurile ce urmau sa fie transmise în contraprestație reclamantei de catre pârâtă.
Pârâta intimată sociația de M a formulat întâmpinare - filele 12-14 dosar - prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală si temeinică a sentinței apelate, arătând că în fapt între reclamanta parată si Primaria Comunei M, se află pe rolul Curții de Apel Timișoara, cauza ce formeaza obiectul dosarului nr. 7742/COM/2004 cu termen de judecata 28.03.2006, în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, cauza ce are ca obiect: "Nerespectarea de catre actuala reclamantă a obligațiilor contractuale ce vizau obligația lui " Vest A" de a executa lucrarile de introducere a rețelei de gaz metan pe raza comunei M și a localităților și.
Se mai arată că în speță, onstatarea nerespectrii obligațiilor contractuale de catre - " Vest" a fost stabilită prin procesul-verbal al Curții de Conturi a jud.T din 31.03.2003, care de altfel, a și dispus trimiterea in judecata a - Vest, lucru pe care l-a facut Primăria M, iar ână p. la ora actuala, instalația nu functionează și Tribunalul Timișî n dosarul nr. 11914/COM/2003 a dat câștig de cauză Primăriei și Asociației de M, obligând pe Vest să execute lucrările la parametrii contractati, soluție atacată la Curtea de Apel Timișoara, încă pe rol, și in care se execută expertiza menționată.
Intimata susține că în fapt, la data încheierii actului adițional ce face obiectul acestui proces, persoana ce a semnat acest act din partea societății avea funcția de director, deci reprezenta în mod legal societatea.Ca atare, orice act semnat de către acesta, angaja în mod legal societatea, independent de aprobarea actelor semnate de către acesta de Consiliul de Administrație. Pe de alta parte, împrejurarea că acest act adițional nu a fost nici până în prezent introdus spre aprobare în Consiliul de Administrație, nu poate fi imputat asociatei. În plus, această condiție suspensivă reprezintă o clauză leonină, fiind lăsată doar la latitudinea - Vest SA.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr.213/1998, intimata nu contestă conținutul art. 11 alin. 1 lit. a cu privire la inalienabilitatea bunurilor proprietate publică, ce fac obiectul actului adițional, nu intră în categoria acestor bunuri proprietate publica, aceasta deoarece pct. - (4) din anexa la Legea nr. 213/1998 se face referire la "rețelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile si terenurile aferente", ori, bunurile ce fac obiectul prezentului proces reprezintă elemente ale unei ețele de gaze naturale nemenționate în mod expres în textul de lege citat.
Referitor la Legea nr. 351/2004, legea gazelor, solicită să se observe că dispozițiile acesteia au intrat în vigoare la data de 27.08.2004, deci după semnarea actului adițional, ori dispozițiile legale nu retoactivează și ca atare actul adițional nu poate fi supus decât legilor in vigoare la data semnării lui și nu unor dispoziții legale care au apărut ulterior. Consideră că și dacă s-ar admite că în speță sunt aplicate dispozițiile legii nr. 351/2004, acestea nu fac decât să vina in sprijinul susținerii ca actul aditional este temeinic si legal. Astfel, textul de lege, respectiv art. 23 invocat în acțiune, nu face decat sa difineasca punctele de delimitare ale, aspecte ce nu au nici o legatura cu obiectul actului adițional. Actul adițional face referire la rețeaua de înaltă presiune și la stațiile care nu fac obiectul acestui articol. Ca atare, și aceste dispoziții legale sunt in favoare asociatiei, iar în plus, art.85 din legea 351/2004 prevede ce se întamplă în caz de utilizare in scopul transportului și distribuției a bunurilor proprietatea terților, cum este cazul asociației. Astfel, conform acestui articol asociația poate fi despagubită cu contravaloarea acestor bunuri, cu atât mai mult cu cât membrii ei, printre care și intimatul, au contribuit cu bani la achiziționarea și realizarea retelei, pe care reclamanta a distrus- Ori, n schimbul acestor contribuții reclamanta s-a obligat la contraprestații, pe care nu și le-a îndeplinit, deoarece în preznt solicită plata contravalorii lor.
Intimata invocă faptul că un alt aspect foarte important este faptul ca printr-un act adițional la contractul de concesiune, încheiat cu concedentul Primaria M, reclamanta s-a obligat sa execute aceleași lucrări de branșare ca și contraprestatie a bunurilor ce au intrat in proprietatea ei prin voința părților, considerând că întrucât nu le-a recepționat ca atare, acest fapt nu le poate fi imputat. Se mai arată că pe rolul Judecatoriei T se afla peste 20 de cauze, promovate de catre Vest SA împotriva membrilor Asociației de M, care deși au achitat prin asociație toate costurile de introducere a gazului metan la domiciliu, li se solicita sa plăteasca încă odată lucrările de introducere a gazului metan.
Intimata invocă faptul că potrivit Actului Aditional nr. 1 la contractul de concesiune nr. cc 15/15.01.2001, încheiat între Vest și Asociația de M, s-a stabilit ca racordarea la rețeaua de gaz a membrilor asociației se va face in mod necondiționat și prioritar pentru suma de 460 Euro reprezentând branșament achitat anterior, conform tabelului, cu plata avizelor către Vest de către fiecare cetățean. Potrivit art. 2 din Contractele de executie, pe care reclamanta nu le-a depus la dosarul cauzei, aceasta se obligă să execute branșamentul și instalația interioara în lungime de 15, contravaloarea acestora fiind achitată de Asociația de M, conform actului adițional încheiat, astfel că în mod fals s-au facturat din nou aceste servicii pe numele membrilor intimatei. Prin adresa nr.01-1268/30.08.2002 emisă de Vest SA A, înregistrată la Primăria M sub nr. 2315/2.09.2002, s-a arătat ca reclamanta a încheiat în anul 2001 un contract de concesiune a serviciului de distribuție gaze naturale pentru comuna M, angajându-se prin contract la finalizarea investitiilor incepute de către Asociatia de și de către Primărie pentru localitațiile M, si. În aceeași adresă se arata că având în vedere efortul financiar al locuitorilor din com. M, care au achitat prin Asociația de către contractantul - Reșița contravaloarea lucrărilor de la record+ M și record +, Vest A va executa branșamente și instalații interioare către membrii Asociatiei, proporțional cu sumele depuse. În acest mod, sumele achitate de populație prin Asociația de pentru realizarea celor doua recorduri și vor fi compensate cu executarea de branșamente și instalații interioare la membrii Asociației proporțional cu sumele depuse.
Examinând apelul formulat de reclamantă prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărârre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Reclamanta susține nulitatea actului adițional încheiat cu pârâta pe motiv că bunurile care fac obiectul acestui act ar fi bunuri proprietate publică, fără însă a se face dovada indubitabilă a acestui fapt.
Astfel, la data încheierii actului adițional ce face obiectul acestui proces, persoana ce a semnat acest act din partea societății avea funcția de director, deci reprezenta în mod legal societatea.Ca atare, orice act semnat de către acesta, angaja în mod legal societatea, independent de aprobarea actelor semnate de către acesta de Consiliul de Administrație.
Pe de alta parte, împrejurarea că acest act adițional nu a fost nici până în prezent aprobat de Consiliul de Administrație al reclamantei nu poate fi imputat pârâtei.
În ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 213/1998 Curtea reține că pentru bunurile arătate în actul adițional pentru care se solicită constatarea nulității absolute în prezenta cauză nu s-a făcut dovada că acestea intră în categoria bunurilor proprietate publica, aceasta deoarece pct. - (4) din anexa la Legea nr. 213/1998 se face referire la "rețelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile si terenurile aferente", ori, bunurile ce fac obiectul prezentului proces reprezintă elemente ale unei ețele de gaze naturale nemenționate în mod expres în textul de lege citat.
În ceea ce privește Legea gazelor nr. 351/2004, dispozițiile acesteia au intrat în vigoare la data de 27.08.2004, în condițiile în care actul în litigiu a fost semnat în anul 2001. În aceste condiții, dat fiind că această lege nu retoactivează, actul adițional nu poate fi supus decât legilor in vigoare la data semnării lui și nu unor dispoziții legale care au apărut ulterior.
Din nici o probă de la dosar nu rezultă faptul că în mod indubitabil bunurile în litigiu sunt proprietate publică, susținerile unui expert tehnic neputând fi luate în considerare, dat fiind că acesta nu este abilitat prin lege să stabilească dacă anumite bunuri sunt sau nu proprietate publică, acesta lucru fiind un atribut al legiuitorului sau al instanței de judecată.
Nu în ultimul rând, reclamanta, prin formularea acțiunii de față, încalcă principiul "nemo audtitur propriam turpitudine allegans", încercând să nu își execute propriile sale obligații, izvorâte din actul adițional în litigiu prin invocarea propriei culpe.
Așa fiind, constatând că în cauză nu există motive de desființare sau schimbare a sentinței apelate, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge apelul declarat de reclamanta - VEST SA A, cu sediul în A, Calea nr. 35, jud. A, împotriva sentinței civile nr. 94/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât ASOCIAȚIA DE M, cu sediul în comuna M nr. 66 B, jud. T, intervenientul intimat MEMBRII ASOCIAȚIEI DE M și, ambii cu sediul în comuna M str. a --a nr. 294, jud.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./03.06.2008
Tehn./04.06.2008/5 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
