Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 467/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.467
Ședința publică de la 21.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă "", împotriva sentinței comerciale nr.6866/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă " "
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă prin administrator, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că faptul că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Curtea, procedează la legitimarea reprezentantului recurentei-reclamante, acesta prezentând permis de ședere seria - nr.- eliberat la data de 03.04.2008.
Recurenta-reclamantă, prin reprezentant, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 258 RON, respectiv chitanța nr.-/19.09.2008 și timbru judiciar în valoare de 3,15 RON.
Curtea, ia act de legala timbrare a cererii în cuantumul dispus de instanță prin rezoluție, conform dovezilor consemnate la dosar de către recurenta-reclamantă prin reprezentant.
Curtea, în temeiul disp. art.84 pr.civ. pune în discuție calificarea căii de atac.
Recurenta-reclamantă, prin reprezentant, consideră calea de atac ca fiind recursul având în vedere disp. art.282 pr.civ. și raportat la valoarea pretențiilor în sumă de 7.000 lei.
Curtea, deliberând, apreciază calea de atac ca fiind apelul și nu recursul și în vederea constituirii instanței în complet de apel dispune lăsarea cauzei la a doua strigare la sfârșitul listei de apeluri, respectiv la poziția 11 apel.
Curtea, constituită în complet de apel din PREȘEDINTE: - - și JUDECĂTOR: - -, conform art.99 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005, dispune apelul în cauza 11 Apel.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns apelanta-reclamantă prin reprezentant, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Apelanta-reclamantă, prin reprezentant, arată că nu solicită probe acestea fiind depuse la dosarul de fond.
La interpelarea instanței, apelanta-reclamantă prin reprezentant, învederează faptul că între părți nu a fost încheiat un contract existând doar consimțământul părților. Mai arată că nu are un formular de contract și apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta-reclamantă, prin reprezentant, solicită admiterea apelului. Învederează că potrivit doctrinei facturile acceptate țin loc de contract, astfel încât consideră că factura face dovada că există un contract valabil încheiat între părți. Solicită în principal, dacă instanța va aprecia că a existat un contract între părți, anularea contractului pentru dol ca viciu de consimțământ sau anularea contractului pentru motive de nulitate absolută, respectiv lipsa obiectului contractului. În subsidiar, în situația în care instanța va considera că nu a existat o datorie, solicită în temeiul art.1092 civ. restituirea sumei plătită de către pe motiv de plată nedatorată sau pe motiv de îmbogățire fără just temei. În ceea ce privește probatoriului administrat, consideră că în afară de factură nu există o probă mai pertinentă și concludentă privind plata efectuată, prin emiterea facturii rezultând faptul că s-a efectuat o plată. Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, în principal, anularea contractului pentru motive de nulitate absolută sau relativă, iar în subsidiar, restituirea sumei pe motiv că s-a efectuat o plată nedatorată sau îmbogățire fără just temei, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că prin sentința comercială nr.6866/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta B ca neîntemeiată.
În motivarea soluției instanța de fond a reținut în esență că, reclamanta nu a probat acțiunea cum a fost precizată.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs reclamanta în temeiul prevederilor art.3, art.299 alin.1 în coroborare cu prevederile art.2821alin.(1) Cod procedură civilă solicitând modificarea sentinței atacate și în principal să se anuleze contractul nr.1/2006 pentru viclenia (dolul) uneia dintre părțile contractante la încheierea actului juridic și restituirea în întregime a sumei obținute sau, anularea sentinței pentru motive de nulitate absolută; în subsidiar, să fie modificată sentința și să se restituie plata efectuată de reclamantă ca fiind plată nedatorată sau să se dispună plata sumei de către pârâtă pe motivul îmbogățirii fără just temei.
De asemenea, în subsidiar, în raport cu cele cerute anterior, să se caseze sentința în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă pentru motivele ce se vor dezvolta cu cheltuieli de judecată.
În esență se susține că:
1) Instanța de fond superfluu și neîntemeiat a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada unei intenții de colaborare cât timp obiectul cererii introductive de instanță a vizat după caz ipoteza existenței unui contract valabil încheiat între părțile contractante și ipoteza lipsei unui acord de voință valabil încheiat între părțile contractante, aprecierea ipotezei reale fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.
La administrarea probelor, au existat două tendințe și anume, de a demonstra existența unui contract încheiat, ipoteză indispensabilă pentru anularea contractului și în subsidiar, în ipoteza în care instanța ar fi apreciat că în cauză lipsește un contract, urma să se dispună restituirea sumei în baza motivului efectuării unei plăți nedatorate sau îmbogățire fără just temei.
2) Tot superfluu și neîntemeiat reține instanța că la dosarul cauzei nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte că foștii angajați ai societății reclamante au calitatea de asociați ai Probele între care corespondența electronică purtată între și relevă că, a acționat ca reprezentant legal al și că aceasta ar fi declarat că, a primit suma de 2.000 Euro (echivalentul a 7.000 lei) în executarea unui contract de prestare de servicii de programare.
Deci, această declarație în coroborare cu susținerile reclamantului în instanță care constituie mijloc de probă în temeiul prevederilor art.1206 Cod civil, reprezintă probe pertinente și concludente în cauză, suficiente pentru a nu reține că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant legal al a doamnei.
Probele depuse de reclamant relevă că la data emiterii facturii nr.2/2006, doamna avea calitatea de unic asociat și administrator al
3) și neîntemeiat reține instanța că, în speță nu au fost administrate dovezi din care să rezulte că discuțiile purtate între și au avut ca obiect încheierea contractului menționat în factură. Cu referire la acest motiv, se reiau argumentele expuse la motivul 2 bazate pe corespondența electronică între care declarația dată de. Altfel pârâtul care nici nu s-a prezentat în instanță nu a invocat nici o probă contrarie prezumțiilor precitate și ca urmare, probele propuse relevă că, discuțiile purtate între și au avut ca obiect încheierea contractului menționat în factură.
4) Instanța neîntemeiat a reținut că nu a fost dovedită existența unui contract cât timp este suficient simplul acord de voință al părților contractante pentru încheierea actului juridic de prestări servicii. Altfel legea nu impune acestui contract o formă anumită, forma scrisă fiind necesară doar pentru probă și nu pentru valabilitatea încheierii contractului, iar în lipsa formei scrise nu presupune inexistența contractului.
Se invocă prevederile art.46 Cod comercial și se susține că, existența unei facturi acceptate în raporturile contractuale constituie dovada existenței unui contract, motiv dezvoltat cu concluzia că potrivit art.1191 cod civil factura este un înscris care face dovada existenței contractului ca act juridic, fiind probată existența contractului.
Se fac precizări cu privire la motivele de nulitate absolută raportat la existența unui obiect determinat al contractului în condițiile în care s-a făcut dovada existenței contractului, motiv dezvoltat cu concluzia că dacă instanța apreciază că obiectul contractului a fost determinat urmează a fi admis capătul de cerere privind nulitatea relativă și să anuleze contractul pentru dol (viclenie) ca viciu de consimțământ al celeilalte părți contractante. În cazul în care nu se apreciază că există un obiect determinat, se solicită anularea contractului pentru motive de nulitate absolută - lipsa unui obiect determinat.
5) Instanța greșit a reținut că nu s-a dovedit efectuarea plății și achitării sumei de 7.000 lei motiv dezvoltat cu concluzia că factura este cea mai pertinentă probă privind efectuarea plății.
S-a anexat și ordinul de plată la cererea de recurs.
6) Greșit s-a reținut în dispozitiv că apelul este calea de atac întrucât, potrivit art.299 alin.(1) Cod procedură civilă pot fi atacate cu recurs hotărârile date fără drept de apel și că potrivit art.282 alin.1 Cod procedură civilă hotărârile date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv atât în materie civilă cât și în materie comercială nu sunt supuse apelului. Ca urmare, cum obiectul litigiului are o valoare mai mică de 100.000 lei sentința comercială se atacă cu recurs și nu cu apel.
Temeiul legal al recursului este art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, fiind reluate pe scurt criticile expuse și încadrate în aceste texte de lege.
În subsidiar, în cazul casării sentinței în temeiul art.3041Cod procedură civilă se invocă toate motivele dezvoltate anterior.
Precizări suplimentare privind admiterea acțiunii pentru motivul efectuării unei plăți nedatorate sau îmbogățirii fără just temei.
Se susține că în subsidiar plata urmează a fi restituită pentru că nu a fost datorată motiv dezvoltat cu indicarea prevederilor art.1092, 992, 942, 962, 969 și următoarele Cod civil. În cazul în care se apreciază că plata a fost datorată, suma poate fi restituită pe motivul îmbogățirii fără just temei întrucât nu au fost precizate condițiile de efectuare a prestațiilor etc. împrejurări de fapt care face dificilă executarea unui contract.
Precizarea și completarea materialului probator.
Se descriu înscrisurile anexate cererii de recurs și se explică mijlocul de probă constând în mărturisirea ca mijloc de probă, fiind invocate prevederile art.1204, 1206 Cod civil.
Se arată că s-a renunțat la administrarea probei cu interogatoriu întrucât s-au administrat suficiente probe pentru admiterea acțiunii și pentru că s-ar fi tergiversat procesul excesiv.
În drept se invocă art.948, 985, 992, 1073, 1077, 1092, 1176, 1206 Cod civil, art.46 Cod comercial, art.3, 68 (4), 129, 130, 146, 132-134, 2822alin.(1), 299 alin.(1) și următoarele Cod procedură civilă.
Ca probe se propun înscrisuri, declarații, prezumții, mărturii, etc.
Se descriu anexele atașate cererii de recurs.
S-au anexat înscrisuri în copie.
Cererea a fost timbrată cu 258 RON taxă judiciară de timbru și cu 3,15 RON timbru judiciar.
La termenul de azi Curtea față de obiectul cererii cum a fost precizat în raport de prevederile art.84 Cod procedură civilă cu referire la art.2 pct.1 lit.a teza a II-a Cod procedură civilă a pus în discuție calificarea căii de atac, Curtea reținând că apelul este calea de atac și nu recursul.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Prin cererea introductivă de instanță așa cum a fost precizată reclamanta-apelantă a solicitat în contradictoriu cu pârâta-intimată ca în principal să se constate nulitatea absolută a contractului nr.1/2006, în subsidiar anularea acestui contract pentru dol și repunerea părților în situația anterioară și restituirea sumei de 7.000 lei. În subsidiar s-a solicitat restituirea sumei plătite de apelantă, fiind o plată nedatorată sau să se dispună restituirea acestei sume în temeiul îmbogățirii fără just temei.
Din motivarea în fapt a cererii introductive de instanță rezultă că, odată cu încetarea raporturilor de muncă ale celor doi angajați ( și ) cu societățile, au fost continuate relațiile contractuale sub forma unor raporturi juridice de colaborare între cele două societăți, având la bază factura emisă de către în schimbul sumei de 7.000 lei primite de la
Așadar instanța fondului a reținut corect că nu s-a făcut dovada unei intenții de colaborare între cele două societăți, nedepunându-se înscrisuri care să ateste calitatea de asociați ai ai celor doi foști angajați ai societății reclamante. Altfel instanța de fond analizat și problema contractului și consimțământului dintre părți după cum vom expune în continuare.
Cât timp reclamanta în cererea sa face vorbire de faptul că cei doi foști angajați ai săi, ar fi fost asociați ai și că din această perspectivă au fost continuate raporturile juridice de colaborare este corectă reținerea instanței de fond că acest aspect trebuia probat (vezi fila 3 dosar nr-) indiferent de calitatea de reprezentant al unei societăți și dincolo de corespondența electronică purtată între și, respectiv, a declarației numitei și a eventualelor prezumții.
Practic, instanța de fond s-a limitat la obiectul dedus judecății prin prisma motivării acțiunii și probării acesteia de către reclamant în temeiul principiului disponibilității, neputându-se depăși limitele acesteia și cu atât mai mult nu e posibil în calea de atac.
Că ar fi și reprezentantul legal al este alt aspect și oricum trebuia probată și această afirmație. Or, apelanta a depus înscrisuri privind calitatea de unic asociat și administrator al a doamnei de-abia în calea de atac.
Din corespondența electronică dintre și nu rezultă vreo referire concretă la contractul nr.1/2006, referirea fiind generică la "valoarea contractului".
Or, de vreme ce un contract a fost deja înregistrat primind număr, atunci acesta trebuia să existe și să fie deținut de părțile contractante.
Din această perspectivă instanța de fond a reținut corect că, nu au fost administrate probe din care să rezulte că discuțiile dintre și au avut ca obiect contractul nr.1/2006 menționat în factură.
În concret, contractul nr.1/2006 ar trebui să existe, eventualele completări, modificări putând fi efectuate pe calea actelor adiționale.
Altfel, apelanta nu a solicitat dacă era cazul aplicarea art.172, 174 Cod procedură civilă iar, la proba cu interogatoriu în temeiul principiului disponibilității a renunțat pentru că procesul s-ar fi tergiversat excesiv (vezi fila 5 dosar).
Este adevărat că încheierea contractului în formă scrisă este necesară doar pentru probă dar, apelanta tocmai acest lucru solicită instanței să constate și anume, ipoteza existenței unui contract valabil încheiat între părțile contractante respectiv, lipsa acordului de voință valabil încheiat între părțile contractante.
Or, de vreme ce presupusul contract a fost înregistrat purtând nr.1/2006 el ar trebui să existe și evident că trebuia potrivit art.1169 Cod civil ca apelanta să producă dovezi.
Apelanta și-a construit obiectul cererii sale având în vedere acest contract indiferent de prevederile art.46 Cod comercial și existența facturii nr.2/2006.
O plată trebuie nu numai efectuată ci și acceptată. De aceea, alăturat unei facturi trebuie să i se alăture extrasul de cont, ordinul de plată, după caz.
Instanța fondului în cazul de față corect a reținut că nu s-a depus ordinul de plată, depus de apelantă în calea de atac.
În fine, din economia de probe administrate în cauză rezultă că părțile au corespondat pentru realizarea serviciilor convenite dar, nu rezultă că acestea nu s-au executat și din ce cauze.
Altfel avansul achitat prin factura nr.2/2006 nu rezultă în ce condiții contractuale a fost plătit și în ce situații ar fi trebuit restituit.
Practic prezumțiile de care face vorbire apelanta trebuiau completate cu probe concludente și pertinente.
Cu aceste considerente Curtea confirmă soluția instanței de fond și în temeiul art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.6866/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B, șos. - C M, nr.33,.30,.2,.1,.36, sector 2, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 20.10.2008
Tehnored. - 31.10.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
