Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 466/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.466
Ședința publică de la 21.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă GLOBAL INTERNAȚIONAL, împotriva sentinței comerciale nr.5879/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/2008 și intimata-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială nr.54471/2008 aflată la fila 34.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 20.10.2008 intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare însoțită de set de înscrisuri, în 2 exemplare.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării și setului de înscrisuri anexat acesteia, apărătorului apelantei-pârâte.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, arată că nu dorește acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării. Totodată, depune la dosar ca practică judiciară sentința arbitrală nr.182 din 25.09.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, comunicând un exemplar apărătorului intimatei-reclamante. Învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a instanței pe care au invocat-o prin întâmpinarea depusă la primul termen de judecată, având în vedere disp. art.3434alin.2 pct.a pr.civ. care privește situația în care se aplică clauza compromisorie stabilită de părți prin contract. Astfel, solicită admiterea apelului, anularea sentinței de fond pentru primul motiv de apel privind necompetența instanței de fond și trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Arbitraj Comercial Internațional, în subsidiar schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond respingerea cererii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.5879/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta GLOBAL INTERNAȚIONAL localitatea și pârâta a fost obligată să ridice bunurile din anexa 1 din depozitul reclamantei situat în B,-, sector 6, în caz contrar reclamanta fiind autorizată să le livreze către depozitul societății pârâte din localitatea, șos. B, nr.284, județul
Instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art.7 pct.1 lit.e din contract cu referire la art.969 și 1077 Cod civil.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel pârâta GLOBAL INTERNAȚIONAL B pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în esență că:
Un prim motiv de apel se referă la faptul că, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, excepție invocată pe cale de întâmpinare.
Instanța de fond nu a motivat hotărârea și în raport de motivele invocate de apelantă pe cale de apărare prin întâmpinare, reluând doar cele arătate de reclamantă.
În concret instanța de fond face vorbire de două persoane cu privire la aceeași speță și cu aceleași părți având ca obiect somații de plată. Or, ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți. Ca urmare apelanta pentru pretențiile aferente somațiilor de plată respinse a formulat acțiuni pe dreptul comun și instanța de fond nu trebuia să ia în considerare aceste susțineri.
Motivul de apel privind rezilierea contractului are în vedere aspectele reținute de instanța de fond ca nefiind fondate întrucât părțile au stabilit cazurile de încetare a contractului iar instanța dacă manifesta rol activ ar fi putut solicita depunerea actului adițional încheiat la 29.11.2006. Apelanta expune din conținutul actului adițional precitat cu concluzia că la data rezilierii contractului, distribuitorul înregistra un debit restant de 74.715,79 RON în urma achitării parțiale a facturii scadente.
Din corespondența purtată între părți, a rezultat refuzul de plată al intimatei pe motiv că, există retururi din partea farmaciilor care au comercializat produsele livrate acesteia.
Recurenta susține însă că obligația de acceptare a returului mărfii nu era scadentă la data rezilierii contractului, aceasta fiind invocată abia la 2 luni de la rezilierea contractului și deci la data rezilierii, recurenta nu avea nici o obligație scadentă în privința returului.
Mai mult, după rezilierea contractului intimata a semnat extrasul de cont emis la 19.12.2006 recunoscând debitul în valoare de 74.715,79 RON.
Altfel cauza s-a judecat la primul termen fără a se administra probe în vederea aflării adevărului, nefiind manifestat rolul activ al judecătorului.
În fine reclamanta nu a probat conform prevederilor art.7 pct.7.2 lit.b și h că a distribuit și promovat produsele și că ar fi remis rapoarte lunare furnizorului despre situația mărfurilor.
În concluzie apelanta solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
S-a solicitat proba cu acte.
S-au solicitat cheltuieli de judecată și în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost timbrată cu suma de 10 RON taxă judiciară de timbru și cu 0,15 RON timbru judiciar.
S-au anexat înscrisuri în copie.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pentru motivele ce se vor expune în esență.
Deși legal citată apelanta nu s-a prezentat la termenul când s-au discutat probele și a depus întâmpinarea după ce cauza a rămas în pronunțare. Altfel se invocă necompetența materială a instanței în sensul că nu s-a pronunțat instanța pe această excepție dar nu o invocă ca un motiv de apel potrivit art.158 alin.2 Cod procedură civilă. Instanța de fond s-a pronunțat pe probele administrate în cauză iar repunerea pe rol a cauzei nu este obligatorie dacă instanța se poate pronunța în cauză pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză.
Se mai arată că apelanta nu a respectat prevederile art.129 alin.2 Cod procedură civilă ignorând ordinea, termenele și procedurile stabilite de instanță.
Altfel în raport de prevederile art.146 Cod procedură civilă după închiderea dezbaterilor părțile nu pot depune decât note scrise astfel că întâmpinarea a fost apreciată ca fiind note scrise.
S-a depus la dosar contractul dintre părți, reclamanta-intimată arătând în acțiune că, competența aparține Tribunalului București conform art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă.
Cererea depusă la arbitraj a fost soluționată înainte de acordarea primului termen a acestui dosar.
Instanța de fond nu a reținut autoritatea de lucru judecat față de cele două hotărâri pronunțate pe calea somației de plată ci, doar a prezentat situația de fapt reală și existentă între cele două părți. La retururile de produse instanța a reținut aplicabilitatea art.7 pct.1 lit.e din contract.
Prin actul adițional părțile nu au renunțat la art.7.1 lit.e ci, numai la clauza de exclusivitate.
Se dezvoltă această apărare cu concluzia că apelanta este obligată contractual să primească retururile de produse. Altfel administrarea probelor s-a efectuat la 14.04.2008.
Apelanta depune înscrisurile care atestă dovada distribuirii și retururilor de produse chiar dacă nu face obiectul cauzei de față.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
În drept se invocă art.115 și următoarele Cod procedură civilă.
S-au anexat înscrisuri în copie.
În cauză s-a solicitat și Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, probă administrată în cauză.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză, Curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Izvorul relațiilor comerciale dintre părțile în litigiu este relevat de contractul de distribuție logistică nr.048/19.04.2006 și actele adiționale încheiate cu privire la acest contract, inclusiv cel din data de 29.11.2006.
Întrucât între părți s-au ivit neînțelegeri ce nu s-au putut concilia, reclamanta-intimată a formulat acțiunea de față împotriva pârâtei-apelante.
Instanța de fond a citat părțile pentru termenul fixat la 14.04.2008 orele 8,30.
Probele relevă că, apelanta a primit citația la data de 05.03.2008 și că pe citație s-a menționat faptul că apelanta urma să depună întâmpinare (vezi fila 100 dosar fond).
Cu toate acestea, pârâta-apelantă a depus întâmpinarea de-abia "după ieșirea în pronunțare" a dosarului. Așadar, după închiderea dezbaterilor s-a depus această întâmpinare, instanța de fond greșind prin aceea că, în hotărârea apelată a făcut vorbire despre acest înscris.
Altfel pronunțarea a fost amânată și pârâta putea depune note scrise dar, în temeiul principiului disponibilității nu a depus astfel de note.
Astfel fiind situația, criticile apelantei pe aspecte ce țin de reținerile instanței de fond din conținutul întâmpinării sunt fără relevanță pentru că, instanța de fond față de momentul ajungerii acesteia la dosar nu mai putea s-o analizeze pentru că, nu mai este posibil să se respecte principiile contradictorialității, oralității și al apărării pentru toate părțile din proces.
În privința competenței materiale, apelanta trebuia s-o invoce în fața instanței fondului la termenul fixat la 14.04.2008 și nu ulterior, după închiderea dezbaterilor. Prin urmare nu este vorba de vreo omisiune a instanței de fond pe acest aspect. Altfel, reclamanta a arătat în cererea introductivă de instanță că, competența materială a instanței a fost aleasă potrivit dispozițiilor privind litigiile neevaluabile în bani, respectiv, art.2 alin.1, lit.a coroborat cu dispozițiile art.340 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3 din regulile de procedură arbitrală. Practic este vorba de o obligație de a face fără dezdăunări.
Pentru considerentele sus-arătate, motivele de apel privind alte aspecte arătate în întâmpinare de asemenea apar nefondate.
În cauză instanța de fond a admis reclamantei cererea de probe cu înscrisuri, probă administrată în cauză.
În baza acestor probe instanța de fond a pronunțat și a motivat soluția dată.
Referirile instanței de fond la cauzele ce au avut ca obiect somații de plată nu sunt în sensul că s-ar fi reținut că există autoritate de lucru judecat ci, ca o prezentare a situației litigioase dintre părți cum rezultă din probe.
Nu este fondat nici motivul de apel privind aspecte ce țin de rezilierea contractului cât timp instanța de fond greșit a făcut referiri pe această chestiune având în vedere întâmpinarea apelantei depusă după închiderea dezbaterilor.
În privința obligațiilor scadente la data rezilierii contractului Curtea apreciază că în speță sunt incidente prevederile art.969, 970 cod civil cu referire la art.7.1 lit.e din acest contract la care părțile nu au renunțat așa cum rezultă din conținutul actului adițional din 29.11.2006.
Astfel fiind situația, produsele a căror returnare este în discuție au fost livrate pe timpul cât contractul nu era reziliat, iar după acest moment clauza 7.1 lit.e din contract a rămas valabilă și retururile de produse au ca izvor contractul reziliat. De aceea aceste retururi constituie obligație scadentă la data rezilierii contractului.
Din cuprinsul hotărârii apelate rezultă că în cauză s-au încuviințat probe părților prezente la termenul fixat la 14.04.2008, probe administrate și depuse la dosarul cauzei.
Cât privesc precizările apelantei cu privire la returul din partea farmaciilor și față de art.7 pct.7.2 lit.b și h din contract, Curtea reține că, intimata a depus în apel înscrisurile privind distribuirea și retururile de produse pe care apelanta nu le-a contestat.
Soluția pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial internațional prin sentința arbitrală nr.182/25.09.2008 pe de o parte, poate fi atacată cu acțiune în anulare și recurs iar, pe de altă parte, nu poate influența soluția în cauza de față dacă materialul probator administrat în cauză nu susține această soluție.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta GLOBAL INTERNAȚIONAL cu sediul în localitatea, șos. B, nr.284, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.5879/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B,-, sector 6, cu sediul ales la " și Asociații" în B,-,.1-2,.3-5, sector 5, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 29.10.2008
Tehnored. - 4.11.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar
