Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 4/A/2008
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.5161/CA/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru reclamantul apelant, lipsă pârâta intimată - Sucursala H -
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a înregistrat o cerere de abținere din partea d-lui judecător, cerere care a fost admisă prin Încheierea comercială nr.1/A/CC/25 ianuarie 2008.
Mandatara reclamantului apelant depune la dosar copia Deciziei civile nr.201/A/2005, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, prin care a fost respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva Sentinței civile nr.250/CA/22.03.2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Mandatara reclamantului apelant solicită în principal admiterea apelului, desființarea sentinței nr.5161/CA/2006 a Tribunalului Hunedoara și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța pe fond, având în vedere că sentința atacată a fost soluționată pe excepția puterii de lucru judecat, fără să mai fi cercetat fondul cauzei.
În subsidiar, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamant și constatarea nulității contractului de cauțiune nr.1154/3/21.09.2000 pentru lipsă de obiect și cauză.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin Sentința nr.5161/CA/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.5161/CA/2006 s-a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta Banca Comercială - Sucursala H D, iar pe fond s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului prin care aceasta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de cauțiune nr.1154/3/21.09.2000 în principal, pentru lipsă de obiect și de cauză iar în subsidiar, să se constate că a fost greșit intitulat ca fiind un contract de cauțiune când în realitate, este o confirmare a contractului de garanție imobiliară încheiat între părți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.250/CA/2005 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin Decizia nr.201/A/2005 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a respins acțiunea aceluiași reclamant împotriva aceluiași pârât pentru constatarea nulității absolute a aceluiași contract de cauțiune nr.1154/3/21.09.2000 încheiat între părți este valabil și produce efecte între părți conform art.969 - 970 Cod civil.
S-a reținut că, așa cum rezultă din denumirea contractului, este vorba despre un contract de cauțiune încheiat între reclamant în calitate de fidejusor și pârâtă în calitate de creditor. Contractul de cauțiune fiind un contract unilateral, consensual, ia naștere prin simplul acord de voință al părților, forma scrisă fiind cerută ad probationem și nu ad validitatem.
Se apreciază că respectivul contract de cauțiune este încheiat cu respectarea condițiilor impuse de art.948 și 935 cod civil privitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză ilicită. Că este așa rezultă și din punctul 3 al contractului de cauțiune prin care fidejusorul, respectiv reclamantul se obligă să renunțe la beneficiul de discuțiune și diviziune, facultăți pe care legea o conferă numai fidejusorului în cadrul contractului de cauțiune. În realitate, prin acest contract încheiat, reclamantul, în calitate de fidejusor, s-a obligat față de creditor, respectiv pârâta BCR să execute obligația de restituire a împrumutului acordat de ultima debitoare Internațional SRL P, în sumă de 1.700.000.000 lei, situație în care banca este îndreptățită să-l execute până la îndestulare.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamantul solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În motivarea apelului se arată că în mod cu totul greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat cu toate că în cauză nu s-a făcut dovada existenței triplei identități de părți, obiect și cauză. Chiar dacă în dosarul nr.7309/2004 privește același contract de cauțiune, judecata a avut ca obiect lipsa semnăturii reclamantului spre deosebire de prezentul dosar în care același contract se contestă din perspectiva lipsei obiectului și a cauzei contractului iar în subsidiar, să se constate că este greșit intitulat ca un contract de cauțiune.
Prin întâmpinare, pârâta - Sucursala Județeană H solicită respingerea apelului apreciind întemeiată, pe fond, hotărârea instanței, iar în ce privește autoritatea de lucru judecat se susține că a invocat excepția prin raportare la dosarul nr.686/2004 al Judecătoriei Deva în care s-a pronunțat Sentința nr.5044/2005 și nu cu privire la dosarul nr.7309/2004 reținut de prima instanță.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că apelul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din conținutul dispozitivului sentinței atacate rezultă că prima instanță s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de banca pârâtă stabilind, în considerentele sentinței atacate, că din actele și lucrările dosarului nr.2630/2005 al Curții de APEL ALBA IULIA nu rezultă o atare autoritate, în dosarul amintit instanța examinând același contract de cauțiune din perspectiva lipsei consimțământului ( pe baza lipsei semnăturii) pe când în prezentul dosar se invocă lipsa obiectului și a cauzei contractului dar și o greșită calificare a naturii sale juridice.
Se observă însă, din întâmpinarea pârâtei, de la prima instanță cât și din apel, că aceasta a invocat cu titlu de autoritate de lucru judecat Sentința nr.5044/2005 din dosar nr.686/2004 a Judecătoriei Deva și nu hotărârea judecătorească avută în vedere la prima instanță.
Pe de altă parte, din examinarea considerentelor hotărârii atacate se constată că instanța examinând excepția autorității lucrului judecat (chiar din perspectiva altei hotărâri decât aceea invocată de pârâtă ) a invocat argumente prin care apreciază că în cauză nu există autoritate de lucru judecat.
Cu toate acestea, prin dispozitivul hotărârii instanța admite excepția autorității de lucru judecat creând o confuzie și o contradicție evidentă între considerente și dispozitiv, contrară de altfel, dispozițiilor art.261 Cod pr.civilă privitoare la conținutul și calitatea hotărârilor judecătorești, considerentele hotărârii fiind de natură să infirme dispozitivul acesteia.
Sub un alt aspect, din dispozițiile art.137 Cod pr.civilă rezultă că instanța, cu ocazia judecății, se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Se constată însă că prima instanță, după ce a admis excepția ridicată de pârâtă a procedat și la judecarea pe fond a pricinii încălcând în mod evident dispozițiile de mai sus arătate, făcând hotărârea lipsită de orice logică.
Din cele mai sus menționate rezultă cu evidență că hotărârea pronunțată de prima instanță este contradictorie și confuză, chestiunile de fapt și de drept abordate în considerentele hotărârii sunt în contradicție cu solicitările pârâtei privitoare la autoritatea de lucru judecat, motivarea hotărârii, de respingere a excepției este contrazisă de dispozitivul hotărârii prin care se admite excepția autorității de lucru judecat, excepție care, la rândul ei, este în contradicție cu dispoziția privitoare la soluționarea cauzei pe fond.
Toate aceste neregularități sunt de natură a conduce la anularea hotărârii în temeiul art.105 alin.2 Cod pr.civilă cu consecința rejudecării cauzei, sens în care se va admite apelul de față potrivit art.297 Cod pr.civilă.
Cu ocazia rejudecării, instanța va lămuri cauza în privința hotărârii pe care pârâta o invocă în legătură cu excepția autorității lucrului judecat invocată și se va pronunța o soluție valabilă din perspectiva art.137 Cod pr.civilă respectiv, o hotărâre fundamentată pe o atare excepție ori pe fondul cauzei, o soluție intermediară nefiind posibilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței nr.5161/CA/2006 pronunțată în dosar nr- de Trib.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./06.02.2008
Ex.- 4
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Ioan Cibu
