Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 508/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.508
Ședința publică de la 06 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, împotriva sentinței comerciale nr.4481 /27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE - GENERALE și.
La primul apel nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul și ceilalți intimați.
Curtea dispune ca dosarul sa fie apelat la sfârșitul ședinței de apeluri.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelantul a depus la dosar prin Serviciul Registratură, un set de înscrisuri în două exemplare pentru comunicare.
Se comunică intimatei înscrisurile depuse de apelant și se lasă dosarul la sfârșitul ședinței de apeluri pentru ca aceasta să ia cunoștință de conținutul acestora.
După reluarea dezbaterilor, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că pentru concesionarea unor bunuri aflate în proprietatea statului trebuie încheiat un contract de concesiune, în cauza de față neîncheindu-se un astfel de contract nu se putea conferi apelantului dreptul de a solicita plata unei taxe de concesionare. Susține că prin art.10.4 din contract s-au încălcat dispozițiile legale imperative cu privire la concesionarea bunurilor proprietatea statului, contractul în cauză fiind încheiat cu fraudarea legii speciale referitoare la concesionare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.4481/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, Banca Română pentru Dezvoltare - Generale și, constatând nulitatea absolută și parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3176/18.11.1998 la BNP și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3500/09.12.1998 la și privind clauza referitoare la taxa de concesiune pentru teren, aferentă apartamentului nr.132 din imobilul situat în B,-, -.5,.5, sector 3, respingând ca neîntemeiate celelalte cereri având ca obiect constatarea nulității contractului de asociere nr.41/12.05.1995.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de asociere nr.41/12.05.1995 încheiat între Consiliul Local al Municipiului B și Banca Română pentru Dezvoltare - Generale părțile au hotărât asocierea în vederea terminării executării unui ansamblu de locuințe în zona -, sector 3, dată la care erau în vigoare prevederile art.25-29 din Legea nr.15/1990, dar și că pentru concesiunea terenului era necesară o procedură specială.
Întrucât însă, la data soluționării acțiunii, contractul de asociere încetase să-și mai producă efectele, instanța a constatat că nu se mai impune aprecierea validității acestui contract.
Invocându-se dispozițiile Legii nr.219/1998, prima instanță a ajuns la concluzia că dispoziția referitoare la clauza de concesiune din contractul de asociere este nelegală, dar și că potrivit art.36 din Legea nr.18/1991 terenurile proprietate de stat erau atribuite în proprietate deținătorilor construcțiilor, astfel încât clauza corespunzătoare din contractele de vânzare-cumpărare nr.3500/1998 și 3176/1998 este nulă, dispunând în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul B, arătând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
S-a arătat în motivarea apelului că, este vorba despre o greșită interpretare a actelor deduse judecății.
Astfel, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3176/18.11.1998 la BNP, doamna a ăpreluat drepturile și obligațiile decurgând din contractul de asociere nr.41/12.05.1995 încheiat între Municipiul B și, inclusiv în privința clauzei de concesiune care greva termenul, clauză preluată prin vânzarea ulterioară a apartamentului către doamna, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3500/09.12.1998 la și.
Se arată că în acest sens, potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.50/1991, odată cu dobândirea proprietății apartamentului reclamanta a dobândit și dreptul de concesiune asupra terenului aferent, dar și obligația corelativă de achitare a taxei de concesiune, proporțional cu suprafața locativă atribuită.
Pe de altă parte, apelantul subliniază că terenul aferent construcției este proprietatea Municipiului B și afectat de concesiune pe toată durata existenței construcției iar acțiunea promovată de reclamantă are ca scop doar sustragerea de la obligația de plată a taxei de concesiune și folosința terenului în mod gratuit.
În cadrul probatoriilor apelantul a depus înscrisuri, caiet de sarcini emis la încheierea contractului de asociere nr. 41/12.05.1995, lista de finisaje exterioare a blocului K4,.5, din ansamblul - și oferta de participare la licitație.
Analizand apelul in limita criticilor din apel, potrivit art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va verifica, retinand si motivele de nulitate de care reclamanta se prevaleaza prin actiunea sa, asa cum aceasta a fost modificata la 18.04.2006, daca aspectele de nulitate raportate la contractul de asociere nr.41/12.05.1995 sunt fondate, pentru ca acestea sa fie de natura a impune anularea partiala a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3500/09.12.1998 la și si a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3176/18.11.1998 la BNP, potrivit principiului intinderii nulitatii asupra actelor subsecvente.
Afirmația reclamantei, potrivit căreia la data incheierii contractului de asociere nr. 41 intre municipalitate si, concesionarea terenurilor se facea numai sub incidenta dispozitiilor art. 25 si urmatoarele din Legea nr. 15/1990, care impuneau conditii speciale continute in Norme metodologice, iar o asemenea procedură nu a fost parcursă în speță, nu este de natură să conducă la constatarea nulității parțiale a contractului de asociere și a actelor în legătură cu acesta.
Astfel, dispozitiile legii de care d-na se prevaleaza, art. 25 si urm. din Legea nr. 15/1990 - in varianta in vigoare la data intocmirii contractului de asociere nr.41/12.05.1995, arătau ca sunt concesionabile în condițiile speciale ale acesteia,terenurile proprietate de stat.
Or, pentru a analiza regimul juridic al concesiunii terenului care a facut obiectul contractului de concesiune, trebuia dovedit de catre reclamanta ca acest teren este proprietate de stat, dar partea a ramas in pasivitate cu privire la aceasta dovada in masura in care adversarul sau procesual, Municipiul B, arata ca bunul este inscris in patrimoniul său.
Mai mult, chiar si in conditiile in care niciun titlu de proprietate nu este exibat la dosar pentru ca instanta sa stabileasca nemijlocit cine era titularul proprietatii terenului in anul 1995, data actului de concesiune, subliniaza totusi ca, potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, incepand cu data intrarii in vigoare a legii fondului funciar, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sînt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor.
Asadar, prezumtia este ca incepand cu anul 1991, terenul pe care a fost ridicat ansamblul de locuinte din Bd. - a intrat in patrimoniul Municipiului B, iar la dosar reclamanta-intimata nu a produs un titlu care sa rasptoarne, sub aspect probator, puterea acestei prezumtii.
In aceasta ordine de idei nu se poate face aplicarea dispozitiilor referitoare la regimul juridic al concesiunii pentru evaluarea criticilor de nulitate derivate din aplicarea Legii nr. 15/1990.
De asemenea, reclamanta mai arata ca in cauza contractul de asociere nr. 41/12.05.1995 este intemeiat pe dispozitiile art. 36 (fost art. 35) din Legea nr. 18/1991 si ca, in masura in care terenul era atribuit în folosință, Municipiul B nu putea incheia un contract de concesiune care sa-l aiba ca obiect.
Or, situatia premisa reglementata de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 era aceea ca terenul pe care constructia - ansamblu de locuinte - a fost ridicata să fi fost, de asemenea, proprietate de stat, iar dreptul de folosinta era constituit pe toata durata existentei contstructiei.
Intreaga fundamentare in fapt cu privire la starea proprietatii terenului, dar si la dezmembrarea folosintei sale, este o simpla presupunere a reclamantei si nicio proba a cauzei nu vine in sprijinul dovedirii afirmatiei ca terenul a apartinut statului, dimpotriva.
de aceste constatari, critica de drept formulata de catre apelantul Municipiul B, potrivit cu care d-na a preluat, prin cumpararea apartamentului nr. 132 din ansamblul de locuinte - din Bd. -, dreptul de concesiune aferent apartamentului, insotit de obligatia corelativa a platii redeventei conform art. 34 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, este fondata.
Astfel, potrivit dispozitiei legale la care apelantul a facut referire, o dată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, în situația celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobîndește și ocotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenuluiaparținînd domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, astfel incat, in masura in care, de situatia constatata nu se poate considera nulitatea titlului de concesiune, acest drept a fost preluat prin cumpărare de catre intimata si solutia de anulare pronuntata de catre prima instanta nu este intemeiata.
De aceea, in aceste conditii, Curtea apreciaza ca apelul este intemeiat si il va admite, cu consecinta schimbarii hotararii atacate in sensul respingerii actiunii, asa cum a fost modificata, ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelantul MUNICIPIUL prin Primar General cu sediul în B,-, sector 5,împotriva sentinței comerciale nr. 4481/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații domiciliată în B, sector 3,-,.9,.3,.2,.39 și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat, cu sediul în B, sector 4,-, BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE - GENERALE cu sediul în B, sector 1,--7, și domiciliată în B, sector 5,-, -.3,.4,.80.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge cererea astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.11.2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
7.11.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă
