Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.546
Ședința publică de la 20 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ POȘTA, împotriva sentinței comerciale nr.6375/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că doamna judecător Iaf ormulat cerere de abținere, în temeiul art.25 și art.27 pct.7 pr.civ. considerând că și-a exprimat opinia asupra chestiunii litigioase într-un alt dosar, respectiv dosarul nr.1581 soluționat prin sentința comercială nr.9085/04.07.2003 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială.
Curtea suspendă ședința de judecată pentru soluționarea cererii de abținere formulată de doamna judecător I.
După reluarea dezbaterilor Curtea se compune în completul de judecată inițial, față de respingerea cererii de abținere formulată de doamna judecător I.
Reprezentantul intimatei depune la dosar practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Arată că potrivit art.40 com. și art.978 civ. prețul este determinat și determinabil. Solicită să se rețină în cauză că interesul public impune că folosința bunului proprietate publică să nu se facă în mod gratuit, iar concedentul să încaseze prețul stabilit în contract. Or, din toate înscrisurile depuse la dosar a reieșit că apelanta nu a făcut decât să refuze sistematic plata contravalorii redevenței, pentru diferite motive, deși exploata acest teren agricol și avea o obligație de plată în acest sens. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 29.12.2007 la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, reclamanta Asociația Agricolă "" Poșta a chemat în judecată pârâta Agenția Domeniilor Statului solicitând:
1. constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr.21/11.08.2000 privind exploatarea terenului agricol în suprafață de 662 ha în perimetrul localității, județul B, pentru nevalabilitatea prețului;
2. constatarea inexistenței obligației de plată a redevenței și penalităților de întârziere aferente, stabilite unilateral de pârâtă în baza acestui contract.
Prin încheierea pronunțată la 04.03.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre soluționare Secției a VI-a Comercială a instanței, față de natura comercială a litigiului.
Prin sentința comercială nr.6375 pronunțată la 14.05.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea reclamantei, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că între pârâtă, în calitate de concedent, și reclamantă, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr.21/11.08.2000, având ca obiect exploatarea de către pârâtă a unui teren agricol în suprafață de 662 ha, în schimbul căreia reclamanta s-a obligat să achite pârâtei o redevență reprezentând 510 ha STAS 813/687ha anual pentru terenul agricol și 436kg STAS 813/68/ha anual pentru pășuni. Conform clauzei 4.1 din contract "prețul se stabilește după cotația de la Bursa Română de Mărfuri la momentul plății".
Reclamanta susține că prețul, astfel cum a fost stabilit prin contract, nu este determinabil întrucât Bursa Română de Mărfuri nu a avut vreodată cotația de, astfel încât contractul încheiat de părți este lovit de nulitate absolută, în lipsa prețului - element esențial al contractului de vânzare-cumpărare conform art.1295 Cod civil.
Deși prețul nu se poate stabili pe baza criteriului menționat în contract, nu se poate considera că în această situație contractul este nul pentru lipsa prețului, întrucât în conformitate cu dispozițiile art.978 cod civil clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul în care pot produce efecte juridice, iar nu în sensul în care convenția ar fi lipsită de efecte.
În aplicarea acestei reguli ce asigură securitatea raporturilor juridice dintre comercianți, trebuie considerată valabilitatea contractului, prețul putând fi stabilit și în lipsa cotației la Bursa Română de Mărfuri, putând fi stabilit după cotația grâului la o altă bursă de mărfuri sau prin alt mijloc de probă, de vreme ce părțile au avut în vedere prețul curent al grâului.
În acest sens dispozițiile art.61 Cod comercial prevăd că vânzarea este valabilă chiar dacă prețul nu a fost prevăzut în contract dacă părțile au înțeles să se refere la adevăratul preț sau la prețul curent, în acest caz fiind aplicabile dispozițiile art.40 Cod comercial care prevăd că adevăratul preț sau prețul curent al mărfurilor se stabilește după prețul bursei unde a fost încheiat contractul sau, în lipsă, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice fel de probă.
Reținând, pentru aceste considerente, că în stabilirea redevenței părțile au avut în vedere prețul de piață al grâului, primul capăt de cerere din acțiunea reclamantei este neîntemeiat.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere și acesta este nefondat, întrucât redevența a fost calculată de pârâtă nu după criterii stabilite unilateral ci în raport cu criteriul avut în vedere de ambele părți pentru determinarea în viitor a redevenței.
Pe de altă parte, chiar în situația în care prețul ar fi fost stabilit unilateral de pârâtă, în condițiile în care reclamanta a exploatat terenul aflat în proprietatea statului, trebuie avut în vedere că prin derogare de la principiul de drept potrivit căruia actul juridic bilateral poate fi modificat numai prin voința ambelor părți, art.31 din Legea nr.219/1998 prevede: "concedentul poate modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune, cu notificarea prealabilă a concesionarului, din motive excepționale legate de interesul național sau local, după caz.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamanta Asociația Agricolă "" Poșta a formulat apel, timbrat și în termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală în primul rând deoarece referitor la constatarea tribunalului în sensul că părțile au înțeles să se refere la prețul curent sau de piață al grâului, cu aplicarea dispozițiilor art.40 Cod comercial, trebuia reținut că dispozițiile art.61 alin.1 Cod comercial nu sunt incidente în cauză deoarece în cauză, spre deosebire de ipoteza reglementată prin acestea, prin contractul de concesiune părțile nu au lăsat nereglementată clauza referitoare la prețul concesiunii ci au stabilit în mod neechivoc criteriile după care se va determina câtimea acestuia. Nu sunt aplicabile nici prevederile art.40 Cod comercial, deoarece în cauză nu este vorba de un contract de vânzare-cumpărare a unei cantități de ci de concesiunea unui teren iar prețul concesiunii este variabil și trebuie determinat la data scadenței fiecărei rate de redevență după cotația de la Bursa Română de Mărfuri la momentul plății.
Prin urmare, prețul concesiunii nu este valabil pentru că deși formal a fost determinat pe baza unor criterii precise, la momentul executării plății acestea s-au dovedit a fi nevalabile și imposibil de aplicat întrucât Bursa Română de Mărfuri nu a avut vreodată cotație la.
S-a mai arătat de către apelantă, referitor la susținerea tribunalului în sensul că redevența este valabilă, trebuind să fie interpretată în sensul producerii de efecte conform art.978 Cod civil, că în cauză nu se poate considera că art.4.1 din contract reprezintă o clauză îndoielnică ci constituie o clauză clară, din moment ce stabilește în mod neechivoc valoarea redevenței, iar inexistența unei cotații a grâului la Bursa Română de Mărfuri atrage nevalabilitatea iar nu caracterul îndoielnic al clauzei privind prețul.
Clauza îndoielnică este valabilă și ridică numai problema interpretării ei în timp ce clauza nevalabilă face de prisos orice acțiune de calificare a ei ca îndoielnică și, mai departe, de interpretare. Interpretarea contractului este ulterioară încheierii acestuia, în timp ce nevalabilitatea unei clauze este contemporană momentului încheierii contractului. În cauză tribunalul s-a subrogat voinței părților pentru a stabili alte obligații sau criterii de determinare a prețului în afara celor prevăzute în contract, încălcând astfel limitele învestirii sale, analizând contractul sub aspectul oportunității iar nu al valabilității sale, contrar art.129 alin.6 Cod procedură civilă.
De asemenea, apelanta a mai arătat, referitor la incidența art.31 din Legea nr.218/1998, că înlocuirea criteriului contractual de determinare a prețului grâului cu un altul prin voința unilaterală a Agenției Domeniilor Statului, reprezintă o determinare ulterioară a prețului concesiunii, încălcându-se dispozițiile art.969 Cod civil, deși potrivit art.11.3 contractul părților poate fi modificat numai prin acordul părților. Modificarea unilaterală a contractului de concesiune era permisă potrivit Legii nr.219/1998, sub imperiul căreia s-a încheiat contractul în cauză, doar în cazul în care aceasta se impunea din motive excepționale legate de interesul național sau local, cu notificarea prealabilă a concesionarului.
Apelanta nu a cunoscut, la încheierea contractului, că Bursa Română de Mărfuri nu are cotație la, iar contractul de concesiune a fost unul tipizat, impus de concedent ca o condiție a semnării contractului de privatizare a Agricola, nesemnarea unuia dintre cele două contracte atrăgând nulitatea celuilalt.
Astfel, pârâta a manifestat lipsă de diligență în verificarea termenilor contractuali impuși concesionarului, cum este cel privind cotația grâului la Bursa Română de Mărfuri, ceea ce nu constituie un motiv excepțional în măsură să îndreptățească Agenția Domeniilor Statului la modificarea unilaterală a clauzei dovedite a fi nevalabilă.
În practica judecătorească s-a statuat că stabilirea prețului într-un contract nu poate depinde de voința exclusivă a uneia dintre părți.
În lipsa cotației grâului la Bursa Română de Mărfuri clauza 4.1 din contract este lipsită de efecte, fiind nulă.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, sentința atacată fiind temeinică și legală.
Părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând practică judiciară.
Față de acestea, având în vedere actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că apelul formulat este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Nu poate fi reținută inaplicabilitatea prevederilor art.40 Cod comercial în raport cu susținerile apelantei în acest sens. Aceasta în primul rând deoarece dispozițiile respective nu vizează doar un contract de vânzare-cumpărare, ci se aplică oricărui contract în care părțile au convenit ca prețul să fie cel curent, real. De asemenea, faptul că ratele de redevență, fiind scadente la termene diferite, pot fi variabile, în funcție de eventuale cotații diferite nu prezintă relevanță în legătură cu constatarea nulității absolute a contractului de concesiune în cauză.
Nici inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art.61 alin.1 Cod comercial nu poate fi reținută față de susținerile apelantei, deoarece art.60, 61 Cod comercial nu au în vedere prețul nestabilit ci arată că prețul este determinabil, art.61 alin.1 prevăzând chiar expres că vânzarea făcută pe prețul curent, real, este valabilă, prețul fiind determinabil potrivit dispozițiilor art.40 Cod comercial.
Din modul în care sunt formulate clauzele 4.1, 4.2 din contractul de concesiune nr.21/11.08.2000, privind modul de stabilire a cuantumului redevenței, rezultă că prețul grâului este determinat și determinabil, în conformitate cu prevederile art.1303-1304 Cod civil.
Din moment ce cotația grâului la bursă constituie, ca în cazul cotației oricăror mărfuri, valoarea la care se tranzacționează la un moment dat în cadrul bursei, marfa respectivă în urma întâlnirii cererii cu oferta, adică prețul real de piață, iar prin clauza 4.1 din contractul de concesiune s-a prevăzut stabilirea prețului grâului după cotația la bursă, rezultă că prin clauza respectivă voința părților a fost în sensul de a stabili valoarea ratelor redevenței în funcție de prețul de piață real, curent al grâului, pentru determinarea căruia sunt aplicabile prevederile art.40 Cod comercial.
Aceasta cu precizarea că referințele enumerate în cuprinsul art.40 Cod comercial nu sunt exclusive, părțile putând recurge la orice dovadă valabilă din punct de vedere legal pentru probarea prețului în discuție.
În același context mai trebuie menționat că obiectul cauzei de față nu vizează stabilirea cuantumului redevenței ci aprecierea măsurii în care valoarea redevenței este sau nu determinată sau determinabilă.
După cum recunoaște chiar apelanta prin clauzele contractului, la momentul încheierii acestuia au fost stabilite criterii precise pentru determinarea prețului concesiunii. Faptul că ulterior, în cadrul executării contractului, unul dintre criterii nu a mai fost aplicabil prin forța unor împrejurări exterioare - lipsa cotației grâului la Bursa Română de Mărfuri - nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a clauzelor respective, ipoteză pentru care cauza de nulitate absolută ar fi trebuit să fie contemporană încheierii contractului și nici să înlăture aplicabilitatea celorlalte posibilități de stabilire a prețului grâului potrivit art.40 Cod comercial.
În orice caz, interpretarea clauzelor 4.1, 4.2 din contract în sensul producerii de efecte, potrivit art.978 Cod civil este pe deplin valabilă, inclusiv sub aspectul că din moment ce o clauză poate fi supusă mai multor interpretări, ea are, cel puțin aparent, caracter îndoielnic. În cauză clauzele menționate nu au stabilit în mod inechivoc valoarea redevenței ci criteriile pentru determinarea acesteia.
Desigur, pentru aplicarea criteriului contractual pentru stabilirea valorii redevenței, în înțelesul extins arătat anterior, nu trebuie invocate prevederile art.31din Legeanr.218/1998, care permiteau modificarea unilaterală a contractului de concesiune doar pentru motive excepționale legate de interesul național sau local. Stabilirea prețului de piață real, curent al grâului în funcție de criteriul respectiv, este întrutotul realizabilă, atât prin demersul părților în afara instanței, cât și în instanță, ca urmare a acțiunii în pretenții corespunzătoare.
Practica judecătorească sub aspectul în litigiu nu este unitară sau, dacă este vorba de practica recentă, este contrară susținerilor apelantei.
Nu este lipsit de relevanță în aprecierea asupra contractului de concesiune nici faptul că acțiunea în constatarea nulității absolute a acestuia a fost formulată de către reclamanta-apelantă după rezilierea contractului pentru neplata redevenței, iar pârâta-intimată a avut câștig de cauză într-o altă cauză, în acțiunea prin care a solicitat obligarea concesionarului la plata redevenței.
În consecință, față de cele arătate, susținerile apelantei sunt nefondate,sentința atacată fiind temeinică și legală.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ POȘTA cu sediul în comuna Poșta, județul B, împotriva sentinței comerciale nr.6375/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B,-, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 17.12.2008
Tehnored. - 22.12.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
