Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.334
Ședința Publică de la 28.09.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul, împotriva sentinței comerciale nr.9345 din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații FORD și SC SA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul, reprezentat de avocat dl., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Apelantul, prin apărător, arată că nu are alte înscrisuri de administrat în afara celor depuse la dosarul cauzei.
Curtea acordă cuvântul asupra utilității administrării probei cu expertiză contabilă solicitată de apelant și prorogată după administrarea probei cu înscrisuri, potrivit dispozițiilor date prin încheierea de ședință de la termenul din 22.06.2009.
Apelantul solicită încuviințarea administrării probei cu expertiză contabilă având ca obiectiv stabilirea valorii de piață a acțiunilor la data încheierii contractului de cesiune, prețul de piață al unei acțiuni urmând a fi stabilit având în vedere toate bunurile aflate în patrimoniul societății la data de 19.03.2003.
Curtea deliberând, respinge cererea formulată de apelant, de completare a probatoriului cu expertiză contabilă, apreciind că proba nu este utilă și concludentă raportat la obiectul cauzei și motivele de apel invocate.
Apelantul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe noi de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul solicită admiterea apelului potrivit motivelor de apel invocate și atașate la dosarul cauzei, arătând că sentința de fond a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art.261 alin.1 punctul 5. proc.civ. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise arătând totodată, că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni distincte.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 9345/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții FORD și
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr. 9380/2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul FORD FORD solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de cesiune autentificat sub nr. 870/19.03.2003 și repunerea părților în situația anterioară. Cererea a fost motivată în sensul că reclamantul a cesionat 11.648 lei acțiuni la valoarea nominală de 10 lei pe acțiune, acțiuni pe care le deținea la, în valoare totală de 116.480 lei reprezentând 99,96% din totalul acțiunilor la un preț de 5000 lei. Reclamantul a susținut că prețul este derizoriu disproporționat în raport cu valoarea reală a acțiunilor, arătând că valoarea nominală totală a acțiunilor este mult mai mare decât prețul cesiunii, iar valoarea bunurilor existente în patrimoniul societății determinau o valoare totală a acțiunilor mai mare decât valoarea totală nominală.
Prin întâmpinare, a fost invocată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București față de dispozițiile art. 10 alin. 4.pr.civ.
La cererea reclamantului, litigiul se soluționează și în contradictoriu cu și. ulterior, reclamantul a solicitat să se constate și nulitatea absolută a hotărârii din 06.03.2003 și a actului adițional privind schimbarea formei juridice a
Prin sentința comercială nr. 2853/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă excepția de necompentență teritorială a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați - Secția Comercială, reținându-se incidența art. 5.pr.civ. și a prevederilor art. 149 alin. 1 din Legea nr. 105/1992.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a pronunțat decizia comercială nr. 722/R/ 16.06.2008 prin care a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Rejudecând litigiul, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a pronunțat sentința comercială nr. 9345/18.09.2008 împotriva căreia s-a declarat prezentul apel.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, prin contractul autentificat sub nr. 870/19.03.2003 de, reclamantul a cesionat pârâtului un număr de 11.648 acțiuni deținute la la o valoare nominală de 100.000 lei (ROL) fiecare. Susținerea reclamantului că acest contract ar fi lovit de nulitate absolută nu poate fi primită, de vreme ce prețul cesiunii a fost stabilit prin acordul părților, în funcție de situația financiară a societății ce înregistra datorii, situație care rezultă din bilanțul la data de 31.12.2002 înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice. Această situație economică a fost menționată și în hotărârea adunării generale a acționarilor din data de 06.06.2003, când, luându-se act de datoriile înregistrate și de cesiunile de acțiuni, s-a decis și asupra schimbării formei juridice în societate cu răspundere limitată.
S-a considerat că la stabilirea prețului s-a avut în vedere că societatea avea datorii de 4.482.000.000. lei și că prețul de piață poate fi mai mare sau mai mic decât valoarea nominală a acțiunilor la momentul încheierii contractului de cesiune. S-a arătat că acesta este considerentul pentru care expertiza contabilă nu a fost admisă.
S-a mai reținut că nu este întemeiată excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 1368/2004 pronunțată de Tribunalul Galați, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1201.civ. excepție care a fost respinsă.
De asemenea, excepția tardivității depunerii cererii completatoare a fost respinsă față de actele dosarului. apreciind incidente dispozițiile art. 132.pr.civ.
În concluzie, în temeiul art. 1303 și art. 948.civ. a fost respinsă acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței comerciale nr. 9345/18.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel în termen legal reclamantul.
Acesta a invocat următoarele motive de apel:
1) Sentința nu este motivată și este lipsită de temei legal. Considerentele sentinței apelate nu cuprind o reală motivare a hotărârii. Astfel, instanța afirmă că părțile au stabilit prețul cesiunii "în funcție de situația financiară a societății", susținând că ar fi cunoscut intenția apelantului, făcând abstracție de susținerile acestuia și de probele solicitate în cauză, prin care a încercat să dovedească neseriozitatea prețului. Instanța nu a ținut seama de valoarea de piață a acțiunilor care nu se stabilește în funcție de valoarea nominală a activelor sau a datoriilor unei societăți, ci în funcție de criterii de specialitate pe care doar un expert le putea desluși. De asemenea, a omis faptul că apelantul a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii menționate, hotărâre luată după încheierea contractului de cesiune și fără acordul său.
2) Sentința este contrazisă de probele existente în dosar. Instanța a respins în mod greșit probele solicitate. Apelantul susține că prețul stabilit la valoarea nominală a acțiunilor este derizoriu, disproporționat în raport cu valoarea reală a acțiunilor, motiv pentru care contractul de cesiune este lovit de nulitate absolută. La data încheierii contractului de cesiune societatea avea în patrimoniu bunuri care determinau, corespunzător, o valoare totală a acțiunilor mai mare decât valoarea totală nominală. Instanța a greșit când a reținut că la stabilirea prețului s-a avut în vedere că societatea avea datorii de 4.482.000.000 lei vechi, deoarece din nici o probă a dosarului nu rezultă că părțile ar fi convenit prețul cesiunii în funcție de datoriile societății. Apelantul a mai susținut că a solicitat probele cu interogatoriu și martori tocmai pentru a dovedi înțelegerea dintre părți la momentul încheierii contractului de cesiune și a solicitat și administrarea probei cu expertiză contabilă pentru stabilirea valorii reale de piață a acțiunilor. Deși aceste probe erau utile soluționării cauzei, instanța le-a respins, considerând că sunt suficiente actele depuse la dosar.
Prin cererea intitulată "Precizări ale motivelor de apel" depusă de apelant la dosar la data de 30.03.2009 s-au completat motivele de apel în sensul că s-a invocat încălcarea principiului disponibilității de către instanța de fond, ca motiv de ordine publică. În susținerea motivului s-a relevat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere prin care s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de cesiune autentificat sub nr. 870/19.03.2003 și constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a acționarilor din data de 06.06.2003 și a Actului adițional privind schimbarea formei juridice a societății "" din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, se constată că nu este fondat.
Astfel, primul motiv de apel nu este întemeiat.
Hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezentul apel cuprinde atât considerentele de fapt avute în vedere de către instanță la pronunțarea ei, cât și temeiurile de drept pe care s-a fondat sentința atacată.
Ceea ce apelantul critică de fapt prin acest motiv de apel este motivarea însăși a sentinței și concluziile la care a ajuns instanța.
Această critică trebuie analizată împreună cu cea cuprinsă în cadru celui de-al doilea motiv de apel referitoare la greșita interpretare a probelor administrate și la respingerea administrării unor probe solicitate de către apelantul-reclamant.
Apelantul-reclamant susține că prețul acțiunilor care au fost cesionate prin contractul de cesiune nr. 870/19.03.2003 este derizoriu în raport cu valoarea de piață a acestor acțiuni ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acestui contract.
Referitor la critica în sensul că instanța nu ar fi ținut seama de valoarea de piață a acțiunilor, raportată la valoarea bunurilor din patrimoniul și că ar fi concluzionat greșit că la stabilirea prețului acțiunilor cesionate s-ar fi ținut cont de datoriile societății se constată că raționamentul primei instanțe este corect.
Caracterul serios sau derizoriu al prețului acțiunilor cesionate trebuie apreciat nu numai în funcție de valoarea bunurilor din patrimoniul societății, ci și de cuantumul datoriilor societății, aspecte care au relevanță asupra stabilirii valorii de piață a acțiunilor, precum și, mai ales, în funcție de faptul că prețul acțiunilor este rezultatul acordului de voință al părților.
Cu privire la acordul de voință al părților la încheierea contractului de cesiune nu s-a invocat nici un motiv de viciere a consimțământului vreunei părți.
Totodată, prețul stabilit la nivelul valorii nominale a acțiunilor nu poate fi considerat ca fiind derizoriu, chiar dacă este inferior valorii de piață a acțiunilor, el fiind rezultatul manifestării de voință a părților, respectiv a reclamantului, și a acordului de voință a părților în acest sens.
Sub acest aspect reținerea primei instanțe este corectă, ca și respingerea completării probatoriului cu interogatoriu, martori sau expertiză contabilă. Efectuarea probei cu expertiză contabilă pentru determinarea valorii de piață a acțiunilor a fost apreciată ca nefiind utilă nici în faza apelului, pentru considerentele expuse.
În ceea ce privește critica din cadrul completării la motivele de apel, critică ce se referă la nepronunțarea instanței asupra cererilor având ca obiect repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de cesiune autentificat sub nr. 870/19.03.2003 și constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a acționarilor din data de 06.06.2003 și a Actului adițional privind schimbarea formei juridice a societății "" din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată se constată că, deși întemeiată, aceasta nu poate atrage admiterea apelului și casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare, deoarece partea are la îndemână alte mijloace procedurale pentru completarea hotărârii astfel pronunțate.
Pentru aceste motive, se apreciază că apelul nu este fondat și, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins.
Va fi respinsă cererea intimaților de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, având în vedere că nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli și, deci, nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 298 coroborate cu cele ale art. 274.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței comerciale nr.9345 din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații FORD și SC SA.
Respinge cererea intimaților de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
- -
Red. /5 ex./27.10.2009
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua
