Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 66
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.9646/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în contradictoriu cu intimatele - CONSTRUCȚII CIVILE ȘI SRL prin administrator judiciar 2007 și - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat, care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, respingerea excepției necompetenței teritoriale și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a Vl-a Comercială sub nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtele - CONSTRUCȚII CIVILE ȘI SRL și - SRL, solicitând instanței să dispună revocarea (desființarea) contractelor de vânzare-cumpărare nr.7144/16.12.2007 și 7265/28.12.2005, încheiate între cele două pârâte în frauda intereselor sale și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 08.07.2003, între - SA și pârâta - Civile și Industriale SRL a fost încheiat contractul de construcții nr.240/1908, în baza căruia reclamanta s-a obligat să efectueze cu materiale proprii unele lucrări de construcții pentru beneficiara - Civile și Industriale SRL, conform ofertei din 08.07.2003, precum și planșelor de execuție aprobate de - SRL. În schimbul construcțiilor efectuate, beneficiara - Civile și Industriale SRL urma sa plătească reclamantei suma totală de 82.260 EURO, plus TVA. Prin actul adițional nr.1/19.04.2004 la contract, reclamanta a stabilit de comun acord cu pârâta Civile și Industriale SRL, modificarea termenului final de execuție a lucrărilor, precum și modificarea termenelor de plată a prețului datorat de către debitoare. Conform prevederilor contractuale, astfel cum au fost modificate și completate prin actul adițional, pârâta Civile și Industriale SRL era obligată să achite integral contravaloarea lucrărilor executate la data de 28.05.2004, dată la care lucrările erau efectuate de către reclamantă, iar pârâta Civile și Industriale SRL fusese notificată prin adresa nr.1041/27.05.2008 să efectueze plățile datorate conform contractului.
În condițiile în care pârâta Civile și Industriale SRL avea un debit restant în sumă de 52.192 EURO, scadent la data de 28.05.2004, iar conform prevederilor contractuale, urma să plătească o penalitate de 250 EURO pentru fiecare zi de întârziere, - SA s-a văzut în situația de a se adresa Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în vederea obligării debitoarei la respectarea întocmai a obligațiilor asumate prin contractul nr.240/1908 din data de 08.07.2003, așa cum au fost modificate și completate prin actul adițional la contract. Prin sentința arbitrală nr.52/07.03.2008 Curtea de Arbitraj a admis cererea reclamantei și obligarea debitoarei - Civile și Industriale SRL la plata sumei de 104.364 EURO și 9683,88 lei RON, din care, 52.192 EURO reprezentând prețul lucrărilor executate și neachitate, inclusiv TVA, 52.192 EURO reprezentând penalități de întârziere, 8683,88 lei RON taxă arbitrală, iar 1.000 lei RON onorariul expertului tehnic.
Reclamanta a mai arătat că s-a adresat Biroului Executorilor Judecătorești și pentru punerea în executare a hotărârii arbitrale și recuperarea sumelor datorate de debitoarea - Civile și Industriale SRL, însă aceasta nu a achitat nici până la data formulării acțiunii, debitul, că toate condițiile impuse de art.975 cod civil sunt îndeplinite, debitoarea Civile și Industriale SRL înstrăinându-și cu bună știință bunurile sale urmăribile asupra cărora se putea efectua executarea silită, către o altă societate din grupul, pentru a împiedica demersurile de executare silită a creanțelor constatate prin sentința arbitrală nr.52/2008.
Reclamanta a mai menționat că în speță se invocă împotriva debitoarei - Civile și Industriale SRL o creanță certă (constatată prin hotărârea arbitrală definitivă și care constituie titlu executoriu), lichidă (având ca obiect o sumă de bani) și exigibilă încă din data de 28.05.2004, iar cocontractantul debitoarei este societatea pârâtă - SRL, parte a aceluiași grup de societăți ca și debitoarea, că este evidentă complicitatea acestei societăți la fraudarea intereselor sale, atât timp cât bunurile au fost înstrăinate în cadrul aceluiași grup, singurul scop al încheierii actului fiind zădărnicirea executării silite declanșate împotriva pârâtei Civile și Industriale SRL.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 și urm. Cod pr.civ. raportate la art.975 Cod civil.
Pârâta - SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni revocatorii (pauliene), că prin actele de vânzare cumpărare nu s-a creat reclamantei nici un prejudiciu, nefiind făcută dovada că aceasta deținea o creanță certă, lichidă, exigibilă, anterioară încheierii contractelor de vânzare cumpărare și nici dovada că a existat complicitate la fraudă, că reclamanta urmărește desființarea unor acte care poartă asupra unor bunuri cu o valoare superioară creanței pretinse, ceea ce reprezintă un abuz, astfel că solicită respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin cererea depusă la data de 12.03.2009 reclamanta a solicitat suspendarea judecății cauzei în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, deoarece a fost deschisă procedura insolvenței împotriva - Civile și Industriale SRL atât în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, cât și în dosarul nr- al Tribunalului București.
Pârâta - Civile și Industriale SRL, prin administrator judiciar 2007 Z, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, motivat de faptul că pârâta se află în procedura insolvenței, având sediul în J, județul S, astfel că potrivit art.7 Cod pr.civ. și art.6 din Legea nr.85/2006, competența de soluționare a cauzei revine acestui din urmă tribunal.
Prin sentința comercială nr.9646/18.06.2009 Tribunalul București - Secția a Vl-a Comercială admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București - Secția a Vl-a Comercială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj - Secția Comercială.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea formulată la data de 24.10.2008 reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele - Civile și Industriale SRL și - SRL, revocarea contractelor de vânzare-cumpărare nr.7144/16.12.2007 și 7265/28.12.2005, încheiate între cele două pârâte, în frauda intereselor sale și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, că niciuna dintre pârâte nu are sediul în B pentru a fi atrasă competența Tribunalului București conform art.7 alin.1 și art.9 Cod pr. civ. că față de obiectul cauzei - acțiune revocatorie (pauliană) și caracterul personal al acțiunii, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.2 și art. 10 alin.1 Cod pr. Civ. deoarece cererea formulată de reclamantă nu se încadrează în ipotezele prevăzute de aceste dispoziții legale, că în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.13 Cod pr. Civ. deoarece nu este vorba despre o acțiune reală imobiliară, astfel încât competența de soluționare a cauzei este este supusă regulilor de drept comun stabilite de art.5 și art.7 alin.1 Cod pr. Civ. respectiv instanței de la sediul principal al pârâtului.
Tribunalul a mai reținut că în ceea ce o privește pe pârâta - Civile și Industriale SRL s-a pornit procedura insolvenței, probatoriile fiind mai ușor de administrat la locul situării sediului acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, legal timbrat, pârâta - SRL, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, respingerea ca neîntemeiată a excepției necompetenței teritoriale și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția a Vl-a Comercială.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că nu are relevanță sediul pârâtului, nefiind aplicabile dispozițiile art.5 Cod pr.civ. ci cele ale art.13 alin.l și art.10 alin.l Cod pr.civ, că imobilele sunt situate în comuna, sat, județul I, iar prin cererea de chemare în judecată se urmărește reîntregirea patrimoniului cu dreptul de proprietate asupra acestor imobile, astfel încât competența aparține, în mod exclusiv, instanței în circumscripția căreia se află respectivele bunuri, respectiv Tribunalul București.
Recurenta a mai arătat că cele două contracte a căror revocare (desființare) se solicită sunt contracte de vânzare-cumpărare, iar obligația principală într-un contract de vânzare-cumpărare este aceea de a transmite proprietatea și posesia asupra imobilului care face obiectul vânzării, că dat fiind faptul că imobilele care au făcut obiectul vânzării sunt situate în județul I, înseamnă că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este și din această perspectivă Tribunalul București.
Intimata-reclamantă - SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea dedusă judecății reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtele - CONSTRUCȚII CIVILE ȘI SRL și - SRL solicitând revocarea (desființarea) contractelor de vânzare-cumpărare nr.7144/16.12.2007 și 7265/28.12.2005 încheiate de pârâte în frauda intereselor sale. Se reține că prin aceste contracte - CONSTRUCȚII CIVILE ȘI SRL a înstrăinat către - SRL bunuri imobile - teren și construcții - situate în comuna, sat, strada -.-, km.11+460, 13/2, parcela 1, județul
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 și urm. Cod pr.civ. raportate la art.975 Cod civil.
Așadar, prin acțiunea formulată intimata-reclamantă a solicitat revocarea pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare sus-menționate, motivat de faptul că o prejudiciază, prejudiciul constând în aceea că prin încheierea acestor acte juridice intimata - CONSTRUCȚII CIVILE ȘI SRL își mărește sau își creează o stare de insolvabilitate.
Curtea reține că, în mod corect, instanța de fond a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a dispus declinarea cauzei Tribunalului Sălaj, cererea având un caracter personal.
Potrivit art. 13 alin.l Cod pr.civ. cererile privitoare la bunuri nemișcătoare se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele. Față de caracterul personal al acțiunii, se constată că nu sunt incidente prevederile art.13 alin.1 Cod pr.civ. acestea din urmă fiind aplicabile acțiunilor reale imobiliare.
Totodată, dispozițiile art.10 alin.l pr.civ. prevăd că în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii. Aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, întrucât cererea dedusă judecății nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de textul de lege.
Potrivit art.7 alin.1 Cod pr. Civ. cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal.
Totodată, conform art.9 Cod pr. Civ. cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei, iar în cazul în care printre pârâți sunt obligați accesorii, cererea se face la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.7 alin.1 și art.9 Cod pr.Civ. întrucât niciuna dintre pârâte nu are sediul în
Curtea mai reține că prin sentința civilă nr.2890/8.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Sălaja deschis procedura insolvenței împotriva societății CONSTRUCȚII CIVILE ȘI SRL
Potrivit art.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepția recursului, sunt de competența tribunalului (secției de insolvență a tribunalului) în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului și sunt exercitate de un judecător sindic.
Având în vedere că acest text de lege este imperativ, rezultă că necompetența Tribunalului București este absolută.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 Cod pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.9646/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în contradictoriu cu intimatele - CONSTRUCȚII CIVILE ȘI SRL prin administrator judiciar 2007 și - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător, dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud.- 15.02.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Jud. TB -Secția a VI -a Comercială:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea, Aurică Avram
