Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.105/C/2009 -
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Savina Băltărete președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelurilor comerciale declarate de apelanții pârâți Banca Comercială Română cu sediul în B, Bulevardul, nr.5, sector 3 și domiciliat în, nr.3. Județ B, Cod poștal -, apelanta reclamantă pârâtă reconvențională - Com SRL cu sediul în, nr.3. Cod Județ B, poștal - și apelanta pârâtăSRLprin Cabinet de Insolvență " "cu sediul în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, intimata pârâtă reclamantă reconvențională domiciliată în M, str.-, nr.45, Județ B, Cod poștal - și intimata pârâtă - & SRL cu sediul în M, Calea -, nr.45, Județ B, împotriva sentinței nr.490 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra apelului a avut loc la data de 24 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei pentru data de 26 noiembrie 2009, dată la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.490 din 15 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondată cererea principală modificată formulată de reclamanta - Com SRL în contradictoriu cu pârâtele și - & SRL. A admis cererea reconvențională modificată formulată de pârâta-reclamantă reconvențional în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional - Com SRL și pârâtele - SRL prin lichidator Cabinet de Individual de Insolvență, Banca Comercială Română și Oficiul Registrului Comerțului
A declarat nul procesul-verbal al adunării generale a asociaților - SRL din data de 9.11.2005. A declarat nul actul adițional de modificare a statutului - SRL încheiat la data de 9.11.2005 de. de Avocat. A declarat nul procesul-verbal de licitație imobiliară încheiat la data de 12.04.2007 de către lichidatorul Cabinet Individual de Insolvență referitor la imobilele cu nr. top. 395 și 396 înscrise în 300 M în natură reprezentând arător în intravilan în suprafață de 615 mp, casă și curte în intravilan în suprafață de 647 mp. A declarat nul contractul de vânzare-cumpărare și ipotecă autentificat la. prin încheierea nr. 3744/11.07.2007.
A declarat nule încheierile nr. 399/3.02.2006 și 4633/11.07.2005 pronunțate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B și a dispus anularea înscrierilor de sub B 13-15 și C 25 din 300 M și restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu obligarea reclamantei-pârâte reconvenționale să plătească pârâtei-reclamante reconvenționale suma de 2068,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
a fost dizolvată prin încheierea nr. 496/3.03.3005 pronunțată în temeiul Legii nr. 359/2004 de către judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului. Ca urmare a respingerii recursului declarat împotriva acesteia, la data de 9.11.2005 a fost adoptată de către adunarea generală extraordinară hotărârea prin care s-a decis dizolvarea societății, lichidarea patrimoniului acesteia și radierea ei din Registrul Comerțului, fiind desemnat în calitate de lichidator d-l. În baza acestei hotărâri la aceeași dată a fost întocmit actul adițional cuprinzând aceleași clauze ce a fost depus la Oficiul Registrului Comerțului în vederea efectuării formalităților necesare în data de 22.12.2005.
Ulterior desemnării sale în calitate de lichidator d-l a organizat o licitație în vederea vânzării imobilelor cu nr. top. 395 și 396 înscrise în 300 M în natură reprezentând arător în intravilan în suprafață de 615 mp, casă și curte în intravilan în suprafață de 647 mp. Acestea au fost adjudecate la data de 12.04.2007 de către Com în schimbul sumei de 100.000 euro. În vederea plății în întregime a sumei prin contractul de vânzare-cumpărare și ipotecă autentificat la. prin încheierea nr. 3744/11.07.2007 a fost constituit în favoarea pârâtei Banca Comercială Română un drept de ipotecă până la concurența sumei de 284.000 lei și dobânzi aferente.
Reprezentând o garanție a sincerității și legalității participării asociaților la adunarea generală, procedura convocării acesteia este reglementată prin dispoziții legale ce depășesc sfera interesului privat. Sancțiunea ce intervine în cazul încălcării acestora este nulitatea absolută care nu poate fi asanată prin trecerea vreunui interval de timp. Tocmai de aceea, raportat și la prevederile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 consideră că motivele invocate în susținerea cererii reconvenționale sunt de ordine publică, astfel încât nu este incidentă în privința lor prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune.
Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut că în cuprinsul procesului-verbal ce reflectă hotărârea adunării generale extraordinare din data de 9.11.2005 apare numai semnătura unuia dintre asociații - pârâtul. O asemenea împrejurare constituie neîndoielnic dovada faptului că ea a fost adoptată numai de către unul dintre asociați contrar prevederilor art. 262 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Textul legal nu impune vreo condiție suplimentară, el fiind incident în ipoteza în care nu s-a instituit vreo derogare prin actul constitutiv. Or, art.16 din statutul prevede în mod expres că lichidarea societății are loc în situația dizolvării acesteia pentru motivele și după procedura prevăzută de Legea nr. 31/1990. În condițiile în care nu a fost întrunită unanimitatea impusă de lege, competența desemnării lichidatorului revenea instanței de judecată potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, modalitatea desemnării acestuia contravenind în mod direct prevederilor legale amintite.
Mai mult, fiind vorba despre o împrejurare ce interesa în mod direct ambii asociați și situația patrimoniului societății, exista obligația convocării adunării generale în condițiile impuse de art. 9 din statut. Potrivit acestuia convocarea se face, la nevoie, prin scrisoare recomandată cu cel puțin 10 zile înainte la sediul societății de către administrator anunțându-se ordinea de zi.
Probele administrate nu au putut conduce la concluzia respectării acestor dispoziții statutare, pârâtul neputând prezenta cele două înscrisuri amintite: dovada notificării și convocatorul propriu-zis. În aceste condiții hotărârea adoptată contravine atât statutului, cât și dispozițiilor legale în materie, sancțiunea atrasă fiind nulitatea absolută a hotărârii și a actului adițional, sens în care a fost admisă cererea reconvențională.
Referitor la cererea accesorie privind desființarea actelor juridice subsecvente, instanța a reținut că desființarea unui act juridic duce, în principiu, la înlăturarea efectelor acestuia produse în intervalul dintre momentul încheierii sale sau intrării lui în circuitul civil și cel al desființării lui. Acest efect se produce atât în raporturile dintre părți, cât și dintre acestea și terțe persoane. Astfel, dacă se dovedește că transmițătorul nu putea constitui în favoarea subdobânditorului un anumit drept deoarece s-a desființat titlul lui, nici cel din urmă nu putea dobândi mai mult (nemo dat quod non habet). Fiind vorba de acte juridice distincte, ele urmează a fi analizate în mod diferit.
Vânzarea la licitație a unui bun urmărește asigurarea obținerii unui preț cât mai mare în urma ofertelor diferite ce ar putea veni din partea unor potențiali cumpărători. Ea nu poate fi folosită de către partea interesată drept mijloc prin intermediul căruia să obțină un rezultat ce i-ar putea fi interzis în mod direct de lege.
Astfel, în cuprinsul procesului-verbal de licitație încheiat la data de 12.04.2007 se arată că imobilele au fost adjudecate de către reclamanta-pârâtă reconvențională la prețul de 100.000 euro. Din chiar conținutul actului juridic întocmit de către lichidator rezultă că adjudecatara a fost reprezentată la licitație de către pârâtul care are calitatea de asociat și administrator atât în cadrul acesteia, cât și al În condițiile în care administratorul cunoștea că nu a convocat-o în mod legal pe pârâta la adoptarea hotărârii în cadrul adunării generale, operațiunea a fost efectuată în vederea fraudării drepturilor legitime ale acesteia.
Concluzia se impune și prin raportare la prețul la care au fost adjudecate imobilele. Comparându-l cu prețul stabilit în raportul de expertiză întocmit la data de 20.05.2005 de către expertul, este neîndoielnic că el nu corespunde valorii de circulație a imobilelor (151.396 euro la o cotație de 35.800 ROL pentru un euro conform datelor publicate de Banca Națională a României pe pagina sa de internet- www.bnr.ro). Or, una din condițiile de validitate impuse de art.1303 cod civil în materia contractului de întreținere este ca prețul să fie serios. Aceasta presupune că el constituie o cauză suficientă a obligației vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării.
Legea nu impune însă existența unei echivalente între preț și valoarea lucrului vândut, esențial fiind să nu existe o disproporție prea mare nesusceptibilă de o justificare firească. Calitatea de comerciant a al cărei scop era obținerea unui profit cât mai mare și evoluția ascendentă a pieței imobiliare în perioada 2005-2007 conduc la concluzia că prețul achitat nu poate fi justificat în mod rațional, ci el a fost determinat pentru asigura un transfer mai ușor a dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei-pârâte reconvenționale. Ca atare, au fost declarate nule procesul-verbal de licitație și contractul de vânzare-cumpărare ce reia clauzele stabilite în cuprinsul său.
În ceea ce privește contractul de ipotecă, instanța a reținut că aplicarea strictă a principiului amintit anterior ar duce la încălcarea ocrotirii bunei-credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și asigurării stabilității circuitului civil. Tocmai de aceea, în vederea asigurării unui echilibru între principiul securității și cel al dinamicii circuitului civil, art.38 din Legea nr.7/1996 (ce reia în aceiași formulare dispozițiile art.37 din Decretul-lege nr.115/1938) prevede că acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul în care dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
Textul amintit nu constituie decât o aplicare particulară a principiului publicității materiale consacrat de art.31 din același act normativ de natură să ducă la conturarea și delimitarea lui exactă. Pentru a fi aplicabil e necesară întrunirea cumulativă a cinci condiții: înscrierea dreptului în favoarea transmițătorului să fi fost inexactă, din cuprinsul cărții funciare să rezulte o aparență de existență a dreptului în favoarea acestuia, dreptul să fi fost transmis printr-un act juridic valabil, cu titlu oneros și particular, terțul să fi fost de bună-credință și de la data înscrierii dreptului în favoarea transmițătorului până la momentul promovării cererii în rectificare de carte funciară să fi trecut trei ani.
Astfel, după cum rezultă din cuprinsul art. 36 și 38 din Legea nr. 7/1996 modificată, acțiunea în rectificare de carte funciară presupune ca înscrierea titlului dobânditorului inițial să se fi făcut în mod greșit fie datorită nevalabilității acestuia, fie neîndeplinirii condițiilor pentru efectuarea operațiunii. Întrucât s-a reținut de către instanță că titlul de dobândire al reclamantei-pârâte reconvenționale, consideră că este incidentă ipoteza reglementată de art. 36 pct. 1 teza a II-a raportat la art. 38 din Legea nr. 7/1996, astfel încât prima condiție este întrunită.
Referitor la aparența dreptului acesteia reține că el a fost dobândit în urma unei licitații publice ce crea premisele respectării întocmai a tuturor dispozițiilor legale. Fiind vorba de o adjudecare prin intermediul lichidatorului făcută în mod public, s-a creat o puternică aparență de legalitate, astfel încât și cea de-a doua condiție este întrunită.
Din această concluzie decurge în mod firesc și incidența bunei-credințe a pârâtei Banca Comercială Română. În sistemul de publicitate al cărților funciare simplul dubiu în privința legalității titlului transmițătorului face ( spre deosebire de fostul sistem de transcripțiuni și inscripțiuni care pretindea o culpă calificată- art.712 alin.2 pr.civ.- în prezent abrogat ) ca subdobânditorul să nu fi protejat prin prezumția amintită.
aceste reguli cuprinse în diferite dispoziții legale, art. 34 din Legea nr. 7/1996 prevede că, cuprinsul cărții funciare, cu excepția îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului nu era notată în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă s-a cunoscut pe altă cale această inexactitate.
Formularea textului legal duce la concluzia că în concepția legiuitorului interesează numai poziția terțului subdobânditor și nu a celui care transmite în favoarea acestuia dreptul. Cu alte cuvinte, nu interesează dacă cel ce a constituit dreptul real a fost de bună sau rea-credință din moment ce prin intermediul acestei dispoziții s-a urmărit protejarea dreptului intrat în patrimoniul terțului. Numai în măsura în care s-ar invoca conivența frauduloasă a celor două părți ar prezenta importanță stabilirea poziției subiective a primului.
Totodată, fiind vorba de o atitudine subiectivă (reprezentarea asupra calităților titlului transmițătorului) e necesar ca acest dubiu să existe la momentul încheierii contractului translativ de drepturi reale. Admiterea soluției contrare ar duce la răsturnarea siguranței dinamicii circuitului civil, ceea ce nu se poate accepta. La momentul încheierii contractului a căror nulitate absolută se solicită a fi constatată în cartea funciară nu era notată nici o acțiune prin care să se conteste titlul reclamantei-pârâte reconvențional, astfel încât cea dintâi ipoteză amintită nu își găsește aplicabilitatea.
Referitor la cea de-a doua modalitate de cunoaștere a inexactității cuprinsului cărții funciare, instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au putut duce la concluzia că pârâta 2 aflat pe o altă cale nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare al reclamantei-pârâte reconvențional. Ca atare, consideră că acesta a fost de bună-credință, fiind întrunită și cea de-a patra condiție.
Cât privește condiția referitoare la termenul de 3 ani, ea decurge din preocuparea legiuitorului de a asigura echilibrul între cele două principii amintite anterior. El este stabilit pentru ca în intervalul respectiv proprietarul adevărat să atace înscrierea inexactă, fiind rezonabil ca durată pentru a nu împiedica circulația juridică a imobilelor. Tocmai de aceea, terții care dobândesc vreun drept real în intervalul acesta o fac pe riscul lor, fiind expuși pericolului evicțiunii întrucât principiul publicității materiale este suspendat.
Numai după împlinirea termenului de 3 ani de la momentul înscrierii dreptului transmițătorului, dreptul său este protejat, chiar dacă cel înscris era numai proprietar aparent. Ca atare, dobândirea cu bună-credință a unui drept real imobiliar în sistemul de publicitate al cărților funciare nu este instantanee ca în cazul bunurilor mobile (en de meubles, la possesion vaut titre - art. 1909 alin. 1.civ.), ci presupune și trecerea termenului amintit.
În această ordine de idei instanța a reținut că pârâta și-a întabulat dreptul de ipotecă în cartea funciară la data de 11.07.2007 prin încheierea nr. 4633. De la acel moment și până la data învestirii instanței - 18.08.2007- nu au trecut cei 3 ani, astfel încât dreptul său să fie protejat prin principiul publicității materiale. Pe cale de consecință, în raport și de prevederile art. 1770.civ. consideră că cererea accesorie formulată în acest sens este fondată, urmând a fi admisă.
Referitor la cererea principală, a reținut că evacuarea unui terț dintr-un imobil reprezintă manifestarea concretă a atributelor dreptului de proprietate. În măsura în care însă titlul de dobândire a dreptului a fost desființat, este neîndoielnic că admiterea unei atare cereri nu este posibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Banca Comercială Română B, solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul respingerii cererii de anulare a contractului de ipotecă și a Încheierii nr.4633/11.07.2007 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului său pârâta arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor art.36 din Legea nr.7/1996 republicată, întrucât contractului de ipotecă îi lipsește caracterul oneros, impus de acest text de lege.
Apelanta mai arată că ea este singura parte din proces sancționată de instanță deși s-a reținut buna sa credință în încheierea contractului de ipotecă, precum și faptul că acest contract este accesoriu contractului de credit și câtă vreme acesta din urmă nu a fost anulat nu poate fi anulat nici contractul de ipotecă.
În drept au fost invocate prev.art.282 Cod procedură civilă.
Pârâții și - SRL prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență au declarat apel împotriva aceleiași sentințe.
Pârâtul prin apelul declarat a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale de evacuare a - & SRL și a administratorului său.
În motivarea apelului său pârâtul arată că la 3.03.2005 prin Încheierea nr.496 dată de Tribunalul Bihor, - SRL ai căror asociați erau el și a intrat în dizolvare, menținută prin respingerea recursului declarat de și înregistrată în Registrul Comerțului în condițiile prev.de art.30 alin.3 din Legea 359/2004.
În data de 22.12.2005 s-a dat Încheierea nr.75105/2005 de către judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, necontestată de administratorii societății, prin care a fost numit lichidator al societății domnul.
Procesul de lichidare al societății a început la 22.12.2005 și continuă și în prezent.
La data de 28.02.2007 a fost organizată licitație deschisă la sediul lichidatorului, pentru imobilul din M, Calea - nr.45 proprietatea - SRL, dar nu s-a definitivat din lipsă de clienți.
La 12.04.2007 s-a organizat din nou licitație la care au participat 2 firme ieșind câștigătoare - Com SRL, ambele licitații fiind publicate în ziarul Realitatea.
În drept apelul nu este motivat, după cum apelul declarat de - SRL prin lichidator nu este motivat nici în fapt nici în drept.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și reclamanta - Com SRL, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii sale de evacuare a pârâtelor și - & SRL și a respingerii cererii reconvenționale formulată de pârâta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului său, reclamanta arată că este proprietară asupra imobilului din litigiu, cumpărat la licitație, titlu în baza căruia a solicitat evacuarea pârâtelor din imobil.
Referitor la anularea procesului verbal al adunării generale și al actului adițional solicitate printr-o precizare a cererii reconvenționale, arată că trebuiau respinse ca tardive, față de data de 18.04.2008 când a fost solicitată și data de 9.11.2005 a emiterii procesului verbal al adunării generale, nefiind solicitată anularea hotărârii adunării generale și nici constatarea nulității absolute a hotărârii respective.
De asemenea pârâta reclamantă reconvențională nu a participat la vânzarea la licitație din data de 12.04.2007 și nici la încheierea contractului de vânzare cumpărare și ipotecă, situație în care nu putea solicita anularea acestora.
În drept au fost invocate prev.art.282-298 Cod procedură civilă.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelurilor formulate cu cheltuieli de judecată, pentru considerentele învederate detaliat în motivare, iar față de apelul declarat de - prin lichidator a solicitat anularea acestuia ca nemotivat.
Referitor la anularea apelului declarat de - prin lichidator ca nemotivat, această sancțiune nu este prevăzută de codul d e procedură civilă în apel.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor dosarului se constată că aceasta este netemeinică și nelegală.
Prin Încheierea nr.496/3.03.2005 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr.60/C/12.05.2005 a Curții de APEL ORADEA, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihora constatat dizolvarea - SRL, în baza art.30 alin.1 și 2 din Legea 359/2004.
Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor prin Încheierea nr.75105/2005 a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind numirea lichidatorului.
Potrivit art.30 alin.1 din Legea 359/2004 neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conținând codul unic de înregistrare, până la termenul prev.la art.26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prev.la art.2.
Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat, pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului conform alin.2, al aceluiași articol.
Potrivit art.31(2) din Legea 359/2004 dacă recursul împotriva încheierii de dizolvare a societății a fost respins, persoana juridică intră în lichidare potrivit Legii nr.31/1990.
În termenul de 6 luni de la respingerea recursului, împotriva încheierii de dizolvare, reprezentantul legal al persoanei juridice are obligația numirii și înregistrării în registrul comerțului al lichidatorului, conform art.31(3) din Legea 359/2004.
Dacă nu există reprezentant legal, ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termenul prev.la alin.(3), la cererea oricărei persoane interesate, judecătorul delegat numește un lichidator de pe lista practicienilor în reorganizare și lichidare, conform alin.4 al aceluiași articol 31 din aceeași lege.
Din certificatul constatator nr.67295/2008 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, rezultă că la data rămânerii irevocabile a încheierii de dizolvare reprezentanții legali ai societății comerciale SRL erau și, fiecare având cunoștință despre această încheiere, care a fost recurată de societate reprezentată prin.
Or, din interpretarea textelor de lege enunțate rezultă că cei doi administratori aveau obligația numirii și înregistrării lichidatorului în registrul comerțului în 6 luni de la respingerea recursului. Cum n-a procedat la numirea lichidatorului, numirea făcută de celălalt administrator este în concordanță cu dispozițiile legale enunțate, neimpunându-se adoptarea unei hotărâri a adunării generale sau extraordinare în acest scop și nici pentru dizolvarea societății, fiind dizolvată de drept sau pentru emiterea unui act adițional de modificare a statutului.
Din conținutul proceselor verbale încheiate la 8.11.2005 și 9.11.2005 la sediul - SRL și a actului adițional de modificare a statutului acestei societăți (filele 26-28), rezultă că acestea sunt în realitate acte de numire a lichidatorului, ce au stat la baza emiterii Încheierii nr.75105/2005 de înscriere în registrul comerțului a numirii lichidatorului, de către administratorul în aplicarea prev.art.31 din Legea 359/2004, care stabilesc această atribuție obligatorie în sarcina administratorilor, ca urmare a dizolvării de drept a societății.
Față de dizolvarea de drept a societății și intrarea în lichidare în temeiul Legii 359/2004, hotărârea din art.1 din procesul verbal din 9.11.2005 și din actul adițional aferent de dizolvare a societății și lichidare a patrimoniului societății este superfluă, ea constituind în realitate temeiul numirii lichidatorului efectuată prin art.2 din aceleași acte în conformitate cu prevederile Legii 359/2004, a Legii 31/1990 și a Statului societății care nu prevăd obligativitatea adoptării hotărârii adunării generale sau extraordinare a asociaților de dizolvare, lichidare și modificare a statului societății în situația dată în speță.
În consecință, interpretând greșit aceste acte juridice deduse judecății și declarându-le nule instanța de fond a rezolvat procesul, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, considerente pentru care în baza art.297 Cod procedură civilă curtea urmează a admite ca fondate apelurile, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere cheltuielile de judecată, precum și toate aspectele invocate în apeluri.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondateapelurile comerciale declarate de apelanții pârâțiBanca Comercială Românăcu sediul în B, Bulevardul, nr.5, sector 3 și domiciliat în, nr.3. Județ B, Cod poștal -, apelanta reclamantă pârâtă reconvențională - Com SRL cu sediul în, nr.3. Cod Județ B, poștal - și apelanta pârâtăSRLprin Cabinet de Insolvență " "cu sediul în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, intimata pârâtă reclamantă reconvențională domiciliată în M, str.-, nr.45, Județ B, Cod poștal - și intimata pârâtă - & SRL cu sediul în M, Calea -, nr.45, Județ B, împotriva sentinței nr.490/COM din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Bihor, pentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 3 decembrie 2009
Jud.fond
Dact.
9 exemplare/ 15 decembrie 2009
-7 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:16 decembrie 2009.
-Banca Comercială Română- B, Bulevardul, nr.5, sector 3
- -, nr.3. Județ
- - Com SRL -, nr.3. Cod Județ
- SRL prin Cabinet de Insolvență " " - O,
str.-, nr.42, Județ
- Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor - O, str.- -,
nr.11, județ
-- M, str.-, nr.45, Județ
- - & SRL - M, Calea -, nr.45, Județ
Președinte:Savina BăltăreteJudecători:Savina Băltărete, Ioana Dina Tătar
