Spete pretentii comerciale. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.463
Ședința publică de la 21.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta - pârâtă-reclamantă INTERNAȚIONAL și apelanta - reclamantă-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.7741/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta - reclamantă-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 și apelanta - pârâtă-reclamantă Internațional prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 16.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 17.10.2008, respectiv 21.10.2008 expertul a depus la dosar relațiile solicitate de instanță, inclusiv răspunsul Oficiului Poștal B 61 cu privire la persoana care a semnat de primirea recomandatei și precizarea că str. - este una și aceeași cu Calea -, conform nomenclaturii poștale. Se mai învederează că apelanta - reclamantă-pârâtă nu a depus la dosar modul de calcul al dobânzii solicitate, precum și faptul că apelantele nu au depus la dosar relații cu privire la recomandata cu confirmare de primire transmisă de expert apelantei - pârâte-reclamante Internațional
Apelanta - pârâtă-reclamantă Internațional, prin avocat, depune la dosar răspunsul care le-a fost comunicat de către Oficiul Poștal 35, comunicând un exemplar apărătorului apelantei - reclamante-pârâte
La interpelarea instanței, cu privire la depunerea la dosar de către apelanta - reclamantă-pârâtă a modului de calcul al dobânzii solicitate și care privește perioada ulterioară cererii introductive de instanță și până la data introducerii cererii de apel și a timbrajului corespunzător, apărătorul apelantei - reclamante-pârâte solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru depunerea la dosar a acestui mod de calcul, precum și a timbrajului corespunzător.
Curtea, pentru a da posibilitate apelantei - reclamante-pârâte să depună la dosar modul de calcul al dobânzii solicitate și care privește perioada ulterioară cererii introductive de instanță și până la data introducerii cererii de apel, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns apelanta - reclamantă-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 și apelanta - pârâtă-reclamantă Internațional prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 16.
Apelanta - reclamanta-pârâtă, prin avocat, depune la dosar modul de calcul al dobânzii pe care le-o datorează apelanta - pârâtă-reclamantă de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data introducerii cererii de apel, precum și timbrajul corespunzător în cuantum de 968,58 RON, respectiv ordinul de plată nr.70/17.10.2008.
Apelanta - pârâtă-reclamantă Internațional, prin avocat, față de răspunsul Oficiului Poștal 35 pe care l-au depus la dosar, arată că în continuare există dubii cu privire la adresa la care s-a efectuat comunicarea recomandatei pe care le-a transmis-o expertul.
Curtea, aduce la cunoștința apărătorului apelantei - pârâte-reclamante faptul că, din răspunsul Oficiului Poștal 61 depus la dosar de către expertul, rezultă că a fost efectuată predarea recomandatei secretarei firmei.
Apelanta - pârâtă-reclamantă Internațional, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apelanta - reclamantă-pârâtă, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de apel.
Apelanta - reclamantă-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea propriului apel astfel cum a fost formulat și precizat, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, respingerea cererii reconvenționale și obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 167.714 RON echivalentul în lei a sumei de 56.910,17 USD din care 106.285 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate de reclamanta-pârâtă și neachitate de către pârâta-reclamantă și 61.428 RON reprezentând dobânda legală calculată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și la plata sumei de 14.755,38 RON reprezentând dobânda precizată la prezentul termen de judecată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în apel în cuantum de 2.265,5 RON și 968,51 RON și taxa judiciară de timbru achitată în fond în cuantum de 4.531 RON. Pe apelul formulat de apelanta - pârâtă-reclamantă Internațional, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat. Depune la dosar concluzii scrise.
Apelanta - pârâtă-reclamantă Internațional, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de apelanta - reclamantă-pârâtă și admiterea propriului apel, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul restituirii sumei în cuantum de 40.190 RON reprezentând plăți nedatorate întrucât nu a fost încheiat un contract pentru a fi obligată la plata vreunei sume către apelanta - reclamantă-pârâtă, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert în cuantum de 1.000 RON.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererilor de apel d e față.
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.7741/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă excepția prescripție dreptului material la acțiune de a solicita restituirea sumei de 165.455.000 ROL prin capătul nr.2 din cererea reconvențională. De asemenea, s-a respins cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă B în contradictoriu cu pârâta INTERNAȚIONAL T ca neîntemeiată. Totodată s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă INTERNAȚIONAL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și s-a constatat nulitatea absolută a contractului nr.601/TM/2002 din 18.02.2002, fiind respins capătul 2 de cerere privind restituirea sumei de 40.190 RON ca neîntemeiat ca și cheltuielile de judecată.
S-a luat act că pârâta-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut în esență că, în speță termenul de prescripție este de 3 ani potrivit Decretului nr.167/1958 și că suma de 165.455.000 ROL solicitată de pârâtă pe cale de cerere reconvențională nu este prescrisă.
S-a mai reținut că, este nul contractul nr.601/TM/2002 din 18.02.2002 pentru lipsa consimțământului, nedeterminându-se persoana care l-a semnat din partea pârâtei-reclamante.
Cum s-a anulat acest contract, pretențiile reclamantei ce l-a avut ca izvor au fost respinse ca neîntemeiate. Altfel, pârâta ar fi efectuat plăți care ar acoperi pretențiile reclamantei care sunt mai mici decât suma pretinsă.
Se mai reține că, totuși între părți au existat relații contractuale simplificate și că suma pretinsă de pârâta-reclamantă nu se datorează de către reclamanta-pârâtă.
Împotriva sentinței precitate au formulat apel ambele părți care au criticat-o reținându-se în esență situația de mai jos.
1. Reclamanta-pârâtă a prezentat pe scurt derularea contractului nr.601/TM/2002 încheiat între aceasta și pârâta-reclamantă cu concluzia că, aceasta a difuzat pentru pârâtă ca și client publicitate în valoare de 48.065,777 USD dintre care 44.813 USD reprezentând contravaloare spoturi difuzate pe posturile de televiziune potrivit contractului precitat iar, 3.252,77 USD reprezentând contravaloare publicitate difuzată în presa scrisă la cererea clientului. La rândul său pârâta a efectuat o plată parțială în sumă de 12.000 USD în echivalentul în lei la data plății, acceptând astfel plata integrală a debitului datorat.
Se arată că pentru această sumă s-au emis facturile proforme nr.32/29.08.2008 → 5.000 USD, nr.38/09.12.2002 → 4.000 USD, nr.41/18.12.2002 → 3.000 USD.
Potrivit facturii proforme nr.25/30.06.2002 rămasă de achitat, pârâta are obligația de plată a sumei de 36.065,77 USD reprezentând contravaloare difuzări PRO TV, PRIMA TV, 1, în perioada februarie - aprilie 2002.
În privința nulității absolute a contractului nr.601/TM/2002 apelanta-reclamantă critică soluția instanței care a fost argumentată pe lipsa consimțământului clientului, nefiind aplicabile regulile mandatului aparent cât timp numele mandatarului aparent nu este determinat pentru angajarea răspunderii, pentru că în speță tocmai regulile mandatului aparent sunt aplicabile. În doctrină mandatul aparent este acela care, deși lipsește voința mandantului de a fi reprezentat terți contractează cu credința scuzabilă și legitimă că mandatarul aparent are puteri de reprezentare. Deci mandatul aparent nu presupune acordarea mandatului persoanei care acționează astfel sau ratificarea actului încheiat de către aceasta. Întrucât buna credință a terțului se prezumă potrivit regulilor generale, cade în sarcina părții care alege reaua-credință să o dovedească. Or, apelanta ca terț de bună-credință a contractat cu credință că mandatarul aparent respectiv, persoana care a semnat contractul și a aplicat ștampila societății avea puteri de reprezentare.
Altfel intimata ar fi putut să acționeze apelanta doar dacă a ratificat contractul încheiat de mandatarul aparent, altfel acțiunea sa putând fi îndreptată împotriva terțului. Or, de vreme ce a emis pretenții proprii pe calea cererii reconvenționale a purces la o atare ratificare. Reținerile instanței de fond cu privire la așa-zisul contract de la 02.04.2002 apar nefondate întrucât, acesta nu este un contract nefiind semnat de ambele părți, ci doar o ofertă simplă de continuare a colaborării neacceptată de destinatarul ei și deci, lipsită de efecte juridice. Altfel pârâta recunoaște prin întâmpinare că la începutul anului 2002 s-a încheiat un contract de publicitate cu reclamanta. Mai mult corespondența aflată la dosar relevă discuții vizând negocierea termenilor și condițiilor executării unui contract de difuzare de publicitate între domnul din partea apelantei și domnii și din partea intimatei. Se face trimitere la e-mail-urile din 14.02.2002, 15.02.2002 și 18.02.2002. Altfel contractul scris s-a realizat mai târziu fiind transmis pârâtei intimate printr-un șofer sau curier după care, s-a întors semnat și ștampilat.
Și celelalte aprecieri ale instanței de fond nu sunt fondate, interpretarea sa fiind rezultatul unei analize superficiale a cauzei deduse judecății.
În concluzie apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de aceasta cum a fost precizată și respingerea cererii reconvenționale a intimatei.
În drept se invocă art.282 și următoarele Cod procedură civilă, art.969 cod civil și art.43 Cod comercial.
Ca probe s-au propus înscrisuri și orice alte mijloace de probă a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
Cererea a fost timbrată cu suma de 2.265,50 RON taxă judiciară de timbru și cu 6,5 RON timbru judiciar.
Intimata pe cale de întâmpinare a solicitat să se constate nulitatea cererii de chemare în judecată ca insuficient timbrată și excepția necompetenței materiale, excepții soluționate în sensul respingerii pentru motivele expuse prin încheierea de la 27.11.2007.
Intimata a depus întâmpinare și pe fondul cauzei solicitând respingerea apelului arătând în esență că nu recunoaște existența între părți a nici unui contract, contestând raporturile apelantei cu alți terți și efectuarea publicității în favoarea sa. Nu agreează susținerile apelantei cu privire la teza mandatului aparent cât timp nu a fost identificată persoana care ar fi semnat pretinsul contract de prestări servicii. Se contestă ratificarea pretinsului mandat aparent. Nu s-a probat existența vreunor "note scrise" (comenzi) din partea intimatei.
Ca probe s-au propus acte, interogatoriu, expertiză, martori.
2. Apelanta-pârâtă INTERNAȚIONAL Tas olicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în parte în sensul obligării intimatei reclamante la restituirea sumei de 40.190 lei reprezentând plăți nedatorate.
Se susține în esență că, în mod greșit a reținut instanța de fond că apelanta ar fi avut vreo obligație către intimata-reclamantă de vreme ce a dovedit inexistența raportului contractual constând în contractul nr.601/TM/2002.
Nu există nici o comandă adresată reclamantei și deci între părți nu s-au născut obligații reciproce concrete, plata sumei de 40.190 RON fiind o plată efectuată din eroare și fără știința conducerii.
De fapt au fost plăți în avans pentru obligații ce urmau să aibă loc, calificare dată și de reclamantă cât timp nu a emis facturi fiscale iar facturile proforma au puțin iz penal.
Ca probe s-au propus acte, interogatoriu, expertiză și martori.
Cererea a fost timbrată cu 990 RON taxă judiciară de timbru și cu 5 RON timbru judiciar.
În cauză s-a solicitat și Curtea a încuviințat apelantei-pârâte-reclamante proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă, probe administrate și depuse la dosarul cauzei.
Prin încheierea de ședință de la 05.02.2008 s-a încuviințat părților câte un consilier expert parte, numai apelanta-reclamantă depunând relațiile cu privire la acesta (vezi filele 50 și următoarele dosar).
Expertul a răspuns la obiecțiunile la expertiză formulate de C și de apelanta-pârâtă, răspunsurile sale aflându-se depuse la dosar.
În raport de expertiză și de dispozițiile Curții, apelanta-reclamantă a depus precizări la apel privind pretențiile deduse judecății, precum și modul de calcul al dobânzii legale până la formularea apelului, completând taxa judiciară de timbru cu 968,58 RON.
Apelanta-pârâtă a depus un set de înscrisuri considerate necesare la efectuarea raportului de expertiză.
S-au depus relații de la parte cu privire la convocarea apelantei-pârâte de către expert.
Apelanta-reclamantă a depus concluzii scrise și doctrină privind condițiile mandatului aparent.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză, Curtea reține situația de mai jos.
Conflictul ivit între părți are ca izvor în principal contractul nr.601/TM/2002 a cărei valabilitate este contestată de către pârâta-reclamantă. Obiectul contractului precitat a constat în difuzarea de spoturi publicitare pe toate canalele de media solicitate de către client (pârâtă) în schimbul plății către reclamantă a unor sume de bani.
În privința spațiului publicitar reclamanta a încheiat cu GLOBAL MEDIA, ca unul dintre furnizorii mari de media, contractul de agenție nr.86/7 ianuarie 2002 având ca obiect cumpărarea dreptului de folosință temporară asupra unor spații destinate publicității (televiziune, radio, presă, outdoor).
Acest contract a fost baza pentru încheierea de către reclamantă a contract ului cu pârâta, nr.601/TM/2002.
Probele relevă că reclamanta a executat obligațiile asumate prin contract (în acest sens fiind adresele din partea posturilor de televiziune care confirmă difuzarea publicității pentru clientul ).
Faptul că destinatarul nu este reclamanta ci GLOBAL MEDIA are ca explicație faptul că posturile de televiziune au cunoscut că GLOBAL MEDIA este unul dintre furnizorii mari de media, neglijând faptul că aceasta a vândut acest spațiu unor furnizori mai mici printre care și reclamanta, fapt relevat de contractul de agenție precitat.
Coroborând întreg materialul probator administrat în cauză cu raportul de expertiză efectuat și depus la dosar Curtea reține că pretențiile apelantei-reclamantei-pârâte către intimata-pârâtă-reclamantă, în baza contractului nr.601/TM/2002, sunt întemeiate.
În ceea ce privește valabilitatea contractului nr.601/TM/2002 chiar dacă nu s-a trecut în contract numele și calitatea semnatarului totuși s-a aplicat ștampila societăți pârâte " INTERNAȚIONAL nr.13". Se știe că orice societate comercială are un număr de ștampile pe care le folosește în activitatea desfășurată și că aceste ștampile sunt date în gestiunea persoanelor abilitate să semneze documentele necesare pe care să aplice și ștampila respectivă.
Așadar este o chestiune de organizare internă a societății pârâte cu privire la modul de evidențiere a ștampilelor sale inclusiv sub aspectul numărului și a persoanelor desemnate a le folosi și evident a angaja societatea în raporturile cu terții.
Dacă societatea pârâtă consideră că ștampila cu nr.13 a fost aplicată peste o semnătură pe care nu o recunoaște atunci ar trebui să clarifice acest aspect pe plan intern cu cel ce a avut în primire această ștampilă.
Probele nu numai că nu relevă nimic în acest sens dar, nu s-au formulat nici sesizări penale prin care să se clarifice acest aspect.
Pe de altă parte, acest contract a intrat în circuitul civil și a produs efecte în privința terților fiind un contract valabil, obligația de plată fiind executată în parte.
Practic executarea efectivă a contractului (în sens denegotium) se interpretează în sensul exprimării unei confirmări exprese a consimțământului la contractare.
Mai mult, contractul contestat din perspectiva persoanei care l-a semnat, chiar dacă ar fi fost una necompetentă, acesta a fost confirmat a fi valabil urmare executării sale parțiale și nicidecum nu s-a solicitat anularea sa decât în cadrul dosarului de față în care reclamanta i-a pretins în cererea principală achitarea diferenței de debit.
Prin acest comportament s-a creat aparența de drept conform principiului " error communis facit jus", efectul fiind că actul este valabil.
În acest context, intimata-pârâtă trebuie să facă plățile pentru prestațiile deja efectuate de către reclamanta-apelantă cum rezultă din probe și pentru care s-au emis facturi potrivit art.6 din contractul nr.601/TM/2002.
În ceea ce privesc aspectele ce țin de existența altui contract datat 02.04.2002 cât timp nu este semnat de ambele părți nu poate face obiect de analiză ca izvor al obligaților reciproce dintre părți. Oricum, izvorul obligațiilor privește alt contract așa cum s-a arătat mai sus.
Împrejurarea că acest contract s-a semnat mai târziu este fără relevanță cât timp s-au efectuat prestații în baza sa și acestea s-au achitat parțial. Probele între care corespondența electronică purtată între reprezentantul reclamantei și ai pârâtei, și, adresele TV de confirmare, primirea facturilor fără a fi refuzate la plată și chiar plata lor parțială, acceptarea la plată a facturilor proformă confirmă recunoașterea valabilității contractului nr.601/TM/2002 de către pârâtă.
Altfel, media planurile erau atașate la textul e-mail-urilor cum rezultă din corespondența dintre părți și confirmat și de expertiză.
În concluzie, în relația cu reclamanta-apelantă pârâta-intimată nu poate invoca aspecte ce țin de organizarea sa internă și pentru care nu se pot aduce imputații terților.
Practic nu se poate invoca propria turpitudine în privința gestionării ștampilelor și a persoanelor abilitate să semneze documente, inclusiv de efectuarea plății și în ce limite, privind plata facturilor.
Pentru considerentele expuse Curtea reține că, în speță nu este vorba de plată nedatorată, plăți în avans, fără știrea conducerii societății, plată efectuată din eroare, cum susține pârâta-reclamantă în apelul său. Altfel persoanele care au angajat societatea au a răspunde pentru faptele contractuale, delictuale și cvasidelictuale săvârșite în timpul exercitării funcției lor.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va admite apelul formulat de apelanta, va schimba în parte sentința atacată în sensul că pe fond va admite cererea principală și va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 36.065,77 USD cu titlu de debit principal, a sumei de 29.590,33 USD dobânda legală calculată până la data formulării cererii de apel, precum și la plata în continuare a dobânzii legale până la achitarea debitului principal.
Văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă obligă intimata-pârâtă către apelanta-reclamantă la plata sumei de 7.769,88 RON lei, cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel.
De asemenea, Curtea va respinge ca nefondat și capătul unu din cererea reconvențională.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate sub aspectul respingerii capătului 2 din cererea reconvențională.
În baza art.296 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta INTERNAȚIONAL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta cu sediul în B, Calea iei, nr.155, -.8,.8, sector1, împotriva sentinței comerciale nr.7741/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata INTERNAȚIONAL cu sediul ales în B, Calea -, nr.225,.33-35,.A,.1,.2, sector 2 și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că pe fond:
Admite cererea principală și obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 36.065,77 USD cu titlu de debit principal, a sumei de 24.590,33 USD dobânda legală calculată până la data formulări cererii de apel precum și la plata în continuare a dobânzii legale până la achitarea debitului principal.
Obligă intimata-pârâtă către apelanta-reclamantă la plata sumei de 7.769,8 RON lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel.
Respinge ca nefondat și capătul unu din cererea reconvențională.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate sub aspectul respingerii capătului doi din cererea reconvențională.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta INTERNAȚIONAL împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu intimata
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 29.10.2008
Tehnored. - 3.11.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar
