Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.510
Ședința publică de la 06 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr. 6550 /23.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, reprezentată de administrator Boaldă, legitimat cu seria - nr.- eliberată de Secția 7 Poliție la data de 24.08.1999, cu împuternicire la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta a depus la dosar prin Serviciul Registratură note scrise și un set de înscrisuri.
Reprezentantul apelantei depune la dosar alte două înscrisuri în completare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Susține că cererea de constatare a aplicării ilegale de către SC SA a prevederilor unor hotărâri ale, este admisibilă întrucât are un caracter provocator prin care intimata să-și dovedească dreptul de a încheia contractul de închiriere prevăzut în aceste hotărâri și implicit de a factura chiria impusă și urmărește constatarea inexistenței dreptului acesteia de a aplica prevederile hotărârilor la spațiul în litigiu.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 6550/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamanta în contradictoriu cu pârâta având ca obiect constatarea aplicării nelegale a prevederilor nr. 215/30.08.2006, nr.248/12.10.2006 și nr. 32/20.02.2007, și ca nefondate capetele de cerere vizând anularea facturilor emise de către pârâtă reclamantei în baza hotărârilor nelegale în perioada noiembrie 2006 și până la data sesizării instanței și restituirea garanției de solvabilitate încasată de către pârâtă de 1.100 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, potrivit contractului nr. 113/07.01.1992 reclamanta a închiriat de la potrivit ordinului de repartizare nr. 1376/1991 și a procesului-verbal de licitație nr. 189/1991, un spațiu comercial, magazin, în suprafață de 116,36 mp situat în-, - 11, pentru o durată de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii contractului.
În acest sens, la expirarea duratei convenției a invitat la negociere, iar la 20.12.2006 părțile au semnat un proces-verbal prin care reclamanta se angaja să plătească o garanție de execuție și chiria, fiind emise facturi de către locator pentru plata chiriei, facturi neonorate de către pârâtă, așa cum reiese din adresa nr. 1914/07.06.2007.
În condițiile în care potrivit Legii nr. 550/2002 și adresei Primăriei Municipiului B, spațiul este înscris pe lista celor disponibile la vânzare, aflate în administrarea consiliilor locale sau județene și întrucât a acționat în calitate de mandatară a Consiliului General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, instanța a respins motivele reclamantei conform căreia debitele au fost pretinse de către o persoană care nu avea calitate și a reținut că pentru neplata chiriei contractul de închiriere dintre părți a încetat a-și produce efectele.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică atât în privința soluției de inadmisibilitate pronunțată cu privire la primul capăt al cererii, cât și cu privire la modalitatea în care prima instanță a soluționat în fond.
Se arată că în cauză acțiunea în constatare promovată are caracter provocator și este admisibilă și încearcă să pună în lumină faptul că nu avea dreptul de a încheia contractele de închiriere pentru spațiile care se aflau în administrarea Consiliului General al Municipiului
Se arată astfel că ilegalitatea hotărârilor contestate rezidă în aceea că încalcă dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 și art. 68 din Constituția României și că o hotărâre de consiliu local nu poate avea caracter de legiferare prin încălcarea dispozițiilor referitoare la validitatea contractelor.
În ce privește cererea de anulare a facturilor emise de către în perioada noiembrie 2006 și până în prezent și restituirea garanției de solvabilitate, apelanta arată că acestea sunt întemeiate întrucât din nici un act al dosarului nu a rezultat că a chemat ca mandatar al Consiliului General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar și că în mod eronat prima instanță a tras concluzia că obiectul contractului este proprietate privată a statului.
Se arată că instanța de fond nu a ținut cont de adresa nr. 717/23.03.2006 prin care Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar recunoaște nelegalitatea hotărârilor de consiliu contestate și nelegalitatea facturilor emise, astfel încât nu se poate imputa o neexecutare a obligațiilor sale.
S-a mai sustinut că o dată ce spațiul în discuție se află pe lista celor disponibile la vânzare, este evident că nu mai are nici o competență de administrare a acestuia, dar cu toate acestea intimata a continuat să factureze și să solicite plata chiriei de la apelantă.
S-au depus înscrisuri, corespondență a părților, anexe privind modul de stabilire a chiriilor pentru spațiile comerciale, hotărâri ale consiliului local printre care cele contestate, rapoarte privind aprobarea hotărârii de reglementare a raporturilor contractuale privind spațiile comerciale.
Analizand apelul cu care a fost sesizata, Curtea il considera nefondat si, in temeiul art. 296 Cod procedură civilă il va respinge, pentru urmatoarele considerente:
, reclamanta si apelanta in acest dosar a sesizat instanta de fond cu actiunea al carei petit se identifica in doua pretentii: constatarea aplicarii nelegale a prevederilor nr. 215/30.08.2006, nr.248/12.10.2006 și nr. 32/20.02.2007 de catre si anularea facturilor emise in baza acestor hotarari cu consecinta restituirii garantiei de solvabilitate de 1100 lei platita de catre reclamanta paratei.
In ce priveste prima pretentie, formulata ca actiune in constatare, Curtea arata ca hotararea primei instante pleaca de la dispozitiile art. 111 Cod procedură civilă, potrivit cu care se poate cere constatarea existentei sui inexistentei unuidrept, or in cauza pretentia nu vizeaza acest scop.
Indiferent de critica prezentata de catre apelanta in cadrul motivelor de apel, critica ce subliniza admisibilitatea actiunilor in constatare cu caracter provocator, Curtea adauga la argumentul primei instante - carei hotarare o apreciaza temeinica si legala asupra acestui petit - ca o conditie de admisibililate a actiunii in constatare este ca partea sa nu aiba deschisa actiunea in realizare.
Or, in masura in care reclamanta arata ca un act cu caracter normativ al autoritatii deliberative locale are caracter ilegal sau aplicarea sa nu corespunde legii, partea care este vatamata de aceasta nelegalitate nu poate cere instantei sa constate acest lucru, ci, pe calea actiunii in realizare va cere direct inlaturarea incalcarii, indiferent care este forma sa de manifestare.
In consecinta, pretentia in constare a, asa cum a fost formulata, este inadminsibila.
De asemenea, Curtea considera ca se cuvine a sublinia ca, in masura in care capatul urmator al cererii deduce instantei pretentia de anulare a unor facturi emise de catre, ca efect al aplicarii nelegale a nr. 215/30.08.2006, nr.248/12.10.2006 și nr. 32/20.02.2007, atunci constatarea solicitata ca prim capat al cererii se integreaza incauzalitateacererii de anulare, dar nu poate fi considerata admisibila ca pretentie independenta.
Cat priveste pretentia de anulare a facturilor emise de catre in perioada noiembrie 2006 si pana la data sesizarii instantei, apelanta argumenteaza ca, in fapt, autoritatea administrativa incalca legile tarii si chiar dispozitiile constitutionale privind competenta de legiferare atunci cand emite acte cu caracter normativ, cum ar fi nr. 215/30.08.2006, nr.248/12.10.2006 și nr. 32/20.02.2007, pentru "legiferarea" regimului juridic al unor raporturi contractuale.
De asemenea, apelanta arata ca hotararea primei instante este nelegala, de vreme ce constata ca spatiul situat in B,-, - 11 este proprietatea privata a statului, dar nu face aplicarea dispozitiilor nr. 248/12.10.2006 și nr. 32/20.02.2007, art. 2 si respectiv, art. 16.
Si aceste argumente de nelegalitate sunt nefondate.
Activitatea si puterea decizionala a Consiliului General al Municipiului B se intemeiaza pe dispozitiile art. 36 si urmatoarele din Legea nr. 215/2001 republicata, privind administrația publica locala si nu poate fi confundata cu o interferenta in puterea legiuitoare. Hotararile Consiliului Municipiului B dau expresie autonomiei locale in chestiunile de interes pentru comunitatea locala, dar si in ce priveste administrarea domeniului public și privat al municipiului.
Astfel, cat priveste spatiile comerciale aflate in domeniul privat al unitati administrative, autoritatea deliberativa - Consiliului General al Municipiului B - a decis prin nr. 248/2006 elaborarea si adoptarea unui contract cadru pentru spatiile comerciale din domeniul sau de proprietate, incheierea acestor contracte urmand sa fie facuta prin Administrația Fondului Imobiliar sau persoanele juridice care administreaza aceste spatii, cum este sociatetea de administrare.
Ulterior, prin nr. 32/2007, art. 2 Consiliului General al Municipiului Bad ispus reinnoirea ccontractelor de inchiriere in conditiile contractului cadru aprobat prin nr. 215/2006, iar tarifele de folsinta a bunurilor astfel inchiriate erau prezentate in Anexa 4 acestei hotarari.
In aceste conditii, a propus desfasurarea relatiilor contractulale sub noile conditii, partile avand o intalnire de negociere la 20.12.2006, prilej cu care s-a inchieat un proces verbal in care consimtea ca se va conforma dispozitiilor nr. 248/2006 si astfel, in faport de continutul contractului cadru aprobat, era de acord sa plateasca o garantie de solvabilitate, garantie pe care a consemnat-o la dispozitia potrivit OP nr. 1/08.01.2007.
In aceste conditii, chiar si daca partile nu au semnat un contract cu clauzele tip ale contractului aprobat prin nr. 248/2006, proba continuarii relatiilor contractuale intre partile litigiului in conditiile noului contract este realizata, potrivit art. 1416 Cod civil, interpretatper a contrario.
Or, in aceste conditii, nu poate pretinde ca a emis facturi de plata a chiriei dincolo de continutul contractului tip, numai sub argumentul dat de faptul ca un astfel de contract nu a fost semnat de catre parti.
Noul contractul si-a inceput executarea, iar proba lui este facuta pe de-o parte prin plata garantiei prevazute la art. 7.3 din conventie (obligatie care anterior, in vechiul contract nu era inserata), iar pe de alta parte prin continuarea folosintei de catre locatar, chiar dupa noiembrie 2006 si chiar in conditiile in care a comunicat in mod constant reclamantei ca nu exista posibilitatea negocierii clauzelor contractuale ale contratului tip aprobat prin nr. 248/2006 si ca, in conditiile neplatii ratelor de chiriei nu este posibila eliberarea unei adeverinte prin care sa poata demonstra ca indeplineste cerintele legale pentru cumpararea imobilului in conditiile Legii nr. 550/2002.
Prin urmare, motivele de nulitate in privinta facturilor emise de catre pentru plata chiriei nu au la baza incalcari ale dispozitiilor legale, ci obiectiuni ale in legatura cu derularea relatiilor contractuale, obiectiuni care ar impune cel mult sanctiuni legale de executarea contractului iar nu nulitate.
In ce priveste pretentia de restituire a garantiei de solvabilitate platita de catre in favoarea, de 1100 lei, respinsa, la randul sau de catre prima instanta, Curtea considera, de asemenea ca ea nu este fondata.
Aceasta pe de-o parte pentru ca solicita restituirea garantiei prin extinderea efectului nulitatii facturilor, vazute ca act principal, iar pe de alta parte, pentru ca aceasta garantie a fost conceputa, potrivit continutului clauzei art. 7.3 din contractul tip ca o garantie de buna executie si restituirea ei este conditionata de indeplinirea obligatiilor contractuale de catre locatar, asa cum se insereaza in clauza 7.3.1. Or, in masura in care, potrivit incsrisurilor consemnate la dosar, a ridicat constant obiectiuni de neexecutare a acestui contract, Curtea considera ca reclamanta nu poate cere plata garantiei la acest moment.
de toare aceste considerente, respingand ca nefondat apelul, Curtea va respinge si cererea apelantei de obligare a paratei-intimate la plata cheltuielilor de judecata, intrucat, potrivit art. 274 Cod procedură civilă nu a cazut in pretentii in litigiul promovat de catre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta cu sediul în B, sector 5,-, - 11, parter,împotriva sentinței comerciale nr.6550/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B, sector 5,-,.20, parter, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.11.2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
14.11.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă
