Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - constatare nulitate act -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.14
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții - SRL S, cu sediul în mun. S, B-dul 1 - 2. nr. 66, jud. S, și, ambii domiciliați în S, B-dul 1 - 2. nr. 66, jud. S, împotriva sentinței nr. 838 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comerciala, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2007, - SRL S - prin administratori, și în contradictoriu cu pârâții, - SRL și - și AGRICLTURII SRL au solicitat să se constate nulitatea absolută a convențiilor sub semnătură privată intitulate "Chitanță", datate 28 iunie 1993 și respectiv 14 iulie 1993 încheiate între pârâții și.
Prin sentința nr.838 din 16 iunie 2008, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanți precum și excepția lipsei calității procesuale active a - SRL.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, reclamanta - SRL S - justifică calitate procesuală activă în prezenta cauză, prin trimitere la dispozițiile art. 1337 cod civil care obligă vânzătorul să garanteze de evicțiune pe cumpărător.
Cu privire la fondul cauzei s-a motivat că cele două convenții oneroase încheiate de cei doi pârâți îndeplinesc cerințele de fond și de formă impuse de lege.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel reclamanții și reiterând motivarea expusă pe larg în acțiunea directă, au mai arătat că, actul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 27 octombrie 1992 între - SRL și pârâtul reprezintă o promisiune de vânzare iar asupra legalității acestei tranzacții s-a pronunțat Înalta Curte de casație și Justiție - care prin decizia 2687/2008 a constatat nulitatea acestei tranzacții. Au mai arătat că, promisiunile de vânzare încheiate ulterior de pârâtul cu pârâtul sunt lovite de nulitate absolută, în realitate - prin interpretarea clauzelor lor contractuale - reprezintă "vânzarea bunului altuia" - întemeiată pe cauză falsă și ilicită, părțile contractante consemnând că tranzacționează asupra unui bun care nu aparține vânzătorului. Au mai arătat că din conținutul celor două înscrisuri sub semnătură privată supuse analizei - rezultă că părțile contractante nu au prevăzut clauze ce vizează cuantumul și modalitatea de achitare a prețului - aspect care conduce la nulitatea tranzacției.
Criticile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează:
Din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că între părțile litigante s-au încheiat mai multe tranzacții după cum urmează:
- înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract" datat 27 octombrie 1992 - încheiat între - SRL reprezentată de și pârâtul și având ca obiect înstrăinarea cotei de 3/7 din imobilul în litigiu. Asupra valabilității acestei tranzacții s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia 2687/2008 (fila 37 dosar apel) a statuat că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 76 din Legea 31/1990 coroborată cu art. 11 și 12 din Statutul societății comerciale, care instituie regula unanimității la încheierea actelor de dispoziție; că prețul vânzării nu a fost serios și determinat de părți - art. 1303 Cod civil -; și că vânzătorul promitent nu a predat niciodată posesia bunului promis iar beneficiarul nu a plătit prețul - motive pentru care a fost confirmată sentința Tribunalului Suceava care a constatat nulitatea absolută a tranzacției.
- înscrisurile intitulate "Chitanță" - datate 28 iunie 1993 și respectiv 14 iulie 1993 ( filele 10,11 dosar fond) încheiate între pârâții și potrivit cu care, înstrăinează cota de 1/7 din imobilul în litigiu, proprietatea reclamanților și conform actului de partaj voluntar autentificat la 5 octombrie 2004 de BNP ( fila 21 dosar fond).
Raportat la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care statuează asupra nulității absolute a tranzacției încheiată la data de 27 octombrie 1992 (cu efecte retroactive) Curtea constată ca fiind întemeiate criticile apelanților cu privire la calificarea celor două tranzacții încheiate ulterior la datele de 28 iunie 1993 respectiv 14 iulie 1993 ca fiind "contracte de vânzare-cumpărare a bunului altuia"contracte care deși nu sunt prohibite de lege și nici contrare bunelor moravuri sau ordinii de drept, adevăratul proprietar poate solicita
constatarea nulității absolute a unor asemenea tranzacții atunci când sunt fondate pe cauză ilicită sau fraudă ce au ca numitor comun reaua-credință a părților.
"B-credință" a părților contractante condiție esențială pentru validitatea unui atare contract "este definită de Codul civil, însă ea este interpretată și aplicată diferit în practică, iar "aparența de drept" - nereglementată - urmează a fi interpretată și subordonată nu numai bunei-credințe a cumpărătorului ci și existenței unei erori comune și invincibile"( a se vedea Hotărârea CEDO în cauza Păduraru vs România).
În speță, lecturarea unor clauze inserate în cele două tranzacții formează convingerea certă că părțile contractante au știut bine că bunul tranzacționat - cota de 1/7 din imobil -nu este proprietatea vânzătoruluiși că aparține - SRL "urmând a perfecta în următoarele zile actele de punere în proprietate cu firma SRL reprezentată de d-na " - ultimul alineat din chitanța/14 iulie 1993 ( fila 12 dosar fond) - așa încât, contractele astfel încheiate ascund complicitatea părților de a aduce o pagubă adevăratului proprietar, sunt fondate pe o cauză ilicită, ambele tranzacții având ca numitor comun reaua-credință a părților.
Din perspectiva considerentelor evocate mai sus, Curtea constată nulitatea absolută a celor două convenții, sens în care, în conformitate cu prevederile art. 296 Cod procedură civilă va schimba sentința apelată.
Curtea găsește ca fiind nefondate celelalte motive invocate de reclamanții apelanți cu privire la valabilitatea tranzacțiilor și care vizează: nedeterminarea obiectului vânzării; prețul neserios și lipsa capacității de a contracta.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de de reclamanții - SRL S, cu sediul în mun. S, B-dul 1 - 2. nr. 66, jud. S, și, ambii domiciliați în S, B-dul 1 - 2. nr. 66, jud. S, împotriva sentinței nr. 838 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comerciala, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Schimbă sentința nr. 838 din 16 iunie 2008 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Admite acțiunea reclamanților.
Constată nulitatea absolută a convențiilor sub semnătură privată intitulate "Chitanță" datate 28 iunie 1993 respectiv 14 iulie 1993 încheiate între pârâții și (filele 10,11 dosar fond).
Menține dispozițiile din sentința apelată privind respingerea excepției lipsei calității procesuale active.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
10 ex/28.01.2009
jud. fond.
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Artene Doina
