Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIAL
DECIZIA COMERCIAL NR.64
Ședința Public de la 4.02.2008
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECTOR - - - -
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererilor de apel, formulate de apelanta reclamant - - și apelanta pârât BANCA COMERCIAL ROMÂN - - SUCURSALA JUDEȚEAN M (AGENȚIA ), împotriva sentinței comerciale nr.9081 din 3.07.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VI a Comercial, în dosarul nr-.
La apelul nominal, fcut în ședinț public, au rspuns apelanta reclamant, reprezentat de avocat dna. și apelanta pârât, prin consilier juridic dna..
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier dup care:
Apelanta pârât, prin consilier juridic, solicit amânarea cauzei întrucât la acest termen procedura nu este legal îndeplinit cu administratorul judiciar - Reorganizare și Lichidar iar dna. avocat are mandat de reprezentare semnat de fostul administrator judiciar.
Curtea verificând, apreciaz procedura legal îndeplinit, constatând c mandatul de reprezentare acordat d-nei. avocat este valabil cât vreme noul administrator judiciar - Reorganizare și Lichidar nu a înțeles s revoce acest mandat.
Prțile prezente, având pe rând cuvântul, au artat c nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea constatând c nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, declar terminate dezbaterile și acord cuvântul în apel.
Apelanta reclamant - -, prin aprtor, solicit admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, anularea, în parte, a sentinței apelate și, reținând cauza spre rejudecare, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulat, cu obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecat; depune la dosar concluzii scrise. De asemenea, solicit respingerea apelului formulat de pârât, ca nefondat.
Apelanta pârât BANCA COMERCIAL ROMÂN - - SUCURSALA JUDEȚEAN M (AGENȚIA ), prin consilier juridic, solicit respingerea apelului formulat de reclamant, ca nefondat, admiterea apelului propriu, astfel cum a fost formulat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecat.
CURTEA
Asupra apelului de fata, deliberand retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata, sub nr.828/2004, pe rolul Tribunalului B, reclamanta - - prin administrator judiciar a chemat in judecata Banca Comerciala - - Agentia solicitand instantei constataea nulitatii absolute a actului aditional la contractul de garantie imobiliara autentificat sub. Nr. 2217/9/06.1999 si a contractului de cautiune nr. 47/ 1999.
In motivarea actiunii s-a invederat ca intre parata BCR-AGENTIA si - - a intervenit acordul de garantie nr. 44/09.06.1999, avand ca obiect eliberarea unor scrisori de garantie pana la concurenta sumei de 7 miliarde lei vechi, contract garantat de catre reclamanta, in calitate de fidejusor, prin contractul de garantie imobiliara nr. 2217/09.06.1999, prin constituirea ipotecii asupra imobilului prorietatea societatii, situate in-.
Intre partile BCR - AGENTIA si - - a intervernit un nou contract de credit nr. 47/18.06.1999, avand ca obiect acordarea unui credit de 4 miliarde lei vechi, pentru finantare productie, contract pentru care reclamanta a incheiat actul additional autentificat nr. 2279/11.06.1999 la contractul de garantie imobiliara nr. 2217/09.06.1999.
Prin acest nou act partile au convenit modificarea clauzelor initiale ale contractului de garantie imobiliara, in sensul garantarii deopotriva a celor doua conventii, in limitele aceleiasi sume, cu acelasi imobil, cea privind eliberarea privind eliberarea scrisorii de garantie pana la concurenta sumei de 3 miliarde lei vechi, iar cea privind acordarea creditului pana la concuranta sumei de 4 miliarde de lei vechi.
De asemenea, reclamanta a incheiat cu parata contractul de cautiune nr. 47/1999, pentru garantarea imprumutului in suma de 4 miliarde lei vechi si a dobanzilor aferente, garantie constituita asupra imobilului situate in B-.
S-a sustinut ca in ceea ce priveste aceste conventii, actul aditional la contractul nr 2217/ 1999 si contractul de cautiune47/ 1999, nu a existat acordul Adunarii Generale a Actionarilor, astfel ca la incheierea lor consimtamamtul societatii nu a fost valabil exprimat.
S-a mai aratat ca la incheiera acestor acte au fost incalcate si dispozitiile art. 143 din Legea nr. 31/ 1990, si, in ceea ce priveste contractul de cautiune nr. 47/ 1999, nu a fost respectata forma autentica ceruta ad validitatem, conform art. 1772 civ.
Prin intampinarea, formulata la 02.03.2004, parata BCR a invocat exceptia de necompetenta materiala a instantei raportat la dispozitiile art. 10 alin.1 lit. e raportat la art. 18 alin.1 lit e din Legea nr. 64/1995; exceptia prescrieri dreptului la actiune in constataea nulitatii relative, sustinand ca raportat la motivele invocate- viciul de consimtamant, consecinta intrunirii acestora este nulitatea relativa, nicidecum nulitatea absoluta; exceptia tardivitatii formularii cererii in anulare, cu consecinta respingerii acesteia ca tardiva.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca nefondata.
S-a sustinut ca nulitatea ipotecii intemeiata pe incapacitatea persoanei constituitorului este nulitate relative; contractele si actul aditional modificator, au fost incheiate de reprezentantul societatii, in temeiul unui mandat valabil, avand ca obiect grevarea patrimoniului.
Faptul ca, fata de cele initial dispuse prin Hotararea AGA, s-a procedat la detalierea garantiei, nu este de natura a fi calificat depasire a mandatului.
S-a sustinut ca actul aditional la contractul de ipoteca precum si contractul de cautiune au fost incheiate cu respectarea formei autentice, cerute ad validitatem.
Prin sentinta comerciala nr. 6163/11.05.2004, pronuntata de Tribunalul B in dosar 828/2004 a fost admisa exceptia de necompetenta materiala, a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bacau - sectia comerciala si de contencios administrativ- judecator sindic.
Au fost avute in vedere dispozitiile art. 10 lit. e din Legea nr. 64/1995.
Prin sentinta civila nr. 1643/2004, pronuntata in dosar 4946/2004, Tribunalul Bacaua admis exceptia tardivitatii si a respins actiunea ca tardiva.
Pentru a hotari astfel, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 46 alin.1 din Legea nr. 64/1995.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta - - invocand motive de nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 556/2005, pronuntata in dosar nr. 73/2005, Curtea de Apel Bacaua admis recursul; a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul
Instanta de recurs a retinut ca in mod gresit Tribunalul Bacaua apreciat legala hotararea de declinare, fara a mai supune cenzurii propria competenta; a apreciat ca, raportat la motivele de nulitate invocate in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 45(61) din Legea nr. 64/1995, instanta fiind tinuta, cu respectarea principiului disponibilitatii, de limitele cadrului procesual determinate de parti.
In fond, dupa casare, pricina a fost inregistrata pe rolul Tribunalului B sub nr. 4417/2005.
Prin sentinta comerciala nr. 4078/06.10.2005, tribunalul Bac onstatat ivit conflict negative de competenta; a dispus inaintarea cauzei catre Inalta Cutre de Casatie si Justitie, in vederea solutionarii.
Pentru a hotari astfel, instanta a apreciat ca in mod gresit instanta de recurs nu a constatat conflictul negativ de competenta ivit ca urmare a declinarii competentei de solutionare a cauzei de catre Tribunalul B, prin sentinta nr.6163/2004, in favoarea Tribunalului Bacau.
Prin incheierea nr. 397/01.02.2006, pronuntata in dosar nr-, ICCJ a dispus scoaterea de pe rol a cauzei si trimiterea catre Tribunalul
S-a constatat ca inexistenta conflictului de competenta intre cele doua instante, in sensul prevazut de art. 20 civ.
Cauza a fost inregistrata, pe rolul Tribunalului B, sub nr-.
Prin cererea de interventie accesorie, formulate la 16.10.2006, in favoarea BCR, - SRL, a solicitat respingerea cererii ca nefondata.
S-a invederat ca societatea intervenienta este direct interesata in solutionarea litigiului, intrucata initiat negocieri privind achizitionarea sediului - -, ce face obiectul contractelor de ipoteca a caror nulitate se solicita a fi constatata.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 49 - 56 civ.
Prin incheierea de la 22.01.2007, instanta a anulat ca netimbrata cererea de interventie accesorie.
In cauza s-au administrat probele cu inscrisuri, interogatoriu si expertiza tehnica de specialitate,avand ca obiect stabilirea valorii contabile a bunului ipotecat raportat la valoarea contabila a activelor societatii.
Prin sentinta comerciala nr. 9018/03.07.2007, Tribunalul Baa dmis in parte cererea; a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de cautiune nr. 47/18.06.1999, numai in ceea ce priveste puncrul 2 al contractului;a respins ca neintemeiata cererea sub aspectul constatarii nulitatii absolute a actului additional nr. 2279/11.06.1999la contractul de garantie nr.2217/09.06.1999.
Pentru a hotari astfel, instanta a inlaturat apararile intemeiate pe dispozitiile art. 948 pct.1 si 2 civ. apreciind ca in cauza acestea nu isi gasesc aplicarea, actele fiind incheiate de catre administrator in numele societatii, urmand a raspunde fata de societate in temeiul dispozitiilor art.72 din Legea nr. 31/1990 pentru depasirea limitelor mandatului.
De asemenea, instanta nu a retinut nici apararile intemeiate pe dispozitiile art. 143 dinLegea nr. 31/1990, din probatoriul administrat rezultand ca valoarea bunului gajat nu depasea 1/2 din valoarea contabila totala a activelor societatii.
Cu privire la contractul de cautiune nr. 47/1999, instanta a apreciat ca prin acesta partile au prevazut doua operatiuni distincte, la punctual 1 convenind cu privire la fideiusiune, reclamanta obligandu-se sa garanteze debitorul in solidar, conventie pentru care nu se cere forma autentica si, la punctual 2, s-a convenit instituirea ipotecii pentru care nu au fost respectate cerintele de forma impuse de art. 1772 civ.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel - -, invocand motive de nelegalitate si netemeinicie.
S-a sustinut ca, in mod eronat instanta a inlaturat apararile intemeiate pe lipsa consimtamantului societatii la incheierea actelor atacate precum si apararile intemeiate pe dispozitiile art. 143 din Legea nr. 31/1990, precum; dispozitiile art. 111 din Legea nr. 31/1990 nu au fost supuse analizei astfel ca nejustificat instanta s-a raportat doar la depasirea limitelor mandatului acordat administratorului, pri Hotararea AGA nr.5/15.05.1999, fara sa retina faptul ca aceasta implica lipsa vointei reclamantei de a contracta.
Prin intampinarea formulata, BCR a solicitat respingerea apelului ca nefondat sustinand ca in mod corect instanta de fond a interpretat dispozitiile art. 948 pct. 1 si 2 civ. precum si dispozitiile Legii nr.31/1990.
S-a aratat ca actele atacate au fost incheiate de parti valabil, cu respectarea conditiilor de fond si forma impuse de lege.
Incheierea contractului de cautiune nu era conditionata de adoptarea hotararii AGA cu privire la grevarea bunului, raportat la dispozitiile art. 143 din Legea nr. 31/ 1990, intrucat, asa cum s-a stabilit prin raportul de expertiza, valoarea contabila a bunului nu depaseste 1/2 din valoarea contabila totala a activelor societatii, astfel ca administratorul poate dispune fara a fi necesara exprimarea expresa a vointei societatii comerciale.
S-a sustinut ca, prin hotararea AGA nr. 5/1999, reprezentantul societatii a fost imputernicit sa gajeze bunurile pana la limita sumei de 7 miliarde de lei vechi, mandat ce nu a fost depasit, desi conventiile garantate nu au fost cele avute in vedere la exprimarea acceptului, aspect irelevant pentru validitatea conventiilor, pentru care reprezentantul societatii nu poate fi tinut a raspunde decat in temeiul dispozitiilor art. 72 din Legea nr. 31/1900.
Au fost invocate, in aparare dispozitiile art.35 din Decretul 31/1954 si art. 55 din Legea nr. 31/1990 potivit carora reprezentantul persoanei juridice obliga insasi persoana juridica pe care o reprezinta, actele semnate de catre acesta, beneficiind de prezumtia existentei mandatului.
De asemenea s-a invederat ca in mod corect instanta de fond a inlaturat apararile intemeiate pe dispozitiile art. 111 din Legea nr. 31/1990, ce nu isi gasesc aplicarea in cauza,intucat textul de lege face referire la unitatile societatii nu la activele acesteia, sediul social neputand fi asimilat acestei notiuni; cu privire la distinctia intre scrisoarea de garantie si credit, s-a aratat ca desi notiuni juridice distincte, acestea reprezinta, deopotriva, modalitati de creditare operate prin intermediul bancilor.
BCR - a formulat, la 12.11.2007, cerere de aderare la apelul declarat de - -, prin care a criticat solutia instantei de fond in ceea ce priveste respingerea exceptiei prescrierii dreptului la actiune, reiterand aceasta exceptie.
In motivarea apelului sau, BCR - a sustinut ca, in mod gresit in prima instanta s-a retinut, in raport cu motivele invocate prin cererea introductiva ca in cauza s-a invocat nulitatea absoluta a conventiilor incheiate de parti, nulitate ce presupune incalcarea unor dispozitii de ordine publica,in cauza motivele fiind circumsrise unor dispozitii ce ocrotesc interese particulare, privind incalcarea regimului legal al capacitatii de exercitiu, a caror incalcare atrage nulitate relative si in privinta caroroa opereaza termenrul general de prescriptie prevazut de art. 9 alin.2 raportat la art. 1 si 2 din Decretul 167/1958.
Prin intampinarea inregistrata la 03.12.2007, - - a solicitat respingerea apelului formulat de catre BCR - sustinand ca in litigiul dedus judecatii nu se ridica exceptii privind depasirea limitelor mandatului ci se invoca nulitatea absoluta a conventiilor pentru lipsa consimtamantlui si pentru nerespecatarea formalitatilor cerute ad validitatem, in raport cu care dreptul la actiune nu este supus prescriptiei.
Analizand actele si lucrarile dosaului, Curtea retine urmatoarele:
In fapt, intre BCR si debitoarea - - a intervenit acordul de garantare nr. 44/09.06.1999, privind eliberarea unei scrisori de garantie pana la concurenta sumei de 700 000 RON.
Acordul a fost garantat, de catre - -, prin contractul de garantie imobiliara, incheiat cu BCR, contract autentificat sub nr. 2217/09.06.1999, fiind instituita ipoteca de gradul I asupra imobilului, sediu social, situate in-.
Garantia s-a instituit cu respectarea Hotararii AGA nr. 5/ 15. 05. 1999 - -.
BCR si debitoarea - - au incheiat ulterior contractul de credit nr.47/1999 pentru un imprumut de 400 000 RON.
Acest nou contract a fost garantat de catre reclamanta prin actul aditional nr.2279/11.06.1999 la contractul de garantie imobiliara nr. 2217/09.06.1999, prin care s-a convenit modificarea art.1 alin 1 din contract, in sensul garantarii acordului de garantie numai pana la concurenta sumei de 300 000 RON si a contractului de credit pana la concurenta a sumei de - RON.
De asemenea a fost incheiat contractul de cautiune nr. 47/18.06.1999 prin care s-a instituit ipoteca asupra aceluiasi imobil, pentru imprumutul de 400 000.
Pentru incheierea acestor din urma conventii, Adunarea Generala a Actionarilor nu a mandatat reprezentantul societatii.
Din inscrisul aflat la fila 33 dosar nr.828/2004 a rezultat ca atat debitoarea - - cat si - - au fost reprezentate de aceeasi persoana care indeplinea functia de administrator al celor doua societati.
Cele doua acte a caror nulitate s-a invocat au aceleasi obiect, garantarea imprumutului acordat prin contractul de credit 47/1999 debitoarei - -.
Prin actul aditional nr.2279/1999 la contractul de garantie nr. 2217/1999 s-a urmarit modificarea obiectului contractului initial; in aparenta, in limitele aceleiasi sume de - RON aprobata de AGA s-au garantat doua contracte distincte, atat Acordului privind eliberarea scrisorii de garantie, cat si a contractului de credit, cu eludarea dispozitiilor imperative art. 111 alin.2 lit.
In acest sens, nu pot fi retinute apararile paratei care a sustinut ca aceasta modificare priveste aspecte neesentiale ale contractului de garantare, cata vreme suma garantata si imobilul asupra caruia se instituie ipoteca sunt aceleasi.
Potrivit dispozitiilor art1774 civ. si art.1776 civ. sub sanctiunea nulitatii, ipoteca este supusa principiului specializarii sub dublu aspect, trebuie sa fie determinata asupra imobilului afectat de garantie cat si asupra valorii garantate.
Din cuprinsul actului aditional rezulta garantarea contractului de credit nr.47/1999 " prin care s-a acordat un imprumut de 400 000 RON", si nu pana la concurenta sumei de 400 000 RON, cu respectarea limitei impuse de catre AGA; de asemenea din cuprinsul contractului de credit nr. 47/1999 rezulta garantarea imprumutului si cu privire la dobanzile aferente ceea ce presupune incalcarea dispozitiilor sus amintite.
Este motivul pentru care a fost incheiat contractul de cautiune nr.47/1999, care, in ciuda termenilor folositi de parti, la punctul 1 din contract, contine referiri la elementele contractului de ipoteca, distinct de contracul de fidejusiune.
Analizand primul motiv de nulitate invocat, intemeiat pe dispozitiile art 948 pct.2 civ. in raport cu care s-a sustinut lipsa consimtamantului valabil al partii ce se obliga, intrucat incheierea actelor atacate s-a convenit in lipsa Hotararii AGA.
Apreciaza ca in cauza au fost incalcate dispozitiile art. 111 alin. 2 lit. Legea nr. 31/1990, potivit carora Adunarea Generala Ordinara a Actionarilor este obligata sa hotarasca gajarea uneia sau mai multor unitati ale societatii.
Cu privire la incidenta prevederilor legale sus amintite, retinand si apararile paratei, privind interpretarea sintagmei" unitati ale societatii" apreciem ca sediul social se circumscrie sferei avuta in vedere de legiuitor.
Prin raportare la dispozitiile art. 143 ale legii, in vigoare la data incheierii actelor atacate, prin care se consacra dreptul administratorului de a dispune (si prin "constituirea in garantie de bunuri aflate in patrimoniul societatii") cu privire la bunurile societatii, in limita de ½ din valoarea contabila a activelor societatii, fara a fi necesar acordul expres al, apreciem ca prin "unitati ale societatii" sunt desemnate entitati distincte ale societatii sucursale, filiale, puncte de lucru inclusiv sediul social, fata de care, actele de dispozitie presupun modificari de esenta ale actului constitutiv.
Sediul social, element de identificare al societaii conform art. 8 din Legea 31/1990, nu poate fi asimilat unui simplu bun din patrimoniul societatii, pentru care, atata timp cat valoarea sa nu o depaseste pe cea prevazuta de art 143 din lege, nu este necesar acordul AGA.
Este motivul pentru care, respectand dipozitiile art 111 alin 2 lit. f, in temeiul mandatului expres acordat prin Hotararea AGA nr. 5/ 15.05.1999, partile au incheiat contractul de garantie nr. 2217/09.06.1999.
In consecinta prezumtia de mandat valabil acordat administratorului, pentru acte de dispozitie cu privire la bunuri a caror valoare nu depaseste ½ din valoarea contabila a activelor societatii, conform dispozitiilor art. 35 din Decretul 31/1954, art.55 raportat la art 143 din Legea nr. 31/1990 nu opereaza in cauza, incidenta fiind dispozitia speciala prevazuta de art. 111 alin 2 lit.
Potivit art. 55 din Legea nr.31/1990 prezumtia opereaza exclusiv in beneficiul tertilor de buna credinta, nu si in caz contrar, daca rezulta ca acestia au cunoscut sau, in imprejurarile date trebuiau sa cunoasca depasirea mandatului.
Intrucat parata nu se poate apara invocand necunoasterea legii, rezulta ca aceasta a acceptat incheierea contractelor cu incalcarea dispozitilor art 111 alin2 lit f, ceea ce echivaleaza cu reaua credinta.
Prin urmare, conventiile prin care s-a garantat contractul de credit nr. 47/ 1999, nu au fost incheiate in limitele legale ale mandatului acordat administratorului, nu au presupus depasirea mandatului privind actele de dispozitie, prezumat valabil, ci incalcarea dispozitiilor imperative privind exprimarea consimtamantului societatii cu privire la gajarea sediului social.
In consecinta, nejustificat prima instanta a inlaturat apararile intemeiate pe dispozitiile art. 948 pct.2 civ, la incheierea actelor atacate a lipsit consimtamantul societatii, ceea ce atrage nulitatea absoluta a acestora.
In temeiul art.296 civ. va admite apelul formulat de catre - -, va schimba in parte sentinta atacata, in sensul ca va constata nulitatea actului aditional autentificat nr.2279/1999, precum si a contractului de cautiune si in ceea ce priveste punctul 1.
In ceea ce priveste apelul formulat de catre BCR -, retinand ca in raport cu motivele invocate, ce atrag nulitatea absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, apreciaza ca in mod corect prima instanta a respins exceptia.
In consecinta, in temeiul art.296 civ. va respinge apelul formulat de BCR -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de - - cu sediul în B,-, -7,.6-8, sector 3 împotriva sentinței comerciale nr.9081 din 3.07.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VI a Comercial, în dosarul nr-.
Schimb în parte sentința atacat.
Admite cererea.
Constat nulitatea actului adițional autentificat sub nr.2279/11.06.1999 la contract de garanție nr.2217/09.06.1999 și a contractului de cauțiune nr.47/1999 și în ceea ce privește pct.1.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul BCR Sucursala Județean M (Agenția ) cu sediul în M, str.-.- nr.1-3, Jud.M, împotriva sentinței comerciale nr.9081 din 3.07.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VI a Comercial, în dosarul nr-, ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțat în ședința public de la 04.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
4 ex.
Fond - Tribunalul Bucure ști - Secția a VI-a Comercial
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa
