Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 118/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.103
Ședința publică de la 10.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SC ASIGURĂRI ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței comerciale nr.12443/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă APELANTA PRIN AVOCAT cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, intimata prin avocat depune întâmpinare, un exemplar fiind comunicat părții adverse, învederând că poate fi considerată ca și note scrise.
Apelanta prin avocat învederează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii și a primului capăt de cerere, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față.
Prin sentința comercială nr. 12443/31.10.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC ASIGURĂRI ROMANIA SA și a constatat nulitatea absolută a deciziei de revocare a contractului de mandat pentru consultantul de asigurare. A respins capătul doi de cerere ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că litigiul dedus judecății izvorăște din executarea și pretinsa încetare a contractului de mandat pentru consultantul de asigurare încheiat între părți, prin intermediul căruia reclamanta a dobândit calitatea de consultant al pârâtei pentru La data de 12.01.2004, reclamanta a primit adresa nr. 2948/2004 prin care i se aducea la cunoștință încetarea contractului, în conformitate cu articolul 9 litera d din contract.
Instanța de fond a apreciat că decizia prin care i s-a comunicat reclamantei încetarea contractului de mandat este nulă absolut deoarece nu exprimă voința pârâtei, nepurtând semnătura reprezentantului legal al pârâtei. Această decizie, a constatat instanța de fond, nu a fost semnată nici măcar de un prepus al pârâtei, astfel încât nu produce efecte juridice pentru care a fost edictată.
În speță, decizia de reziliere a contractului, pentru nerespectarea de către reclamantă a obligației prevăzută în articolul 9 din contract este unilaterală, a reținut instanța de fond, dar trebuie să emane de la pârâtă, prin reprezentant.
Instanța de fond a mai arătat că nu contestă dreptul pârâtei de a revoca mandatul unilateral, dar decizia contestată este nulă absolut întrucât nu emană de la pârâtă, actul unilateral trebuia însușit de pârâtă pentru a putea dovedi izvor de obligații adică trebuia să poarte semnătura reprezentantului legal.
Tribunalul a apreciat că nulitatea incidentă este una absolută deoarece lipsește în totalitate manifestarea de voință a pârâtei în cuprinsul deciziei atacate, astfel încât această nulitate nu poate fi acoperită.
Capătul doi de cerere, respectiv constatarea dreptului reclamantei de a reprezenta societatea pârâtă în calitate de mandatar, a fost respins ca inadmisibil, față de faptul că, pe parcursul soluționării cauzei, pârâta și-a exprimat în mod indubitabil voința de a revoca mandatul, reclamanta având deschisă acțiunea în daune, în situația în care consideră revocarea abuzivă.
Instanța de fond și-a întemeiat în drept hotărârea pe dispozițiile articolului 1553 Cod civil, articolul 948 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC ASIGURĂRI ROMANIA SA, apelul fiind înregistrat pe rolul Curii de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr-/16.01.2008.
În motivarea apelului pârâta a criticat hotărârea atacată arătând că, deși instanța de fond în mod corect a interpretat dispozițiile articolului 1553 cod civil conform căruia mandatul poate fi revocat de către mandatar oricând dorește, nefiind ținut de nici o condiționare de fapt sau de drept și nu a contestat dreptul pârâtei de a revoca unilateral mandatul a confundat actul juridic, respectiv actul de revocare a mandatului - adresa nr. 2948 ca negotium și instrumentum probationis considerând că, dacă această adresă de înștiințare privind revocarea mandatului nu este suficientă sub aspect probatoriu și nu ar face dovada voinței mandatului, însuși actul juridic (negotium) al revocării ar fi, pe cale de consecință, nul absolut.
Apelanta pârâtă a apreciat că hotărârea atacată este vădit nelegală, deoarece actul juridic al revocării reprezintă o manifestare de voință unilaterală a mandatului pentru care legea nu impune o formă specifică, edictată ad validitatem și a cărei nerespectare la momentul emiterii actului juridic să atragă sancțiunea nulității absolute a acesteia.
C mult, susține apelanta pârâtă, în speță se putea pune problema dacă din punct de vedere probator există certitudinea că înscrisul prin care reclamanta intimată a fost informată de revocarea mandatului reflectă întocmai voința pârâtei apelante, fiind însă de necontestat faptul că intimata reclamantă luând cunoștință de conținutul adresei nr. 2948 ce cuprinde înștiințarea încetării contractului de mandat, această informate, în orice modalitate ar fi fost manifestată, chiar și verbal, a produs efectul său principal, anume încetarea raporturilor juridice specifice contractului de mandat.
Aprecierea instanței de fond, arată apelanta, în sensul că pentru a putea fi izvor de obligații actul unilateral trebuia însușit de pârâtă, prin reprezentant legal, adică trebuia să poarte semnătura reprezentantului legal, ar însemna să se adauge o nouă condiție de validitate a revocării mandatului, respectiv forma scrisă.
Oricum, arată apelanta pârâtă, reclamanta nu era îndreptățită a se prevala de o eventuală neregularitate a reprezentării sancționabilă în extremis cu nulitate relativă a actului juridic unilateral, această nulitate numai emitenta actului ar fi fost în drept să o invoce, reclamanta nefiind parte a actului.
Oricare ar fi fost neregularitățile de reprezentare, mai arată apelanta, adresa scrisă nr. 2948 fost pe deplin însușită de prin atitudinea sa procesuală care a conferit astfel actul juridic presupus nul relativ o validitate definitivă prin notificare.
Mai mult, intenția neîndoielnică a de a revoca mandatul încredințat reclamantei și reprezentarea comună a ambelor părți asupra acestui fapt, respectiv încetarea contractului de mandat, sunt confirmate și de conduita ulterioară a părților neînțelegând să mai apeleze la serviciile reclamantei intimate iar aceasta din urmă a rămas în pasivitate, de la data comunicării adresei nr. 2948, timp de aproape 3 ani ce a procedat introducerii acțiunii.
În drept, articolele 287 și 282 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, susținând că persoana care trebuia să revoce mandatul trebuia să fie mandatată în mod direct de societatea pârâtă în baza unei procuri speciale care să conțină în mod clar întinderea acesteia și să specifice faptul că mandatarul este împuternicit pentru a revoca mandatul încheiat între părți.
Mai susține intimata reclamantă că motivele de apel au fost analizate de instanța de fond deoarece au fost invocate ca apărare pe fondul cauzei și respinse.
Nu au fost solicitate probe noi în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată apelul fondat pentru următoarele considerente.
Mandatul este de regulă, un contract consensual, care ia naștere prin simplul acord de voință al părților, fără a fi supus vreunei forme speciale. După cum s-a spus, "mandatul poate fi dat în formă scrisă sau chiar verbală" ( decizia nr. 1841/1971), ori în mod tacit (articolul 1533 Cod civil).
Când mandatul este un contract consensual, consimțământul părților poate fi dat în mod expres, dar și în mod tactic (articolul 1533 Cod civil).
Normele speciale privind mandatul comercial sunt cuprinse în articolele 374-391 Cod comercial.
Deși codul comercial nu curpinde o definiție a mandatului comercial, ci numai elemente care caracterizează acest contract, în lumina dispozițiilor articolului 1532 Cod civil și articolului 374 Cod comercial, contractul de mandat comercial poate fi definit ca acel contract în temeiul căreia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele și pe seama altei persoane care i-a dat împuternicirea (mandatul) anumite acte juridice care pentru mandat sunt fapte de comerț.
Încetarea contractului de mandat comercial are loc în condițiile și cu efectele din dreptul comun (articolul 1552 Cod civil).
Având în vedere carterul său intuitu prsonae, mandatul comercial nu poate fi menținut în contra voinței mandatului, chiar dacă a fost revocat în mod arbitrar. Singurul drept al mandatarului într-un asemenea caz este o acțiune în daune, iar nu o acțiune în reintegrare.
Revocarea poate fi expresă sau tacită.
Revocarea expresă nu este supusă vreunei forme speciale, dar manifestarea de voință trebuie să fie neîndoielnică.
Așa fiind, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a constatat nulitatea absolută a deciziei de revocare a contractului de mandat pentru consultantul de asigurare nr. 549/29.08.2000, intervenită la data de 13.12.2003 (fila 4 dosar ), potrivit adresei de revocare nr. 2948/12.01.2004 când, în mod evident, după cum a constatat și instanța de fond, voința mandatului era în mod indubitabil cea de revocare a mandatului, voință exprimată pe tot parcursul judecării cauzei, precum și prin faptul că, între data menționată, 3.12.2003, și data introducerii acțiunii, 6.12.2006, deci pe o perioadă de 3 ani, între părți nu au mai existat nici un fel de raporturi contractuale de mandat, intimata reclamantă nemaifiind mandatată să intermedieze vânzarea produselor societății apelante.
De asemenea, intimata reclamantă nu a mai semnat și remis vreo chitanță care să angajeze răspunderea apelantei conform contractului.
Instanța de fond a apreciat că revocarea mandatului este semnată de o persoană care nu reprezintă pe mandant, semnatara revocării nefiind "nici măcar un prepus al pârâtei", fapt ce ar atrage, în opinia instanței de fond, nulitatea absolută a revocării mandatului pentru lipsa voinței pârâtei.
Pe lângă faptul că instanța de fond a ignorat probele administrate în dosar, respectiv răspunsul pârâtei la interogatoriul administrat (filele 45-46) și actele depuse de către pârâtă (filele 47-48) din care rezultă că persoana care a semnat adresa de revocare a mandatului este abilitată expres în acest sens prin fișa postului încheiată la 2.07.2003, a ignorat, de asemenea și prevederile legale referitoare la revocarea mandatului, astfel cum au fost prezentate mai sus.
De altfel, nici reclamanta intimată și nici instanța de fond, deși au fost în consens în a aprecia că revocarea mandatului nu s-a făcut de către reprezentantul legal al societății apelante, nu au arătat totuși, care este în realitate persoana abilitată să reprezintă legal societatea pârâtă apelanta, atâta timp cât acest aspect nu rezultă nici din contractul de mandat care este semnat indescifrabil, fără a menționa numele și calitatea celui ce l-a semnat în numele și pe seama societății ca mandant, iar la dosarul cauzei nu a fost depus în probatoriu, nici un alt înscris care să ateste cine este persoana sau persoanele care reprezintă legal societatea pârâtă (eventual certificat eliberat de către B sau copie de pe actele constitutive ale societății), cu atât mai mult cu cât Legea nr.31/1990 republicată acordă atât administratorilor societății, cât și directorilor acestora latitudinea de a delega din atribuțiile de conducere ce le revin potrivit legii.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că revocarea mandatului s-a efectuat potrivit regulilor dreptului comun referitoare la revocarea mandatului, articolele 1552-1553 Cod civil, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, astfel încât, față de prevederile articolului 296 Cod procedură civilă admite apelul.
Schimbă în parte sentința comercială nr. 12443 din 31.10.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în sensul că respinge capătul de cerere privind constatarea nulității deciziei de încetare a contractului de mandat pentru consultantul de asigurare ca neîntemeiat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta SC ASIGURĂRI ROMANIA SA - cu sediul ales în B, la.A, din-, sector 1, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în B, str. - - de, nr. 10 sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.12443/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind constatarea nulității deciziei de încetare a contractului de mandat pentru consultantul de asigurare ca neîntemeiat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacată
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 10.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
8.04.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
